Validare poprire. Decizia nr. 8592/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8592/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-09-2012 în dosarul nr. 8592/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8592
Ședința publică de la 14 Septembrie 2012
Complet constituit din:
Președinte:I. M.
Judecător: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea P. G. împotriva deciziei civile nr. 209/30.04.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. M. C., precum și cu terțul poprit Agenția de Administrare Fiscală C. – T. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare P. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul declarat și motivat în termen legal este netimbrat, iar prin serviciul registratură intimatul-debitor a depus întâmpinare.
Recurenta-creditoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat se constată pricina în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra acesteia.
Recurenta-creditoare solicită admiterea recurs așa cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă recurată, Tribunalul D. a respins apelul declarat de apelanta-creditoare P. G. împotriva sentinței civile nr. 2673/15.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. M. C. și intimata-terț poprit A.F.P. - T. C..
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Creditoarea P. G. a chemat în judecată debitorul S. M. C. și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice C. – T. C., solicitând validarea popririi pentru suma de 2825,77 lei.
În motivarea cererii s-a susținut că prin s.civ. 3542/18.11.2009 a Tribunalului D., debitorul S. M. C. a fost obligat la plata sumei de 2825,77 lei către creditoare, sumă compusă din valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze creditoarea proporțional cu perioada lucrată pe intervalul 03.04._09, dar nu mai mult de 20 tichete lunar și cheltuieli de executare – 346,35 lei. Prin intermediul executorului judecătoresc s-a solicitat terțului poprit să instituie poprirea pe conturile debitorului însă terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile, restituind documentația executorului, motivat de prev. art. 1 din OUG 71/2009.
În drept s-au invocat prev. art. 460 c.pr.civ.
S-a depus la dosar actele de executare, adresa_/14.09.2011 a Administrației Finanțelor Publice C..
La 30.09.2011, S. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de înființare a popririi, motivând că procedura de executare cade sub incidența OUG 71/2009.
În fapt, a arătat că în procedura de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3542/18.11.2009 a Tribunalului D., la data de 06.09.2011 a fost emisă ordonanța de poprire nr. 21/E/2011 pe conturile spitalului în mâinile terțului poprit A. – T. C..
La data de 15.09.2011, terțul poprit a restituit ordonanța de poprire pe motiv că ar fi aplicabile dispozițiile art. 1 din OUG nr. 71/2009.
S. M. C. apreciază că în mod corect terțul poprit a restituit ordonanța de poprire și în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG nr. 71/2009, în cauză sunt incidente prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009, potrivit cărora:
„ (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2010, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.”.
(2). În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.”
Prin dispozițiile legale arătate mai sus, legiuitorul a instituit o cauză de suspendare a executării silite în cazul titlurilor executorii menționate, respectiv un incident procedural cu efect temporar în procesul civil, iar nu un impediment în declanșarea urmarii silite, sensul și efectele alin.1 fiind explicare prin dispozițiile alin.2, respectiv suspendarea de drept a executării silite în cursul termenului prevăzut la alin.1.
S. apreciază că executarea silită ar fi nelegală deoarece procedura de executare a fost eșalonată potrivit OUG nr. 71/2009. Totodată, raportat la art.1 alin.2 din actul normativ mai sus menționat executarea silită inițiată de biroul executorului judecătoresc este suspendată de drept, rațiunea legiuitorului la momentul prevederii acestui articol fiind determinată de mențiunea echilibrului bugetar, de influența pe care o are executarea silită asupra bugetului de stat, precum și faptul că aceste elemente vizează interesul public general.
S. mai arată că sumele solicitate de către executor ar fi poprite de către terț sunt mai mari decât sumele stabilite și comunicate de către spital acestora . Suma comunicată de către spital executorului a fost indexată cu rata inflației fara ca acest lucru să fie prevăzut în titlu executoriu.
Față de cele arătate mai sus, S. C. solicită respingerea cererii formulată de către P. G..
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 -118 C. pr. civilă.
La 07.10.2011, Administrația Finanțelor Publice C. – T. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de înființare a popririi, motivând că procedura de executare cade sub incidența OUG 71/2009.
În fapt a arătat că P. G. a formulat cerere de înființare a popririi solicitând instanței să dispună obligarea terțului poprit A. C. - T. C. să valideze poprirea înființată în dosarul de executare nr. 21/E/2011 pe contul debitorului S. M. C., până la acoperirea sumei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3542/18.11.2009 a Tribunalului D. .
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. – T. Municipiului C. la data de 14.09.2011 a restituit executorului judecătoresc documentația privind înființarea popririi pe contul debitorului S. M. C., invocând prevederile art.1 din OUG 71/2009.
Direcția Generală a Finanțelor Publice D. a solicitat respingerea cererii, motivând că:
1. Creditarea P. G. a susținut că terțul poprit a refuzat înființarea popririi pe contul debitorului S. M. C., aceasta reprezentând o încălcarea a obligațiilor ce îi revin.
Terțul Poprit T. C. nu a refuzat îndeplinirea obligațiilor ce îi revin în această calitate, aceasta a restituit numai documentația transmisă de către B. I. M. în dosarul de executare nr. 21/E/2011, deoarece procedura de executare cade sub incidența disp. OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. La data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă și executorie, 18.11.2009 dispozițiile art.1 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului di sectorul bugetar erau aplicabile, astfel încât T. C. în mod corect a restituit documentația privind dosarul de executare 21/E/2011 către B. I. M..
2. O altă critică invocată de creditoare se referă la faptul că, terțul poprit”nu are capacitatea și nici calitatea legală de a acționa ca instanță de judecată cenzurând actele executării judecătorești și dispunând în raport cu data la care se poate realiza executarea ce face obiectul prezentului litigiu.”
Față de acest aspect creditoarea este în eroare, terțul poprit nefăcând altceva decât să respecte dispozițiile legale în vigoare, nu terțul poprit stabilind data la care se putea realiza executarea, ci dispozițiile cuprinse în adr.1 din OUG 71/2009 care arată clar modalitatea în care se va desfășura executarea, precum și procentele ce se vor achita în fiecare an.
Față de susținerea creditoarei privind încălcarea disp. art. 20 alin.2 din Constituția României, și ale art. 6 din convenția CEDO ,care prevede că normele de drept comunitar sunt prevalente față de normele de drept intern, DFP D. nu înțelege care este culpa terțului poprit în raport cu acest principiu și în ce constă discriminarea creditoarei.
S-a invocat de asemenea de creditoare că, refuzul terțului poprit de a respecta hotărârea dovedește că este de rea credință,încalcă principiile constituționale și nu acționează cu respect față de legea națională.
Nu se poate aprecia că terțul poprit a acționat cu „ rea credință” atunci când a restituit dosarul de executare către B. I. M., fapt ce nu poate fi asimilat cu un refuz nejustificat atâta timp cât avea obligația să respecte texul de lege .
3 Curtea Constituțională, prin decizia nr.605/12.05.2011 s-a pronunțat cu privire la încălcarea prin disp. OUG 71/2009 a prevederilor art. 16 din Constituția României, respingând ca neîntemeiată excepția de constituționalitate a disp. art. 1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și ale OUG nr.71/2009.
4. În cererea de chemare în judecată contestatoarea a solicitat admiterea cererii de validare a popririi și în raport de faptul că, a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002.
Ordonanța instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai acelor alocate special de la buget în acest scop.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
De asemenea prin Decizia nr.1.414/04.11.2009 Curtea Constituțională a reținut că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării.
În data de 21.10.2011, creditoarea P. G. a formulat răspuns la întâmpinările formulate de debitor și terțul poprit, arătând că în speță sunt incidente dispozițiile din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevalente față de normele de drept intern, prevalență instituită atât prin Constituția României cât și prin normele codului civil( spre exemplificare cauza Petro contra României, S. contra României).
Art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Acest termen se aplică inclusiv în faza executării silita ( ca ultima parte a unui proces ) – cauza Ruianu contra României, S. contra României, U. I. contra României, S. I. contra României.
În legătură cu acest termen rezonabil, creditoarea mai roagă să se observe că au trecut deja 2 ani de la obținerea titlului executoriu ,pe de o parte, iar pe de altă parte, suma ce acesteia i se cuvine nu este de natură să afecteze într-o măsură gravă stabilitatea financiară și interesul public.
Referitor la concordanța dintre OUG 71/2009 și legislația comunitară, aceasta consideră că judecătorul chemat să se pronunțe este cel intern, respectiv instanța de fond, iar acesta nu poate decât să dea eficienta normelor comunitare invocate de aceasta în vederea admiterii cererii de validare poprire.
Odată cu răspunsul la întâmpinări a depus la dosarul cauzei următoarele acte: procesul verbal din data de 05.09.2011 emis în dosarul de executare nr.21/E/2011 de către B. I. M. și copia sentinței civile nr. 3542/18.11.2009 a Trib. D..
Instanța, din oficiu, a dispus prin încheierea din 28.10.2011, atașarea dosarului de executare 21/E/2011 al B. I. M. R., dosar care a fost atașat la dosarul cauzei în data de 07.12.2011.
Prin sentința civilă nr. 2673/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea formulată de creditoarea P. G. în contradictoriu cu debitorul S. M. C. și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice C. – T. C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința 3542/18.11.2009 Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de P. G. împotriva Spitalului M. C., a fost obligat pârâtul S. M. C. să achite reclamantului o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul proporțional cu perioada lucrată pe intervalul 03.04._09, dar nu mai mult de 20 tichete lunar.
Sentința a devenit irevocabilă, iar creditoarea a solicitat executarea acestei sentințe Biroului executorului judecătoresc I. M. R..
În consecință, s-a întocmit dosarul de executare 21/E/2011 privind înființarea popririi pe contul debitorului S. M. C. pentru suma totală de 2825,77 lei.
Cu adresa nr._/14.09.2011, A. C. comunică executorului judecătoresc că nu poate înființa poprirea întrucât în cauză sunt incidente prev. art. 1 din OUG 71/2009.
Având în vedere că solicitanta înființării popririi ( creditoarea ) se numește P. G., iar în cuprinsul titlului executoriu reprezentat de sentința 3542/18.11.2009 Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale se menționează în dispozitiv că se admite acțiunea formulată de P. G. împotriva Spitalului M. C., și că este obligat pârâtul S. M. C. să achite reclamantului o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul proporțional cu perioada lucrată pe intervalul 03.04._09, dar nu mai mult de 20 tichete lunar, neexistând identitate între creditoarea ce solicită validarea popririi ( P. G. ) și reclamantul din dosarul_/63/2009 al Tribunalului D. în care s-a pronunțat titlul executoriu reprezentat de sentința 3542/18.11.2009 ( P. G. ), instanța a respins cererea de validare a popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea P. G., arătând că instanța de fond a dat eficiență juridică dispozițiilor OG nr.72/2009, concluzionând că executarea silită este suspendată de drept pe durata termenelor prevăzute de OUG nr.71/2009 și cu toate acestea cererea de încuviințare a executării a fost admisă, instanța de executare dispunând executarea silită a titlului executoriu al recurentei; motivarea că instanța recunoaște supremația unei ordonanțe de urgență a guvernului în fața dispozițiilor Constituției României, i se pare recurentei neconformă cu sistemul de drept existent în țară.
Recurenta consideră că termenul rezonabil stabilit de art.6paragraf 1 din CEDO trebuie aplicat așa cum a fost avut în vedere la elaborarea CEDO, iar judecătorul intern chemat să se pronunțe nu poate decât să-i dea eficiență juridică; a admite că dispozițiile unei ordonanțe de urgență sunt de natură să înlăture aplicabilitatea unor legi, a unor convenții și tratate internaționale la care România este parte, este echivalent cu a recunoaște că se pot încălca oricând drepturi recunoscute și acordate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fără nicio sancțiune pentru cel care nu respectă ordinea de drept.
Apelul a fost respins având în vedere următoarele considerente :
Prin sentința civilă nr._.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cerere formulată de apelanta creditoare P. G. având ca obiect validarea popririi pentru suma de 225,77 lei.
Considerentele care au fundamentat soluția adoptată de prima instanță au vizat neconcordanța sub aspectul numelui între persoana ce a figurat ca reclamant în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3542/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. și persoana creditoarei care a solicitat validarea popririi instituită în dosarul de executare nr.21/E/2011.
Criticile formulate de apelantă cu ocazia promovării prezentei căii de atac se referă la aspecte străine de motivarea primei instanțe, apelanta fiind, în mod evident, în eroare cu privire la argumentele reținute de instanță.
Această eroare îi este însă imputabilă, deoarece aceasta a primit hotărârea pronunțată în primă instanță conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond (fila nr. 58) și a fost citată de către instanța de apel cu mențiunea de preciza în scris motive de apel în raport de considerentele hotărârii atacate.
Mai mult, în condițiile art. 129 alin.1 C. pr. civ., apelanta avea obligația, de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului și de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător (…) și să-și probeze pretențiile sau apărările.
Cât privește cererea de apel, legiuitorul a prevăzut în mod expres, potrivit art. 287 alin.1 pct.3 C. pr. civ., că va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, fiind evident, că acestea reprezentând critici pe care apelantul le aduce hotărârii atacate trebuie să se raporteze la motivele invocate de instanța de fond în considerente.
Nu poate fi considerată motivare în sensul dispozițiilor legale mai sus citate invocarea unor texte de lege și a unor considerente fără legătură cu sentința atacată, cum este cazul în speță.
În atare situație, apelul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va reține aplicabilitatea prevederilor art. 292 alin.2 C. pr. civ. care prevăd că: „ În cazul în care nu se motivează (…), instanța se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În consecință, având în vedere și caracterul devolutiv al apelului, care presupune readucerii în fața instanței de control judiciar a tuturor problemelor de fapt și de drept dezbătute în primă instanță, instanța de apel a verificat atât legalitatea sentinței, cât și temeinicia acesteia.
Procedând în acest sens și examinând dosarul de executare silită nr. 21/E/2011 Tribunalul a constatat că, concluzia reținută de prima instanță, în sensul că există o neconcordanță în ceea ce privește numele între persoana ce a figurat ca reclamant în sentința civilă nr. 3542/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. și creditoarea care a solicitat validarea popririi, este corectă, astfel încât, în mod justificat, instanța de fond a respins cererea formulată.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, cât și faptul că apelanta nu a criticat sentința atacată sub acest aspect și nici nu a depus dovezi din care să rezulte că a existat o simplă eroare materială, fie la momentul redactării sentinței civile ce constituie titlu executoriu, fie la momentul formulării cererii de executare silită și a celei de validare a popririi, Tribunalul a respins apelul dedus judecății ca nefondat.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând în esență că din eroare tribunalul a respins apelul pentru reținând că nu ar exista identitate între reclamanta P. G. menționată în sentința nr. 2542/2009 a Tribunalului D. și P. G. creditoarea din dosarul de executare nr. 21/E/2011 al B. I. M.. În condițiile în care există Încheiere de îndreptare a erorii materiale din 03.02.2011 în dosarul nr._/63/2009, prin care Tribunalul D. a îndreptat eroarea materială strecurată în titlu executoriu din dosarul de executare menționat, se impune casarea deciziei din apel și rejudecarea apelului pentru analizarea motivelor de fond.
În drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civ.
Intimatul-debitor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului,Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.209/30 04 2012 pronunțată de Tribunalul D.-Secția civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta creditoare P. G. împotriva sentinței nr.2673/15 12 2011 a Judecătoriei C. prin care s-a respins cererea având ca obiect validarea popririi pentru suma de 225,77 lei,reținând că aceasta este temeinică și legală.
Curtea constată că aceste critici formulate de apelantă cu ocazia promovării căii de atac se referă la aspecte care vizează procedura validării și care nu au fost avute în vedere de prima instanță.
În atare situație, s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 292 alin.2 C. pr. civ.,instanța pronunțându-se numai pe baza celor invocate la prima instanță, verificat atât legalitatea sentinței, cât și temeinicia acesteia.
Astfel,instanța de apel a examinat dosarul de executare silită nr. 21/E/2011, a constatat că, concluzia reținută de prima instanță este corectă în sensul că există o neconcordanță în ceea ce privește numele între persoana ce a figurat ca reclamant în sentința civilă nr. 3542/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. și creditoarea care a solicitat validarea popririi.
Așadar,motivul privind faptul că între timp s-a îndreptat eroarea materială în ceea ce privește numele său a fost invocat pentru prima dată în recurs.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nu are caracter devolutiv și nu provoacă o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limitele expres prevăzute de lege. Recurenta creditoare nu poate formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-a adresat instanța de apel și asupra cărora acesta nu s-a pronunțat, pentru că s-ar încălca principiul de drept non omisso medio, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea urmează ca,în baza art.312 Cod procedură civilă,să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea P. G. împotriva deciziei civile nr. 209/30.04.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. M. C., precum și cu terțul poprit Agenția de Administrare Fiscală C. – T. C., având ca obiect validare poprire.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Septembrie 2012.
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. AG/19.09.2012
Jud. fond: C. N. M.
Jud. apel: A. D. și I. G. P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 8358/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 194/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
