Legea 10/2001. Decizia nr. 5565/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5565/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 5565/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5565/2012
Ședința publică de la 26 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU
Judecător I. V.
Judecător M. L.
Grefier N. D.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. I., împotriva sentinței civile nr.142/14.02.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. - P. P. P. P., P. M. C., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. I. reprezentată de avocat M. M., lipsind intimații pârâți M. C. - P. P. P. P., P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat M. M. pentru recurenta reclamantă M. I., depune la dosarul cauzei copia cererii prin care a solicitat certificatul fiscal nr._/29.10.1986, acesta fiind atașat la fila 26 în dosar nr._ al Curții de Apel C..
nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat M. M. pentru recurenta reclamantă M. I., față de motivele invocate în scris pe care le dezvoltă oral, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 26.04.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._ contestația formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâții M. C. prin P., Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001, a Legii nr.247/2005, P. M. C. pentru obligarea pârâților la anularea parțială a Dispoziției nr._/26.03.2010 emisă de P. Mun,C., prin care i-au fost respinse cererile de notificare nr.1293/N/2001 și 1424/N/2001, restituirea prin echivalent a imobilului compus din teren în suprafață de 504 mp. situat în C., . (actual C. nr.10) și plata de despăgubiri pentru imobilul construcție, situat în C., . (actual C., nr.10), cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 142/14.02.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei locale de Aplicare a Lg.10/2001.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicare a Lg.247/2005.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea pct.8 din Dispoziția nr._/26.03.2010 emisă de P. M. C..
A fost respinsă contestația formulată de reclamanta M. I., în contradictoriu cu Comisia locală de Aplicare a Lg.10/2001, cu sediul în C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu Comisia locală de Aplicare a Lg.247/2005, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu M. C. prin P. și P. M. C., în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea pct.8 din Dispoziția nr._ din 26.03.2010 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost respinsă contestația ca nefondată, în privința celorlalte capete de cerere privind Dispoziția nr._/26.03.2010.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de către reclamantă, la termenul din 28.06.2010, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.10/2001, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 247/2005 și excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea punctului 8 din Dispoziția contestată, pentru considerentele menționate în încheierea de la acea dată.
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia, sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
P. urmare, calitatea de persoană care s-a pretins îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu prin formularea notificărilor nr.1293/N/2001 și nr.1424/N/2001 pentru restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent formulate de reclamanta M. I. pentru imobilul situat în C., . și în contradictoriu cu care s-a și emis Dispoziția nr._/26.03.2010 de către P. Mun.C., îi conferă reclamantei calitate procesual activă potrivit dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, aceasta putându-se prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției.
Justificarea calității procesual active a reclamantei în ceea ce privește contestarea punctului 9 din Dispoziția nr._ nu presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanțial, simpla calitate a sa de parte reclamantă într-un proces neatrăgând de plano, admiterea acțiunii, recunoașterea vreunui drept de proprietate al acesteia sau stabilirea unui astfel de drept.
De altfel, cu privire la fondul contestației, instanța a respins această acțiune, având în vedere următoarele considerente:
P. dispoziția nr._/26.03.2010 emisă de P. Mun.C., s-au respins la punctul 9 cererile de notificare nr.1293/N/2001 și nr.1424/N/2001 pentru restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent formulate de reclamanta M. I. pentru imobilul situat în C., ., pentru că solicitanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în condițiile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 republicată, nu s-a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului solicitat în condițiile art.23 din Legea nr.10/2001 și art.23 din HG nr.250/2007.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 sunt persoane îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoane fizice, proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art.4 alin.2 din aceeași lege dispune că, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite.
Reclamanta s-a considerat persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 în calitatea sa de moștenitoare testamentară a numitei P. L., persoană care la rândul său, cumpărase imobilul de la D. I..
Analizând înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea notificării dar și cele depuse în prezenta cauză, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 și art.4 din Legea nr.10/2001 și nici nu a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului solicitat.
Astfel, reclamanta invocă testamentul nr.915/97 din 02.06.1960 încheiat de notariatul de Stat prin care P. L. – proprietara imobilului situat în Mun.C., . (actual C. nr.10) – în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3617/21.10.1919, a testat în favoarea sa imobilul teren și loc de casă.
Imobilul situat în Mun.C., . (10) a fost preluat de stat în baza Decretului nr.401/1983 din patrimoniul numiților Ș. C. și Ș. Tecla, așa cum rezultă din tabelul anexă la Decret –la nr.29, poziția 32 (fila 264), reclamanta nefăcând dovada că la momentul preluării aceasta avea calitatea de proprietar asupra imobilului.
Deși reclamanta invocă testamentul autentificat sub nr.915/97 din 02.06.1960 pentru a dovedi calitatea sa de proprietară asupra imobilului ce face obiectul notificării, instanța reține că prin sentința civilă nr.8649/28.07.1961 pronunțată de Tribunalul Popular C. definitivă prin nerecurare, s-a admis acțiunea de ieșire din indiviziune asupra acestui imobil și vânzarea la licitația publică, stabilindu-se că reclamantei i se cuvenea suma de_,40 lei, în calitate de beneficiară a testamentului.
Este evident că la momentul exproprierii în baza Decretului nr.401/1983 imobilul nu se mai afla în patrimoniul său și aceasta rezultă nu numai din tabelul anexă la Decret dar și din procesul-verbal de preluare încheiat la 22.02.1984 (f 263) și fișa imobilului (265) în care se menționează ca proprietari numiții Ș. C. și Ș. Tecla.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat s-a respins contestația ca nefondată iar în mod special ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă pentru capătul de cerere referitor la anularea pct. 9 din Dispoziția nr._ din 26.03.2010 emisă de P. M. C..
S-a mai arătat că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în acest sens precizându-se că, exproprierea este reglementată în art. 44 alin. 3 si 6 din Constituție art. 481 Cod civil, Legea nr. 33/1994, Hotărârea Guvernului nr. 583/1994, Legea or. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi si drumuri naționale si in Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 941/2004 st de art 7 lit c din Legea 213 /1998,.
Instanța de fond a interpretat greșit toate aceste norme juridice deoarece a
constatat ca exproprierea poate privi și un neproprietar, in speța data numiții:
Ș. C. și Ș. Tecla, pentru care intimații nu au dovedit calitatea de proprietar.
Instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecații si a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestora.
Reiterează că, exproprierea este reglementată în art. 44 alin. 3 și 6 din Constituție, art. 481 C.Civ, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și regimul acesteia, completată de următoarele acte normative: Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale și în normele metodologice, de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 941/2004 și de art. 7 lit. c din Legea 213/1998.
Menționează că la instanța de fond a depus mai multe înscrisuri, anume:
- testamentul nr.915/97 din 02.06.1960 încheiat de Notariatul de Stat prin care P. L. – proprietara imobilului situat în Mun.C., . (actual C. nr.10) – în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3617/21.10.1919, a testat în favoarea sa imobilul teren și loc de casă.
- Actul de vânzare – cumpărare nr. 3617/21.10.1919 autentificat de Tribunalul D.; acte de stare civilă și dreptul de proprietate.
Cum niciunul dintre aceste ultime înscrisuri nu dovedesc proprietatea ci in cel mai bun caz dreptul de folosința, rezulta fără dubiu ca instanța a încălcat art. 44 alin. 3 din Constituție care prevede ca „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despăgubire", precum si art 481 cod civil potrivit căruia „ nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa", deoarece, consideră că doar el a dovedit proprietatea.
Față de motivele invocate în scris, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În drept își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art . 304 pct . 8 si 9 C. pr. civ.
Legal citați intimații pârâți, nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Recursul este nefondat.
Verificând în limitele investirii prin cererea de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, se constată următoarele:
În art. 9 al Dispoziției contestate și având nr._/26.03.2010 au fost respinse cererile de notificare nr. 1293/N/2001 și nr. 1424/N/2001 pentru restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent formulat de către M. I., pentru imobilul situat în C. . pentru că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea 10/2001, republicate și, respectiv nu a fost dovedită calitatea de proprietar asupra terenului solicitat în condițiile art. 23 din Legea 10/2001 republicată și art. 23 din H.G. nr. 250/2007.
Pentru a nu se da naștere la confuzii trebuie precizat că Notificările nr. 1293/N/2001 și nr. 1424/N/2001 ( dosare conexate ), formulate în temeiul Legii 10/2001, republicată, de către reclamanta contestatoare M. I. și soluționate prin Dispozițiile nr._/26.03.2010 emisă de P. M. C., privesc și imobilul în litigiu, situat în C. ..
Obiectul acțiunii privește art. 9 și art. 8 din cuprinsul Dispoziției nr._/26.03.2010 pe care contestatoarea îl consideră nelegal, considerând că prin toate actele depuse la dosar s-a făcut dovada calității de proprietar asupra suprafeței de teren de 504 m.p. ( filele 3- 13, dosar fond ).
Însă, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere faptul că ( filele 263 -265 dosar fond ) că, la momentul exproprierii prin Decretul nr.401/1983, imobilul nu se mai afla în patrimoniul contestatoarei, deși beneficiară testamentară a autoarei P. L. – proprietari deținători ai imobilului fiind trecuți Ș. C. și Ș. Tecla ( procesul- verbal din 22 februarie 1984 de preluare a imobilului în litigiu.
De asemenea în fișa imobilului situat în . apar ca proprietari numiții Ș. C. și Ș. Tecla.
Sarcina probei îi aparține reclamantei – contestatoare care a formulat notificare, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de Legea 10/2001 republicată și care, trebuia prin actele depuse să facă dovada de persoană îndreptățită în sensul acestei legi speciale și, respectiv de dovada calității de proprietar a imobilului solicitat.
Actele de stare civilă de care se prevalează contestatoarea - apelantă nu fac pe deplin dovada calității de proprietar, cu atât mai mult cu cât nu a fost depus în original Certificatul nr._/29.10.1986, având în vedere faptul că din cuprinsul copiei xerox a acestui certificat nu rezultă pentru care imobil s-a eliberat adresa privind valoarea de asigurare, iar la dosarul cauzei, apelanta nu a adepus certificatul de moștenitor de pe urma defunctei P. L..
Cum, rezultă că la data preluării imobilul nu se afla în patrimoniul contestatoarei, iar aceasta din urmă nu a făcut dovada de persoană îndreptățită, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motivele de recurs fiind nefondate
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr. civ., să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M. I., împotriva sentinței civile nr.142/14.02.2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. - P. P., P. M. C., având ca obiect legea 10/2001.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2012
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | Judecător, M. L. |
Grefier, N. D. |
Data red.23.05.2012
Red.jud.I.V.
Tehn. 2 ex./J.V.
Red.j.f./I.G. P.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 6271/2012.... | Evacuare. Decizia nr. 8358/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
