Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2275/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2275/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 2275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2275
Ședința publică de la 22 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
X.X.X.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta N. S. împotriva sentinței civile nr. 249 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. - D.G.F.P. M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, recurenta reclamantă a depus concluzii scrise și a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M., la data de 09.11.2009, reclamanta N. S. a chemat în judecată S. R., prin M. Finanțelor P., solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în valoare de 500.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a deportării și stabilirii domiciliului forțat pe care a suportat-o .
În motivarea acțiunii a arătat că a fost strămutată la vârsta de 4 ani împreună cu familia spre o destinație necunoscută. A mai arătat că, o perioadă de 5 ani cât a stat în . B. a îndurat mizeria, s-a îmbolnăvit, suferind toată viața consecințele.
Pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. M., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în baza dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 lit. a, se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar reclamanta a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral în urma luării unei măsuri cu caracter politic.
P. sentința civilă nr.59 din 08.februaire 2010, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că dispoz.art.5 din Legea nr.221/2009 nu-i sunt aplicabile reclamantei pentru că legea conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral doar persoanelor care au suferit condamnare nu și celor față de care s-a luat o măsură administrativă, cum este cazul reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 147/05. 05. 2010, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.59/08.02.2010, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., reprezentat de M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP M., a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul M..
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul M., sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 249 din 14 octombrie 2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. S. și pe pârât S. R., P. M. FINANȚELOR P..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului S. R., prin M. Finanțelor P., la acordarea daunelor morale în sumă de 500.000 euro reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a deportării în B. în perioada 1951-1956, întemeindu-și cererea pe disp.art.5 al.1 lit. a din Legea 221/2009.
P. Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Decizia constituțională mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial, iar termenul de 45 de zile de la data publicării a expirat.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
P. decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta arată că instanța de fond a făcut o discriminare între cei condamnați politic și cei care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, interpretându-se greșit dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, dispozițiile acestei legi aplicându-se și persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător anticomunist și a DL nr.118/1990, în care se încadrează și recurenta, ea încadrându-se și în dispozițiile art.3 lit. e, având în vedere Decizia nr.200/1951.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a solicitat obligarea Statului R., prin M.F., la despăgubiri de 500.000 EURO pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a deportării și stabilirii domiciliului forțat.
Chiar dacă, la data investirii instanței, pretențiile reclamantei aveau temei legal în dispozițiile art.5 alin. (1) lit.a din Legea nr.221/2009, această normă legală nu mai putea fi invocată la momentul pronunțării hotărârii recurate.
P. Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la 15.11.2010, s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificări ulterioare, sunt neconstituționale.
Nu se poate pune în discuție încălcarea principiului neretroactivității, atâta timp cât însăși Constituția prevede, în art.147 alin.(1), că dispozițiile din legi constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Hotărârea atacată în cauză a fost pronunțată după trecerea termenului în care Parlamentul putea adopta un act normativ conform Constituției și cum la data soluționării litigiului temeiul legal în baza căruia a fost inițiat nu mai exista, având în vedere și norma din art.147 alin.1, pretențiile reclamantei nu puteau fi admise.
De altfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia menționată, „scopul acordării despăgubirilor pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior – ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei”.
P. decizia nr.12/19.09.2011 dată în interesul legii de I.C.C.J., s-a statuat că dat fiind că la momentul la care instanța a fost chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică, respectiv art.5 alin.(1) lit.a din Lg.221/2009 nu mai exista, nu se poate considera că ultraactivează, în absența unor dispoziții legale exprese.
P. aceeași decizie, instanța supremă a examinat și respectarea drepturilor ocrotite de art.6 și 14 din Convenție, reținând că potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea Europeană a arătat că pentru a fi aplicabil art.6 paragraful 1, între alte condiții este și aceea ca textul să se aplice unei proceduri ce tinde la recunoașterea unui drept care are fundament legal în legislația statului contractant în cauză, or această cerință nu este îndeplinită, dacă la data pronunțării instanței, norma legală pe care se întemeiază pretențiile reclamantei nu mai există.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul este nefondat și va fi respins, conform art.312 alin.(1) Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N. S. împotriva sentinței civile nr. 249 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. - D.G.F.P. M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2012
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red. jud. D. S.
Tehn. E.O.
2 ex./13.03.2012
J.f. M. C. O.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2282/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Cereri. Decizia nr. 7/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
