Legea 10/2001. Sentința nr. 15/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2012 în dosarul nr. 6028/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. 6028/2012
Ședința de la 09 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte Judecător: M. M.
Judecător: M. P. P.
Judecător: E. S.
Grefier: V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 15 din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâti Primăria Tg.J., M. Justiției – A. Națională a P. din România și P. de M. Siguranță Tg.J., având ca obiect Lg. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința, a răspuns recurenta reclamantă B. A., asistată de avocat M. C., lipsind intimații pârâți Primăria Tg.J., prin reprezentantul legal – primar F. C., M. Justiției – A. Națională a penitenciarelor din România și P. de M. Siguranță Tg.J..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege precum și faptul că prin întâmpinările depuse la dosar, intimații pârâti M. Justiției – A. națională a penitenciarelor și P. de M. Siguranță Tg.J., au solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 242 Cod Procedură Civilă, după care, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat M. C., pentru recurenta reclamantă B. A., a susținut motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru efectuarea unei expertize în vederea identificării și evaluării terenurilor.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ reclamanta B. A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Tg.J. reprezentată prin primar F. C., A. Națională a P. și P. Tg.J. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța reclamanta să fie despăgubită în temeiul Legii 10/2001 pentru următoarele bunuri imobile: o suprafață de 475 m.p, proprietatea mamei reclamantei Preotesoiu E., persoană expropriată prin Decretul 413/1966 și o suprafață de 42 m.p proprietatea lui Erusolin E., persoană expropriată prin Decretul 413/1966 precum și pentru un imobil casă de locuit ce a aparținut bunicii paterne Preotesoiu I.C M., casă ce a ars în primul război mondial.
În motivarea cererii a arătat că, reclamanta are calitatea de moștenitor legal a lui Preotesoiu I. și M. și de moștenitor testamentar a lui Erusolin E., persoane ce au fost deposedate de bunuri imobile teren prin Decretul de expropriere 413/1966 și în raport de dispozițiile Legii 10/2001 solicită să fie despăgubită.
A arătat că, prin notificările nr.14 și 16 din 2002 a solicitat Primăriei Mun. Tg.J. să fie despăgubită cu contravaloarea bunurilor imobile însă, aceste notificări au rămas fără rezultat până în prezent neprimind vreo dispoziție a primarului de soluționare a notificărilor.
În dovedirea cererii a depus notificările nr.160/14.02.2002 și nr. 162/14.02.2002 emise de B. P. I. către Prefectura județului Gorj și respectiv Primăria Tg-J., extras de rol agricol, Decretul de expropriere nr. 413/1966 însoțit de tabelul anexă, acte de stare civilă pentru reclamantă.
Primăria Mun. Tg-J. a formulat întâmpinare învederând că, nu este unitate deținătoare a terenului solicitat de reclamantă, așa cum rezultă din notificarea formulată de reclamantă terenul fiind ocupat de P. Tg.J.. Privitor la imobilul casă de locuit demolată în anul 1916 a susținut că, acest bun nu se încadrează pe dispozițiile Legii 10/2001 neputându-se acorda măsuri reparatorii decât pentru bunurile preluate de către stat în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
P. Tg.J. a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul că, nu există decizie sau dispoziție a conducătorului unității deținătoare de soluționare a notificării formulată de reclamantă. A motivat că, notificarea formulată de reclamantă la 14.02.2002 către Primăria Mun. Tg.J. a fost înaintată la P. Tg.J. cu adresa nr. 742/04.10.2002 și întrucât la acel moment P. Tg.J. nu avea personalitate juridică, notificarea a fost înaintată la Direcția Generală a P. .
Administrația Națională a P. a formulat întâmpinare invocând excepția lisei calității procesual pasive susținând că, în raport de disp. art. 10 din HG 1849/2004 P. Tg.J. are personalitate juridică putând sta în proces. Pe fondul cauzei a susținut că, în ceea ce privește imobilul casă demolat în anul 1916 nu face obiectul Legii 10/2001, iar privitor la teren a susținut că, terenul folosit de P. Tg.J. face parte din proprietatea publică a statului, fiind dat în administrarea penitenciarului.
În raport de actele dosarului reclamantei i s-a pus în vedere să facă dovada că, s-a adresat cu notificare în temeiul art. 22 din Legea 10/2001 pentru terenul deținut de Erusolin E. și de asemenea să depună acte de proprietate pentru cele două suprafețe de teren, acte în raport de care să fie posibilă identificarea terenului solicitat, pentru a se stabili unitatea deținătoare. De asemenea, i s-a solicitat reclamantei să depună la dosar planul de situație anexă la Decretul 413/1966, act în raport de care să fie posibilă identificarea terenului și respectiv unitatea deținătoare.
Actele solicitate de instanță nu au fost depuse de către reclamantă deși s-au acordat mai multe termene în acest sens.
Instanța din oficiu a solicitat Arhivelor Naționale – Filiala D. să comunice dacă, sunt în posesia planului de situație aferent Decretului 413/1966, prin adresa nr. 697/18.11.2011 această instituție comunicând că nu deține actul solicitat.
P. sentința civilă nr.15 din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._/05/2011, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtul P. Tg-J..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A. Națională a P., excepție invocată de această pârâtă.
Pe fond, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Tg.J. prin reprezentantul său legal primar F. C., A. Națională a P. din România și P. Tg.J., jud. Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a motivat următoarele:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtul P. Tg-J., instanța a respins această excepție pentru următoarele considerente:
În întâmpinarea formulată pârâtul P. Tg-J. a susținut că, cererea dedusă judecății este inadmisibilă în raport de decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, susținând că este inadmisibilă acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, formulată după . legii 10/2001 .
Instanța a reținut că, cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 33/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, nu au legătură cu prezenta cauză, decizia respectivă referindu-se la admisibilitatea acțiunilor în revendicarea bunurilor imobile ce fac obiectul Legii 10/2001 formulate de fostul proprietar .
În prezenta cauză, reclamanta solicită în temeiul Legii 10/2001 acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile preluate de la autorii ei susținând că, a parcurs procedura prevăzută de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 în sensul că, a formulat notificare în termenul legal, însă această notificare nu a fost soluționată până în prezent.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XX/19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a recunoscut competența instanțelor de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei pretins îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate .
În raport de această decizie a reținut instanța că, chiar dacă reclamanta nu se află în posesia unei decizii sau, după caz, dispoziție prin care să i se fi respins cererea, ea are posibilitatea să se adreseze instanței în temeiul Legii 10/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Administrația Națională a P. și această excepție a fost respinsă chiar dacă pârâtul P. Tg.J. are personalitate juridică, putând sta în judecată în nume propriu, câtă vreme în cauză în cazul admiterii acțiunii s-ar pune problema despăgubirii reclamantei pentru terenul expropriat, litigiul trebuie să se poarte în contradictoriu cu instituția care are patrimoniu și care în situația admiterii cererii va fi ținută la despăgubire, această despăgubire ar trebui acordată de Administrația Națională a P..
De altfel, la momentul când a fost formulată notificarea, această notificare a fost înaintată spre soluționare Direcției Generale a P., astfel că nu se poate reține că această pârâtă nu ar avea legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei acțiunea dedusă judecății a fost respinsă ca nefondată.
Privitor la terenul în suprafață de 475 m.p preluat de către stat prin Decretul de expropriere 413/1966 a susținut reclamanta că, deși în Tabelul nominal anexă la decret poziția 100 figurează ca persoană expropriată P. E., în realitate persoana expropriată este Preotesoiu E., mama reclamantei, în tabel intervenind o eroare materială.
Referitor la această susținere instanța a reținut că, reclamanta nu a prezentat probe care să confirme această susținere, împrejurarea că în tabelul anexă figurează ca domiciliu al numitei P. E. adresa din Tg-J., .. 92 nefiind suficientă pentru a se ajunge la această concluzie. De menționat că, adresa din buletinul de identitate al reclamantei este Mun. Tg-J., .. 192, jud. Gorj.
Pe de altă parte în contractul de vânzare-cumpărare nr. 4062/11.09.1936 (fila 112) în care figurează ca vânzătoare M. Preotesoiu și E. Preotesoiu, bunica și respectiv mama reclamantei, domiciliul indicat este în Tg.J., . nicidecum Tg.J., . susține reclamanta .
Un alt argument care conduce la soluția de respingere a acțiunii este faptul că, reclamanta nu a prezentat acte de proprietate în raport de care să fie posibilă identificarea terenului și nici planul de situație anexă la decretul de expropriere.
În lipsa acestor acte nu se poate proceda la identificarea în teren a terenului solicitat la retrocedare și pe cale de consecință a unității deținătoare în raport de care, să se aprecieze care din pârâtele chemate în judecată au calitate procesuală pasivă .
A susținut reclamanta că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4062/11.09.1936 autoarele acesteia au înstrăinat o parte din terenul deținut în Tg.J., . un rest de proprietate însă, față de modul în care este descris terenul ce a făcut obiectul contractului nu se poate stabili cu ce suprafață de teren au rămas vânzătoarele și care era amplasamentul acestuia.
Martorii audiați în cauză nu au putut da informații care să permită identificarea în teren a terenului în litigiu.
În situația în care unitatea deținătoare nu este identificată, persoana îndreptățită putea chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice în condițiile art. 28alin 3 din Legea nr.10/2001, însă pentru aceasta reclamanta trebuia să facă dovada că persoana P. E. ce figurează la poziția 100 în tabelul nominal al decretului de expropriere nr. 413/1966 este autoarea sa.
În ceea ce privește terenul provenit de la Erusolin E. a reținut instanța că, pentru acest teren reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura prev. de art. 22 din Legea 10/2001 respectiv, că a formulat notificare către persoana juridică deținătoare.
Deși, a susținut reclamanta că prin notificările nr. 160 și 162 din 14.02.2002 a cerut și acest teren, observându-se cele două înscrisuri depuse la filele 6 și 8 din dosar se constată că, în cele două cereri nu se face vorbire despre terenul în suprafață de 42 m.p situat în Tg-J., .. 13 ci doar despre terenul de 475 m.p situat în Tg-J., .. 10 și imobilul casă de locuit demolat în primul război mondial.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit, având în vedere împrejurarea că această construcție a fost distrusă în primul război mondial, o astfel de cerere nu poate face obiectul Legii 10/2001, act normativ care vizează doar imobilele preluate de stat în perioada 06.03._89.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamanta face un istoric al cauzei și susține că în calitate de moștenitoare legală a mamei sale Preotesoiu E. și moștenitoare testamentară a mătușii sale a formulat două notificări în baza Legii 10/2001.
P. notificarea 162/14.02.2002, privind terenul ce l-a deținut mama sa în ..19 și care avea o suprafață de 475 mp.cu destinația de grădină ce a fost expropriat prin Decretul nr.413/1996, a solicitat despăgubiri pentru imobilul casă construit pe acest teren, casa fiind bombardată în 1916 (în primul război mondial), ulterior fiind demolată de Primăria Tg.J..
Precizează reclamanta că a doua notificare 160/14.02.2002 a fost făcută pentru terenul de 475 mp.situat în ..13, expropriat prin Decretul 413/1966.
Reclamanta face trimitere la înscrisurile existente la dosarul cauzei, emanate de la Primăria Tg.J. și de la Arhivele Naționale D., la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4062/1936 prin care bunica sa M. Preotesoiu și mama sa Preotesoiu E. au vândut o parte din teren familiei T. (360 mp.), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2736/11.07.1978, prin care mătușa sa V. E. îi vinde lui C. D. casa celei din urmă, situată pe ..13, moștenitoare a lui Erusalin E., terenul de 436 mp. fiind trecut în proprietatea mun.Tg.J..
În această situație, terenul pe care reclamanta îl revendică ca moștenitoare a lui Erusalim E., măsura 447 mp. conform matricolei fiscale eliberată de Direcția Județeană a Arhivelor Statului D., sub nr.C.1466/23.06.2011.
În susținerea identității dintre mama sa Preotesoiu E. și persoana nominalizată în tabelul din Decr.413/1966, reclamanta anexează declarațiile notariale pe propria răspundere, date de numiții S. C. și C. G. și adresa 140/2012 emisă de Arhivele Naționale București.
Reclamanta critică hotărârea instanței de fond care nu a interpretat corect probele administrate în cauză, ignorând dovezile concludente depuse la dosar, reclamanta nefiind culpabilă pentru imposibilitatea de a depune Decretul 413/1966.
Recursul este fondat.
Reclamanta B. A. a demarat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art.22 din Legea 10/2001, (fostul art.21) prin Notificările nr.160 și 162/14.02.2002 adresate pârâtelor Primăria Tg.J. și Prefectura Gorj, prin care a cerut restituirea în natură sau despăgubiri pentru terenul de 475 mp.situat în Tg.J., ..10 (în prezent ocupat de P. Tg.J.).
Prima etapă nu a fost finalizată prin emiterea unui răspuns de către entitățile notificate, așa încât reclamanta s-a adresat Tribunalului Gorj, competent cu soluționarea.
Tribunalul a purces la cercetarea cauzei pe fond în virtutea plenitudinii de competență conferită ca urmare a Deciziei XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în R.I.L.
Reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prevăzută de art.3 rap.la art.4 alin.2 din Legea 10/2001 cu actele de stare civilă depuse la dosar și certificatul de calitate de moștenitor.
În certificatul de deces al autoarei reclamantei apare numele de „Preotesoiu E.”, în matricola pe clădiri (fond 84) apar menționați moștenitorii lui I.C. Preotesoiu, imobilul fiind amplasat pe ..19, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 11 septembrie 1936, sub nr.4062 de Tribunalul Gorj, bunica M. Preotesoiu și mama reclamantei, E. Preotesoiu apar în calitate de vânzătoare a unei bucăți de teren siliște, situată în Tg.J., . M. C.T. și C. T., aceștia figurând ca vecini ai fam.Preotesoiu în matricola anilor 1958-1960.
Un alt înscris care dovedește că autoarea reclamantei a avut o casă până în 1916 pe ..21 este copia de pe raportul secției II tehnică nr.617 din 12.XI.1921, înregistrat la Serviciul de Poduri și Șosele Gorj (fond 2).
Toate aceste înscrisuri reflectă existența terenului din ..J., în anii 1921, 1936.
Întrucât domeniul de aplicare al Legii 10/_ privind imobilele preluate abuziv vizează perioada de referință 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este necesar a se dovedi proprietatea autoarei în acest segment temporal.
P. înscrisul emanat de la Arhivele Naționale ale Jud.Gorj adresat reclamantei (fila 17 fond) se comunică acesteia că în urma verificărilor fondului arhivistic al Primăriei orașului Tg.J., matricola de clădiri și terenuri din perioada 1955-1957 s-a identificat la adresa ..19 printre titularii de rol și Preotesoiu A., iar în matricola din 1958-1961 B. A.. Dovada preluării Abuzive a terenului ce a aparținut mamei reclamantului s-a făcut cu anexa la Decretul 413/1966 privind exproprierea terenului în suprafață de 67.680,70 mp. situat în Tg.J., unde la poziția 84 figurează P. E., cu teren expropriat în suprafață de 555 mp. situat în Tg.J., ..n.
Curtea apreciază că este identitate între persoana expropriată și mama reclamantei Protesoiu E., în sprijinul acestei identități fiind declarațiile autentice pe propria răspundere date de numiții S. C. și C. G..
Coroborând aceste declarații cu relatarea martorei H. L., care a declarat că a cunoscut-o pe Preotesoiu E., că aceasta avea o suprafață de 600 mp. în Tg.J., . terenul se învecina cu T. G. și alții, și cu înscrisurile depuse în cauză rezultă fără putință de tăgadă că există identitate între mama reclamantei și persoana nominalizată în decretul de expropriere.
Curtea înlătură argumentul tribunalului care a condus la soluția de respingere a acțiunii, referitor la faptul că reclamanta nu a prezentat acte de proprietate în raport de care să fie posibilă identificarea terenului și nici planul de situație anexă la decretul de expropriere, acte care ar permite identificarea terenului solicitat.
Potrivit art.24 din Legea 10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă iar persoana individualizată în actul de preluare este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Textul instituie o prezumție simplă de proprietate în favoarea persoanelor menționate în actele de preluare, care unite cu alte probe poate conduce la ideea că imobilul a aparținut persoanei de la care s-a făcut preluarea.
Coroborând actul de preluare, respectiv anexa la Decretul 413/1966 cu depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv H. L. și P. M., care au relatat că au cunoscut-o pe autoarea reclamantei și știu că aceasta a deținut teren în Tg.J., . în prezent de penitenciar și de blocuri, Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada proprietății autoarei sale și a preluării abuzive.
În consecință, făcându-se dovada de către reclamantă a calității de persoană îndreptățită, a identității autoarei sale cu persoana nominalizată în actul de preluare a proprietății terenului și a preluării abuzive, rămâne în discuție modalitatea de reparație de care urmează să beneficieze reclamanta.
Deși în actul de expropriere autoarea reclamantei figurează cu 555 mp. expropriați, în notificare reclamanta a solicitat 475 mp., astfel că instanța de recurs va reține această suprafață ca întindere a dreptului de proprietate.
În condițiile în care din probe a rezultat că terenul reclamantei este ocupat de pârâtul P. Tg.J. și blocuri, iar reclamanta a solicitat în subsidiar despăgubiri, față de faptul că notificarea reclamantei nu a fost soluționată până la apariția Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, modificând Legea 10/2001, controlul instanței trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificarea de a primi măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora.
Tocmai din acest motiv, Curtea nu a mai dispus efectuarea unei expertize de evaluare a terenului de 475 mp., calculul și plata despăgubirilor urmând a se face conform Titlului VII al Legii 247/2005, procedură cu caracter administrativ, finalizată prin emiterea de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ce poate fi atacată conform art.19 din Legea 554/2004.
În consecință, apreciind întemeiate parțial criticile recurentei doar cu privire la terenul ce a aparținut autoarei sale și pentru care s-au formulat două notificări, urmează să se admită recursul, să se schimbe sentința, în sensul admiterii în parte a contestației, să se stabilească dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 475 mp. preluată abuziv prin Decretul 413/1966.
În ceea ce privește terenul provenit de la Erusolin E., nu s-a făcut dovada că reclamanta a urmat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art.22 din Legea 10/2001, adică nu a depus notificare, așa încât critica privind respingerea cererii pentru acest teren nu poate fi primită, notificările depuse la dosar vizează terenul din .>
Nu se pot acorda despăgubiri pentru imobilul demolat în 1916, întrucât perioada de referință a Legii 12/2001 privind preluarea abuzivă se situează între 06.03.1945-decembrie 1989, iar anul demolării imobilului nu se situează în acest interval de timp.
Față de cele ce preced, apreciind că în cauză subzistă motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod procedură civilă, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, să se admită recursul, să se modifice sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea.
Se va constata că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 475 m.p. teren situat în Tg. J., . abuziv prin D. 413/1996.
În baza art.274 cod procedură civilă, va fi obligată Primăria Tg.J. la 1575 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 15 din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Tg.J., M. Justiției – A. Națională a P. din România și P. de M. Siguranță Tg.J., având ca obiect Legea 10/2001.
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 475 m.p. teren situat în Tg. J., . abuziv prin D. 413/1996.
Obligă Primăria Tg.J. la 1575 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 09 Mai 2012.
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.08.06.2012
j.f.G.D.
| ← Servitute. Decizia nr. 6006/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 6271/2012.... → |
|---|
