Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5470/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 5470/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 5470/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5470
Ședința publică de la 25 aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E.
Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier V. P.
_
M. Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Ș. C., împotriva sentinței civile nr.9/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect, Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A.M., care depune împuternicire avocațială, pentru recurentul reclamant Ș. C., lipsind intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că:
- recursul declarat de reclamant este tardiv, nefiind depus în termenul prevăzut de lege;
- prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare, în dublu exemplar, cu nr._/24.04.2012 de către Direcția Generală a Finanțelor P. D., pentru S. R. prin M. Finanțelor P., după care;
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de reclamant, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților:
Avocat A.M., pentru recurentul reclamant Ș. C., solicită respingerea excepției de tardivitate, ca neîntemeiată, în sensul că, a fost făcută prin afișare comunicarea sentinței, iar pe fond admiterea recursului, conform motivelor scrise, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la excepția de tardivitate invocată, solicită admiterea acesteia, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr.9/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conform art. 137 C.proc.civ., excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic si excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri morale, instanța constată că aceste excepții sunt întemeiate, cu următoarea motivare:
P. acțiunea care a investit instanța, reclamantul a înțeles să solicite despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic din perioada 1949-1964, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009.
Prevederile art.5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, o normă de drept care a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
În consecință, întrucât cele 45 de zile au expirat, iar Parlamentul nu a pus în acord dispozițiile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009 nu mai pot fi aplicate, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului menționat, dispozițiile legale își încetează efectele.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr.47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția.
Decizia Curții Constituționale este general obligatorie, opozabilă „erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 186/18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.151/12 aprilie 2000, a statuat că obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul înscris în art.51 din Constituție în redactarea de la data respectivă, potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie.
Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională, continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial partea I la data de 15.11.2010, astfel că, începând cu această dată dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost suspendate de drept, iar după expirarea acestui termen de 45 zile în care Parlamentul nu a modificat aceste prevederi legale în sensul arătat, acestea și-au încetat efectele juridice.
P. urmare, în prezent nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, putând fi acordate în continuare despăgubirile la care se referă art. 5 alin.1 lit. „b” și „c” din Legea nr. 221/2009.
Urmează ca, față de obligativitatea deciziei nr. 1358/21 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Constituțională, să se constate că S. nu datorează despăgubiri cu titlul de daune morale, astfel încât, în lipsa unui temei de drept, să fie admisă excepția inadmisibilității acțiunii de față, și, pe cale de consecință, va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor, reprezentând daune morale.
În ceea ce privește capătul de cerere de a se constata caracterul politic al condamnării suferite de reclamant, instanța îl va respinge ca lipsit de interes, în raport de dispozițiile art.1 alin.2 si art. 4 alin. 1 din Legea nr.221/2009, un asemenea caracter rezultând direct din lege.
Astfel, infracțiunea pentru comiterea căreia a fost condamnat reclamantul, prevăzută și pedepsită art.209 din Codul penal din 1936 constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art.1 alin.2 lit. f din Legea nr.221/2009. Fiind vorba de o condamnare pe care legea o instituie ca fiind cu caracter politic, un asemenea caracter nu mai trebuie constatat de instanța de judecată, el fiind stabilit ope legis.
Acesta rezultă și din dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009, potrivit cărora caracterul politic al condamnării se constata de instanța de judecată numai în cazul persoanelor condamnate penal în perioada 1945-1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute de art.1 alin.2, adică pentru alte fapte decât cele ce constituie de drept condamnări cu caracter politic, cum sunt faptele prevăzute de art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este tardiv.
Referitor la excepția pusă în discuție instanța reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod pr. civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță sentința recurată a fost comunicată reclamantului la 13 februarie 2012. Termenul de declarare a recursului a expirat la 29 februarie 2012. Recursul a fost expediat prin poștă abia la 5 martie 2012, deci peste termenul de recurs prevăzut de lege.
Comunicarea hotărârii recurate prin afișare nu constituie un argument pentru a nu fi reținută excepția tardivității recursului, întrucât potrivit art. 92 alin. 4 Cod pr. civilă, comunicarea actelor de procedură este posibilă și în această modalitate atunci când cei ce pot primi comunicarea nu voiesc s-o primească sau sunt lipsă.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ș. C., împotriva sentinței civile nr.9/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P., ca tardiv.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 aprilie 2012.
Președinte, L. E. | Judecător, P. B. | Judecător, C. T. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.P.B/10.05.2012
Tehn.red.V.P/3 ex.
Red.j.f.M.E.N.
← Validare poprire. Decizia nr. 5472/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5440/2012. Curtea de... → |
---|