Pretenţii. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 37/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Ștanță D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
****************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul S. R. prin M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., împotriva sentinței civile nr.57 din 25.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I civilă, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți E. M., B. D. V., B. D. V., G. Iliuța și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect pretenți.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul pârât Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. prin consilier juridic Padeanu A. și intimații reclamanți E. M., B. D. V. asistați de avocat D. B. și intimații reclamanți B. D. V., G. Iliuța reprezentați de avocat D. B., lipsind intimatul pârât S. R. prin M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal după care,
Consilier juridic Padeanu A. pentru apelantul pârât Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. depune la dosarul cauzei delegație și a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat D. B. pentru intimații reclamanți a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul D. ca fiind legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul D. ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față;
P. cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.07.2012 sub nr._/215/2012 reclamanții E. M., B. D. V., B. D. Și G. I., au chemat în judecată pe pârâții S. R. – prin Ministerul T. – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 438.791,00 lei, ce reprezintă despăgubirea stabilita pentru terenul expropriat, în suprafața de 4016 mp, situat in extravilanul comunei Simnicu de Sus, T 142, . obligate pârâtele să întocmească documentația cadastrala, în condițiile art. 4 al 2 din L 198/2004, modificata prin Legea 184/2008 precum și la plata de daune pentru întârzierea îndeplinirii obligației legate de întocmirea documentației cadastrale, prevăzută de art. 4 alin. 2 din L 198/2004, modificata prin Legea 184/2008, în cuantum de 50 RON/zi întârziere.
Reclamanții au mai arătat că potrivit art. 10 din Legea 198 /2004 acțiunea este scutita de plata taxei de timbru.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pentru executarea obiectivului Centura de ocolire a municipiului C. - varianta de Nord Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C. a expropriat în intervalul 2002-2003 mai multe imobile situate în extravilanul comunei Șimnicu de Sus, T 142, în suprafață totală de 4345 mp, fiind încheiate în acest sens mai multe acte de vânzare cumpărare cu terțe persoane .
P. sentința civilă nr. 789/11 02 2005 (definitivă și irevocabilă la 24.04.2007) pronunțata de Judecătoria C. s-a dispus anularea titlurilor de proprietate emise terțelor persoane pentru terenul expropriat din T 142, . și contractele de vânzare cumpărare încheiate.
În aceste condiții, s-a emis un nou titlu de proprietate, pentru acest teren din T 142,P 65 pentru reclamanții E., B., B., G. ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru autorul comun.
P. cererea înregistrată sub nr._/27.11.2009 adresata DRDP C. reclamanții arată că au solicitat acordarea despăgubirilor, având în vedere cadrul legal în materie - Legea 198/2004 R.
Expropriatorul nu a soluționat aceasta cerere de acordare a despăgubirilor, situație în care reclamanții s-au adresat instanței de judecată.
P. sentința civila nr.387/4.10.2010 (definitivă si irevocabilă) pronunțată în dosar_ – Tribunalul D. a obligat paratele la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor, precum și la plata acestor despăgubiri .
În urma pronunțării hotărârii judecătorești în prima instanța, reclamanții arată că au revenit cu cerere pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la DRDP C. sub nr._/27 10 2010.
In urma acestei solicitări, DRDP C. a întocmit, prin evaluator autorizat ANEVAR, un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro /mp. Nota de calcul 69/6.12.2010 întocmită cu această ocazie cuprinde contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentației cadastrale, taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare cumpărare, respectiv suma de 431.291 lei despăgubiri, 1000 lei documentație cadastrala, 6500 lei taxe notariale, totalul fiind de 438.791 lei.
Reclamanții arată că au fost de acord cu aceasta sumă, situație în care expropriatorul urma sa facă plata.
P. în prezent, deși au făcut demersuri numeroase în acest sens – adresele 4875/24.02.2011, nr. 3419/22.12.2011, nu a fost îndeplinită obligația de plata a despăgubirii.
De asemenea, expropriatorul avea stabilita obligația de întocmire a
documentației cadastrale, în condițiile art. 4 al 2 din Legea 198/2004, având în vedere ca prin sentința civila_/3 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus rectificarea Cărtii Funciare 280, în sensul radierii numerelor cadastrale provizorii aferente documentațiilor cadastrale ce au stat la baza încheierii contractelor de vânzare cumpărare menționate mai sus, pentru terenul din T 142, .> Până la data formulării prezentei acțiuni nu a fost făcut niciun demers în acest sens de către parate .
In această situație, neîndeplinirea acestei obligații legale le afectează reclamanților, prin întârzierea generată în lămurirea situației cadastrale pentru restul de teren proprietatea reclamanților situat în aceeași . a terenului expropriat și afectat de obiectivul - centura de ocolire.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.198/2004 R, O.U.G. nr.228/2008, art. 44, alin. 3 din Constituție.
La data de 09.10.2012 pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâta a invocat necompetența materială a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cereri raportat la faptul că această speță privește exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar potrivit prevederilor art. 2, alin. 1 lit. f) Cod proc. Civ., Tribunalul este competent sa soluționeze cererile în materie de expropriere.
Pârâta a mai arătat că reclamanții solicita obligarea la plata a unei sume de bani ce reprezintă despăgubire pentru terenul de 4016 mp, teren ce a fost expropriat.
De asemenea, din chiar motivarea în drept a cererii reclamanții invocă prevederile Legii nr.198/2004 ce privește exproprierea, lege care însa a fost abrogată prin apariția Legii 255/2010 cu modificările ulterioare.
P. urmare, instanța a constatat că în materie, competența de soluționare revine Tribunalului și nu Judecătoriei.
În cazul în care instanța va trece peste excepția invocata și va considera că Judecătoria este competenta sa soluționeze prezenta cerere, pârâta a solicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, în primul rând reclamanții, pentru terenul în suprafața de 4016 mp au mai formulat o acțiune al cărei obiect l-a constituit obligația de a face - expropriere, prin care aceștia solicitau să fie despăgubiți în urma exproprierii terenului mai sus menționat.
În cadrul acestui dosar Înalta Curte de Casație și Justiție București a respins recursul paratei DRDP C. menținându-se sentința nr. 387 a Tribunalului D., prin care DRDP C. era obligata să emită hotărârea de despăgubire nereținându-se în dispozitivul niciunei hotărâri obligarea la plata despăgubirii în cuantum de 438.791 lei cum eronat solicită reclamanții.
P. urmare, instanța nu va putea reține aceasta suma ca fiind una reala, ea nefiind dispusă de către nici o altă instanța din România si nici printr-o expertiza ce ar fi fost solicitata în cadrul vreunui alt dosar.
În ce privește obiectul cererii, în măsura în care instanța va considera obiectul acestei cererii ca fiind pretenții și nu expropriere urmează ca reclamanților să le fie pus în vedere obligarea la plata unei taxe de timbru raportat la valoarea pe care o solicită.
În ce privește probatoriul ce ar urma să fie încuviințat, pârâta arată că urmează să solicite probe numai după ce instanța se va pronunța cu privire la excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-119 Cod pr.civ.
La data de 06.11.2012 reclamanții au depus la dosar copii de pe titlul de proprietate nr. 9508/30.01.2008, sentința civilă nr. 789/11.02.2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2003, sentința civilă nr._/03.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, decizia nr. 20/17.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La data de 06.11.2012 reclamanții au depus la dosar precizare la acțiune prin care au arătat că își mențin petitele formulate prin acțiunea civilă introdusă în luna iulie 2012, considerând ca nu sunt în prezența unei spețe ce privește exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
C. legal în materie nu-l poate constitui Legea 33/1994 care reglementează procedura de urmat în materia cererilor de expropriere (art. 21-30 din lege) și-n raport de care competența revine Tribunalului, potrivit art. 2 C.p.civ.
În speța de față,terenul în suprafață de 4016 mp din T 142 . Sus a fost deja expropriat prin HG 743/2005 pentru un obiectiv - centura de ocolire a municipiului C. - varianta de Nord, deja finalizat.
Dreptul la despăgubiri pentru reclamanții lipsiți de proprietatea asupra terenului în litigiu, despăgubiri ce îmbracă forma valorii reale de circulație a terenului, prejudiciu cauzat de lipsa exercitării dreptului real de proprietate asupra terenului, a fost stabilit prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Acest drept la despăgubiri este consfințit de art. 44 din Constituție și art. 481 cod civil vechi, situația de fapt și de drept fiind născuta sub imperiul codului vechi.
Legea în vigoare la data stabilirii prin hotărâre judecătorească a obligației pârâtelor de a plăti despăgubiri era Legea 198/2004, fiind eficient astfel principiul tempus regit actuum.
Astfel, la 4 octombrie 2010 Tribunalul D. obliga pârâtele la plata de despăgubiri. În baza acestei hotărâri judecătorești, la 24 noiembrie 2010 CNADNR - Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C. prin adresa_ aduce la cunoștința reclamanților efectuarea raportului de evaluare al terenului in litigiu. La 6 decembrie 2010 se întocmește nota de calcul nr. 69/6 12 2010 de către DRDP C., fiind adusa la cunoștință atât persoanelor fizice interesate cât și CNADNR SA.
Legea nr.255/2010 a intrat în vigoare la 14 decembrie 2010 și nu are dispoziții care sa-i permită aplicarea retroactivă. Dimpotrivă, la art.31 din lege se prevede că orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a legii se consideră valabilă.
Având în vedere aceasta dispoziție legală, care menține valabilitatea evaluării efectuate anterior intrării în vigoare, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantumul deja stabilit de 438.791 lei, plus dobânda legala calculata din decembrie 2010 până la data executării efective a plații.
În aceste condiții, temeiul juridic al acțiunii îl constituie art.1073 Cod civil, art. 1088 Cod civil vechi.
Fiind derivată din raporturi juridice reglementate de Legea nr.198/2004 acțiunea este scutita de plata taxei de timbru (scutire menținută si de L 255/2010).
P. sentința civilă nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții E. M., B. D. V., B. D., și G. I., în contradictoriu cu pârâții S. R. – prin Ministerul T. – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în favoarea Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 198/2004 R, O.U.G. 228/2008, art. 44, alin. 3 din Constituție.
Potrivit prevederilor art.9 alin.1 si alin.3 din Legea nr.198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicata hotărârea de stabilirea cuantumului despăgubirii, acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr.33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Din cuprinsul art.10 alin.1 din Legea nr.198/2004, reiese ca cererile adresate instanțelor judecătorești pentru stabilirea in contradictoriu cu S. R. sau cu unitățile administrativ-teritoriale a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt de competenta instanțelor de drept comun.
Art. 21 din Legea nr.33/1994 ce reglementează cadrul general în materia exproprierii pentru cauza de utilitate publică, la care dispoziții fac trimitere și prevederile art.9 din Legea nr.198/2004, stabilește că, soluționarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului județean în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
De asemenea, codul de procedura civilă ale cărui dispoziții completează Legea nr. 33/1994 si Legea nr. 198/2004, statuează în cuprinsul art. 2 pct. 1 lit. f, că tribunalele judeca în primă instanță cererile și procesele în materia exproprierii.
In același sens, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.198/2004 publicate în Monitorul Oficial nr.596/01.07.2004, dar și normele publicate ulterior în Monitorul Oficial nr.309/11.05.2009, stabilesc că cererile adresate instanței judecătorești potrivit dispozițiilor art.9 din lege se depun la tribunalul în a cărui raza teritorială sunt situate imobile ce fac obiectul exproprierii.
Așadar, instanța a reținut că, tribunalele sunt instanțe de drept comun în privința cererilor formulate în condițiile și pe temeiul Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, precum și a celorlalte legi speciale adoptate în aceasta materie - în cazul de față, Legea nr.198/2004, act normativ pe care reclamanții își întemeiază pretențiile deduse judecății ( Decizia nr.1665/R din 14.01.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in soluționarea conflictului negativ de competență ).
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată obiectul principal al acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtelor la plata sumei de 438.791,00 lei, ce reprezintă despăgubirea stabilita pentru terenul expropriat, în suprafața de 4016 mp, situat in extravilanul comunei Simnicu de Sus, T 142, . execuția obiectivului Centura de ocolire a municipiului C. - varianta de Nord, față de care competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția I Civilă sub nr._ cu prim termen de judecată la 11.02.2013.
P. sentința civilă nr.57 din 25.03.2013, pronunțată de Tribunalul D., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții E. M., cu domiciliul în localitatea C., .. 56, jud. D., B. D. V. cu domiciliul în localitatea C., .. 104, jud. D., B. D. V. cu domiciliul în localitatea B., .. 38 A, .. 36, jud. B. și G. Iliuța cu domiciliul în ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi ȘI Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, .. 38, sector 1 și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în localitatea C., .. 17, jud. D..
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul T. la plata către reclamanți a sumei de_ lei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp situat în T142, P65 din localitatea Șimnicul de Sus, județ D..
A fost obligat expropriatorul - S. R. să întocmească documentația cadastrală pentru imobilul expropriat în condițiile art. 4 alineat 2 din Legea nr. 198/2004, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive până la executarea efectivă a obligației de a face.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1870 lei, cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele;
P. sentința civilă nr. 387/04.10.2010 pronunțată de Tribunalul D. în cauza civilă nr._ irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă a ICCJ nr.8257/18.11.2011 pronunțată în cauza civilă nr._ – dosar atașat prezentei cauze, a fost obligat pârâtul expropriator S. R. la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanților E. V. M., B. Ghe. D.-V., B. Ghe. D.-V. și G. C. I..
S-a statuat în considerentele sentinței faptul că: " reclamanții, care sunt proprietarii terenului situat în T 142, P 65 și care nu se pot bucura de prerogativele dreptului de proprietate, sunt îndreptățiți a obține valoarea terenului expropriat. Rămânerea reclamanților în continuare lipsiți de proprietate, fără însă a fi încasat vreo despăgubire, ar conduce la ruperea echilibrului rezonabil dintre măsura exproprierii și consecințele acesteia, încălcând în acest mod și dispozițiile art. 481 C.civ., care arată că „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
Dispozițiile Legii nr.198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr. 33/1994.
P. Legea nr.198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Legea prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente."
P. urmare, s-a statuat în sarcina pârâtului expropriator obligația de a emite hotărârea de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanților E. V. M., B. Ghe. D.-V., B. Ghe. D.-V. și G. C. I., pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp situat în T 142, P 65 din localitatea Șimnicul de Sus, județ D..
Potrivit dispozițiilor art. 1075 Cod civil (sub imperiul căruia s-a instituit obligația în sarcina pârâtului): " Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." – precizare acțiune fila 27 dosar nr._/215/2012.
Dispozițiile anterior enunțate sunt incidente fără relevanță după cum obligația de a face neexecutată are un izvor contractual sau extracontractual, cum este cazul în speța concretă dedusă judecății iar, în determinarea cuantumului despăgubirilor, urmează să fie avută în vedere procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 198/2004, lege sub imperiul căreia a fost declanșată procedura exproprierii și ale cărei dispoziții s-a constatat a fi încălcate în ceea ce privește obligația emiterii hotărârii de acordare a despăgubirilor la care erau îndreptățiți reclamanții .
Pe parcursul soluționării cauzei pârâtul nu a invocat și nici nu a dovedit un impediment întemeiat, obiectiv care să justifice faptul că nu a dat curs obligației instituită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.
Așa cum s-a reținut și în decizia Curții de Apel C. dată sub nr. 20/17.01.2011, prin care s-a respins apelul pârâtului împotriva sentinței, și de altfel cum s-a făcut dovada și în prezenta cauză, evaluarea terenului expropriat s-a realizat prin raportul de evaluare dispus de beneficiarul CNADN SA București, în luna noiembrie 2010.- fila 23 dosar fond, legea în vigoare la momentul declanșării procedurii de evaluare a terenului – Legea nr. 198/2004, permițând prin coroborare cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, numai persoanei expropriate să conteste evaluarea, contestare care nu a survenit.
Conform acestui raport, valoarea terenului expropriat în suprafață de 4345 mp situat în T 142, P 65 din localitatea Șimnicul de Sus, județ D. este în cuantum de 431.291 lei - fila 43 dosar fond.
În consecință, primul petit al acțiunii este întemeiat în sensul că, în lipsa oricăror justificări obiective, refuzul emiterii hotărârii și implicit al acordării despăgubirilor apare ca fiind unul neîntemeiat, impunându-se obligarea pârâtului prin hotărâre judecătorească la plata sumei individualizată în raport cu titlu de despăgubire - 431.291 lei și nu a sumei de 438.791 lei solicitată prin acțiune, sumă ce încorporează cheltuielile cadastrale și notariale – fila 19, ce nu se includ în despăgubire.
Obligația subsecventă publicării hotărârii de acordare a despăgubirilor, este conform art. 4 alineat 2 din Legea nr.198/2004, aceea de a întocmi: " documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere și dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată."
Cum pârâtul refuză îndeplinirea obligației de emitere a unei hotărâri de despăgubire, neexistând niciun motiv care să justifice îndeplinirea benevolă a obligației subsecventă celei de emitere a hotărârii de acordare a despăgubirii și nici vreo posibilitate de eliminare a acestor etape, se constată că este întemeiat și petitul prin care se cere obligarea expropriatorului S. R. la întocmirea documentației cadastrale pentru imobilul expropriat în condițiile art. 4 alineat 2 din Legea nr. 198/2004, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive până la executarea efectivă a obligației de a face.
Daunele cominatorii sunt prevăzute ca un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligație de a face, nu pot fi executate ca atare ci doar în măsura în care se solicită și se obține, transformarea lor în daune interese, aspecte tranșate în RIL prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005: "Rezultă deci că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum și că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face. "
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile Legii nr.198/2004 s-a constatat că acțiunea este întemeiată motiv pentru care a fost admisă în parte.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul T. a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de_ lei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp situat în T142, P65 din localitatea Șimnicul de Sus, județ D. precum și la întocmirea documentației cadastrale pentru imobilul expropriat în condițiile art. 4 alineat 2 din Legea nr. 198/2004, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive până la executarea efectivă a obligației de a face.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă s-a constatat că este întemeiat și petitul privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță de reclamanți, constând în onorariu avocat în cuantum de 1870 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție București, în dosarul nr._ a fost obligat S. R. la emiterea unei hotărâri de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanților, însă, prin aceste hotărâri nu s-a reținut un cuantum al despăgubirilor pentru suprafața de 4345 mp, apreciindu-se că nu poate fi reținută suma de 431.291 lei, reprezentând despăgubiri.
În privința raportului de evaluare, la care fac trimitere reclamanții, s-a arătat că acest cuantum de 431.291 lei nu a fost reținut prin niciun dispozitiv al vreunei instanțe, astfel încât s-a apreciat că nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor invocate.
Apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art.282- 298 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data 10.06.2013, apărătorul intimatului reclamant a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de pârâtă.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Examinând sentința în raport de motivele de apel, se constată că Tribunalul a reținut corect situația de fapt și de drept.
Articolul 9 din Legea nr.198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art.21-27 din Legea nr.33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
P. urmare, criticile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr.33/1994, care, în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Totodată, potrivit art. 27 alin.2 din lege, "despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi, mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Obiectul prezentei acțiuni formulată de reclamanți l-a reprezentat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul T. – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. la plata sumei de 438.791 lei reprezentând despăgubiri, pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp situat în Tarlaua 142, P65 din localitatea Șimnicu de Sus, județul D., exproprierea având loc ca urmare a executării lucrării”Centura de ocolire a municipiului C., varianta de Nord”.
P. sentința civilă nr.387 din 4.10.2010, pronunțată de Tribunalul D., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. - prin Ministerul Transportului, conform deciziei civile nr.20 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel C. și prin respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. - prin Ministerul T., conform deciziei civile nr.8257/18.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat din T142, P65 situat în ., județul D. și la plata despăgubirilor către reclamanți.
Probele administrate în cauză au evidențiat că expropriatorul nu a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat din T142, P65 și nu a plătit despăgubiri reclamanților, nerespectând sentința civilă nr.387 din 4.10.2010, pronunțată de Tribunalul D., rămasă definitivă și irevocabilă.
Reclamanții au făcut demersuri pentru acordarea despăgubirilor de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională Drumuri și Poduri C., începând cu formularea cererii pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la Direcția Regională Drumuri și Poduri C., sub nr._/27.10.2010.
În baza demersurilor întreprinse de reclamanți, Direcția Regională Drumuri și Poduri C., prin evaluator autorizat ANEVAR, a întocmit un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, pornind de la o valoare de 23,1 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp, totalizând suma de 431.201 lei, despăgubiri pentru acest teren.
Promovarea prezentei a cereri de chemare în judecată s-a datorat refuzului pârâtei de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat, în privința căruia prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și la plata acestora.
În soluționarea acțiunii, instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, însă în privința probei cu expertiza tehnică solicitată de reprezentantul pârâtului, în mod corect tribunalul a respins cererea formulată de pârât, în condițiile în care pe de o parte, acesta a precizat că expropriatorul nu va putea suporta cheltuielile legate de efectuarea expertizei, iar pe de altă parte, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004 care instituie procedura de contestare a despăgubirilor inițiată la cererea persoanelor expropriate și nu a expropriatorului.
P. adresa nr._/24.11.2010(fila 16, dosar apel) emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională Drumuri și Poduri C., adresată reclamanților, li s-a comunicat că „Direcția Regională Drumuri și Poduri C. a întocmit, printr-un evaluator autorizat ANEVAR, un raport de evaluare a terenului în cauză, în vederea stabilirii valorii de piață a acestuia”, sens în care i-a rugat a se prezenta la sediul acestora în data de 26.11.2010, iar din adresa nr._/06.12.2010 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională Drumuri și Poduri C., adresată CNADNR SA(fila 17, dosar apel) rezultă că în baza sentinței civile nr.387 din 4.10.2010, pronunțată de Tribunalul D., rămasă definitivă și irevocabilității și a cererilor formulate de reclamanți, „D.R.D.P. C. a întocmit, prin evaluator autorizat ANEVAR, un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro/mp”, că a „întocmit Nota de calcul nr.69/06.12.2010,(fila 19) care include contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentației cadastrale și taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare-cumpărare”.
De altfel, raportul de evaluare a terenului expropriat a fost întocmit de către beneficiarul D.N.A.D.N. SA București, prin D.R.D.P. C., raport în care a fost evaluată suprafața totală de 4345 mp teren expropriat, la valoarea totală de 431.291 lei, raportul fiind înscrisul depus, la dosar, de către pârât.
Din conținutul acestui raport de evaluare pentru terenul situat pe Centura ocolitoare a Municipiului C., varianta de nord, Tarlaua 142, rezultă că pentru estimarea valorii de piață a terenului s-a avut în vedere legislația națională, Standardele Internaționale de Evaluare, concluzionând că valoarea estimativă a terenului determinată prin metoda comparațiilor de piață, pentru terenul în suprafață de 4345 mp, este de 431.291 lei, echivalentul a 23,1 euro/mp.
Sunt nefondate criticile din apel în care se invocă faptul că nu s-a menționat în dispozitivul hotărârilor judecătorești anterioare, cuantumul despăgubirilor în valoare de 431.291 lei, pentru terenul expropriat, dat fiind faptul că tocmai din acest motiv a fost promovată prezenta acțiune de către reclamanți, în contextul în care pârâtul prin reprezentanți a refuzat să emită hotărârea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, nefiind respectate hotărârile judecătorești anterioare invocate de părți.
Tribunalul a reținut întemeiat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor în cuantum de 431.291 lei pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp avându-se în vedere prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.198/2004 raportată la prevederile art.25 -27 din Legea nr.33/1994, fiind astfel neîntemeiate criticile din apel în care se invocă faptul că nu ar exista un temei legal pentru plata despăgubirilor.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod pr.civ., urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de pârât.
În baza art.274 Cod pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligat apelantul pârât la plata sumei de 1.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. R. prin M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., împotriva sentinței civile nr.57 din 25.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I civilă, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți E. M., B. D. V., B. D. V., G. Iliuța și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect pretenți.
Obligă apelantul S. R. prin M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. la plata sumei de 1800 lei către intimații reclamanți E. M., B. D. V., B. D. V., G. Iliuța.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, R. M. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud. A.M./ 28 Iunie 2013
Tehn-2ex/G.Ț
Jud.fond A.M.Tăruș
| ← Validare poprire. Decizia nr. 6564/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-11-2013, Curtea de Apel... → |
|---|
