Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Sentința nr. 3627/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3627/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 324/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 324/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Băbuța Ș. împotriva sentinței civile nr. 3627/2013 din 1.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, în ședința publică din data de 25.11.2014, instanța a constatat pricina în stare de judecată și a rămas în pronunțare, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, pronunțarea fiind amânată pentru azi, din lipsă de timp pentru deliberare când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 3627/2013 din 1.11.2013, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de Băbuța Ș. privind revizuirea sentinței civile nr.492 din 15.03.2010 și a sentinței civile nr.1680 din 13.06.2012 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.322 pct.4, 5 și 6 Cod procedură civilă, revizuientul nu a indicat în mod concret, în fapt, niciunul dintre aceste motive de nelegalitate ale sentințelor criticate, singurul motiv invocat fiind eroarea judiciară comisă de către magistrați. Obiectul revizuirii îl constituie sentința civilă nr.492/15.03.2010 prin care Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul Băbuța Ș. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. E. și Finanțelor, precum și sentința civilă nr.1680/13.06.2012 a Tribunalului Iași dată în același dosar prin care a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței civile nr.492/2010.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare având ca obiect hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege în art. 322 Cod procedură civilă.
Textul articolului 322 enumeră în mod limitativ și strict care sunt motivele de revizuire, iar acestea nu vizează și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da unei părți posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și le-a interpretat, stabilind astfel raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, revizuirea transformându-se dintr-o cale de atac extraordinară într-o cale ordinară de atac.
Ori, motivele expuse de revizuient vizează aspecte ce țin exclusiv de fondul cauzei deduse judecății referitoare la aplicarea anumitor dispoziții legale în detrimentul altora și nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de revizuire indicate de către acesta. Băbuța Ș. a declarat apel, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că temeiul juridic al acțiunii este art. 998 - 999 Cod civil, deoarece, potrivit art. 52 alin.3 teza a I-a din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare ale magistraților. Judecătorul care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii nu a respectat hotărârea judecătorească a Curții de Apel Iași aplicând, la rejudecare, alt temei juridic deși se stabilise temeiul real. Acest lucru a fost premeditat și intenționat.
La data de 13.06.2014, Băbuța Ș. a depus la dosarul cauzei precizări prin care arată că, la rejudecarea dosarului nr._ de către Tribunalul Iași, în lunile februarie 2010 și martie 2010, prin avocatul desemnat din oficiu, s-a susținut în mod verbal o situație pe care nu și-o însușește deoarece, începând cu 20 ianuarie 2010, el era sub influența medicamentului „Depakine”, administrat de către medici.
Susține apelantul că avocata, O. M., trebuia să motiveze acțiunea în rejudecare, și nu să se refere oral la „acțiunea așa cum a fost formulată”.
Conform deciziei nr. 11 din 23 ianuarie 2009, dosarul a fost trimis spre rejudecare pentru „erorile judiciare” produse de judecători prin sentința civilă nr. 119 din 02 februarie 2005, fiind sancționat de către procuror în cauzele nr. 7693/P/2005, 409/P/2006 și 2019/P/2007.
Apelantul consideră că procurorul l – a favorizează pe B. A. care l-a concediat nelegal, începând cu 04 septembrie 2004, prin „interzicerea exercitării profesiei”.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute la punctele 1-10.
Raportat la textul mai sus menționat, Curtea apreciază că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Așadar, în cadrul revizuirii, nu se pune problema unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
În prezenta cauză, Băbuța Ș. a solicitat revizuirea sentințelor civile nr. 492/15.03.2010, prin care Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul Băbuța Ș. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. E. și Finanțelor, precum și sentința civilă nr.1680/13.06.2012 a Tribunalului Iași (dată în același dosar), prin care a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței civile nr.492/2010.
Revizuientul a invocat motivele înscrise în art. 322 punctele 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, însă, așa cum a reținut și tribunalul, în mod concret, acesta nu a indicat niciunul dintre aceste motive de retractare ale sentințelor criticate.
Revizuirea se poate cere, în cazul motivului prevăzut de art. 322 punctul 4 din Codul de procedură civilă, daca un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina sau daca hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori daca un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea - credință sau grava neglijenta in acea cauza.
În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infracțiunii invocate.
Curtea constată că acest text legal nu este aplicabil, deoarece niciuna dintre ipotezele avute în vedere de actul normativ mai sus indicat nu se regăsește în speță.
Astfel, revizuientul nu a prezentat, în susținerea cererii sale, niciun înscris din care să rezulte că judecătorul care a soluționat pricina ce formează obiectul cererii de revizuire a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la acea cauză sau că ar fi fost sancționat disciplinar disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea - credință sau grava neglijenta în acea cauză.
Tot astfel, Băbuța Ș. nu a probat că hotărârile atacate cu revizuire s-au dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Curtea notează că, în cursul soluționării căii de atac de retractare, revizuientul a formulat o cerere de înscriere în fals împotriva apărărilor formulate de avocatul desemnat din oficiu în cauza finalizată prin hotărârile atacate cu revizuire, însă instanța a respins această cerere prin încheierea din 21.10.2014.
Astfel, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 punctul 4 din codul de procedură civilă pentru a se putea dispune retractarea sentințelor atacate de către revizuient.
Potrivit art. 322 punctul 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea textului rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul menționat, numai dacă înscrisul doveditor, determinant în corecta rezolvare a cauzei, este preexistent pronunțării hotărârii, dar nu a fost descoperit ulterior și a fost reținut de partea potrivnică ori nu a putut fi prezentat datorită unei situații neprevăzute, neimputabile părților.
În speța dedusă prezentei judecăți, Băbuța Ș. nu a invocat și nu a dovedit că ar fi descoperit vreun înscris care să întrunească condițiile mai sus citate, astfel că și cererea de revizuire – fundamentată pe art. 322 punctul 5 din Codul de procedură civilă - a fost respinsă în mod corect.
Curtea observă că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 punctul 6 din Codul de procedură civilă se referă la situația în care statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.
Pentru a putea invoca dispozițiile art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, care se referă la incapabilii lipsiți de apărare sau apărați cu viclenie, este necesar să se facă dovada că, la data când s-a pronunțat sentința, partea se afla pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească, însă revizuientul nu a produs probe nici în acest sens.
Față de cele ce preced, Curtea constată că tribunalul a procedat la respingerea cererii de revizuire formulată de Băbuța Ș. printr – o corectă aplicare a prevederilor art. 322 punctele 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă.
În consecință, în baza art. 322 pct.4,5 și 6 din Codul de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de revizuient și se va păstra sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Băbuța Ș. împotriva sentinței civile nr. 3627/2013 din 1.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi - 2.-12.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | |
Grefier, C. A. |
Red. PG
Tehnored AC/PG
2 ex./11.12.2014
Tribunalul Iași: O. L.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-12-2014, Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 70/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
