Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1117/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 1117/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1117/2012
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător L. P.
Judecător A. G.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași împotriva deciziei nr. 667 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. E. și R. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror V. E., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că cererea de revizuire este la al doilea termen de judecată; prin încheierea camerei de consiliu din 11.06.2012 s-a respins cererea de suspendare a executării formulată de revizuent; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire și pe fondul acesteia.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, procuror V. E., solicită admiterea excepției invocate de către instanță.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ S. R., prin M. Finanțelor P., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 667/28.03.2012 invocând următoarele:
Consideră că instanța de judecată în mod greșit a constatat caracterul politic al condamnării suferite de reclamantă prin sentințele penale nr. 84/18.01.195, 572 bis/21.04.1950,1217/6.09.1950, 245/20.02.1951 pronunțate de Tribunalul D., sentintele penale nr.1436/13.10.1950, 609/7.05.1951, 886/15.06.1951, 886/15.06.1951.336/23.02.1950 pronunțate Tribunalul D. pentru infracțiuni economice.
Pentru a se pronunța astfel instanța, prin Sentința civilă nr.2651 din 5.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul lași, analizând ansamblul probator administrat în cauză - din perspectiva dispozițiilor legale incidente - a reținut că, din cele 9 sentințe, numai prin Sentința penală nr. 84/18.01.04.1952 pronunțată de Tribunalul D. au fost confiscate produse agricole prin celelalte neconfiscându-le defuncților nici un bun.
Legiuitorul prin Legea nr. 221/2009 a definit cele două categorii de măsuri
abuzive ale regimului comunist, respectiv condamnările cu caracter politic și măsurile
administrative cu caracter politic.
Condamnările cu caracter politic, sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din OUG nr. 214/1999 - cu condiția constatării caracterului politic -"cu urmarea procedurii prevăzută de art. 4 din Lege.
Cu privire la aceste motive arătă că art. menționat de instanță la alin. 3 prevede: „(3) Instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România,"
În cauza de față instanța de judecată nu a urmat această procedură.
Mai mult, condamnările suferite de defuncta nu pot fi încadrate ca o faptă cu caracter politic, nu poate fi pusă pe același loc cu deținuții politici care au înfruntat în realitate organele statului care le-au aplicat măsuri represive grave (torturi, bătăi șa) și care au îndurat ani grei de detenție în condiții inumane de trai.
De asemenea nici într-una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999 nu se încadrează fapta defuncților instanța susținând că legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infracțiunile politice de cele de drept comun, distincția fiind făcută în raport cu elementele laturii subiective, respectiv mobilul și scopul făptuitorului la momentul săvârșirii faptei, în sensul că, prin mobilul sau împrejurările săvârșirii,, o infracțiune, aparent de drept comun, capătă caracter politic.
Apoi instanța, interpretând logic și gramatical textul art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999 apreciază că rezultă din aceste dispoziții legale că forma de luptă împotriva regimului totalitar presupune o atitudine în mod evident activă, de implicare în răsturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimității puterii politice din acea perioadă.
Referitor la aceste motive consideră totuși că instanța de judecata a exagerat și că mobilul faptei defuncților nu se dovedește și chiar nu poate fi o implicare activă în răsturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimității puterii politice din acea perioadă.
De asemenea instanța apreciază în mod greșit că defuncții – astfel - și-a manifestat protestul împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică respectând astfel drepturile și libertățile fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale această motivare neputând a fi primită sub nici un aspect.
Apoi instanța interpretând logic și gramatical textul art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999 apreciază că rezultă din aceste dispoziții legale că formă de luptă împotriva regimului totalitar presupune o atitudine în mod evident activă, de implicare în răsturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimității puterii politice din acea perioadă.
Mai mult decât atât, fapta pentru care a fost pedepsită în temeiul dispozițiilor art. 4 din decretul lege nr. 306/1981 nu se încadrează între faptele enumerate de Legea nr. 221/2009 pentru care se poate constata caracterul politic, acest act normativ referindu-se la prevenirea și combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populației în vigoare la acea vreme.
Având în vedere motivele prezentate consideră că instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a constatat caracterul politic al condamnării suferite de defuncții P. I. si P. M. întrucât hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicită a se constata ca fiind nelegală sentința.
P. sentința 2651 din 05.12.2011pronunțată în dosarul nr._ in mod legal a respins cererea reclamanților in ceea ce privește daunele morale având in vedere deciziile Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 si nr.1360/21.10.2010. constatând ca prevederile art.5 alin 1 litera a din Legea 221/2009 sunt neconstitutionale. Nici cererile reclamanților vizând obligarea paratului la plata despăgubirilor in suma de_ si_, 02 instanța de fond nu le-a admis având in vedere faptul ca acestea nu sunt întemeiate intrucat art.5 din Legea 221/2009 nu prevede acordarea acestor despăgubiri.
Având în vedere motivele prezentate consideră că instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a constatat caracterul politic al condamnării suferite de defuncții P. I. si P. M. întrucât hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicită să se constate nelegalitatea acestei sentințe.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, învederează faptul că, potrivit prevederilor art.274 alin.1 din Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori situația de față nu se încadrează în această categorie.
În cazul instituției revizuiente nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanți fiind temeinic și legal întocmite.
Solicită admiterea cererii de revizuire și modificarea în parte a sentinței civile nr. 2651 din 05.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul lași si deciziei din 28.03.2012 a Curții de Apel lași ca fiind nelegală in ceea ce privește caracterul politic al faptei si acordării de despăgubiri in produse agricole .
În drept, se întemeiază pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 5, art. 325 din Cod procedură civilă.
Până la soluționarea cererii de revizuire solicită suspendarea executării hotărârii supusă revizuirii.
Legal citați intimații P. E. și R. L. au invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire prin întâmpinarea depusă în termenul procedural.
Arată că deși revizuienta își întemeiază cererea - în drept - pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 și art. 325 Cod procedură civilă, în cuprinsul cererii nu face nicio referire concretă la vreun înscris doveditor reținut de către intimați.
Revizuirea hotărârii rămasă definitivă, în baza art. 322 pct. 5 C.proc.civ., este condiționată de următoarele elemente: înscrisul invocat, să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient și instanță; partea să fi fost împiedicată a-1 prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să facă dovadă, adică să fie determinant pentru soluționarea litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanței odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui. În acest sens exemplifică Decizia nr.5730 din 29 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală.
Mai mult, motivele revizuirii reprezintă o copie fidelă a motivelor de recurs depuse de revizuient și în dosarul nr._ al Curții de Apel Iași, pe care această instanță le-a analizat la momentul la care a pronunțat Decizia civilă nr. 667/28.03.2012 - hotărând respingerea recursului declarat de revizuient. Singura modificare a cererii de revizuirii, față de cererea de recurs, o constituie temeiul de drept și solicitarea de admitere a cererii de revizuire.
Funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă -fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-1 înfățișeze în cadrul procesului -, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență. În acest sens exemplifică cu Decizia nr. 627 din 3 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția civilă și de proprietate intelectuală.
În această cale de atac de retractare nu au fost administrate alte probe.
Asupra revizuirii de față:
Cererea formulată de către de revizuientă vizând suspendarea executării deciziei civile nr. 667/28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost respinsă prin încheierea din 11.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, instanța de recurs reținând că revizuenta nu a făcut dovezi din care să rezulte că ar fi vătămată prin executarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de revizuire invocat, Curtea reține că potrivit art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
În concordanță cu caracterul extraordinar al acestei căi de atac de retractare, admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte:
- hotărârea atacată este cel puțin definitivă;
- prin hotărâre s-a cercetat fondul cauzei;
- criticile formulate de încadrează în motivele limitative prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
În pricina pendinte nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a revizuirii.
Astfel, prin decizia nr. 667/ 28.03.2012 au fost respinse recursurile formulate de reclamanții P. E. și R. L. și de pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că recursurile formulate sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 1 alin.2 lit. „b” din Legea 221/2009 „constituie de drept condamnări cu caracter politic, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de în art. 2 literele „a”, „b”, „d” și „e” precum și art. 3 literele „a”, „b”, „f”, „g”, art. 4 din Decretul 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice publicat în Buletinul Oficial nr. 25/30 aprilie 1949.
Din actele dosarului rezultă că P. I. I. prin sentința penală nr. 1217/6 septembrie 1950 a Tribunalului D. a fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de art. 2 din Decretul 1983/194, iar prin sentința penală nr. 245/20 februarie 1951 pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de art. 2 lit „a” din Decretul 183/1949.
Așa fiind, cum faptele menționate mai sus sunt inserate în Legea 221/2009 ca fiind condamnări cu caracter politic, în mod legal Tribunalul Iași a reținut caracterul politic al condamnărilor suferite de autorii reclamanților.
În ce privește cererea de aprobare a despăgubirilor conform Legii 10/2011 în sumă de_ lei, acestea pot fi acordate potrivit art.5 lit.”b” din Legea 221/229, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu au fost obținute despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 sau ale Legii 247/2005.
P. hotărârile penale au fost confiscate produse agricole sechestrate, acordându-se de tribunal în mod legal contravaloarea neactualizată a acestora. În cadrul prezentului litigiu nu pot fi acordate alte despăgubiri cât timp Legea 221/2009, nu prevede alte despăgubiri decât cele pe care în mod legal Tribunalul Iași le-a acordat.
În ce privește acordarea daunelor morale în baza art. 5 alin.1 lit.”a” teza întâi din Legea 221/2009 Decizia nr. 1360/21 octombrie 2010 a Curții Constituționale a statuat excepția de neconstituționalitate a acestei prevederi.
Potrivit art. 147 aliniat 4 din Constituție „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”. Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pronunțate în cadrul contractului de constituționalitate produc efecte de la momentul publicării în Monitorul Oficial, general obligatorii atât în ceea ce privește considerentele cât și dispozitivul deciziilor.
Ca atare, Decizia nr. 1360 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I – la 15 Noiembrie 2010, dată de la care este obligatorie pentru instanța de judecată.
La momentul pronunțării Tribunalului Iași – 5.12.2011 și la momentul pronunțării Curții de Apel Iași – 28 Martie 2012, Decizia nr. 1360/21 octombrie 2010 a Curții Constituționale produce efecte.
În cauză nu ne aflăm în situația reglementată de art. 148 din Constituție care consacră principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul intern, reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, în cauză însă nu sunt dispoziții interne contrare ci textul de lege a fost considerat neconstituțional.
P. argumentația mai sus prezentată s-a răspuns și motivelor de recurs formulate de S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. Iași.
Neîntemeiat este și motivul de recurs invocat de S. R. în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Art. 274 Cod procedură civilă reglementează acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală.
Proporționalitatea onorariului avocațial este o chestiune de temeinicie lăsată la aprecierea instanței de fond, în speță a Tribunalului, și nu o chestiune de legalitate asupra căreia să se pronunțe Curtea.
Așa fiind, din perspectiva legalității acestui capăt de acțiune, motivul de recurs invocat nu este întemeiat.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă au fost respinse recursurile formulate.
Curtea, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, apreciază că aceasta este întemeiată.
Revizuirea este o cale de retractare ce poate fi folosită numai în condițiile stabilite de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Pe această cale este posibil să se revină asupra hotărârii a cărei revizuire se cere, doar în raport cu împrejurări noi, invocate de revizuient. Revizuirea nu implică verificarea legalității și temeiniciei hotărârii în raport cu materialul probator existent la data pronunțării hotărârii.
Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
b) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
c) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;
d) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;
e) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
În cauză, nu se indică care ar fi actul nou pe care se fundamentează cererea de revizuire. Curtea constată că, prin cererea de investire a instanței, se procedează la o reiterare a aspectelor ce au constituit obiect de investire al instanței de recurs, ce au fost – deja - tranșate prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Curtea reține că articolul 322 pct. 5 C. proc. civ. privește situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare. Din interpretarea textului rezultă că înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecății, dar n-a putut fi administrat - inițial - datorită unor împrejurări independente de voința părții.
Astfel, anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii este prevăzută în termeni nesusceptibili de interpretare de textul menționat.
Or, în cauză, nu se menționează care ar fi acest înscris nou, pentru a se putea lua în analiză incidența cazului de revizuire menționat la articol 322 pct. 5 C. proc. civ.
Față de cele anterior expuse, curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute, cumulativ, de dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel încât va respinge - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a deciziei nr. 667/ 28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași împotriva deciziei civile nr. 667/28.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2012.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, L. P. | Judecător, A. G. |
Grefier, I. P. |
Red.S.C.A.
Tehnored.P.I./S.C.A.
2 ex. - 17.07.2012
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1083/2012. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 195/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
