Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3796/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3796/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 106/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 106/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: C. P.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel civil formulată de M. V. T. împotriva sentinței nr. 3796/ 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul S. R. prin M. Finanțelor P. București, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 05 mai 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
C. DE A.
P. cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Iași, reclamantul M. V. T. a chemat în judecată S. R., prin M. Finanțelor P., și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri morale prevăzute de Legea nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 62/2010.
Pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile art. 5 alineat (1) litera a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 7358/ 21 octombrie 2010.
P. sentința civilă nr. 3796/ 13 noiembrie 2013 a Tribunalului Iași s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului, invocată de pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. T. – C.N.P._ domiciliat în sat L. Cetățuiei, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași –cod fiscal_ și cont_ deschis la Trezoreria Municipiului Iași, cu sediul procedural ales în Iași, ..26, pe excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Temeiul legal invocat de reclamant în susținerea pretențiilor sale îl constituie Legea nr. 221/2009.
P. decizia nr. 1354/20.10.2010 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 iar prin decizia nr. 1358/21.10.2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1lit.a din legea nr. 221/2009. Conform art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Cum termenul s-a împlinit la data de 15.11.2010, concluzia care se impune este aceea că la momentul introducerii acțiunii de față, textul legal menționat nu mai exista.
P. răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat în completarea temeiului legal, Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului. În decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Î.C.C.J. ca urmare a formulării unui recurs în interesul legii, se apreciază că persoanele vizate prin dispozițiile Legii nr. 221/2009 pot invoca protecția art. 1 din Protocol numai în măsura în care la data pronunțării deciziei Curții Constituționale, exista o hotărâre definitivă care să le fi confirmat dreptul, numai în aceste condiții putându-se considera că beneficiază de un „bun” în sensul protocolului menționat, ori, în mod evident, reclamantul nu este în situația arătată.
Mai mult, tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, beneficiile stabilite prin actul normativ menționat puteau fi solicitate doar în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii.
Termenul menționat se calculează începând cu data de 14.06.2009 – data publicării Legii nr. 221/2009 în Monitorul Oficial (și nu de la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din legea nr. 221/2009 cum a susținut fără un fundament legal, reclamantul) și s-a împlinit la 14.06.2012 deci, cu mult anterior promovării prezentei acțiuni.
În considerarea celor expuse, a dispozițiilor art. 3, art. 7 alin. 1 și 8 din decretul nr. 167/1958 (aplicabile în speță, potrivit art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011), instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca atare acțiunea reclamantului.
Reclamantul M. V. T. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3796/ 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
În motivarea apelului, reclamantul susține în esență că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1 pct. 2 și art. 2 din OUG nr. 62/2010 și că acțiunea poate fi introdusă în termen de 3 ani calculați de la data de 30.06.2013, data adoptării actului normativ de către Parlamentul R..
Consideră reclamantul că raportat la data introducerii acțiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune nu este prescrisă.
Mai reiterează reclamantul condițiile în care tatăl său a fost arestat, cât și suferințele familiei sale.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii formulată.
Intimatul S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe.
Apelul nu este întemeiat.
Reclamantul M. V. T. a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 62/2010, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnării politice a tatălui său, M. V. V..
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 litera a) din Legea nr. 221/2009 persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Termenul de prescripție este de 3 ani și se calculează de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Din acest punct de vedere în mod corect tribunalul a constatat ca fiind prescrisă acțiunea reclamantului prin raportare la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009 și data înregistrării cererii de chemare în judecată.
P. OUG nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009, la art. I pct. 1 se prevede pentru prejudiciul moral menționat la art. 5 alin. 1 litera a) din Legea nr. 221/2009 cuantumuri diferite în funcție de elementele enunțate la pct. 1, 2, 3.
Însă, dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a) din Legea nr. 221/2009 și cele ale art. I pct. 1 din OUG nr. 62/2010 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358/21.10.2010, respectiv nr. 1354/ 20.10.2010 ale Curții Constituționale.
Pentru aceste argumente nu se poate reține că urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 62/2010 a început să curgă un alt termen de prescripție, cum greșit susține apelantul.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, curtea va respinge apelul declarat de M. V. T. și va păstra sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de M. V. T. împotriva sentinței nr. 3796/ 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Mai 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, L. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 03 iunie 2014
Tribunalul Iași: C. A. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 814/2014. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 381/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
