Legea 10/2001. Decizia nr. 381/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 381/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 381/2014
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C. A.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul C. V. în contradictoriu cu intimații M. S. P. P., C.N.C.- R. C.F.R. IAȘI, S. R. P. M. DE FINANȚE P., C. NAȚIONALĂ DE C. F. "C." SA R., împotriva sentinței civile nr. 438 din 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 30.04.2014 și apoi la data de 07.05.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 438 din 11.02.2013 a Tribunalului Iași – Secția I civilă s-a respins acțiunea reclamantului C. V. în contradictoriu cu pârâții M. S. prin P., C.N. C. SA – R. C. Iași și S. R. prin M. Finanțelor P. București.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Reclamantul C. V. a chemat în judecată M. S. prin P., C.N. C. SA – R. C. Iași și S. R. prin M. Finanțelor P. București pentru a se constata că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota de 5/15 părți indivize din . din CF 1576 a comunei S. și obligarea Municipiului Iași să emită o decizie în favoarea sa pentru acest imobil, preluat abuziv de stat, în calitatea sa de moștenitor după autoarea sa Wolf V. conform certificatului de moștenitor nr. 218/1997.
Reține instanța că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent bănesc, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În speță, se reține că reclamantul a solicitat să se constate că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești fără a face dovada că autoarea sa, Wolf V., a fost proprietara imobilului la data preluării abuzive și nici dovada că este moștenitorul defunctei Wolf V..
Din extrasul de Carte Funciară din 27.09.2007 rezultă că proprietari ai imobilului solicitat au fost L. C. (soțul autoarei reclamantului) și Wolf V., înscrierea făcându-se în baza certificatului de moștenitor nr. 515 din 7.10.1957 și a încheierii de carte funciară din același an, iar reclamantul nu a depus la dosar actul de moștenire care să ateste dreptul de proprietate al autoarei lui.
Conform expertizei efectuate în cauză rezultă că imobilul cu suprafața de 3900 mp, . CF nr. 1576 a localității S., a intrat în proprietatea statului în baza procesului verbal de expropriere încheiat de M. Căilor F. din 24.03.1953 în vederea construirii liniei de cale ferată Ițcani – Păltinoasa, iar terenul a fost proprietatea numitei M. Dorican (C.), concluziile expertului nefiind susținute de înscrisuri care să ateste cele reținute prin lucrarea efectuată.
În ce privește susținerile reclamantului vizând obligarea pârâților să emită în favoarea sa o decizie, nu pot fi reținute motivat de faptul că CN C. SA –R. C. F. Iași chiar dacă nu s-a pronunțat prin decizie asupra notificării formulate, a emis un raport la data de 19.02.2009 prin care se susține respingerea cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. V., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada că autoarea sa Wolf V. era proprietara imobilului la data preluării abuzive și că nu are calitate de moștenitor al acesteia, deși cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei a făcut aceste dovezi susținute și prin concluziile expertizei efectuate în cauză, hotărârea astfel pronunțată este nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Reclamantul, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, nu a fost niciodată proprietarul suprafeței de teren cuprinse în . în CF nr. 1576.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se reține că potrivit procesului-verbal din 24.03.1953 și a tabelului anexă, pentru construirea liniei de cale ferată S.-Păltinoasa au fost expropriate o . persoane fizice, printre care și M. Dorican (C.), autoarea reclamantului, doar cu terenul din . ce se afla înscris în CF nr. 1576.
Conform încheierii 761 din 10.10.1957 a Tribunalului Popular Raional S., în baza certificatului de moștenitor nr. 515/07.10.1957, s-a admis întabularea dreptului de proprietate asupra cărții funciare nr. 1576 al comunei S. constituit din . proprietate a decedatei C. M. pentru moștenitorii: C. L. cu 5/15 părți indivize, Wolf V. cu 5/15 părți indivize, C. E. cu 1/15 părți indivize, C. V. cu 1/15 părți indivize, C. A. cu 1/15 părți indivize, C. Ș. cu 1/15 părți indivize, M. M. cu 1/15 părți indivize.
Din extrasul de carte funciară pentru informare nr._/27.09.2007 rezultă întabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce reprezintă . numele moștenitorilor în baza actului de moștenire nr. 515/1957 și încheierea nr. 761 din 10.10.1957.
De altfel, această situație a fost reținută și prin raportul întocmit de CN C. SA –R. C. F. Iași la notificarea reclamantului cu propunerea de respingere, întrucât terenul revendicat de reclamant nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 8 alin. 1.
Totodată, în mod corect, instanța de fond a analizat concluziile expertului, care însă nu au putut fi reținute nefiind susținute de înscrisuri sau coroborate cu alte probatorii administrate în cauză, sub acest aspect criticile formulate nu sunt fondate.
În mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că defuncta M. C. a fost expropriată de stat și pentru terenul situat în . care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate.
Rezultă cu certitudine, potrivit procesului verbal de expropriere din 24.03._ și a tabelului anexă cu terenurile expropriate pentru construirea căii ferate, că s-a expropriat de la defuncta Dorican M. căsătorită C. parcelele 1107/4 și 1107/5, iar nu . cum susține recurentul, cu atât mai mult cu cât în anul 1957 după defuncta M. C. această parcelă 1107/1 făcea parte din masa succesorală a acesteia, trecând în proprietatea moștenitorilor defunctei și întabulată în CF nr. 1576/1957 și până în prezent, încât și din această perspectivă cele susținute de recurent sunt neîntemeiate și nedovedite în cauză.
Pentru considerentele expuse, în raport de motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul formulat de C. V. împotriva sentinței civile nr. 438 din 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. V. cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat A. B. din S., . nr. 43, ., . împotriva sentinței civile nr. 438 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 mai 2014.
Judecător, C. A. | Judecător, E. G. | |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/03.06.2014
Tribunalul Iași: C. E.
Opinie separată
P. cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2007 la Tribunalul S., reclamantul Cosovanu V. a chemat în judecată M. S. prin P. solicitând: - să se constate că are calitatea de persoană îndreptățită a primi despăgubiri prin echivalent bănesc, pentru cota de 5/15 părți indivize din ./1 din Cartea funciară nr. 1576 a Comunei Cad. S., proprietatea autoarei sale Wolf V., în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001;
- să fie obligat Primarul Municipiului S. să emită în favoarea sa dispoziția cu propunerea de acordare de despăgubiri bănești pentru imobil și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că este unicul moștenitor în calitate de fiu, conform certificatului nr. 218/1997 emis de Biroul Notarului Public (BNP), că a notificat în termen pârâtul și a constatat că restituirea în natură nu este posibilă, imobilul fiind afectat de utilități publice. Preluarea abuzivă s-a dispus prin procesul-verbal de expropriere din 24.03.1953, nefiind acordate despăgubiri.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cauza a parcurs două cicluri procesuale, în primă instanță și în căi de atac, în care s-a introdus ca parte în proces și CN C. – R. C. Iași.
P. decizia civilă nr. 43 din 31 martie 2009, Curtea de Apel S. a statuat asupra situației de fapt a unității deținătoare și competenței instanței.
Astfel, prin procesul verbal încheiat la data de 24 martie 1953 și a tabelului anexă, parte din ., care a constituit proprietatea lui M. Dorican (căsătorită C.), autoarea reclamantului, a fost expropriată pentru construirea liniei de cale ferată S. – Păltinoasa, fiind în administrarea C.N.C.F.R. SA – R. C. Iași, fapt ce reiese din „răspunsul” primit de reclamant la data de 18 septembrie 2009 de la oficiul juridic din cadrul Societății de servicii de management feroviar SA Iași. Având calitatea de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, pârâta C.N.C.F.R. SA – R. C. Iași apare în cauză ca entitate învestită cu soluționarea notificării formulată de reclamant conform dispozițiile art. 26 alin. 1, din Legea nr. 10/2001 republicată, notificare ce a fost comunicată pârâtei de către M. S. prin adresa nr._ din 19 aprilie 2007. Prevederile înserate în art. 26 alin. 3 din lege stipulează imperativ faptul că persoana îndreptățită se adresează secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, ori în speță soluția atacată a fost pronunțată de Tribunalul S. cu încălcarea dispozițiilor sus-menționate, așa încât în baza art. 297 pct. 2 din Codul de procedură civilă, curtea admite apelul reclamantului, anulează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași.
Cauza s-a trimis spre competentă soluționare Tribunalului Iași, ce prin sentința civilă nr. 438 din 11.02.2013 respinge acțiunea.
Instanța de prim grad a reținut că reclamantul nu face dovada că autoarea lui Wolf V. a fost proprietara imobilului la data preluării abuzive, motivată pe faptul că nu s-a depus actul de moștenire care să ateste dreptul de proprietate a autoarei lui. Tribunalul a înlăturat concluziile expertizei tehnice judiciare care a avut ca obiect și identificarea amplasamentului terenului preluat abuziv de stat, motivată pe faptul că concluziile nu sunt susținute de înscrisuri care să ateste afirmațiile din lucrarea efectuată.
În etapa procesuală în care cauza s-a aflat pe rolul Tribunalului Iași, unitatea deținătoare C. Națională de C. F. „C.” SA București a emis Decizia de respingere a notificării nr. 1/3159 din 29.06.2012, comunicată reclamantului.
P. cererea din 06.08.2012, depusă la dosarul Tribunalului Iași (fila 152), Cosovanu V. a solicitat anularea deciziei de respingere a notificării.
Tribunalul a omis să se pronunțe asupra cererii, însă în motivele de recurs nu s-au formulat critici sub acest aspect, partea având alte mijloace procedurale de care poate uza (art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă). În limita motivelor de recurs cu care a fost învestită Curtea, opinia separată este în sensul admiterii recursului și modificării în parte a sentinței.
Avem în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța de control judiciar poate examina cauza sub toate aspectele:
- Soluția de respingere a cererii în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin P. se impune a fi menținută. Din ansamblul probator rezultă că M. S. nu este unitate deținătoare a imobilului și nici entitatea învestită cu soluționarea notificării. De asemenea că fiind notificat Primarul Municipiului S. și-a îndeplinit obligația impusă prin art. 27 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată de a comunica persoanei care se consideră îndreptățită unitatea deținătoare competentă a soluționa notificarea și căreia i-a fost transmisă.
În consecință Primarul Municipiului S., fie Municipiului S. prin P. nu-i revine nici o obligație în raportul juridic dedus judecății față de reclamant și deci nu are calitate procesuală pasivă.
- În deliberare am exprimat opinia că reclamantul a dovedit condițiile cerute de art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, ceea ce impune modificarea soluției date prin sentință sub acest aspect.
Greșit tribunalul a înlăturat concluziile expertizei tehnice, înscrisurile prin care Cosovanu V. s-a legitimat procesual și a dovedit calitatea de moștenitor, dreptul de proprietate al autorului său, cât și preluarea abuzivă fără plata despăgubirilor și imposibilitatea restituirii în natură.
Se au în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora de dispozițiile legii beneficiază și moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite, categorie definită prin art. 3 alin. 1 și 2 ca fiind persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive.
Reclamantul a probat calitatea de moștenitor al lui Wolf V. prin certificatul de moștenitor.
În art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 250/2007 se stabilesc actele doveditoare ale dreptului de proprietate. P. alin. 2 al art. 24 se instituie prezumția că în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În Cartea funciară cu numărul 1576 cu nr. cadastral 1107/1, Partea I a . Partea a II-a, înscrieri privitoare la proprietate este menționată V. a lui Adolf Wolf cu 5/15 p. i, act de moștenire nr. 515/07.10.1957, încheiere nr. 761/10.10.1957.
Dreptul de proprietate s-a întabulat în Cartea funciară nr. 1576 . în ., fostă proprietate a decedatei Cosovanu M., născută D. (fila 5 din dosar nr._ a Tribunalului S.).
Înscrierea în Cartea funciară a avut loc în temeiul dispozițiilor Decretului-lege nr. 115/27 aprilie 1938, cu toate efectele juridice referitoare la proprietate și face dovadă deplină că autoarea reclamantului a avut în proprietate cota ideală de 5/15 din imobilul cu nr. cadastral 1107/1, ce provine de la C. M..
Dovada preluării abuzive. P. procesul-verbal din 24 martie 1953 și anexe, poziția nr. 57 și 58 de la M. Dorican căsătorită C. s-au expropriat din imobilul având deschisă cartea funciară nr. 1576 numărul topografic 1107/4 și 1107/5 identificate și prin punctele de intersecție ale axului cu hotarele parcelei și categoria terenului „fânaț”.
Referitor la amplasamentul terenului, categoria de folosință, în procesul-verbal se menționează că
„Datele din prezentul proces verbal sun culese din Cadastrul Serviciului Cadastral și din Coalele funciare definitive ale instanței, Carte funciară al Tribunalului Regional S.. Cum însă lucrările cadastrul nu sunt ținute la curent situației la zi, ele sunt străine de situația de la teren și din Cartea funciară și în plus și lucrările instanței sunt pline de lipsuri, contraziceri și greșeli, cu dosare și decizii fără a aminti că Serviciul Cadastral nu posedă suprafețele parcelelor cadastrale. Considerăm necesar ca înainte de a se efectua plata bunurilor în proprietate, să se identifice și să se rectifice nepotrivirile dintre Cartea funciară și teren, colaborând în acest scop, instanța de Carte funciară cu Cadastrul și Serviciul juridic al Regionalei C. Iași.
Delegatul ministerului C.
Ing. P. Andreievioiu
Subsemnații, reprezentanți ai populației vizată cu exproprierea în cauză, am luat la cunoștință de conținutul acestui proces-verbal și arătăm ca datele de mai sus, - în ceia ce privește proprietarii faptici -, răspuns celor legale existentă la teren. D. la 28 martie 1953.
Președintele Sfatului Popularmembrii delegați
al orașului S. semnătura indescifrabilă”
Amplasamentul și întinderea dreptului real al proprietății expropriate s-a stabilit prin expertiza tehnică ale cărei concluzii se coroborează și cu constatările comisiei desemnate de CN C. București pentru a întocmi documentația ce a stat la baza emiterii Deciziei prin care s-a respins notificarea (fila 126 Raport nr. 1.5..1/327 din 19.02.2009, dosar nr._ ).
Situația juridică actuală a terenului – lucrările pentru care s-a efectuat exproprierea ocupă funcțional întregul teren expropriat.
P. documentația din procedura administrativă, CN C. București a propus respingerea notificării, motivată pe faptul că nu s-au depus actele de proprietate pentru M. Dorican căsătorită Cosovanu. Evidente sunt erorile cu privire la înscrierea și transcrierea numelui de familie al acesteia. Faptul că nu s-au depus acte de proprietate pentru M. C. nu impun concluzia că terenul nu se afla în proprietatea acesteia la data preluării.
Concluziile Raportului de expertiză sunt certe și au la bază înscrisurile menționate în Capitolul II al Raportului – materiale documentare, cu privire la: identificarea imobilului CF 1576 a localității S.; . preluare abuzivă a intrat în proprietatea Statului R. în baza procesului-verbal de expropriere încheiat de M. Căilor F. l data de 24.03.1953 pentru construirea liniei Ițcani-Păltinoasa (fila 73/76 dosar Tribunalul Iași). Totodată cercetarea administrativă atestă că nu s-au plătit despăgubiri, iar restituirea în natură nu este posibilă.
Prezumția instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu a fost înlăturată prin alte mijloace de probă și consider că tribunalul trebuia să rețină că reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, fiind moștenitor al lui Wolf V., iar aceasta succesoarea lui M. C. de la care terenul s-a preluat abuziv.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond nu numai contestația împotriva dipoziției/deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Astfel, în considerentele deciziei se arăta că instanța, poate pe baza materialului probator administrat să constate dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură și dacă nu este posibil, ca în speță, de a face ofertă de măsuri reparatorii.
Însă, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, în calea de atac instanța de control judiciar are obligația de a se pronunța și asupra legalității și temeiniciei hotărârii, apelul fiind suprimat în cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2201, în limitele criticilor formulate.
Sub aspect procedural, cauza prezintă o particularitate fiind pe rol din anul 2007. Astfel, Legea nr. 10/2001 a fost modificată, republicată. Deși de durată, notificarea a parcurs și procedura administrativă obligatorie, finalizată prin emiterea deciziei de CN C. București, ce a fost contestată în instanța de judecată, cerere asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat.
Cu toate acestea, consider că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precizată, modificată în raport cu CN C. București, instanța prin admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței trebuia să constate că reclamantul este persoana îndreptățită (art. 3 pct. 3 cu referire la art. 4 din Legea nr. 165/2013). Durata procedurii administrative nu este imputabilă reclamantului, iar decizia emisă nu lipsește de obiect cererea reclamantului, prin care s-a cerut doar constatarea calității, capăt de cerere asupra căruia instanța de judecată este competentă să-l soluționeze.
Președinte,
V. C.-S.
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/06.06.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3796/2014. Curtea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 389/2014. Curtea de... → |
|---|
