Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1026/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1026/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1026/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva deciziei civile nr. 655/2014 din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, în ședința publică din data de 25.11.2014, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat pricina în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, aceasta fiind amânată pentru 2.12.2014, apoi, din aceleași considerente, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când:.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
P. sentinta civila nr._/5.12.2013 pronuntata de Judeatoria Iasi a respins actiunea, retinand urmatoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1020/26.04.2006, f.7-8 dosar, reclamanta S.C. C. C. S.R.L. a cumpărat de la N. E. și O. suprafața de 1600 mp teren, situat în intravilanul extins al satului Tomești, ., amplasat în sector cadastral 13, astfel: 533 mp în ./4/1/1) – A, având nr. cadastral 846/1 și 534 mp în ./4/3/1) – A, având nr. cadastral 848/1 și 533 mp în ./4/2/1) – A, având nr. cadastral 847/1. Dreptul de proprietate asupra celor trei suprafețe de teren a fost înscris în cărțile funciare nr.2228, 883 și respectiv 882 ale comunei Tomești, înscrierea fiind efectuată la data de 04.05.2006.
P. Hotărârea nr.415/17.06.1996, a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.18/1991, f.44-45 dosar, pârâta S.C. C. Tomești S.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 31.1611,84 mp platforma Tomești, ., dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară nr.2267 a comunei Tomești, în temeiul hotărârii și a actului de actului de dezmembrare autentificat sub nr.753/20.04.2007.
P. expertiza tehnică efectuată în cauză, expertul D. C. a constatat că terenul proprietatea reclamantei, cu suprafața calculată de 1536 mp se suprapune peste terenul categoria curți construcții care face parte din ./3), cu suprafața totală de 27.820 mp înscris în CF nr.2267 a . S.C. C. Tomești S.A.,
A invocat reclamanta și a solicitat instanței să constate caracterul invalid al înscrierii în CF nr.2267 a comunei Tomești a dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei asupra terenului din ./3) și, pe cale de consecință, să dispună rectificarea cărții funciare nr.2267 în sensul radierii dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului…”
Acțiunea în rectificare este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Astfel, acțiunea în rectificare este grefată pe o acțiune de fond – acțiune în nulitate sau anularea actului, în simulație, în rezoluțiune etc.
Reclamanta solicită instanței să constate că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei nu a fost valabilă și, pe cale de consecință rectificarea cărții funciare.
Instanța reține că valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei S.C. C. Tomești S.A., respectiv hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a legii nr.18/1991, a fost constatată de către instanță prin sentința civilă nr._/26.09.2008, definitivă și irevocabilă.
De asemenea, valabilitatea documentației cadastrale întocmită în vederea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei S.C. C. Tomești S.A. și, în mod indirect, a intabulării dreptului de proprietate, au fost constatate de către instanța de judecată prin sentința civilă nr._/29.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași definitivă și irevocabilă, hotărâre care se impune cu putere de lucru judecat prezentei acțiuni.
Reține instanța că efectul lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
În relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. O asemenea soluție se impune, în opinia instanței și prin prisma respectării principiului securității actelor juridice.”
Împotriva acestei hotarari a declarat apel petenta . .
P. decizia civilă nr. 655 din 26 septembrie 2014 a Tribunalului Iași se respinge apelul declarat de petenta . impotriva sentintei civile nr._/5.12.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele:
Principiul relativității inscrierilor in cartea funciara, denumit și al consensului sau al acordului de voințe, este regula conform căreia orice înscriere în cartea funciară se poate face numai împotriva celui care la data cererii era înscris în cartea funciară sau care urmează să fie înscris ca titular al dreptului asupra căruia se va face înscrierea.
Relativitatea înscrierilor este consacrată de art. 22 din Legea 7/1996 potrivit căruia înscrierea unui drept se poate face numai împotriva celui care la înregistrarea cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută sau împotriva acelui care înainte de a fi înscris și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.
In speta, raportul de expertiza topografica realizat de expert tehnic judiciar D. C. a relevat ca intre imobilul proprietatea petentei ., inscris in cartile funciare nr. 2228, 882 si 883 ale Comunei Tomesti, exista o suprapunere faptica cu imobilul proprietatea paratei ., inscris in cartea funciara nr. 2267 a aceleiasi comune.
Este vorba despre suprafata totala de 1536 mp, evidentiata in cartea funciara a petentei ca avand indicatorii topocadastrali p1/1(667/4/1/1), 1/1(667/4/2/1) si 1/1(667/4/3/1), iar in cartea funciara a paratei - indicatorii topocadastrali 1/25 (660/4/3/25) si 1/24 (660/4/3/24).
Deschiderea cartii funciare a paratei . anul 2006 s-a facut ulterior deschiderii cartii funciare in care este inscris imobilul petentei, datand din anul 2002.
Ceea ce a rezultat este un caz de suprapunere reala, adica o suprapunere efectiva in teren datorata existentei mai multor acte juridice diferite pentru acelasi amplasament si atribuirii unor elemente de identificare topocadastrala diferite pentru acest unic amplasament.
Tocmai atribuirea unor elemente de identificare topocadastrala diferite pentru unul si acelasi amplasament a facut posibila deschiderea unei noi carti funciare in care sa fie inscrisa o parte din imobilul pentru care exista deja o carte funciara mai veche.
Insa, situatia vatamatoare pentru petenta . nu poate fi inlaturata pe calea actiunii in rectificarea cartii funciare, intrucat parata . un drept de proprietate provenit de la un alt autor decat petenta ., astfel incat se pune problema compararii titlurilor pe care se intemeiaza drepturile autorilor.
Art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 reglementeaza rectificarea inscrierilor in cazul in care nu mai sunt in concordanta cu situatia reala actuala a imobilelor, insa sunt necesare promovarea de catre petenta a unei actiuni in revendicare si o hotarare judecatoreasca care sa constate situatia prevazuta de textul de lege.
Procedura de inscriere in cartea funciara are caracter necontencios, intrucat nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de un alt subiect de drept, cererea de inscriere in cartea funciara caracterizandu-se prin absenta unui litigiu privind fondul dreptului, a unui diferend si a unui adversar.
Limitele controlului de legalitate sunt date de caracterul necontencios de solutionare a cererii privind operatiunile de inscriere, notare, intabulare, radiere in cartea funciara, astfel incat tribunalul constata ca apelul petentei este neintemeiat, urmand sa il respinga si sa pastreze hotararea primei instante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs . pentru următoarele motive:
În contradictoriu cu pârâta . aflată sub incidența Legii nr. 85/2006 și reprezentată de lichidatorul judiciar M. Reorganizare Lichidare SPRL, a solicitat constatarea caracterului invalid al înscrierii în cartea funciară nr. 2267 a comunei Tomești al dreptul de proprietate exclusivă al pârâtei . asupra terenului din ./3), conform încheierii nr. 17.734 din 11.05.2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, sau cel puțin asupra fracțiunii de teren din această parcelă, care se suprapune peste terenurile din parcelele nr. 1/1(667/4/1/1), 1/1(667/4/2/1) și 1/1(667/4/3/1), asupra cărora recurenta deține un drept de proprietate exclusiv, care este înscris în cărțile funciare nr. 2228, 882 și 883 (conform numerotării inițiale, pe hârtie) ale comunei Tomești, și radierea din cartea funciară nr. 2267 (conform numerotării inițiale, pe hârtie) a comunei Tomești a mențiunii privind proprietatea exclusivă a pârâtei . asupra terenului din ./3), conform încheierii nr. 17.734 din 11.05.2006 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, sau cel puțin asupra unei fracțiuni de 1.600 mp din totalul terenurilor înscrise în această carte funciară, reprezentând fracțiunea din totalul terenurilor înscrise în cartea funciară nr. 2267, suprapusă peste terenurile cu suprafața totală de 1.600 mp. identificate prin parcelele nr. 1/1(667/4/1/1), 1/1(667/4/2/1) și 1/1(667/4/3/1), asupra cărora deține un drept exclusiv de proprietate, drept care este înscris în cărțile funciare nr. 2228, 882 si 883 ale comunei Tomești.
Așa cum arată în cererea introductivă de instanță, a cumpărat de la soții N. E. și N. O. terenurile cu suprafața totală de 1.600 mp, formând un singur trup, situate în localitatea Tomești. Aceste terenuri au intrat în proprietatea recurentei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1020 din data de 26 aprilie 2006 la BNP B.-A. L. din municipiul Iași.
La data încheierii acestui contract, dreptul de proprietatea al vânzătorilor era înscris în cărțile funciare nr. 2228, 882 și 883 ale comunei Tomești, în baza încheierilor nr. 12.493/05.04.2006 (rectificată prin încheierea nr. 14.625/18.04.2006), nr. 20.286/15.08.2005 (rectificată prin încheierea nr. 14.655/18.04.2006).și nr. 20.284/15.08.2005 (rectificată prin încheierea nr. 14.650/18.04.2006), emise de Biroul de carte funciară din cadrul OCPI Iași.
În cursul anului 2007 s-a stabilit faptul că dreptul de proprietate asupra acestor terenuri este înscris si în cartea funciară nr. 2267 a comunei Tomești, în favoarea societății comerciale C. Tomești SA, deși înscrierea acestui drept în cartea funciară s-a făcut ulterior înscrierii în cartea funciară a dreptului autorilor mei, N. E. și N. O., iar dreptul afirmat de . nu era dobândit de la nici unul dintre proprietarii tabulari ai terenurilor cumpărate de recurentă.
In opinia recurentei, încheierea nr. 17.734 din 11.05.2006 a O.C.P.I. Iași, prin care s-a admis cererea pârâtei de înscriere în cartea funciară a unui drept deja parțial înscris în cartea funciară, fără ca dreptul să fi fost transmis la . la ultimul proprietar tabular, este ilegală din cauza încălcării prevederilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora „înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.
În cazul de fată, coexistă două înscrieri pentru același drept de proprietate, ceea ce înseamnă, potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, că atât . cât și . sunt prezumate, în același timp, a fi proprietare exclusive ale unui teren, deși situația nu este adevărată și nu poate fi adevărată.
P. această dublă înscriere sunt nesocotite în mod evident principii fundamentale de carte funciară precum: principiul legalității, principiul specialității, principiul priorității înscrierilor și principiul publicității materiale. Ca urmare, consideră că este de importanță generală, nu doar particulară, remedierea situației, care prezintă terților ca fiind adevărată o situație juridică ilegală, imposibilă în principiu.
Ca urmare, a cerut să fie constatată prin hotărâre judecătorească încălcarea normei juridice imperative, cuprinse în conținutul art. 22 din Legea nr. 7/1996, la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei, drept pe care l-a individualizat mai sus, adică nevalabilitatea acestei înscrieri.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2.dreptul înscris a fost greșit calificat;
3.nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului
juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4.înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."
Așa cum este precizat expres în art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, rolul acțiunilor în rectificare de carte funciară este de a aduce cuprinsul cărții funciare în acord cu situația juridică reală a drepturilor susceptibile de înscriere în cartea funciară.
Din această perspectivă, consecința constatării nevalabilității înscrierii dreptului pârâtei în cartea funciară este anularea înscrierii, prin rectificarea cărții funciare, astfel ca prima înscriere a dreptului să producă efecte depline.
În finalul cererii de chemare în judecată și-a exprimat opinia recurenta că instanța nu are temei pentru compararea drepturilor de proprietate, din cauza caracterului limitativ al prevederilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora o altă înscriere poate fi făcută numai împotriva titularului dreptului tabular, fapt care a fost nesocotit în cauză, dar a subliniat și împrejurarea că dreptul proprietarilor originari a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, după care a intrat în circulație prin vânzare, în vreme ce înscrierea dreptului pârâtei s-a făcut în baza unui act - hotărârea nr. 415/27.06.1996 a comisiei județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 -care nu constituia titlu de proprietate valabil, chiar dacă în conținutul său era menționat explicit acest caracter.
P. întâmpinare, pârâta a susținut că nu sunt întrunite cerințele art. 34 din Legea nr. 7/1996 întrucât . nu deține o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate existența uneia dintre cele patru situații enumerate în art. 34 din Lege.
Ea a invocat faptul că a obținut intabularea dreptului de proprietate în baza Hotărârii nr. 415/1996 și a prezentat succesiunea transferurilor de proprietate a terenului din litigiu, până la mine, după emiterea titlului de proprietate nr._/2001.
Pârâta a mai arătat că Hotărârea nr. 415/1996 a fost contestată de Primarul comunei Tomești și de . în dosarul nr. 19._, iar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 10.240 din 26.09.2008.
Mai apoi, . a acționat-o în justiție pe ., pentru a obține modificarea documentației cadastrale în baza căreia pârâta a obținut intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 12.866 din 29.09.2010.
Pârâta a cerut să fie luată în considerare prezumția de lucru judecat, ca mijloc de probă, susținând că sentința civilă nr. 12.866 din 29.09.2010 a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi contrazisă, iar în final a afirmat că înscrierea dreptului de proprietate pentru . este invalidă întrucât reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorii săi s-a făcut în mod nelegal, cu nesocotirea dreptului său.
După administrarea probei cu înscrisuri, care a conținut inclusiv documentația care a stat la baza înscrierilor drepturilor de proprietate ale părților în cartea funciară, și expertiză tehnică topo cadastrală, efectuată de ing. D. C., Judecătoria a respins acțiunea prin sentința civilă nr. 15.953 din 05 decembrie 2013.
Instanța a constatat din probele administrate împrejurarea că există deschise două cărți funciare pentru același drept de proprietate și a citat prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, pentru a enumera situațiile care pot fi constatate prin hotărâre judecătorească pentru a se putea dispune rectificarea cărții funciare prin hotărâre judecătorească.
Judecătoria a identificat corect situația cu a cărei constatare a fost investită - înscrierea nevalabilă în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei -, însă a apreciat că după verificarea legalității titlului de proprietate al pârâtei prin sentința civilă nr. 10.240 din 26.09.2008 și după verificarea valabilității documentației cadastrale întocmite în vederea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, prin sentința civilă nr. 12.866 din 29.09.2010, irevocabilă, pe care Judecătoria lași a pronunțat-o în dosarul nr._, nu mai poate constata caracterul nelegal al înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară fără a aduce atingere autorității de lucru judecat, în forma prezumției, care trebuie să asigure nevoia de ordine și stabilitate juridică prin evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Prima instanță de fond a reținut că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă contrariul a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior având în vedere că între părți prezumția autorității de lucru judecat are caracter absolut.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești arată recurenta că a declarat apel.
Mai întâi a criticat faptul că Judecătoria nu a arătat deloc ce statuări din cele două hotărâri judecătorești arătate ar fi putut fi contrazise prin admiterea acțiunii, astfel că instanța de control judiciar nu are posibilitatea să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii Judecătoriei.
Ca urmare, pentru că nu poate acoperi acest viciu al sentinței prin căutarea unor astfel de statuări trebuie să aplice unicul remediu legal -anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Iași.
Pe de altă parte a analizat fondul problemei, arătând că instanța de judecată a fost învestită să verifice dacă au fost respectate prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora „înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată", având în vedere faptul că la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru pârâtă era deja înscris în cartea funciară pentru reclamantă același drept de proprietate, ajungându-se astfel la coexistența a două înscrieri pentru același drept, fapt care nu este acceptat sub nicio formă în sistemul de carte funciară.
În temeiul art. 22 lit. a registratorul de carte funciară nu poate să admită o cerere de intabulare a dreptului de proprietate decât împotriva titularului dreptului de proprietate care a obținut anterior intabularea dreptului.
În aplicarea art. 22 nu prezintă absolut nicio relevanță validitatea titlului de proprietate al solicitantului ori valabilitatea documentației cadastrale realizate pentru intabularea dreptului, întrucât reprezintă o piedică insurmontabilă la înscriere simplul fapt al inexistenței unui titlu de proprietate care să provină de la titularul dreptului, conform înscrierii din cartea funciară.
Ca urmare, nici pentru judecătorul învestit să hotărască dacă registratorul de carte funciară a respectat sau a încălcat prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996 nu poate prezenta însemnătate faptul că validitatea titlului de proprietate al persoanei care a solicitat înscrierea unui drept de proprietate deja intabulat a fost verificată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în proces cu proprietarul tabular, ori că respectarea cerințelor privitoare la întocmirea documentației pentru înscrierea dreptului în cartea funciară a fost verificată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, având în vedere faptul că dobândirea legală prin constituire a dreptului de proprietate intabulat pe numele altei persoane ori întocmirea corespunzătore a documentației de carte funciară pentru acest drept nu sunt cerințe care să intereseze în aplicarea art. 22 din Legea nr. 7/1996.
Constatarea de către instanța de judecată a încălcării art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996 nu presupune nici în cea mai mică măsură verificarea legalității titlului de proprietate al solicitantului ori a valabilității documentației de carte funciară prezentată de solicitant, ci doar verificarea succesiunii transferului dreptului de proprietate intabulat de la proprietarul tabular la solicitant.
De aceea nu este posibilă încălcarea prezumției autorității de lucru judecat cu privire la validitatea titlului de proprietate al solicitantului ori cu privire la valabilitatea documentației cadastrale întocmite pentru intabularea dreptului în cartea funciară.
P. hotărârea sa, Judecătoria a scos practic din circuitul civil dreptul de proprietate tabular al reclamantei, fără temei de drept, în ciuda faptului că titlul său nu a fost invalidat, întrucât nicio altă înscriere nu poate fi făcută în cartea funciară cu privire la acest drept, nici împotriva reclamantei nici împotriva pârâtei.
O astfel de situație, care aduce atingere substanței dreptului de proprietate al reclamantei, încalcă garanțiile oferite de art. 44 din Constituția României și de art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
P. decizia civilă nr. 655 din data de 26 septembrie 2014 Tribunalul Iași a respins apelul.
Instanța de apel a constatat în mod corect faptul că „deschiderea cărții funciare a pârâtei . anul 2006 s-a făcut ulterior deschiderii cărții funciare în care este înscris imobilul petentei", rezultând „un caz de suprapunere reală, adică o suprapunere efectivă în teren datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament și atribuirii unor elemente de identificare topocadastrală diferite pentru acest unic amplasament.
In opoziție cu susținerile recurentei, Tribunalul a apreciat însă că „situația vătămătoare pentru petenta . nu poate fi înlăturată pe calea acțiunii în rectificarea cărții funciare întrucât pârâta . un drept de proprietate provenit de la un alt autor decât petenta ., astfel încât se pune problema comparării titlurilor pe care se întemeiază drepturile autorilor.
Art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996 reglementează rectificarea înscrierilor în cazul în care nu mai suni în concordanță cu situația reală actuală a imobilelor, însă sunt necesare promovarea de către petenta a unei acțiuni în revendicare și o hotărâre judecătorească prin care să se constate situația prevăzută de textul de lege", în vreme ce „limitele controlului de legalitate în prezenta cauză (n.n.) sunt date de caracterul necontencios de soluționare a cererii privind operațiunile de înscriere, notare, intabulare, radiere din cartea funciară.
Recurenta nu poate fi de acord cu această hotărâre a Tribunalului, pe care o critică, în limitele art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:
1. Tribunalul nu a rezolvat deloc primul motiv de apel, referitor la nemotivarea hotărârii Judecătoriei Iași în ceea ce privește respingerea acțiunii în urma aprecierii că nu mai poate fi constatat caracterul nelegal al înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară fără a aduce atingere autorității de lucru judecat, în forma prezumției, după verificarea legalității titlului de proprietate al pârâtei prin sentința civilă nr. 10.240 din 26.09.2008 și după verificarea valabilității documentației cadastrale întocmite în vederea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, prin sentința civilă nr. 12.866 din 29.09.2010, irevocabilă, pe care Judecătoria Iași a pronunțat-o în dosarul nr._ .
Instanța de apel putea soluționa fondul acțiunii doar după ce desființa hotărârea primei instanțe, care nu a rezolvat aspectele de fond deduse judecății, ci a respins acțiunea reținând existența prezumției absolute de legalitate a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară. Deci nu putea soluționa legal fondul acțiunii fără a admite apelul, iar pentru că a făcut-o a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală.
In plus, admițând apelul și constatând că Judecătoria nu a cercetat fondul și/sau nu a motivat hotărârea, instanța de apel trebuia să trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași, în temeiul art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere solicitarea expresă din cererea de apel.
2. Motivele pentru care Tribunalul a respins apelul pe fond sunt străine de natura pricinii, în fapt de limitele învestirii instanței.
Instanța a fost învestită să constate existența uneia dintre situațiile prevăzute de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 (primul capăt de cerere) și să dispună în mod corespunzător rectificarea cărții funciare a pârâtei . doilea capăt de cerere), iar Tribunalul a verificat existența situației prevăzute de art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, deși nimic din cererea introductivă de instanță nu conducea la impresia că reclamanta invocă neconcordanța dintre mențiunile cărții funciare și situația reală actuală a imobilului.
Reclamanta a cerut să se constate că „înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei nu a fost valabil", situație corespunzătoare prevederilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, având în vedere faptul că această înscriere s-a făcut prin încălcarea prevederilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996.
Or, Tribunalul nu a motivat respingerea apelului în raport de limitele învestirii, ci în raport de prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, respingând astfel apelul pe baza unor motive străine de natura pricinii.
In aplicarea corectă a legii la situația de fapt stabilită bine de instanțele de fond și în limitele învestirii instanței verificarea legalității înscrierii dreptului pârâtei intimate în cartea funciară (art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996) în funcție de prevederile art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996 este indiferent faptul că titularul celei de-a doua înscrieri a dobândit dreptul supus înscrierii de la un alt autor, este indiferent care dintre titularii aceluiași drept are titlul mai caracterizat, care dintre titluri este invalid ori care dintre documentațiile de carte funciară sunt greșite, întrucât singurul aspect care diferențiază o înscriere valabilă de una nevalabilă este respectarea unicei cerințe, ca înscrierea dreptului să se facă împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
In cadrul special al prezentei acțiuni de carte funciară, în care instanța de judecată nu are dreptul să verifice valabilitatea drepturilor ori să compare titlurile, aceasta1 este unica verificare pe care instanțele de fond trebuiau să o facă, însă nu au făcut-o, din motive diferite, dar greșite.
Or, efectuarea verificării simple a cerinței din art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996 conduce în mod clar la concluzia că înscrierea dreptului intimatei . cartea funciară nu s-a făcut în mod valabil întrucât pentru același drept exista deja deschisă o carte funciară, iar dreptul intimatei nu putea fi înscris împotriva titularului dreptului înscris anterior în cartea funciară din cauza faptului că titlul în baza căruia . solicitat înscrierea dreptului în cartea funciară nu provenea de la titularului dreptului înscris anterior în cartea funciară - recurenta ..
In consecință, solicită admiterea prezentului recurs, modificarea deciziei instanței de apel, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași ori rejudecarea fondului acțiunii și admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
Curtea notează că pentru a se putea exercita controlul judiciar asupra hotărârilor supuse acesteia instanțele de fond au obligația respectării dispozițiilor art. 261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă și anume motivarea hotărârii cu arătarea argumentelor de fapt și de drept care le-au format convingerea pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Aceasta deoarece cercetarea fondului rezultă din însăși motivarea unei decizii, a fondului intrinsec al cauzei, între acestea existând o legătură de necesitate, iar în situația în care argumentele instanței nu se regăsesc în considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În acest sens este și practica Curții Europene care a stabilit că noțiunea de proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi analizat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost expuse.
Curtea constată că, instanța de apel nu a respectat aceste exigențe, în sensul că nu a răspuns la toate motivele de apel, respectiv cel referitor la neanalizarea soluției instanței de fond cu privire la respingerea acțiunii în raport de incidența prezumției autorității de lucru judecat și a criticilor vizând greșita reținere a acestei prezumții, și nu a motivat înlăturarea argumentelor de drept invocate, respectiv a incidenței dispozițiilor art. 34 al.1 din Legea nr. 7/1996 cu referire la art. 22 lit.a din Legea nr. 7/1996.
În realitate, concluzia instanței de apel nu este precedată de o examinare a chestiunilor de fapt și de drept invocate prin cererea de apel, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Așa fiind, Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, și că în absența celorlalte motive de fapt și de drept invocate prin cererea de apel, dezlegările instanței de apel nu pot fi analizate de instanța de recurs.
În temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și se va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de . împotriva deciziei civile nr. 655/2014 din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi,9.12.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex./07.01.2015
Tribunalul Iași: C. I.
O. L.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 1023/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
