Rectificare carte funciară. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 11981/83/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 723/2014-R
Ședința publică din 10 iunie 2014
PREȘEDINTE: P. C. - judecător
JUDECĂTOR: G. M.
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți G. M. MYA, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V., dom. în loc. D., ./D . și de recurenții pârâți M. H. O., M. M. și intervenienta M. E., toți cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 13, . civile nr. 218/. 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., prin care a fost menținută Sentința civilă nr. 3194/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27 mai 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru datele de 3 iunie 2014 și 10 iunie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 3194/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ * a fost admisă acțiunea din dosar nr._ al Judecătoriei Satu M. formulată de reclamanta G. M. MYA prin mandatar G. T. V. împotriva pârâților PREFECTUL JUDEȚULUI SATU M. și MUNCIIPIUL SATU M. prin PRIMAR și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului Județului Satu M. nr. 116/14.09.2001 emis în favoarea intervenientei principale M. E. și a soțului său def. M. V. cu privire la imobilul înscris în CF nr._ Satu M. sub nr.cad. 299/6, pentru o suprafață de 75/446 cote părți teren.
P. aceeași hotărâre s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta M. E. în contradictoriu cu reclamanta de mai sus și s-a respins acțiunea promovată în dosar conexat nr._ al Judecătoriei Satu M. de către reclamanții G. M. MYA, A. S. E., R. A. M. și G. M. C. M., toți prin mandatar G. T. V., în contradictoriu cu pârâții M. H. O. și M. M., având ca obiect rectificarea înscrierilor de carte funciară.
Totodată a fost respinsă cererea reconvențională din dosar conexat nr._ al Judecătoriei Satu M. formulată de pârâții reconvenționali M. H. O. și M. M. și a fost respinsă cererea de intervenție formulată în cauză de către intervenienta M. E., atât în interes propriu, cât și în interesul pârâților M. H. și M. M., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin acțiunea principală înregistrată inițial în dosar nr._ reclamanta G. M. MYA a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Ordinului Prefectului nr. 116/14.09.2001, motivându-se în fapt că în mod nelegal s-a atribuit în proprietate pe seama pârâtei M. E. și a soțului său def.M. V. cota de teren de 75/446 m.p. aferentă apartamentului cumpărat de aceștia din urmă în condițiile Legii nr. 112/1995, întrucât la acel moment Statul Român, reprezentat în speță prin Prefectul Județului Satu M. nu mai era proprietar tabular al terenului în litigiu.
S-a mai reținut de către prima instanță că, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei civile nr. 952/31.05.2000-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 1724/2000 s-a statuat în mod irevocabil în sensul admiterii acțiunii în revendicare promovată de aceeași reclamantă G. M. MYA, recunoscându-se dreptul de proprietate dobândit de către cumpărătorii M. E. și V., strict în privința apartamentului, iar nu și a terenului aferent acestuia.
Față de această stare de fapt și apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 35 din Legea nr. 18/1991 pentru emiterea în mod valabil a ordinului prefectului, instanța de fond a găsit acțiunea principală întemeiată și a admis-o conform celor de mai sus.
În schimb, în ce privește acțiunea civilă din dosar conexat nr._ al Judecătoriei Satu M., precum și cererea reconvențională formulată în acest din urmă dosar, ambele cereri vizând rectificarea înscrierilor de carte funciară prin radierea intabulărilor operate în favoarea părții adverse, prima instanță le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și le-a respins ca atare, din perspectiva dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996 cu modificările ulterioare, respingând totodată pe fond cererea de intervenție formulată în cauză de intervenienta M. E..
P. decizia civilă nr. 218/. 31 octombrie 2013 Tribunalul Satu M. a respins apelurile declarate de reclamanții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V. domiciliat în D., ./D ., de pârâții M. H. O. și M. E. cu domiciliul procedural ales în Satu M. .. 13 .. av.M. V. și de intervenienta M. E. cu domiciliul procedural ales în Satu M. .. 13 .. av. M. V. împotriva Sentinței civile nr. 3194/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ *
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu referire la acțiunea apelanților-reclamanți G. M. Maya, A. S. E., R. A. M. și G. M. C. M. privind rectificarea de carte funciară, instanța de fond a reținut că în cauză nu operează dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierea către pârâții M. de la familia MPRGINEAN a dreptului de folosință, având la bază Decizia Curții de Apel Oradea nr. 1685/20.11.2008 pronunțată în dosar nr._ .
Apelanții nu combat considerentele sentinței din această perspectivă, amintind doar titlul în baza căruia și-au înscris dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu.
Pe această cale nu se pot formula critici hotărârii cu putere de lucru judecat, prin care s-a păstrat dreptul de folosință în favoarea intimatei-apelante M. E., ca o consecință a menținerii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3901/1974, drept transmis prin vânzare intimaților-apelanți M..
Argumentele aduse în sprijinul acțiunii promovate de apelanții-reclamanți nu puteau fi valorificate decât în cadrul dosarului care a tranșat dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în Satu M. .. 11 .> Deciziile civile nr. 777/2001 a Tribunalului Satu M. și nr. 1763/2001 a Curții de Apel Oradea prin care intimata-apelantă M. E. a fost obligată la plata unei despăgubiri lunare pentru folosința terenului de 75 mp, nu-și mai au aplicabilitatea după pronunțarea Deciziei civile nr. 1685/2008 a Curții de Apel Oradea prin care s-a păstrat dreptul de folosință asupra terenului.
Atât contractul nr. 3901/1974 prin care intimata M. E. dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, cât și contractul nr. 478/2004 prin care proprietatea este transmisă intimaților M. au fost validate de instanță, astfel că nu există nici un temei pentru radierea dreptului de folosință asupra terenului aferent.
În consecință apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Cu privire la apelul intimaților - pârâți - reconvenționali s-a apreciat că nici acesta nu este fondat.
Astfel s-a reținut că, prin Încheierea de CF nr. 8734/22.08.2000 s-a dispus, în baza Deciziei civile nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea, restabilirea situației anterioare de carte funciară cu respectarea dreptului de proprietate intabulat sub B 2-7, s-a radiat dreptul de proprietate al Statului Român și cu titlu juridic „restabilire” s-a notat dreptul de proprietate în favoarea reclamanților-intimați. Astfel, nu se confirmă critica conform căreia s-a dispus „reconstituirea”.
Faptul că înscrierea dreptului de proprietate conform Deciziei civile nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea, nu s-a operat pe numele vechilor proprietari nu prezintă relevanță din perspectiva apelanților-pârâți, de vreme ce nu au calitate de succesori ai acestora și nici un raport juridic de subrogare în drepturile lor.
De altfel încheierea de carte funciară nu a fost atacată în condițiile Legii nr.7/1996, ocazie cu care argumentele privind nelegalitatea operațiunilor de înscriere în cartea funciară puteau fi valorificate.
În cauză nu poate opera o înscriere a dreptului de proprietate asupra cotei de 75/446 părți din teren aferent construcției în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, pe calea acțiunii formulate, având în vedere că aceasta presupune o constituire a dreptului, supusă unui alt regim juridic cu proceduri specifice, prevăzute de Legea nr. 18/1991, ce presupune existența unei cereri formulate în acest sens de titularul dreptului, adresată organului administrativ competent.
Pe de altă parte, cu privire la Ordinul Prefectului Județului Satu M. nr. 116/2001 care a fost emis în temeiul art. 36 alin. 2, 3 și 6 din Legea nr. 18/1991 s-a constatat nulitatea absolută parțială, pentru cota de 75/446 părți din teren, prin Sentința civilă nr. 3194/2012 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă privind acest capăt de cerere, prin Decizia civilă nr. 212/2013 a Tribunalului Satu M..
Apelanții pârâți nu au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995 și nici intervenienta care le-a vândut imobilul, pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 112/1995.
Având în vedere motivele mai sus arătate, instanța, în temeiul art. 296 C.proc.civ. ca respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins și apelul intervenientei M. E..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V. și pârâții M. H. O., M. M. și intervenienta M. E..
P. recursul lor reclamanții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V. arată că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale.
Arată că, judecătorii din această cauză au mai judecat două cauze inițiate de ei, în care au pronunțat hotărâri de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat de M. V. cu Statul Român. Mai arată că s-a constatat și nulitatea absolută a Ordinului nr. 116/2001 emis de prefectul județului Satu M. privind atribuirea în proprietate a terenului de 75 mp lui M. V..
Susține că, prin decizia nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea s-a dispus ca pârâtul Statul Român să fie obligat în baza art. 480 cod civil să lase reclamanților în calitate de moștenitori ai proprietarilor în deplină proprietate și posesie partea ce o mai administrează din imobil, respectiv 446 mp inclusiv și cei 75 mp dați în folosință, pentru care se plătea de către M. o taxă lunară către stat.
Arată că prin cererea depusă M. V. și E. alături de numitele C. I., T. C. în dosarul civil nr._ au solicitat atribuirea în proprietatea lor a terenului în folosință primit de la Statul Român, pentru care plăteau o taxă, cerere care a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 624/2009 a Curții de Apel Oradea.
Arată că prin decizia civilă nr. 212/2010 s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului prefectului nr, 116 prin care în mod fraudulos s-a atribuit în proprietate terenul de 75 mp lui M.. Susține că instanța de apel a nesocotit deciziile nr. 777/2001 a Tribunalului Satu M. și Decizia civilă nr. 1763/2001 din dosarul nr. 3939/2001 a Curții de Apel Oradea prin care M. a fost obligat la plata unor despăgubiri lunare pentru folosința terenului de 75 mp.
Decizia civilă nr.952/2000 a dispus restabilirea situației anteriaore, lucru care s-a și făcut.
Contractul de vânzare între stat și M. s-a bazat pe legea nr. 4/1973, iar contractul de vânzare – cumpărare între M. și M. s-a încheiat în baza dreptului civil, că nici unul din cele două contracte nu s-au încheiat în baza Legii nr. 112/1995, statul român fiind un „non dominus” nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.
Susține că, M. V. a transmis un drept chiar și de posesie, folosință, drept pe care nu-l avea și nu s-a respectat art. 948 pct. 2 din Codul civil – condiție esențială pentru validitatea unei convenții.
Susține că Decizia civilă nr. 218/2013 a Tribunalului Satu M. s-a pronunțat cu încălcarea legii. Susține că în mod legal apartamentul 1 al cărui proprietar este momentan numitul M., ar trebui să fie trecut în proprietatea lor care sunt legal, definitiv și irevocabil proprietari ai terenului de 446 mp.
Mai arată că restabilirea dreptului de proprietate asura celor 446 mp de teren s-a făcut legal, în confoirmitate ci decizia civilă nr. 952/2000-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pag. 5 al. 1, solicitând și cheltuieli de judecată.
P. motivele de recurs pârâții M. H. O., M. M. și intervenienta M. E. au solicitat admiterea recursului si modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul în sensul de a dispune radierea parțială a înscrierilor de sub B.8,9,10 si 11 cu privire la cota de 75/446 parte teren si înscrierea dreptului de proprietate pe numele pârâtilor reconventionali cu privire la cota parte de 75/446 parte teren, cu cheltuieli de judecată.
Susțin că, hotărârea atacată este nelegală și pronunțată cu ignorarea probelor administrate.
Arată că acest dosar s-a constituit prin disjungere din dosarul nr._ *, fiind suspendat până la soluționarea celuilalt dosar care avea ca obiect nulitatea Ordinului Prefectului nr.116/2001, ordin prin care intervenienților M. E. si Măgineanu G. li se atribuia cota de 75/446 parte teren aferent apartamentului înscris în cf_ nr.topo.299/6 cf Satu M..
Cu toate că au solicitat să se soluționeze cu prioritate acest dosar, întrucât în funcție de soluția care se va aduce, respectiv dacă s-ar fi dispus radierea înscrierilor intimaților de sub B.8,9,10 si 11, nu ar mai fi existat motive de nelegalitate, instanța a decis să suspende prezenta cauză si să soluționeze mai întâi celălalt dosar.
Au atacat cu recurs încheierea de suspendare, dar întrucât între timp dosarul nr._ * a fost soluționat, și-au revocat recursul pentru că nu mai avea obiect.
În această situație, instanța si-a argumentat soluția inclusiv prin invocarea hotărârii din celălalt dosar, dovedindu-se că, pentru o justă si legală soluționare a cauzei,instanța ar fi trebuit să soluționeze prezenta cauză, să constate legalitatea înscrierilor din cartea funciara si abia ulterior, după clarificarea situației înscrierilor din CF să se pronunțe cu privire la legalitatea ordinului. Apreciază că instanța si-a preconstituit argumente prin soluționarea prioritară a dosarului nr._ *, iar dacă din punctul de vedere al instanței, era mai simplu să soluționeze acel dosar, în ceea ce-i privește, i-a privat de posibilitatea de a clarifica, coala de carte funciară de înscrierile nelegale.
Arată că obiectul cauzei, după disjungere se rezumă la cererea reclamanților pentru radierea înscrierilor din cf cu privire la cota de 75 mp, cererea pârâților reconvenționali pentru radierea parțială a înscrierilor de sub B.8,9,10 si 11 cu privire la cota de 75/446 parte teren si înscrierea dreptului de proprietate pe numele lor cu privire la cota parte de 75/446 parte teren cererea intervenientei pentru radierea parțială a înscrierilor de sub B.8,9,10 si 11 cu privire la cota de 75/446 parte teren si înscrierea dreptului de proprietate pe numele lor cu privire la cota parte de 75/446 parte teren.
În argumentarea cererii pentru radierea înscrierilor de sub B.8,9,10 si 11 cu
privire la cota de 75/446 parte teren, arată că au invocat disp.art.34 (1) si (2) din Lg.7/1996.
În concret, imobilul înscris în cf_ nr.topo.299/6 cf Satu M. care în natură consta în casă P+l si 446 mp teren, a fost proprietatea numiților A. O., A. V. si N. C. născ. A. - așa cum reiese din înscrierile de sub B. 1,2 si 3, fiind naționalizat si trecut pe Statul Român în anul 1967, ulterior fiind transcris în cf_.
P. urmare, susține că preluarea la Stat s-a făcut de la aceste persoane.
Arată că, prin contractul de vânzare cumpărare nr.3901/27 noiembrie 1974, Statul Român, prin O.J.C.V.L. vinde o parte din casă intervenientei M. E. si soțului ei M. V., atribuindu-li-se si cota de 75/446 parte, respectiv 75 mp teren în folosință pe durata existentei locuinței, iar în baza acestui contract, li se emite si Titlu de proprietate nr.70/12decembrie 1974, în baza cărora aceștia își înscriu drepturile sub B.2 si 3 si respectiv sub CI si 2 în cf_.
Alte 2 apartamente din aceiași casă au fost vândute altor 2 familii, care de asemenea au fost înscrise în cf_ sub B.4,5 si 6.
Totodată arată că, prin Decizia civilă nr.952/2000 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr. 1724/2000, s-a constatat greșita aplicare a Decretului nr.92/1950 si trecerea fără titlu în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în cf_, respectiv_ cf Satu M., s-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român pe care-1 obligă să lase reclamanților în deplină proprietate si posesie cota din imobil pe care acesta o mai deține în posesie si folosință.
P. aceiași decizie s-a dispus restabilirea situației anterioare de cf cu respectarea dreptului de proprietate intabulat al intervenienților, respingând cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu intervenientii.
Susține că, folosindu-se de Decizia civilă nr.952/2000, intimata-reclamantă G. M. Mya, fiica fostului proprietar A. V., depune la OCPI Satu M. cererea nr. 8734/22.08.2000 prin care cere să i se intabuleze dreptul de proprietate asupra casei si terenului în suprafață de 446 mp teren înscris în cf_ nr.top.296/6 în baza deciziei sus-menționate.
P. încheierea nr.8734/22.08.2000, se admite cererea si se dispune întabularea dreptului de proprietate cu titlu de " RECONSTITUIRE".
Arată că, în apel a învederat că încheierea nr.8734/22.08.2000 dar mai ales operațiunile de carte funciară de sub B.8-11 din cf_ sunt în totală contradicție cu Decizia civilă nr.952/2000, iar operațiunile de carte funciară de sub B.8-11 din cf_ sunt în totală contradicție cu însăși încheierea nr.8734/22.08.2000 pentru următoarele considerente:
Susține că, prin decizie s-a dispus restabilirea situației anterioare de cf. si numai cu privire la cota ce o mai deținea Statul, nicidecum nu s-a dispus "Reconstituirea", cum greșit se menționează în încheierea nr.8734/22.08. 2000 si nicidecum nu s-a dispus întabularea vreunui drept pe numele intimaților reclamanți.
Distincția între "restabilire" si "reconstituire" este esențială, dar a fost ignorată atât de judecătorul delegat cât si de instanță.
"Restabilirea" - presupune că persoanele care odată au fost înscrise în cartea funciară, redevin proprietar prin radierea din cf a dreptului de proprietate a Statului Român, ca atare, restabilirea dreptului de proprietate se putea face în favoarea proprietarilor tabulari anteriori si anume: A. O., A. V. si A. N..
"RECONSTITUIREA" presupunea o dispoziție a Primarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor proprietarilor tabulari.
Din dispozițiile art. 20, 22 lit. a și 23 din Legea nr.7/1996 se desprinde clar că înscrierea unui drept se poate face numai în baza unui act de constituire sau transmitere.
Intimații - reclamanți nu dețin absolut nici un titlu constitutiv sau translativ de proprietate, în baza căruia să li se intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciară, iar scrierea dreptului lor de proprietate sub B.8-11, cu mențiunea trecută sub B.ll „restabilire Decizia civilă 952/2000" este în totală contradicție cu Decizia civilă 952/2000, în totală contradicție cu prevederile legale si în totală contradicție chiar cu încheierea nr.8734/22.08.2000, care vorbește de " RECONSTITUIRE" dar nu indică titlul. Cererea de întabulare a fost formulată numai de către intimata-reclamantă G. M. Mya, nicidecum si de ceilalți intimați - reclamanți iar prin încheierea nr. 8734/22.08.2000, s-a admis doar cererea acesteia, nefăcându-se pomenire despre ceilalți intimați reclamanți.
Cu toate acestea, operațiunile de carte funciară sub B.8-11 se fac nu numai cu privire la intimata-reclamantă G. M. Mya ci si cu privire la intimații R. A. V., A. S. E. si G. M. C. M. - ca atare, operațiunile de carte funciară de sub B.8-11 din cf_ sunt în totală contradicție nu numai cu Decizia civila nr.952/2000, dar si cu însăși încheierea nr.8734/22.08.2000.
Înscrierea unui drept se poate face numai la cererea persoanei si numai în baza unui titlu valabil apt de întabulare.
Or, intimații R. A. V., A. S. E. si G. M. C. M. nu au depus nici cerere si nici un titlu, apt de întabulare, cu toate acestea au devenit proprietari prin " restabilire", atunci cînd din cuprinsul colii cf se poate observa că niciodată nu au fost proprietari de carte funciară.
Din motivarea Deciziei civile 952/2000 - la pagina 3 alineatul ultim, se menționează gradul de rudenie al intimaților cu vechii proprietar tabulari, astfel:G. M. Mya este fiica def.A. V., A. S. E. este soția supraviețuitoare a def.A. O., iar G. M. C. M. si R. A. V. precum si "celelalte 2 reclamante" sunt colaterali ai def.D. C. născ.A..
Dacă în privința descendentei G. M. Mya s-ar putea admite că moștenirea s-a preluat de drept, potrivit disp.art.653 din vechiul Cod civil, si art.26 din Lg.7/1996, în schimb ceilalți intimați, care sunt colaterali sau soție supraviețuitoare, respectiv G. M. C. M. si R. A. V. si A. S. E., în nici un caz nu preiau de drept succesiunea, în cazul acestora fiind necesar un titlu legal de moștenire si dobândire ( certificate de moștenitor, testament, hotărâre judecătorească ..) pentru a fi înscriși în cartea funciară, titlu pe care aceștia nu l-au avut.
În aceste condiții întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestora s-a făcut fără a exista un titlu valabil, motiv pentru care cererea de radiere este legală.
Se retine în hotărârea atacată că nu se confirmă critica conform căreia s-a dispus " reconstituirea", întrucât în cf s-a menționat termenul " restabilire".
Într-adevăr funcționarul de carte funciară a înscris drepturile intimaților cu titlu de "restabilire" si nu " reconstituire" or, operațiunile de carte funciară de sub B.8-11 din cf_ sunt în totală contradicție nu numai cu Decizia civila nr.952/2000, dar si cu însăși încheierea nr.8734/22.08.2000 si mai ales, în contradicție cu prevederile legale.
A nu observa că funcționarul de carte funciară a făcut operațiuni de înscriere total aleatorii actelor și dispozițiilor legale, denotă ignorarea probelor de la dosar și a prevederilor legale.
Se argumentează în decizia atacată faptul că operațiunea de restabilire nu s-a făcut pe numele foștilor proprietari, nu are relevanță, adică nu are de ce să-i deranjeze, întrucât oricum ei nu sunt nici moștenitori și nici nu au un raport de subrogare în drepturile lor.
Inutil au invocat dispozițiile art. 21 și 23 din Legea nr. 112/1995 potrivit cărora cotele de proprietate se determină proporțional cu suprafața construită.
Din aceste texte de lege reiese că prin voința legiuitorului, cumpărătorul locuinței de la stat dobândește prin lege dreptul de proprietate cu privire la terenul atribuit în folosință, iar foștii proprietari, sau moștenitorii dobândesc o cotă de teren, proporțional cu cota – parte din proprietatea indiviză din construcție.
Admițând că întabularea pe numele reclamanților ar fi corectă, oricum, acestora nu i se putea înscrie decât cota proporțională pentru 2 din cele 3 apartamente aflate în casa P+1.
P. urmare, era relevant pentru ei ca operațiunile de carte funciară să se fi efectuat așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 952/2000 și așa cum prevedea legea, deoarece dacă urmare radierii dreptului Statului Român, era restabilit dreptul vechilor proprietari tabulari, intimații – reclamanți aveau obligația să-și dovedească calitatea de moștenitori, iar prin dispoziția primarului li se putea atribui în proprietate, potrivit dipozițiilor art. 23 din Legea nr. 112/1995, numai cota proporționlă a celor două apartamente retrocedate, necidecum toată suprafața de teren.
În ceea ce privește cererea pentru înscrierea dreptului de proprietate al pârâților reconvenționali cu privire la cota parte de 75/446 parte teren, apreciază că în mod nelegal a fost respinsă, cu ignorarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 478/2004 pârâții-reconventionali au dobândit drept de proprietate cu privire la cota de 2/10 din casa situată în Satu M. ..ll înscrisă în cf_ precum si dreptul de folosință asupra cotei de 75/446 părți din terenul înscris în același cf, drepturile lor fiind înscrise sub B.13 si C.6.
Intervenienta M. E. avea drept de proprietate ope-legis la terenul aferent apartamentului rămas în proprietatea sa si s-a exprimat că dorește să li se transmită acest drept pârâților reconvenționali..
Mai arată că, instanța de apel retine că pentru dobândirea unui drept asupra terenului, există o procedură specială, procedură pe care în mod discriminatoriu, nu o retine si în cazul intimatilor-reclamanti, dar mai ales se folosește de sentința nr.3194/2012 din dosarul nr._ *, prin care aceeași instanță, a anulat Ordinul Prefectului nr. 116/14.09.2001, or, anularea s-a dispus tocmai pentru că la data de 14.09.2001, intimații erau deja intabulați ca proprietari.
În drept, au invocat dispozițiile art.304 pct.7 si 9 din Codul de procedură civilă.
P. întâmpinarea la cererea de recurs formulată de recurenții M. E., M. H. O. și M. M., depusă la dosar prin serviciul registratură la data de 17 martie 2014, recurenții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V. au solicitat respingerea cererilor de recurs, apel și fond a numiților recurenții M. E., M. H. O. și M. M. ca netemeinice și nelegale.
Totodată au solicitat să se dispună radierea dreptului de folosință a terenului de 75 mp înscris pe numele lui M. în CF contrar dispozițiilor legale, cu cheltuieli de judecată.
P. întâmpinarea la cererea de recurs formulată de recurenții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V., depusă la dosar prin serviciul registratură la data de 7 martie 2014, recurenții M. E., M. H. O. și M. M. au solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamanților, cu cheltuieli de judecată, invocând excepția autorității de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 1685/20.11.2008 dată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._ /R.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții G. M. Mya, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V., este de observat că în mod corect și judicios instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1685/2008-R din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._ ( filele 46-51din dosar nr._ al Tribunalului Satu M.) față de care criticile recurenților sunt neavenite, nemaiputând fi formulate critici hotărârii cu putere de lucru judecat.
Astfel, se poate observa că prin decizia civilă nr. 1685/R/2008 a Curții de Apel Oradea mai sus-menționată, s-a înlăturat din decizia apelată dispoziția prin care s-a radiat dreptul de proprietate și folosință a pârâtei M. E., respingându-se totodată și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 3901/1974 încheiat între Statul Român prin Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor Satu M. ca și vânzător și pârâta M. E. și defunctul M. V., ca și cumpărători.
Ca urmare, susținerile recurenților în sensul că M. a transmis un drept de posesie și folosință pe care nu-l avea sunt nefondate raportat la cele menționate anterior.
De subliniat că, după cum în mod corect și judicios a reținut instanța de fond, înscrierea dreptului de folosință către pârâții M. de la familia M., a avut la bază decizia civilă nr. 1685/2008 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr._, neexistând astfel nici un temei pentru radierea din cartea funciară a acestui drept de folosință.
De altfel, corect a reținut instanța de apel că argumentele aduse în sprijinul acțiunii promovate de recurenții reclamanți puteau fi eventual valorificate în cadrul dosarului în care s-a tranșat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat în localitatea Satu mare, .. 11, înscris în CF_ Satu M., transcris în CF_ Satu M. cu nr. topo 299/6.
Mai mult, judicios s-a reținut și faptul că urmare a deciziei civile nr. 1685/2008 a Curții de Apel Oradea prin care s-a păstrat dreptul de folosință asupra terenului, nu-și mai găsesc aplicabilitatea decizia civilă nr. 777/2001 a Tribunalului Satu M. și nr. 1763/2001 a Curții de Apel Oradea prin care M. E. a fost obligată la plata unor despăgubiri lunare pentru folosința terenului de 75 mp.
În ceea ce privește excepția de autoritate de lucru judecat raportat la Decizia nr. 1685/20.11.2008 a Curții de Apel Oradea, invocată de recurenții M. E., M. H. O. și M. M. prin întâmpinare, este de observat că această excepție nu este întemeiată, câtă vreme pentru existența autorității de lucru judecat este necesar a exista tripla identitate de părți, obiect și cauză. Ori se poate observa că în timp ce prezentul dosar are ca obiect „ rectificare de carte funciară”, dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1685/2008 a Curții de Apel Oradea are ca obiect „ anulare act”, iar părțile nu sunt aceleași, în condițiile în care dosarul nr._ pe lângă părțile din prezentul dosar mai erau și alte părți.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat anterior, în mod corect și judicios instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1685/2008 a Curții de Apel Oradea ce a stat la baza înscrierii către pârâții M. de la familia M. a dreptului de folosință, neputându-se aduce pe calea aleasă de recurenți critici hotărârii cu putere de lucru judecat.
Nefondate sunt și criticile formulate de recurenții M. E., M. H. O. și M. M. privind radierea parțială a înscrierilor de sub B 8,9,10 și 11 cu privire la cota de 75/446 parte teren și înscrierea dreptului de proprietate pe numele lor cu privire la cota parte de 75/446 parte teren.
În mod judicios instanța de apel a reținut că prin încheierea de CF 8734/22.08.2000 s-a dispus, în baza deciziei civile nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea restabilirea situației anterioare de carte funciară cu respectarea dreptului de proprietate întabulat sub B 2-7, s-a radiat dreptul de proprietate al Statului Român și cu titlu de „restabilire” s-a notat dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, nedispunându-se „ reconstituirea” cum greșit au susținut recurenții.
Pe de altă parte criticile recurenților M. E., M. H. O. și M. M. potrivit cărora operațiunile de CF de sub B 8-11 din CF_ ar fi în contradicție cu decizia civilă nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea sunt nefondate, în condițiile în care prin această decizie s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF ( pag. 2, al., 6 din decizie) făcându-se referire la respectarea dreptului de proprietate întabulat al intervenienților, ori aceștia aveau înscris în CF un drept de proprietate numai asupra apartamentului pe care l-au cumpărat, neputând fi confundat dreptul de proprietate cu dreptul de folosință.
Mai mult, faptul că soților M. li s-a recunoscut dreptul de proprietate doar asupra apartamentului cumpărat, păstrându-se drepturile astfel dobândite, rezultă și din faptul că doar pentru această parte din imobil recurenților reclamanți li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri ( pag. 4 alin. 6 și pag. 5 alin. 1 din Decizia nr. 952/2000 a Curții de Apel Oradea filele 43-45 din dosar nr._ al Tribunalului Satu M.), iar prin decizia civilă nr. 1685/R/2008 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea unor despăgubiri bănești reprezentând valoarea de circulație a apartamentului nr. 1 din Satu M., .. 11, înscris în CF nr._, transcris în CF_ Satu M.
( filele 46-51 din dosar nr._ al Tribunalului Satu M.).
Pe de altă parte, nefondate sunt și criticile recurenților referitoare la faptul că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 atunci când a respins cererea privind înscrierea dreptului de proprietate al pârâților reconvenționali cu privire la cota parte de 75/446 parte teren, în condițiile în care instanța de apel a reținut că în această cauză nu poate opera o înscriere a dreptului de proprietate asupra cotei de 75/446 părți din teren aferent construcției în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 pe calea acțiunii formulate, câtă vreme aceasta presupune o constituire a dreptului supusă unei proceduri specifice prevăzute de legea nr. 18/1991.
Mai mult, după cum a reținut și instanța de apel în privința Ordinului prefectului Județului Satu M. nr. 116/2001 care a fost emis în temeiul art. 36 alin. 2,3 și 6 din Legea nr. 18/1991 s-a constatat nulitatea absolută parțială pentru cota de 75/446 părți din teren, prin sentința civilă nr. 3194/2012 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă în ceea ce privește acest capăt de cerere prin decizia civilă nr. 212/2013 a Tribunalului Satu M..
Ar mai fi de subliniat doar că judicios s-a reținut și faptul că recurenții nu se pot prevala de dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 112/1995 câtă vreme nici intervenienta recurentă M. E. nu a cumpărat apartamentul în baza acestei legi și nici recurenții, M. H. O. și M. M. nu au dobândit drept de proprietate asupra apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995.
Față de cele ce preced, vor fi respinse ca nefondate recursurile, menținându-se decizia atacată ca fiind legală și temeinică.
Ca o consecință a respingerii ambelor recursuri, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții reclamanți G. M. MYA, A. S. E., R. A. M., G. M. C., toți prin mandatar G. T. V., dom. în loc. D., ./D . și de recurenții pârâți M. H. O., M. M. și intervenienta M. E., toți cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 13, .. av. M. V. împotriva deciziei civile nr. 218/. 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR GREFIER
P. C. G. M. R. F., I. F.
suspendat din funcție
semnează președintele instanței
judecător, C. D.
Red. decizie: P. C./02.07.2014
Jud. apel:F. M.-T. T.
Jud. fond:Z. C.
Tehnored. I.F./02.07.2014 – 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1000/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 203/2014. Curtea de... → |
|---|
