Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1000/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1000/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 5499/83/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1000/2014-R
Ședința publică din 02 decembrie 2014
PREȘEDINTE: P. A. – judecător
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta D. M. domiciliată în Tășnad, .. 14, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 5, București, ., împotriva sentinței civile nr. 382/D din 12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe L. Curtea De Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 04.11.2014 prin registratura instanței, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta fiind comunicată părții recurente, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În motivare arată că nu se mai pot acorda daune morale, avându-se în vedere Decizia nr. 12/2011 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 382/D din 12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta D. M., cu dom. proc. ales la C.. av.M. M. E., cu sediul în Carei, ., nr.16, jud.Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.R.F.P. Cluj N. – A.J.F.P. SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană nr.3-5, jud.Satu M., având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile coroborat cu efectele produse prin Decizia nr.12/19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr. 14/2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”,reținândși caracterul obligatoriu al acestei decizii de la data aducerii sale la cunoștința publică, prin prisma dispozițiilor art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, a respins cererea promovată, conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentele critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța nu a luat în considerare dispozițiile Legii nr. 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că, tatăl său, defunctul Baumgartner M. a fost deportat în U.R.S.S. în perioada 03.01.1945 – 20.10.1947, măsură administrativă cu caracter politic, prin prisma acestor dispoziții legale.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere decizia nr. 12/2011 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea până la data publicării în Monitorul Oficial nr.789/7.11.2011 a deciziei civile nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în baza art. 329 Cod procedură civilă în soluționarea unui recurs în interesul legii, a admis acțiunile formulate în baza Legii nr. 221/2009 constatând caracterul politic al măsurilor administrative, al condamnărilor cu caracter politic din perioada 6.03.1945- decembrie 1989 și acordând daune morale chiar și după publicarea deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, cu referire la declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Prin hotărârile pronunțate Curtea de Apel Oradea a reținut că deciziile Curții Constituționale sus menționate nu pot fi aplicate cauzelor aflate pe rol la data publicării, pentru a nu încălca dreptul la un proces echitabil instituit de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, legea incidentă la data formulării cererii de chemare în judecată, fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului, invocând cauzele Blecic/Croației, Stratis Andreatis/Greciei, Popageorgiu/Greciei, pronunțate în acest sens de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art.14, art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției arătate mai sus.
Ulterior, prin Decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat cu forță obligatorie pentru instanțe conform art. 330/7 alin. 4 Cod procedură civilă (dezlegările date problemelor de drept judecat, sunt obligatorii pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial -) că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constituit temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerente, obligatoriu pentru instanțe, că, efectele deciziilor de neconstituționalitate se produc pentru viitor și nu aduc atingere drepturilor câștigate; faptul că acțiunea întemeiată pe art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 s-a promovat când era în vigoare, nu înseamnă că efectele acesteia se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, nefiind un act juridic convențional și nefiind raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite pentru a opera legea incidentă la momentul în care raporturile au luat naștere.
S-a apreciat că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării neconstituționalității ei iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidentă noțiunea de bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, deși până la publicarea acestei decizii Curtea de Apel Oradea a admis acțiunile introduse anterior publicării deciziilor de neconstituționalitate, reținând în acest sens existența unei speranțe legitime pentru realizarea dreptului pretins precum și faptul că în cauză nu pot fi discriminați reclamanții ale căror acțiuni nu au fost soluționate până la data publicării deciziilor de neconstituționalitate, și care au fost promovate anterior acestui moment, urmare a publicării deciziei nr. 12/2011 în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat expres că dreptul pretins nu mai are nici un fundament în legislația internă, instanța urmează a respinge recursul, soluția impunându-se cu atât mai mult cu cât acțiunea a fost promovată ulterior deciziilor de neconstituționalitate.
A proceda altfel decât a conchis Înalta Curte de Casație și Justiție ar însemna, o încălcare a dispozițiilor art.330/7 alin.4 Cod procedură civilă, dispoziții ce sunt imperative.
Raportat la considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta D. M. domiciliată în Tășnad, .. 14, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 5, București, ., împotriva sentinței civile nr. 382/D din 12 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. A. P. C. G. M. P. L.
Red.dec. P. A/16.12.2014
Jud.fond: R. M.G.
Dact.P.L./16.12.2014
Ex.2
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 920/2014. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 723/2014. Curtea de... → |
|---|
