Partaj judiciar. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 8896/281/2008**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 300
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Președinte – C. M. M.
Judecători – M. P.
- A. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul S. T., cu domiciliul în comuna Mănești, .. 208, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 409 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., . și intimații pârâți A. E. cu domiciliul în ., M. M., cu domiciliul în . și I. C. cu domiciliul în comuna Mănești, . Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât S. T. și intimatul reclamant S. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului de către pârâtul S. T..
Recurentul S. T., având personal cuvântul, declară că a declarat în termen legal recursul și solicită respingerea excepției și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul reclamant S. M., având personal cuvântul, consideră că recursul a fost declarat în termen legal.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului de către recurentul pârât S. T..
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 8896/281/04.07.2008 la Judecătoria Ploiești, reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâții S. T., A. E., M. M., I. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei S. E., decedată la 26.12.2002, asupra terenului de 4,27 ha situat în ., rămas de pe urma defunctului G. I., descris în titlul de proprietate nr._/28.05.2003, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că de pe urma defunctei S. E. au rămas ca moștenitori legali părțile din prezenta cauză, precum și o masă succesorală descrisă în cuprinsul Certificatului de moștenitor nr. 204/08.08.2003 și anume imobilele situate în ., având un teren de 800 mp, o casă, dreptul indiviz de ¼ din terenurile de 4,27 ha situate în . ce prin titlul de proprietate nr._/2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului G. I. asupra terenurilor de 4,27 ha.
La data de 15.10.2008 pârâtul S. T. a formulat o întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea, fiind necesară întocmirea unei variante în care să se atribuie părților terenurile pe care le folosesc în prezent, ținându-se seama de calitatea de moștenitori ai acestora, de cotele lor reale, existând o eroare materială strecurată în cuprinsul titlului de proprietate în ceea ce privește numele autoarei lor, respectiv S. E., în loc de A. E..
La data de 11.03.2010, pârâtul S. T. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. C., atât timp cât acesta din urmă nu are calitatea de moștenitor legal al defunctului G. M. I., excepție respinsă de către instanță, motivându-se că acesta are calitatea de coindivizar asupra terenului în litigiu, figurând în această calitate în cuprinsul titlului de proprietate nr._/2003.
După administrarea probelor cu acte, expertize tehnice construcții, topometrică, prin sentința civilă nr. 6293/11.05.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilelor situate în com. Mănești, .. Prahova, constând în terenuri și construcții prin omologarea rapoartelor de expertiză tehnică construcții ing. Dubuleac L. și topo-lotizare ing. A. F., ocazie cu care în cuprinsul dispozitivului sentinței s-a menționat doar numele părților și numerele loturilor atribuite.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza certificatului de moștenitor nr. 204/2003 de pe urma defunctei S. E. au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâtul S. T., în timp ce prin titlul de proprietate nr._/2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 4,27 ha situat în . favoarea defunctei S. E., pârâților A. E., M. M., I. C., astfel încât în urma administrării probei cu expertize tehnice construcții și topometrică, s-a constatat componența masei succesorale, omologându-se varianta de lotizare de la raportul de expertiză A. F. care respectă criteriile prev. de art. 6739 C. pr. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel paratul S. T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței in sensul partajării bunurilor in litigiu, tinându-se seama de drepturile părților, de bunurile atribuite in timpul vietii in favoarea acestora de catre cei doi defuncti, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de certificatul de moștenitor nr.204/2003, de rectificarea acestuia, de terenurile intravilane si extravilane pe care le posedă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata cu nr._ la data de 26.07.2010.
La data de 13.08.2010, paratul și-a precizat motivele de apel, in sensul că eronat au fost omologate expertizele efectuate în cauză, fără să se tina seama de discrepanța de mărime dintre loturile atribuite reclamantului, căruia i-a revenit întregul teren de 13.432 mp extravilan, in timp ce în lotul său i s-a atribuit doar terenul de 2500 mp extravilan, de certificatul de moștenitor nr. 204/2003, rectificat, in baza căruia are o cotă de 1/ 2 din imobilele rămase de pe urma defunctei S. E., cotă egală cu cea care revine reclamantului, acestuia din urmă atribuindu-i-se o cotă mai mare de 1/ 2 cu incălcarea drepturilor sale si că în realitate are o cotă mai mare din întreaga masă succesorală, tinându-se cont că vine la succesiunea defunctului G. I. prin reprezentarea mamei sale, care la rândul său a dobândit o cotă de 1/ 4 din bunurile rămase de pe urma defunctului.
In continuare, pârâtul a arătat că eronat a fost inclus in titlul de proprietate nr._/2003 paratul I. C., care nu are calitatea de moștenitor al defunctului G. M. I., aspect de care instanța de fond avea obligatia să țină seamă și că in raport de inexistența calității pârâtului de moștenitor al defunctului, moștenitorii defunctei S. E. au dreptul la o cotă de 1/ 2 din dreptul indiviz de 1/ 3 care revenea autoarei lor, cotă ce trebuia avută în vedere la data formării loturilor.
La data de 19.01.2011, reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului, în conditiile în care la data partajării bunurilor s-a ținut seama de probele administrate in cauză, de drepturile părtilor, iar pârâtul a primit in lotul său bunuri cu o valoare mai mare decât drepturile sale valorice, astfel încât orice susținere a acestuia este nejustificată.
La data de 01.03.2011, paratul-apelant a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantului, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței în sensul partajării echitabile a masei succesorale, în cotă de 1/2 cu reclamantul, motivându-se că eronat s-a atribuit în lotul reclamantului o cotă mai mare de 1/2, cu încălcarea certificatului de moștenitor nr.204/2003 rectificat, atribuindu-se în lotul său parcelele de teren de 828 mp, 6742 mp, o casă degradată supraevaluată, în timp ce reclamantului i s-a atribuit un teren de 8750 mp, și că în cuprinsul dispozitivului sentinței nu se specifică componența loturilor, care din cele patru rapoarte de expertiză au fost omologate, fiind omologată varianta întocmită la 06.05.2010 care îi creează un prejudiciu, atribuindu-i-se în lot doar terenul de 2500 mp extravilan, in timp ce reclamantului i s-a atribuit un teren de_ mp.
De asemenea, apelantul a precizat că la întocmirea rapoartelor de expertiză, expertul topo nu a ținut seama de terenurile de 800 mp, constructiile, reprezentând bunurile sale proprii, introducând la masa de partaj aceste bunuri care îi aparțin in exclusivitate conform certificatului de atestare fiscală nr.288/2011 și că bunurile care fac parte din masa succesorală supuse împărțirii în mod egal între apelant și reclamant constau în construcția in suprafață de 34 mp, terenurile de 800 mp, 20.000 mp, descrise in certificatul fiscal nr.289/25.02.2011.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 26.07.2010.
In baza deciziei civile nr.94/2.03.2011 a Tribunalului Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât S. T., împotriva sentinței civile nr.6293/11.05.2010 a Judecătoriei Ploiești, in contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații pârâți A. E., M. M., I. C..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a retinut că în urma analizării probelor administrate în cauză și a motivelor de apel formulate, s-a constatat că niciuna dintre criticile formulate de apelant nu este întemeiată, atât timp cât varianta de lotizare omologată corespunde criteriilor prev. de art.6739 C.pr.civilă, art.741 Cod civil, respectând drepturile succesorale ale părților, posesia bunurilor, instituind sulte corespunzătoare, nepermițând fărâmițarea excesiva a bunurilor și că toate bunurile pretinse de către apelant că ar fi proprietatea sa exclusivă fac parte, în realitate, din masa succesorală, fiindu-i atribuite bunuri de o valoare mai mare în raport de valoarea drepturilor sale succesorale si de bunurile atribuite reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a celor două hotărâri judecătorești, motivându-se că eronat au fost omologate rapoartele de expertiză efectuate in cauză fără să se tină seama de probele administrate in cauză, de dispozitiile legale in materie, de drepturile succesorale ale părților.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 28.07.2011.
La data de 2.11.2011 reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului, atât timp cât in mod corect instanțele judecătorești au reținut situația de fapt și au omologat varianta întocmită la data de 30.04.2010.
Prin încheierea din 28.11.2011 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de către pârâtul S. T. împotriva deciziei civile nr. 94/2.03.2011 a Tribunalului Prahova până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești în ceea ce privește cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței civile nr.6293/11.05.2010, în baza disp.art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civilă.
Pe de altă parte, prin cererea din data de 18.11.2011 pârâtul S. T. i-a chemat in judecata pe reclamant și ceilalti pârâti, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună lămurirea înțelesului, dispozitivului sentinței civile nr.6293/11.05.2010 a Judecătoriei Ploiești, în ceea ce privește varianta omologata efectiv de catre instanța de fond, și anume raportul de expertiză topo ing. A. F. lotizare, sau raportul de expertiză topo lotizare completare, motivându-se că în cuprinsul dispozitivului sentinței nu sunt înserate bunurile atribuite efectiv in loturile părților.
Prin încheierea din data de 31.01.2012 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă cererea formulată de pârât împotriva reclamantului și a celorlalti pârâti și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 6293/11.05.2010 a Judecatoriei Ploiești în sensul că s-au omologat raportul de expertiză construcții ing. Dubuleac L. și raportul de expertiza tehnica topometrică ing. A. F.-lotizare, variantă în temeiul căreia reclamantului i s-au atribuit printre altele terenurile de 1700 mp, 5000 mp, 3750 mp, în valoare totală de 17.955 lei, având un drept valoric de 8857,375 lei, în timp ce pârâtului S. T. i s-au atribuit terenurile de 828 mp, 3742 mp, 3000 mp, o constructie amplasata pe terenul de 828 mp, bunuri în valoare totală de 22.676,05 lei, având un drept valoric de 8857,375 lei, atribuindu-se celorlalți pârâți fie bunuri în natură, fie sulte în compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 629/2010 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților S. E., G. M. I., ocazie cu care în cuprinsul dispozitivului sentinței s-au enumerat numele și prenumele părților, fără să se specifice bunurile atribuite, impunându-se lămurirea dispozitivului acesteia și menționarea în cuprinsul fiecărui lot a bunurilor primite de fiecare moștenitor în urma omologării raportului de expertiză tehnica topometrică lotizare ing. A. F..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul S. T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului și partajarea bunurilor in litigiu, ținându-se seama de certificatul de moștenitor nr. 204/2003, de terenurile folosite efectiv, de adresa nr.341/2012, de chitanța încheiată cu numita A. E. privind dobândirea terenului de 464 mp T 15 P 699.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost reînregistrată cu nr._ la data de 19.06.2012.
In baza deciziei civile nr.624/15.11.2012 a Tribunalului Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. T. împotriva încheierii din data de 31.01.2012 a Judecătoriei Ploiești, in contradictoriu cu reclamantul și ceilalți pârâți, reținându-se că nu există motive de nelegalitate a încheierii atacate, instanța de fond evidențiind in cuprinsul dispozitivului sentinței componența loturilor atribuite în scopul înlăturării oricăror piedici privind punerea in executare a sentinței, iar toate celelalte împrejurări invocate în cadrul apelului exced unei cereri de lămurire.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul S. T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care țină seama de actele de la dosar, atribuirea in lotul său a tuturor bunurilor ce i se cuvin de pe urma defunctei S. E..
In conformitate cu decizia civila nr.862/2.04.2013 a Curții de Apel Ploiești a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. T., împotriva deciziei civile nr. 624/15.11.2012 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamantul și ceilalți pârâți, motivându-se că toate criticile invocate de către pârât în cuprinsul căilor de atac declarate in raport de încheierea din 31.01.2012 vizează în realitate fondul cauzei și nicidecum lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești, urmând să fie analizate de către instanțele judecătorești învestite cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.94/2011 a Tribunalului Prahova.
Ulterior, la data de 04.04.2013 pârâta M. M. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, respectiv a recursului declarat împotriva deciziei civile nr.94/2011 a Tribunalului Prahova, ocazie cu care s-a fixat termen de judecata la data de 05.06.2013.
Prin decizia civila nr.1732/12.06.2013 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de pârâtul S. T. împotriva deciziei civile nr.94/2.03.2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu reclamantul și ceilalți pârâți, a fost casata decizia sus menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, reținându-se că, in realitate, cu ocazia soluționării apelului, a fost analizata o variantă de lotizare care nu fusese omologata de către instanța de fond, împrejurare care echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, fiind imposibilă verificarea motivelor invocate de către apelantul S. T. în raport de varianta de lotizare omologata în realitate în primă instanță, caz in care se impune rejudecarea apelului in scopul verificării motivelor de apel, ținându-se seama de varianta omologată real, de către instanța de fond, respectiv raportul de expertiza topo-lotizare ing. A. F. – filele 152-159 dosar fond.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost reînregistrată cu nr._ la data de 27.03.2013.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 409 din 12 septembrie 2013, a respins apelul declarat de apelantul pârât S. T. împotriva sentinței civile nr. 6293/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. M., intimații - pârâți A. E., M. M. și I. C. ca nefondat, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, titlului de proprietate nr._/28.05.2003, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului G. M. I., respectiv numiților S. E., A. E., M. M., I. C., asupra terenurilor de 4,27 ha situate în comuna Mănești, . Prahova din care 2402 mp intravilan curți construcții, arabil și 4,0298 ha extravilan arabil.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 882/4.02.1974 numiții G. I., N. E. au înstrăinat numitei S. (fostă C.) E. imobilul situat in comuna Mănești, . Prahova, având un teren de 800 mp și o casă cu doua camere, bucătărie, în schimbul sumei de 5.000 lei.
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr.204/8.08.2003, a încheierii de rectificare a acestuia nr.3081/14.04.2008, s-a menționat că de pe urma defunctei S. E., decedată la 26.12.2002 au rămas ca moștenitori legali reclamantul S. M. și pârâtul S. T., în calitate de copii, fiecare cu câte o cotă de 1/2 din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în com. Mănești, . Prahova, constând în terenul de 800 mp, o casă de locuit edificata din cărămidă și paiantă, dreptul indiviz de 1/ 4 din terenurile de 2402 mp intravilan T 15 P 698, 699, 4,0298 ha extravilan descrise in titlul de proprietate nr._/2003.
În conformitate cu certificatele de atestare fiscală nr.288/25.02.2011, 289/25.02.2011 pârâtul S. T. figurează înscris în registrele fiscale cu imobilele situate în comuna Mănești, . .Prahova constând în construcțiile în suprafață de 40 mp, 24 mp, terenurile de 398 mp, 402 mp, figurând înscris, împreună cu reclamantul, cu o construcție în suprafață de 34 mp și terenurile de 800 mp intravilan, 20.000 mp extravilan situate în comuna Mănești, . Prahova.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare” încheiat la 20.02.2011 parata A. E. a declarat că a cedat de bunăvoie în favoarea pârâtului S. T. terenul proprietatea sa situat în comuna Mănești, . Prahova, în schimbul sumei de 1.000 lei, teren în suprafață de 464 mp T 15 P699 pe care l-a dobândit în temeiul titlului de proprietate nr._/2003.
Din raportul de expertiză tehnică construcții ing. Dubuleac L. reiese că imobilele bunuri succesorale situate în comuna Mănești, . Prahova, constând . 7 camere și dependințe, au valoarea totală de 12.054 lei, fiind posibilă împărțirea camerelor respective intre reclamant și pârâtul S. T..
De asemenea, în conformitate cu rapoartele de expertiză tehnică topometrică ing. A. F., inclusiv refacere 1, 2, lotizare, lotizare completare, valoarea totală a masei succesorale supusă partajării este de 70.859 lei, din care terenurile au o valoare totală de 58.805 lei, reclamantului si pârâtului S. T. revenindu-le câte un drept valoric de 8.857,375 lei, ceilalți pârâți având câte un drept valoric de 17.714,75 lei, ocazie cu care au fost întocmite mai multe variante de lotizare, variante în temeiul cărora s-au atribuit reclamantului și pârâtului S. T. părți în natură din bunurile succesorale și anume reclamantului i s-au atribuit terenurile de 1700 mp, 5000 mp, 3750 mp în valoare totală de 17.955 lei, în schimbul achitării unei sulte de 9097,625 lei pârâtului I. C., în timp ce pârâtului S. T. i s-au atribuit în lot terenurile de 828 mp T 15 P 698, 699, construcția amplasată pe acest teren, terenurile de 3742 mp extravilan, 3000 mp extravilan, bunuri în valoare totală de 22.676,05 lei, având un drept valoric de 8857,375 lei, fiind obligat la plata unor sulte în favoarea pârâților A. E., I. C., pârâtei M. M. atribuindu-i-se în lot terenurile de 11.027 mp, 10.000 mp, 3.750 mp.
Disp.art.728 cod civil nemodificat stipulează că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, caz în care oricare dintre coindivizari poate solicita oricând sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor respective, un asemenea drept fiind imprescriptibil.
Totodată, disp.art.741 Cod civ. nemodificat, art.6739 c.pr.civ. prevăd că la formarea, compunerea si atribuirea loturilor, fiecare parte primește pe cat posibil, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură si valoare, evitându-se fărâmițarea peste măsură a bunurilor, ținându-se seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul, ocupația părților, efectuarea unor lucrări de îmbunătățire de către unii coproprietari.
Așadar, tribunalul a reținut că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că de pe urma defunctului G. M. I. au rămas ca moștenitori legali pârâții M. M., I. C., A. E. și numita S. E., în calitate de copii, fiecare cu câte o cotă de 1/4 din moștenire și o masă succesorală compusă din terenurile de 4,27 ha situate în comuna Mănești, . Prahova, terenuri asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, in temeiul legilor fondului funciar, potrivit titlului de proprietate nr._/2003, iar în urma decesului numitei S. E. intervenit la data de 26.12.2002, au rămas ca moștenitori legali ai acesteia, în calitate de copii, reclamantul si pârâtul S. T., având fiecare câte o cotă de 1/2 din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în . Prahova constând în dreptul indiviz de 1/4 din terenurile de 4,27 ha, terenul de 800 mp și o construcție, achiziționate de către defunctă în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 882/1974.
Ca atare, s-a apreciat că, atât timp cât prin titlul de proprietate nr._/2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 4,27 ha în favoarea moștenitorilor defunctului G. M. I., respectiv autoarei reclamantului și a pârâtului S. T. – S. E., a celorlalți pârâți în calitate de copii ai defunctului, titlu de proprietate necontestat pe cale judecătorească, înseamnă că în realitate acest titlu de proprietate produce efecte juridice deoarece prin însăși natura sa face dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctului asupra terenurilor in litigiu de 4,27 ha, terenuri asupra cărora acești moștenitori se află în indiviziune deținând fiecare câte o cotă de 1/ 4 în calitate de copii, iar în urma decesului numitei S. E., moștenitorii legali ai acesteia din urmă au dobândit la data decesului autoarei lor, intervenit la data de 26.12.2002, cota parte ce a revenit autoarei lor la data decesului numitului G. M. I., din terenurile sus menționate respectiv 1/4 din aceste bunuri, succesorii defunctei venind la succesiunea numitului G. M. I. prin retransmitere, preluând drepturile succesorale ce au aparținut autoarei lor la data decesului tatălui acesteia, și nicidecum prin reprezentare în condițiile în care S. E. era în viață la data decesului autorului său.
De fapt, potrivit disp. art. 664-668 c.civ. nemodificat, reprezentarea succesorală constituie un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal sau mai mulți de un grad mai îndepărtat (reprezentant) urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său (reprezentat) care este decedat la deschiderea moștenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai fi aflat în viață, condiție neîndeplinită în speță atât timp cât numita S. E. era în viață la data decesului defunctului G. M. I..
De altfel, în condițiile în care reclamantul și pârâtul S. T. au calitatea de moștenitori legali ai defunctei S. E. înseamnă că aceștia, la data decesului autoarei lor, preiau cotele succesorale și bunurile dobândite de către defunctă în timpul vieții și rămase la data decesului acesteia in patrimoniul său, și anume un teren de 800 mp pct. Acasă, o construcție, dreptul indiviz de 1/ 4 din terenurile de 4,27 ha deoarece certificatul de moștenitor nr.204/2003, contratul de vânzare-cumpărare nr. 882/1974, titlul de proprietate nr._/2003, atestă cu certitudine bunurile dobândite de către defunctă în timpul vieții și rămase efectiv în patrimoniul acesteia la data decesului, bunuri ce au revenit moștenitorilor legali ai acesteia, acceptate la data deschiderii succesiunii defunctei de către reclamant și pârâtul S. T., caz în care aceștia dețin asupra acestor bunuri câte o cotă de 1/ 2 fiecare, având dreptul oricare dintre cei doi moștenitori să solicite împărțirea efectiva, in natură, a acestor bunuri prin atribuirea în loturile acestora a unor părți din bunurile respective, ținându-se seama de mărimea cotelor lor succesorale, de posesia bunurilor, evitându-se fărâmițarea excesivă a acestora.
Mai mult chiar, analizându-se toate variantele de lotizare descrise in cuprinsul rapoartelor de expertiză topo ing. A. F. refacere, refacere 1, lotizare, lotizare completare, s-a stabilit că varianta omologată în primă instanță de la expertiza topo lotizare corespunde criteriilor prevăzute de normele legale în materie, în condițiile în care atribuie în lotul fiecărui moștenitor, inclusiv reclamantului și pârâtului S. T. părți în natură din terenurile în suprafață totală de 4,27 ha, din imobilele (teren și construcție) de la pct. Acasă rămase de pe urma defunctei S. E., reclamantul primind în lotul său terenurile de 1700 mp, 5000 mp, 3750 mp, în timp ce pârâtului-apelant i s-au atribuit terenurile de 828 mp, 3742 mp, 3000 mp și construcția, bunuri în valoare totală de 22.776,05 lei în raport de dreptul său valoric de 8857,375 lei, tribunalul a apreciat că reiese cu certitudine că apelantul pârât a primit în lotul său bunuri de o valoare mult mai mare față de valoarea atribuită reclamantului, depășindu-se dreptul său valoric de 8857,375 lei cu suma de 13.818,675 lei.
De asemenea, s-a apreciat că, faptul că în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 204/2003 rectificat, s-a menționat că reclamantul și apelantul pârât au drepturi egale la succesiunea defunctei S. E., respectiv câte o cotă de 1/ 2 din întreaga moștenire, iar reclamantului i s-au atribuit bunuri in valoare totală de_ lei în raport de dreptul său valoric de 8857,375 lei, nu înseamnă în mod automat că se impune ca reclamantului și apelantului pârât să li se atribuie bunuri în aceeași cantitate, de aceeași calitate și valoare deoarece la împărțirea efectivă în natură a bunurilor succesorale in litigiu se ține seama, în măsura în care este posibil, ca fiecare coindivizar sau comoștenitor să primească bunuri in natură de aceeași valoare, cantitate și calitate, dispozițiile ce reglementează materia împărțelii judiciare permițând instituirea unor sulte numai în vederea egalizării loturilor, tocmai pentru a asigura o împărțire echitabilă, în natură și in bani, a bunurilor respective în integralitatea lor.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, dispunând ieșirea din indiviziune a părților, în baza disp. art.728, art.741 și următ. c.civ. nemodificat, conform variantei de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. - lotizare (filele 152-159 dosar fond) deoarece această variantă asigură pe cât posibil o împărțire în natură a bunurilor succesorale în litigiu, ținându-se seama de mărimea cotelor părților, de posesia bunurilor, de domiciliile acestora, evitându-se fărâmițarea excesivă atât a terenurilor cât și a construcției în litigiu.
Referitor la susținerile apelantului în sensul că eronat nu s-a ținut seama de certificatul de moștenitor nr. 204/2003, in baza căruia are o cotă de 1/ 2 din imobilele rămase de pe urma defunctei S. E., egală cu cea care a reclamantului căruia i s-a atribuit o cotă mai mare, cu încălcarea drepturilor sale, de terenurile pe care le posedă, de discrepanța de mărime dintre loturile atribuite reclamantului, căruia i-a revenit întregul teren de 13.432 mp, atribuindu-i-se doar terenul de 2500 mp extravilan, instanța de apel a reținut că nu pot fi avute în vedere întrucât, în realitate, în cadrul variantei omologate s-au atribuit bunuri de o valoare mai mică în lotul reclamantului față de valoarea atribuită în lotul apelantului, căruia i-au revenit bunuri într-o cantitate și valoare mai mare, situate în intra și extravilanul localității, iar, în speță, era imposibil să se țină seama în exclusivitate doar de certificatul de moștenitor sus menționat, de cotele de 1/2 ale moștenitorilor defunctei S. E. în condițiile in care aceștia se aflau in indiviziune cu succesorii defunctului G. M. I. asupra terenurilor de 4,27 ha.
În realitate, la momentul sistării stării de indiviziune asupra terenurilor de 4,27 ha se ține seama de titlul de proprietate nr._/2003 care produce efecte juridice intre părți, dând naștere la drepturi si obligații asupra terenurilor respective, ținându-se seama de modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, de titularul dreptului de proprietate în favoarea căruia s-a reconstituit un asemenea drept, în temeiul legilor fondului funciar, de persoanele nominalizate în cuprinsul titlului de proprietate și nicidecum doar de certificatul de moștenitor nr.204/2003, de cotele de 1/ 2 ale moștenitorilor defunctei S. E., de interesele apelantului care încearcă pe cale ocolită să îi excludă de la împărțirea terenurilor in litigiu pe moștenitorii legali ai defunctului G. M. I., urmărind dobândirea unor bunuri într-o cantitate și de o valoare mult mai mare decât cea care a aparținut în mod real autoarei sale S. E..
Cu privire la afirmațiile apelantului conform cărora ar avea o cotă mai mare din întreaga masă succesorală, ținându-se cont că vine la succesiunea defunctului G. I. prin reprezentarea mamei sale, care a dobândit o cotă de 1/ 4 din bunurile rămase de pe urma defunctului și că eronat a fost inclus în titlul de proprietate nr._/2003 pârâtul I. C., care nu are calitatea de moștenitor al defunctului G. M. I., aspect de care instanța de fond avea obligația să țină seamă, autoarea sa având dreptul la o cotă de 1/ 2 din dreptul indiviz de 1/ 3 aparținând acesteia, tribunalul a apreciat că nu au relevanță în cauză deoarece nu există niciun act la dosar care să ateste dobândirea de către apelant a unui drept mai mare față de celelalte părți, asupra bunurilor în litigiu, acesta venind la succesiunea defunctului G. M. I. prin retransmitere, dobândind cota parte ce a aparținut autoarei sale aflată în viață la data decesului tatălui său, iar în condițiile în care prin titlul de proprietate nr._/2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului I. C., în calitate de moștenitor al defunctului G. M. I., titlu ce nu a fost desființat până în prezent, înseamnă că apelantul nu mai poate contesta în prezenta cauză calitatea de coindivizar a acestui pârât, nu mai poate pretinde dobândirea unei alte cote decât cea de 1/4 ce a revenit autoarei sale la data decesului numitului G. M. I..
Totodată, tribunalul a apreciat că motivele invocate de către apelant în sensul că eronat s-a atribuit în lotul reclamantului o cotă mai mare de 1/ 2, încălcându-se certificatul de moștenitor nr.204/2003, atribuindu-i-se in lot terenurile de 828 mp, 6742 mp, o casă degradată supraevaluată, în timp ce reclamantului i s-a atribuit un teren de 8750 mp, sunt neîntemeiate întrucât, în realitate, în lotul reclamantului au fost atribuite bunuri de valoare mult mai mică în raport de bunurile atribuite in lotul apelantului, neexistând nicio încălcare a drepturilor succesorale ale apelantului, mai ales că dispozițiile ce reglementează materia succesiunii, a ieșirii din indiviziune, stabilesc in mod cert atribuirea, pe cât posibil, în natură, a bunurilor în litigiu, în materialitatea lor și necesitatea egalizării loturilor cu plata unor sume de bani cu titlu de sulte, iar in speță, apelantului i s-au atribuit terenuri de toate categoriile, o construcție evaluată corespunzător a cărei valoare nu a fost contestată în primă instanță de către pârât.
Mai mult, Tribunalul Prahova a apreciat că aspectele invocate de către apelant, privind inexistența componenței loturilor în cuprinsul dispozitivului sentinței, fiind omologată varianta întocmită la 06.05.2010 care îi creează un prejudiciu, atribuindu-i-se in lot doar terenul de 2500 mp extravilan, în timp ce reclamantului i s-a atribuit un teren de_ mp, sunt nejustificate deoarece în urma formulării cererii de lămurire și soluționării acesteia, la cererea apelantului, au fost clarificate neconcordanțele, neclaritățile existente in cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr.6293/2010 prin încheierea din 30.01.2012, încheiere în cadrul căreia au fost descrise bunurile atribuite efectiv in loturile tuturor coindivizarilor, iar pretențiile apelantului conform cărora i s-ar fi creat un prejudiciu, atribuindu-i-se o suprafață mult mai mică de 2500 mp extravilan față de suprafața de 13.742 mp atribuită reclamantului, nu au nici un temei legal în condițiile în care, prin varianta omologată, i s-au atribuit apelantului terenuri de 6742 mp extravilan, 828 mp intravilan, spre deosebire de reclamant căruia i-au revenit terenurile de 8750 mp extravilan și 1700 mp intravilan, în baza drepturilor sale succesorale.
S-a mai reținut de către instanța de apel, referitor la criticile apelantului în sensul că expertul topo nu a ținut seama de terenurile de 800 mp, de construcțiile reprezentând bunurile sale proprii, conform certificatului de atestare fiscală nr.288/2011, fiind introduse eronat la masa de partaj și că bunurile care fac parte din masa succesorală supuse împărțirii în mod egal intre apelant și reclamant constau in construcția în suprafață de 34 mp, terenurile de 800 mp, 20.000 mp, descrise in certificatul fiscal nr.289/25.02.2011, că sunt nefondate, întrucât nu există niciun act la dosar care să ateste dobândirea de către apelant a unui drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor imobile sus menționate, iar certificatele de atestare fiscală existente la dosar nu constituie prin însăși natura lor titluri de proprietate, ci pur și simplu reprezintă acte administrative care fac dovada din punct de vedere fiscal al înscrierii unor imobile în registrele fiscale, persoana care achită taxele și impozitele acestora, mai ales că la stabilirea componentei masei succesorale se ține seama de titlul de proprietate nr._/2003, de certificatul de moștenitor nr.204/2003 și nicidecum de anumite certificate fiscale care evidențiază la un anumit moment dat înscrierea în evidențele fiscale a unor imobile.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul S. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul pârât a arătat că instanța nu a avut în vedere faptul că a cumpărat teren de la mătușa sa A. E., din ., teren intravilan, T.15, P 699, loc arabil, în suprafață de 464 mp cu suma de zece milioane lei, cu mențiunea că unchiul său I. C. este de acord cu ambele părți.
La termenul de judecată din 20 februarie 2014, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului formulat de pârâtul S. T..
Curtea, având în vedere prevederile art. 137 C. pr. civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Conform 301 C.pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C.pr.civilă. Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
El începe să curgă de la data care rezultă din dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, fără posibilitatea completării cu probe extrinseci.
În speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 23 dosar apel, rezultă că recurentei i-a fost comunicată decizia recurată la domiciliul său din .. 208, județul Prahova, la data de 18.10.2013, aceasta fiind primită personal.
Din rezoluția Tribunalului Prahova aplicată pe cererea de recurs a pârâtului rezultă că promovarea prezentei căi de atac de către acesta s-a realizat la data de 6.11.2013, (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 18.10.2013, declararea recursului la 6.11.2013 s-a realizat după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. pr. civilă.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că excepția tardivității recursului invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civilă, raportat la art. 301 C. pr. civilă, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Respinge cererea de recurs declarată de pârâtul S. T., cu domiciliul în .. 208, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 409 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova și intimații pârâți A. E. cu domiciliul în comuna Fântânele, ., M. M., cu domiciliul în . și I. C. cu domiciliul în . Prahova, ca tardiv formulată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
C. M. M. M. P. A. P.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./7.03.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. R.
D apel_ Tribunalul Prahova
J apel. C. R.
M. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 61/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 607/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
