Pretenţii. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 326/204/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1019
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. - P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanți T. B. A., cu domiciliul în Câmpina, .. 8, județul Prahova și T. B. C., cu domiciliul în Câmpina, .. 8, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr.608/6 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul in Ploiești, ..22, județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți T. B. A. și T. B. C., ambii reprezentați de avocat M. Ș. din cadrul Baroului Prahova, în baza delegației de substituire a avocatului Ș. R., lipsind intimatul-pârât M. Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat M. Ș., pentru recurenții-reclamanți, depune notă de cheltuieli efectuate în cauză și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat M. Ș., având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând, în esență, că Tribunalul Prahova, prin modalitatea de soluționare a cauzei a încălcat dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă. Deși decizia nr.505/2011 a Curții de Apel Ploiești dezlegase problema de drept dedusă judecății, apreciind că se impune acordarea prețului actualizat, casând hotărârea și trimițând cauza spre rejudecare, tribunalul a ignorat puterea de lucru judecat sub acest aspect a hotărârii irevocabile a instanței superioare și a respins apelul, menținând sentința judecătoriei, prin care se respinsese acțiunea, pe considerentul că nu sunt incidente dispozițiile art.501 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a revenit asupra cauzei și a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata prețului de piață al apartamentului, invocând în acest sens decizia nr.1448/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care însă a statuat că, în situația în care se află și recurenții, persoanele respective sunt îndreptățite să primească prețul de piață al imobilului.
Cum decizia curții de apel pronunțată în precedent este obligatorie pentru instanța de trimitere, solicită să se aprecieze că decizia recurată este afectată de nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, modificarea soluției pronunțată de instanța de fond și obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, preț actualizat conform expertizei N., aflată la filele 66-68 dosar apel după casare, precum și acordarea de cheltuieli de judecată, conform notelor și dovezilor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții T. B. A. și T. B. C. au chemat în judecată civilă pe pârâtul M. Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la restituirea prețului de 16.447.003 lei la valoarea actuală a imobilului, respectiv a apartamentului din Câmpina, ..8, jud. Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost cumpărat de părinții lor la 30 septembrie 1996 cu prețul sus-menționat, beneficiind de dispozițiile Legii nr.112/1995, că urmare apariției Legii nr. 10/2001 acesta a fost restituit foștilor proprietari C. A. și C. V., astfel încât ei trebuie să primească prețul pe care l-au plătit la valoarea actuală a imobilului.
Judecătoria Câmpina, după administrarea probatoriilor cu acte și expertiză, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996 autoarea reclamanților a cumpărat imobilul situat în Câmpina ..8 cu prețul de 16.447.003 lei, că prin sentința civilă nr. 850/12 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus menționat și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, motivat de faptul că la data încheierii contractului s-au încălcat prevederile art. 9 alin.1 din Legea nr. 112/1995 care prevedeau că în cazul apartamentelor care nu se restituie în natură foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora, chiriașii pot opta după expirarea termenului pentru cumpărarea lor, că Hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 a fost emisă la 26 septembrie 1996 iar la 3 zile după aceasta s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare.
S-a reținut de asemenea, că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și pentru faptul că autoarea reclamanților a declarat că atât ea cât și membrii familiei nu au dobândit și nu au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, lucru neadevărat întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1452/9 aprilie 1990 autoarea reclamanților a înstrăinat un apartament în orașul Câmpina, fiind nesocotite astfel disp. art. 9 alin.6 din Legea nr. 112/996.
A apreciat instanța de fond că acțiunea de față nu poate fi admisă întrucât art. 501 din Legea nr.10/2001 introdus prin pct.18 din Legea nr.1/2009 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, situație în care nu se încadrează reclamanții, care nu au respectat prevederile Legii nr.112/1995 la momentul încheierii contractului, astfel că nu sunt îndreptățiți să primească prețul de piață al imobilului.
Sentința a fost atacată cu apel de reclamanți, care au susținut că este nelegală și netemeinică întrucât în conformitate cu art. 501 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.1/2009, în condițiile în care contractele de vânzare-cumpărare au fost desființate, se impune restituirea prețului plătit la cumpărarea imobilului la valoarea actuală de piață.
Au mai susținut reclamanții că în mod greșit instanța a considerat că nu pot beneficia de restituirea prețului la valoarea de piață, cât timp prin sentința civilă nr. 3349/1997 s-a stabilit dreptul la despăgubiri în favoarea numitei C. V. în baza Legii nr.112/1995 și apoi prin decizia nr. 3042/1999 s-a admis cererea de intervenție formulată de mama lor T. B. D., întrucât aceasta devenise proprietara imobilului, ambele hotărâri devenind irevocabile în baza deciziei nr. 1140/R/2000 a Curții de Apel B..
Prin decizia civilă nr. 65/10 febr. 2011, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul, reținând că, atâta timp cât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 77-N/30 septembrie 1996 pentru că acesta a fost încheiat cu încălcarea vădită a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească prețul de piață al imobilului, neîncadrându-se în categoria proprietarilor prevăzuți de art. 501 din Legea nr.10/2001, care au dreptul la acordarea prețului de piață al imobilelor, respectiv în categoria proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
Critica referitoare la hotărârile judecătorești la care au făcut referire apelanții, a fost apreciată neîntemeiată câtă vreme aceste hotărâri nu au fost depuse la dosar, rămânând simple afirmații ale acestora.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de disp. art. 304 pct.9 Cod pr.civ., întrucât potrivit art. 55 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 acțiunile privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de plata taxei de timbru, de unde rezultă cert, că prețul plătit de chiriași pentru imobilul dobândit în baza Legii nr. 112/1995, în caz de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, se restituie actualizat chiar și în situația în care contractul a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legii, valoarea actualizată a imobilului în litigiu fiind de 190.380 lei, așa cum a stabilit expertul M. G. prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.F.P., prin DGFP Prahova a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că numai M.F.P. poate sta în proces nu și DGFP Prahova, care este unitate fiscală teritorială subordonată MFP și care poate reprezenta numai în baza unui mandat special ce nu poate fi transmis decât în situația în care ministerul este parte în dosar, condiție ce nu este îndeplinită în cauză pentru că ministerul nu a fost citat.
Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, față de împrejurarea că titlul lor de proprietate a fost anulat pentru că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Analizându-se cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MFP, conform disp. art. 137 Cod pr.civilă, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât în toate procesele reprezentantul statului în fața instanțelor este MFP, care participă în proces prin Direcțiile sale.
Susținerea făcută de MFP că nu a dat un mandat special DGFP Prahova și că deci nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este neîntemeiată întrucât chiar prin hotărârea nr. 923/1.09. 2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se prevede că restituirea prețului actualizat, sau, după caz, a prețului de piață ce constituie obiect al acțiunii de față, se face de către MFP prin Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice județene.
Acesta este temeiul juridic în baza căruia M.F.P. are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția invocată este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Prin Decizia nr. 505/21.06.2011, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul-pârât M. Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP Prahova, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis recursul declarat de reclamanții T. B. A. și T. B. C., împotriva deciziei civile nr. 65 din 10 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul M. Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală A Finanțelor Publice Prahova, a casat decizia civilă nr. 65 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Curtea, reținând faptul că modificarea hotărârii nu este posibilă pentru că este necesar a se administra probe, respectiv o expertiză care să stabilească valoarea actualizată a prețului apartamentului, întrucât expertul M. G. care a efectuat lucrarea în fața instanței de fond a evaluat imobilul la prețul de circulație, a dispus admiterea recursul și casarea deciziei atacată cu trimiterea cauzei la același tribunal, care va proceda pe linia considerentelor prezentei decizii, respectiv să ordone efectuarea unei expertize pentru evaluarea apartamentului în litigiu la prețul actualizat și nu la prețul de piață.
Primindu-se din nou dosarul la Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 608/6 decembrie 2013, a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996 autoarea reclamanților a cumpărat imobilul situat în Câmpina ..8 cu prețul de 16.447.003 lei, iar prin sentința civilă nr. 850/12 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus menționat și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, motivat de faptul că la data încheierii contractului s-au încălcat prevederile art. 9 alin.1 din Legea nr. 112/1995 care prevedeau că în cazul apartamentelor care nu se restituie în natură foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora, chiriașii pot opta după expirarea termenului pentru cumpărarea lor, că Hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 a fost emisă la 26 septembrie 1996, iar la 3 zile după aceasta s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare.
Totodată, tribunalul a reținut că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și pentru faptul că autoarea reclamanților a declarat că atât ea cât și membrii familiei nu au dobândit și nu au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, lucru neadevărat, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1452/9 aprilie 1990, autoarea reclamanților a înstrăinat un apartament în orașul Câmpina, fiind nesocotite astfel disp. art. 9 alin.6 din Legea nr. 112/996.
În plus art. 501 din Legea nr.10/2001 introdus prin pct.18 din Legea nr.1/2009 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, situație de care tribunalul a apreciat că reclamanții nu pot beneficia față de faptul că s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996, pentru că nu au fost respectate prevederile Legii nr.112/1995 la momentul încheierii contractului, aceștia nefiind îndreptățiți să primească prețul de piață al imobilului.
În același sens, mai reține instanța de apel, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1488/18.02.2011 prin care se reține că: ” Condiția esențială prevăzută de art. 501 din Legea nr. 10/2001 pentru ca titularul unui contract de vânzare-cumpărare desființat, să beneficieze de însăși valoarea de piață a imobilului este aceea ca respectivul contract să fi fost încheiat cu respectarea legii.
Întrucât norma în discuție nu distinge, este necesar ca Legea nr. 112/1995 să fi fost respectată în totalitate, încălcarea oricărei prevederi, fie de drept substanțial, fie de drept procedural, din conținutul acesteia, conducând la inaplicabilitatea art. 501 din Legea nr. 10/2001, fiind întrunită ipoteza prevăzută de art. 50 alin. 2 din aceeași lege, ce presupune îndreptățirea cumpărătorului exclusiv la restituirea prețului actualizat.
Ca atare, critica apelanților reclamanți potrivit căreia în mod greșit instanța fondului a considerat că nu pot beneficia de restituirea prețului la valoarea de piață cât timp prin sentința civilă nr. 3349/1997 s-a stabilit dreptul la despăgubiri în favoarea numitei C. V. în baza Legii nr.112/1995 și apoi prin decizia nr. 3042/1999 s-a admis cererea de intervenție formulată de mama lor T. B. D., întrucât aceasta devenise proprietara imobilului, ambele hotărâri devenind irevocabile în baza deciziei nr. 1140/R/2000 a Curții de Apel B.,a fost considerată nefondată și nu a fost primită, devreme ce apelanții reclamanți nu pot beneficia de dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996, pentru că nu au fost respectate prevederile Legii nr.112/1995, la momentul încheierii contractului.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.296 c.pr.civ., a respins apelul declarat de apelanții-reclamanți T. B. A. și T. B. C., împotriva sentinței civile nr. 2239/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina ca nefondat.
Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs reclamanții T. B. A. și T. B. C., susținând, în primul rând, că Tribunalul Prahova a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, in caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin urmare, modul in care instanța de control judiciar a soluționat, in speța, problema de drept pusă în discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere, iar neconformarea atrage casarea hotărârii, ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
Prin decizia civila nr.505/21.06.2011 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești s-a admis recursul declarat de reclamanții T. B. A. si T. B. C. împotriva deciziei civile nr.65/2011 pronunțata inițial de către Tribunalul Prahova și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal în vederea efectuării unei expertize care să stabilească valoarea actualizata a prețului apartamentului.
Prin hotărârea casata, s-a apreciat ca acțiunea nu poate fi admisa întrucât art. 501 din Legea nr.10/2001, introdus prin Legea nr.1/2009, nu este aplicabil reclamanților, față de faptul că actul încheiat de autorii lor a fost desființat ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr.112/1995 la momentul încheierii lui, situație în care nu sunt îndreptățiți să primească prețul de piață.
Curtea a reținut că soluția instanțelor anterioare de respingere a acțiunii este contrară dispozițiilor legale, respectiv Hotărârii nr. 923/2010 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007.
S-a arătat ca instanțele anterioare nu au sesizat că, după . Legii nr. 1/2009 trebuie realizată distincția între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, ce se cuvine persoanelor interesate și această distincție funcționează, în raport de modalitatea în care cumpărătorul unui imobil, în baza unui contract de vânzare - cumpărare, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, a pierdut bunul imobil, fie prin desființarea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce reprezenta titlul său de proprietate, ca o consecință a admiterii acțiunii în nulitate sau prin admiterea unei acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză ce presupune, prin definiție, existența unor titluri valabile de proprietate.
S-a avut in vedere faptul că, deși autorii reclamanților au fost evinși de imobilul cumpărat in baza Legii nr.112/1995, cât timp deposedarea a avut loc urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu se impune acordarea valorii de piață, ci a prețului actualizat.
Curtea constatând însă că, în fata instanței de fond, expertul desemnat în cauza a evaluat imobilul numai în funcție de prețul de circulație și față de incidența disp. art.305 Cod pr.civ., a retrimis cauza spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea actualizata a prețului apartamentului.
Cu toate că, instanța de recurs dezlegase problema de drept dedusă judecății apreciind că se impune acordarea prețului actualizat, tribunalul a ignorat puterea de lucru judecat sub aceste aspect a hotărârii instanței superioare și a respins apelul, menținând hotărârea primei instanțe, prin care se respinsese acțiunea pentru considerentul că nu sunt incidente disp.art. 501 din Legea nr.10/2001.
Mai susțin recurenții că Tribunalul Prahova a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșita a dispozițiilor Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009.
Este real ca reclamanții, în virtutea principiului disponibilității, au solicitat obligarea pârâtei la restituirea prețului de piață în baza art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de recurs în virtutea rolului activ a fixat limitele obiective ale judecării cauzei, apreciind că pârâta nu poate fi obligată decât la acordarea prețului reactualizat.
Pretențiile conținute în cererea de chemare în judecată au fost astfel modificate, limitele investirii fiind cele fixate de Curtea de Apel Ploiești, în acest sens fiind și concluziile orale formulate de apărătorul reclamanților, în subsidiar, la termenul la care s-a procedat la dezbaterea apelului, privind acordarea prețului actualizat.
Art. 50 alin, 2 din legea specială face referire la cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorii reclamanților a fost anulat prin hotărâre judecătorească, reținându-se în mod expres că încheierea actului ele vânzare-cumpărare s-a făcut cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Odată stabilit că imobilul nu putea fi înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, este evident că vânzarea sa către autorii reclamanților în baza acestui act normativ s-a făcut cu eludarea sa, ceea ce are ca și consecință inaplicabilitatea art. 501 si aplicabilitatea art.50 al.2 din Legea nr.10/2001.
Din perspectiva celor expuse, instanța de apel trebuia să facă o legală interpretare și aplicare a legii, raportat doar la incidența dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și să acorde reclamanților dreptul la restituirea prețului actualizat plătit.
Față de aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.608/2013 a Tribunalului Prahova, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței Judecătoriei Câmpina în sensul admiterii acțiunii si obligării pârâtei la plata sumei de 46.904 lei, reprezentând preț actualizat conform raportului de expertiză refacere N. M. (filele 66-68 dosar apel după casare) precum și cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 304 1 C.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996 autoarea reclamanților, T. B. D., a cumpărat imobilul situat în Câmpina ..8 cu prețul de 16.447.003 lei, iar prin sentința civilă nr. 850/12 martie 1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus menționat și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, motivat de faptul că la data încheierii contractului s-au încălcat prevederile art. 9 alin.6 din Legea nr. 112/1995 care prevedeau că nu pot cumpăra apartamentele chiriașii titulari sau membrii familiei lor- care au dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990 în localitatea de domiciliu.
Art. 501 din Legea nr.10/2001 introdus prin pct.18 din Legea nr.1/2009 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, situație de care tribunalul a apreciat corect că reclamanții nu pot beneficia față de faptul că s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.77-N/30 septembrie 1996, pentru că nu au fost respectate prevederile Legii nr.112/1995 la momentul încheierii contractului, aceștia nefiind îndreptățiți să primească prețul de piață al imobilului.
În același timp, în cuprinsul aceluiași articol se face vorbire și de restituirea prețului actualizat al imobilului către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ( art. 50 alin.2 din lege) .
În acest sens, prin decizia de casare nr. 505 din data de 21 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiesti, apreciind că în cauză sunt aplicabile aceste din urmă dispoziții legale, însă neputând pronunța o soluție în acest sens în lipsa determinării acestui preț reactualizat al imobilului a dispus ca instanța de fond să ordone efectuarea acestei expertize pentru evaluarea apartamentului în litigiu la prețul actualizat și nu la prețul de piață, cum se efectuase anterior .
Cu nerespectarea dispozițiilor art. 315 C.pr.civ., potrivit cărora „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului” instanța de apel a reapreciat asupra problemelor de drept asupra cărora instanța de recurs statuase deja. În consecință, deși a dispus efectuarea raportului de expertiză indicat de instanța de recurs, în mod greșit nu a dispus admiterea în parte a acțiunii și restituirea către reclamanți a prețului actualizat al apartamentului pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare –cumpărare.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că decizia pronunțată de instanța de apel este afectată de motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel că, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de reclamanți. Va modifica în tot atât decizia civilă nr.608/6 decembrie 2013 a Tribunalului Prahova, cât și sentința nr. 2239/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina iar, pe fond, va admite în parte acțiunea.
Va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 46.904 lei, reprezentând prețul actualizat plătit pentru apartamentul situat în Câmpina, .. 8, jud. Prahova, conform raportului de expertiză refacere N. M. (filele 66-68 dosar apel).
În baza disp. art. 274 C.pr.civ. va admite în parte cererea recurenților-reclamanți privind obligarea intimatului-pârât la cheltuieli de judecată, în sensul că va obliga intimatul-pârât să plătească acestora suma totală de 3500 lei, reprezentând 500 lei onorariu expert și 1500 lei onorariu avocat, în apel, în al doilea ciclu procesual, 500 lei onorariu avocat redactare și 1000 lei onorariu avocat susținere, în prezentul recurs. Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatului pârât la plata onorariului de expert în primul ciclu procesual, întrucât expertiza administrată la Judecătoria Câmpina a fost ordonată pentru determinarea prețului de piață al imobilului, cererea reclamanților de acordarea a acestuia fiind găsită neîntemeiată de instanțele de judecată. Cu alte cuvinte proba nu a servit dovedirii cererii astfel cum a fost admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanți T. B. A., cu domiciliul în Câmpina, .. 8, județul Prahova și T. B. C., cu domiciliul în Câmpina, .. 8, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr.608/6 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul in Ploiești, ..22, județul Prahova și în consecință:
Modifică în tot decizia civilă nr.608/6 decembrie 2013 a Tribunalului Prahova și sentința nr. 2239/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina iar, pe fond, admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 46.904 lei, reprezentând prețul actualizat plătit pentru apartamentul situat în Câmpina, .. 8, jud. Prahova, conform raportului de expertiză refacere N. M. (filele 66-68 dosar apel).
Admite în parte cererea recurenților-reclamanți privind obligarea intimatului-pârât la cheltuieli de judecată, în sensul că obligă intimatul-pârât să plătească acestora suma de 3500 lei, cu acest titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2014.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
2ex./27. 05.2014
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. M. C.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. G. D., M. G.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Pretenţii. Decizia nr. 607/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Servitute. Decizia nr. 1953/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
