Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1546/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 14836/55/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 27.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1546/R
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva deciziei civile nr. 205/28.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați H. T., H. I., H. C., H. V., H. F. E. și H. G., pentru constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă, pentru reclamanta recurentă, doamna avocat Vucoiev N., și, în reprezentarea pârâtului intimat H. T., domnul avocat Ș. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs. Precizează că acțiunea de față este una imprescriptibilă și că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
Reprezentantul pârâtului intimat H. T. solicită respingerea recursului conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 8425/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea în constatare nulitate absolută certificate moștenitor formulată de reclamanta T. V. împotriva pârâților H. T., H. I., H. C. și H. V.; s-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea în constatare nulitate donație formulată în contradictoriu cu pârâții H. F. E. și H. G..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 20.09.2011 reclamanta T. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții H. T., H. I., H. C., H. V., H. G. și H. F. E. anularea certificatului de moștenitor 184/28.08.2006 eliberat în dosarul succesoral 217/2006 al BNP F. T. și a certificatului suplimentar de moștenitor 219/15.10.2007 emis de BNP F. T. în dosarul succesoral 253/2007 în temeiul art. 88 din Legea 36/1995, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul H. T. a solicitat la 28.08.2006 dezbaterea succesiunii după defuncta sa mamă H. R., decedată la data de 3.11.1999.
S-a arătat că masa succesorală a constat din ½ din imobilul situat în A., ., înscris în CF 625 B. cu nr. top 1/c.1.a.1.4.a.1.b/585 compus din casă și teren în suprafață de 539 mp. Pârâtul a declarat la notar că este singurul moștenitor acceptant, fapt ce nu corespundea realității întrucât singura persoană care a acceptat în mod tacit moștenirea a fost reclamanta care a rămas în casa părintească, unde de altfel a trăit toată viața, a întreținut casa si a plătit impozitele.
Reclamanta a arătat că pârâtul nu a acceptat moștenirea nici expres în termenul de 6 luni și nici tacit, părăsind casa înainte de decesul mamei sale. De asemenea, pârâtul nu a plătit niciodată vreo taxă privind imobilul, nu a făcut reparații sau investiții la casă. A mai invocat faptul că certificatul de moștenitor este nul și formal pentru că la dezbaterea succesiunii nu au fost prezenți toți copiii defunctei.
Acțiunea a fost însoțită de înscrisuri probatorii.
Pârâtul H. T., legal citat s-a prezentat în instanță și prin avocat a depus la dosar la termenul din data de 19.10.2011 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
La data de 14.11.2011 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților H. I., H. C. și H. V..
La data de 05.04.2012 reclamanta a depus la dosar o nouă precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților H. F. E. și H. G. solicitând anularea contractului de donație 272/29.10.2009 încheiat de BNP F. T. ca urmare a anulării certificatului de moștenitor 184/28.08.2006 eliberat în dosarul succesoral 217/2006 al BNP F. și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 219/15.10.2007 eliberat de BNP F. în dosarul succesoral 253/2007; rectificarea CF nr. 307001UAT A. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și revenirea la situația anterioară în temeiul art. 34 din Legea 7/1996.
La data de 21 mai 2012 pârâtul H. C., legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că înțelegerea a fost ca reclamanta să rămână în casa părintească, preluând partea tatălui decedat, iar după moartea mamei lor s-au înțeles ca partea fraților din străinătate să rămână în posesia pârâtului.
Pârâtul H. C. a arătat că actele de moștenire s-au făcut în acest sens, pârâtul H. T. luând partea mamei și reclamanta pe cea a tatălui lor, luând fiecare jumătate și procedând apoi la separarea imobilului.
Pârâtul H. V. a solicitat ca actele realizate la BNP F. să fie anulate, casa părintească să fie a reclamantei .
La termenul din 12.09.2012 reclamanta a renunțat la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pîrîții H. F. E. și H. G. ambii domiciliați în A. . pentru constatare nulitate Contract de donație autentic sub nr. 272/2009 al BNP F. T. și constatare nulitate CM 219/2007 al BNP F. T..
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că la 28.08.2006 pîrîtul H. T. a solicitat la BNP F. T. din A. deschiderea procedurii succesorale după defuncta H. R. decedată la 03.11.1999 în A. .
La dezbaterea succesorală au participat pîrîții H. I., H. V. și reclamanta T. V. . Aceștia au arătat în fața notarului că nu au acceptat moștenirea după defunctă.
Cum cei trei pîrîții H. I., H. V. și reclamanta T. V. au arătat categoric că moștenirea defunctei H. R. a fost acceptată doar de H. T., BNP F. T. a emis CM 184/2006 prin care s-a consacrat juridic calitatea de unic moștenitor a lui H. T., în calitate de fiu, după defuncta H. R. și calitatea de străini față de succesiune a lui H. I., H. V., H. C. și T. V..
Prin același CM 184/2006 s-a consacrat ca făcînd parte din masa succesorală rămasă după defunctă cota de ½ din imobilul situat în A. ..
În cadrul unei proceduri succesorale suplimentare, tot la BNP F. T. a fost emis CM 219/2007 prin care s-a consacrat juridic calitatea de unic moștenitor a lui H. T., în calitate de fiu, după defuncta H. R. și calitatea de străini față de succesiune a lui H. I., H. V., H. C. și T. V..
Prin CM 219/2007 s-a consacrat ca făcînd parte din masa succesorală rămasă după defunctă două terenuri arabile ( unul de 5000 mp și unul de 95.000 mp ).
La procedura succesorală finalizată cu CM 219/2007 au participat doar H. T. și T. V..
După dezbaterea succesorală finalizată cu CM 184/2006 asupra imobilului situat în A. ., reclamanta și pîrîtul H. T. au ajuns a fi coproprietari în cotă de ½ fiecare.
Cei doi, reclamanta și pîrîtul H. T., au făcut la 29.10.2009 un act de dezmembrare autentic sub numărul 270 al BNP F. T. în sensul că au dezmembrat imobilul în 2 parcele de cîte 540 mp din care una au donat-o prin contractul de donație autentic sub numărul 272/29.10.2009 al BNP F. T. lui H. F. E. și H. G..
Pe . le-a fost donată H. F. E. și H. G. au inițiat operațiunile materiale și juridice necesare pentru edificarea unei construcții. Lucrările de canalizare ale noi construcții au fost realizate, potrivit susținerilor reclamantei, de maniera că afectează fîntîna folosită de reclamantă în prezent, atrăgînd nemulțumirea acesteia din urmă.
Pe fondul acestei nemulțumiri reclamanta a inițiat acest demers judiciar.
Pentru că fiind vorba de o succesiune deschisă înainte de 01.10.2011, în raport cu dispozițiile art. 91 din Legea 71/2011 este supusă dispozițiilor Codului civil de la 1864, respectiv în drept sînt incidente următoarele texte de lege:
Art.651 C.civ. Succesiunile se deschid prin moarte.
Art. 689 C.civ. Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Art. 700 C.civ. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. În cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
Art. 701 C.civ. În tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripție, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante.
Art. 75 din Legea 36/1995 După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit. Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moștenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează și moștenitorii legali. În ambele cazuri se va cita și executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament. În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administrației publice competentă a prelua bunurile. În cazul moștenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal și autoritatea tutelară.
ART. 3 Decretul 167/1958 Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni. Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sînt aplicabile dispozițiile art. 22.
Procedând la prealabilă soluționare a excepțiilor ce au fost invocate instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes este neîntemeiat invocată de vreme ce interesul oricărui demers judiciar se concretizează într-un folos material sau moral; or, în cauză este vădit că prin potențială anulare a CM 184/2006 și 219/2007 - ale BNP F. T., reclamanta care invocă a fi unica moștenitoare reală a defunctei H. R. ar fi beneficiara unui folos material concret.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a constatat că ea este întemeiat invocată.
Întrucît reclamanta invocă vicierea consimțămîntului său în cele două convenții succesorale finalizate cu emiterea CM 184/2006 și 219/2007, în cauză ne aflăm în prezența unei nulități relative și nu absolute cum invocă reclamanta (cu titlul de exemplu: nulitatea absolută putea fi invocată doar în caz de cauză ilicită, fraudă la lege) .
Or, nulitatea relativă, precum este cazul speței putea fi invocat doar în termenul legal de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul 167/1958, termen care a început să curgă în cauză de la data de 28.08.2006 și respectiv 15.10.2007 și care în raport cu data de 20.09.2011 ( data introducerii acțiunii) este expirat .
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția și a respins acțiunea, acțiune care pe fond s-a vădit a fi neîntemeiată de vreme ce în cauză s-a dovedit fără echivoc ( prin recunoașterea pîrîtului H. C. de la fila 89 dosar: „ După moartea mamei noastre, am convenit ca moștenitor al părții mamei să fie fratele nostru H. T. ...” prin recunoașterea pîrîtului H. V. de la fila 107 dosar: „ În vara anului 2006 am vorbit cu sora mea V. T. să-i dăm la T. H. jumătatea din moștenirea după mama (...) Noi toți am vorbit cu Notarul F. căci îi dăm jumătate de casă moștenire după mama” și prin recunoașterea reclamantei din interogatoriul de la fila 103 dosar: „Când am semnat prima dată la notar eu am auzit discuțiile purtate intre notar si paratul H. T. in sensul că notarul îl sfătuia pe parat sa treacă totul pe el și apoi să treacă pe copii lui, pe F. și pe G.. Așa i s-a spus pârâtului de notar ca e legea. Eu nu am făcut obiecții la acel moment pentru ca am crezut ca pe jumătate se va face moștenirea după mama mea. Fratele V. l-a sfătuit pe paratul H. T. să facă moștenirea pe jumătate pe el si cealaltă jumătate să îmi rămână mie și eu am fost de acord ”) faptul că (1) toți succesibilii defunctei H. R. au realizat un acord de voință succesoral valid în 2006 și au recunoscut ca fiind unic moștenitor al defunctei pe pîrîtul H. T. și că (2) prezenta acțiune își găsește fundamentul într-o stare emoțională negativă a reclamantei ( rezultă din interogatoriul reclamantei de la fila 103 dosar: „Arăt că sunt supărată pe F. E. si G. pentru ca au făcut canalizarea pe lângă fântână și din Încheierea de ședință din 15 iunie 2012 în care s-a consemnat că: „ Reclamanta învederează instanței că nu înțelege să se împace doar dacă pîrîtul H. E. va muta canalizarea care trece pe lîngă fîntîna ei” ).
În temeiul art. 246 C.p.civ. instanța a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate de reclamanta T. V. în contradictoriu cu pîrîții H. F. E. și H. G. pentru constatare nulitate Contract de donație autentic sub nr. 272/2009 al BNP F. T. și constatare nulitate CM 219/2007 al BNP F. T..
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 205/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, pe cale apelului, reclamanta a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în temeiul art. 297 al. 1 C.p.c.
În motivare a invocat că judecătoria a respins acțiunea reținând că reclamanta a promovat acțiunea cu încălcarea termenului de 3 ani de prescripție. La data de 18 august 2006 pârâtul H. I. a solicitat dezbaterea succesiunii după mama sa H. R., decedată la 3.11.1999, a declarat că este singurul moștenitor acceptant, fapt ce nu corespundea realității, întrucât singura persoană care a acceptat succesiunea în mod tacit a fost reclamanta, care a rămas în casa părintească, a întreținut-o si s-a comportat ca un adevărat proprietar. Pârâtul nu a acceptat moștenirea nici expres în termenul de șase luni, nici tacit, părăsind casa părintească cu mult înainte de decesul mamei. Potrivit art. 700 cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de șase luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Pârâtul nu a acceptat succesiunea nici tacit, iar certificatul de moștenitor este nul si formal, deoarece la dezbaterea succesiunii nu au fost prezenți toți copiii defunctei.
Soluția instanței de a soluționa cauza pe excepția prescripției este vădit greșită, deoarece ea a invocat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, care a fost întocmit cu încălcarea prev. art. 75 din Legea nr. 36/1995, nefiind citați toți succesorii defunctei la notar; or, nulitatea poate fi invocată oricând și de către orice persoană interesată. Interesul reclamantei este unul evident, întrucât odată cu constatarea nulității certificatului de moștenitor cota din imobil a mamei sale, i-ar reveni ei. Concluzionând, a apreciat că prima instanță a făcut o grava confuzie între nulitatea relativă si nulitatea absolută, iar în ultima situație orice acțiune este imprescriptibilă.
Certificatul de moștenitor nu este titlu juridic de proprietate ci numai un mijloc de insezinare și un instrument probator al calității de moștenitor si al cotei succesorale sau bunurilor care se cuvin. Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea și stabilirea drepturilor lor conform legii.,
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este însă imprescriptibilă când vizează: 1. constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecărui moștenitor; 2. cuprinderea în masa succesorala a unui bun proprietatea altuia ( situație în care acțiunea în anulare întrunește caracteristicile unei acțiuni în revendicare, sau în constatare, după caz).
Apelanta a depus ulterior o completare a motivelor de apel, prin care a arătat că reclamanta a depus la 5 aprilie 2012 o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea contractului de donație 272/29.10.2009 încheiat de BNP F. T. ca urmare a anulării certificatului de moștenitor 184/28.08.2006 eliberat în dosarul succesoral 217/2006 al BNP F. și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 219/15.10.2007 eliberat de BNP F. în dosarul succesoral 253/2007; rectificarea CF nr. 307001UAT A. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și revenirea la situația anterioară în temeiul art. 34 din Legea 7/1996. La primul termen de judecată nu a achitat taxa de timbru de 6018 lei, astfel că instanța în mod corect trebuia să anuleze acest capăt de cerere ca netimbrat. În schimb instanta a dispus eșalonarea plății acestei sume pe un termen de 10 luni, încălcând astfel prevederile OUG nr. 51/2008.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că nu este fondat.
Astfel, prima instanță a considerat în mod corect că acțiunea reclamantei este prescrisă.
Susținerea din motivele de apel în sensul că în speță ar fi vorba despre o nulitate absolută este neîntemeiată.
Reclamanta a invocat vicierea consimțământului său în procedurile succesorale care s-au finalizat cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 184/2006. Viciul de consimțământ în emiterea unui certificat de moștenitor este sancționat cu nulitatea relativă, nulitate ce poate fi invocată în termen de 3 ani conform art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958.
În acest sens, prima instanță în mod corect a reținut că termenul de prescripție a început să curgă în data de 28.08.2006, respectiv 15.10.2007.
Celelalte motive de apel care vizează fondul au fost apreciate de asemenea neîntemeiate. Reclamanta nu poate invoca neparticiparea altui succesibil la procedura notarială ci doar persoana în cauză, în speță H. C..
Neîntemeiată este și pretinsa încălcare a disp. art. 75 din Legea 36/1995, iar motivele de ordin procedural invocate de reclamantă cu privire la hotărârea primei instanțe nu au fost reținute ca temeiuri de nelegalitate a soluției.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a invocat că instanța nu s-a pronunțat asupra criticilor vizând nelegala aplicare în primă instanță a art. 246 C.p.c., soluția legală fiind cea de anulare pentru netimbrare a cererii în constatarea nulității donației, în condițiile în care o cerere de ajutor public judiciar vizând acest capăt de cerere nu a fost formulată în cauză.
A reiterat susținerile vizând neacceptarea de către pârâtul H. T. a succesiunii în termenul de 6 luni și a invocat nulitatea și caracterul formal al certificatului de moștenitor la emiterea căruia nu au participat toți succesorii, fiind încălcate dispozițiile art. 75 din Legea nr. 36/1995.
A criticat faptul că excepția prescripției a fost unită cu fondul și a criticat reținerea incidenței nulității relative câtă vreme în cauză a fost invocată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, sancțiune ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
În drept a invocat dispozițiile art. 213 al. 5 C.p.c.
Pe cale de întâmpinare, intimatul H. Teofor a solicitat respingerea recursului.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 C.p.c. față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin precizarea de acțiune depusă la 5.04.2012, reclamanta a solicitat anularea contractului de donație nr. 272/29.10.2009 încheiat de BNP F. T., ca urmare a anulării certificatului de moștenitor nr. 184/28.08.2006 și a certificatului suplimentar de moștenitor.
În consecință, la termenul de judecată din 6.06.2012, instanța a stabilit că taxa corespunzătoare acestor pretenții este în cuantum de 6018,2 lei- taxă timbru și 5 lei- timbru judiciar, plata fiind eșalonată pe durata a 6 luni (fila 96 dosar).
Contrar susținerilor recurentei, în situația în care ar fi socotit ca fiind nelegală ori netemeinică obligația astfel stabilită de instanță, ar fi avut posibilitatea de a o contesta pe calea cererii de reexaminare în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 (cum, de altfel, a procedat și în situația obligației de timbrare a cererii introductive).
Reclamanta nu a procedat în acest sens ci a renunțat la judecata precizării de acțiune, renunțare la care instanța a luat act cu respectarea dispozițiilor art. 246 C.p.c.
Chiar dacă, pronunțându-se asupra criticilor aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe, sub acest aspect tribunalul a reținut doar că motivele de „ordin procedural invocate de reclamantă cu privire la hotărârea primei instanțe nu constituie o nelegalitate a soluției”, nu se impune casarea deciziei pentru nepronunțare, câtă vreme motivarea soluției dată de tribunal acestor critici a fost complinită, conform celor mai sus- arătate.
Nici criticile vizând fondul pricinii nu sunt întemeiate.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanțele au făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 689 C.civ. referitoare la acceptarea de către pârâtul H. T. a succesiunii, calitatea sa de moștenitor acceptant fiind constatată prin certificatele de moștenitor eliberate în urma dezbaterii succesorale la care a participat și reclamanta.
La fel, în mod legal s-a reținut că o eventuală dezbatere notarială a succesiunii în lipsa vreunuia dintre succesori nu poate fi invocată de altă persoană decât cea care nu a fost citată în condițiile art. 75 din Legea nr. 35/1995; or, conform celor mai sus- arătate, reclamanta a fost citată de notar, iar alți succesibili nu au invocat neregularitatea actelor notariale întocmite.
Corespunde realității că, pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor.
Se observă însă că, față de dispozițiile art. 129 C.p.c. raportat la art. 84 C.p.c., instanța nu este legată de calificarea dată de parte pretențiilor sale ci, dimpotrivă, este ținută să procedeze la legala calificare a acestora.
Or, în cauză, instanțele au reținut în mod legal că un eventual viciu de consimțământ susținut de reclamantă (a cărui dovadă nici nu a fost făcută) atrage nulitatea relativă a actului și nu pe cea absolută, invocarea unui atare viciu fiind prescriptibilă în condițiile reținute de instanțe.
Faptul că prima instanță a unit excepția prescripției cu fondul este nerelevant ca motiv de recurs, câtă vreme prezenta cale de atac vizează, față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., hotărârea dată în apel și nu pe cea pronunțată în primă instanță.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304, 306 al. 2 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva deciziei civile nr. 205/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 C.p.c., va obliga recurenta la plata către intimatul H. T. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva deciziei civile nr. 205/28.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul H. T. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.-25.11.2013;
Tehnored. C.J.- 03.12.2013; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria A.
Judecător: D. L. C.
Instanță de apel: Tribunalul A.
Judecători: O. S. S.; L. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2517/2013. Curtea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 354/2013. Curtea de... → |
|---|
