Cereri. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1205/59/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare căile de atac (contestația în anulare și cererea de revizuire) formulată de reclamanții B. G., D. I. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 1855/20.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. și B. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta B. G. personal și asistată de av. I. I., și av. C. R. în reprezentarea intimaților B. G. și B. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților depune la dosar o precizare a cererii de contestație în anulare formulată de reclamanta B. G., întemeiată pe dispozițiile art. 317/1/2 și 318 Cod proc.civ. și invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5, art. 38/1, art. 89/3, art. 131/2, art. 132/1/2 din Legea nr. 304/2004 republicată și art. 2/2 din Constituție.
Reprezentanta intimaților depune la dosar chitanța nr. 42/07.01.2013 reprezentând onorariu de avocat.
Curtea, cu privire la excepția invocată, având în vedere modul în care e motivată contestația în anulare, precum și excepția de neconstituționalitate, pentru a se evita antepronunțarea cu privire la obiectul prezentei cereri, acordă cuvântul părților cu privire la ambele aspecte, urmând a se pronunța prin hotărâre având în vedere ordinea și prioritatea excepțiilor prevăzută de art. 137 alin. 1 Cod proc.civ.
Raportat la acest aspect, reprezentantul reclamanților învederează instanței că nu dorește să pună concluzii și arată că nu acceptă un drept judecătoresc.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și arată că această cerere, a fost ridicată și în calea de atac a recursului și a fost respinsă, părțile urmăresc tergiversarea judecării cauzei.
Cu privire la obiectul contestației în anulare și revizuirii arată că acestea nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 317 și 318 Cod proc.civ., respectiv ale art. 322 Cod proc.civ.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare atât pe excepție, cât și pe cererile formulate în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță la 9.10.2012 contestatorii B. G., D. I. și D. M. în contradictoriu cu intimații B. G. și B. C. au solicitat admiterea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 1855/20.09.2012 a Curții de Apel Timișoara și a celorlalte hotărâri atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură.
În motivare, au arătat că hotărârea atacată a fost dată de judecători cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În drept, invocă art. 317 (1) pct. 2 și art. 318 Cod proc.civ.
Prin aceeași cerere se solicită și revizuirea deciziei civile menționate, invocând în drept dispozițiile art. 322-328, art. 281 (1), (2) și (3) Cod proc.civ.
La termenul de judecată din 15.01.2015 contestatoarea B. G. a depus precizare prin care a învederat că prezenta contestație este atât una obișnuită cât și specială, raportat la dispozițiile art. 317/1 pct.2 și art. 318 Cod proc.civ.
Arată că au fost încălcate dispoziții de ordine publică privitoare la competență, în sensul că Judecătoria D. nu avea competența jurisdicțională în judecarea pe fond a cauzei, competența de primă instanță revenindu-i Tribunalului T..
Instanța de recurs prin pronunțarea deciziei civile nr. 1855/20.09.2012 a cărei anulare o solicită – prin prezenta contestație în anulare – a dat o hotărâre nulă întrucât prin aceasta s-a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 29/5 din Legea nr. 47/1992.
A arătat că prima instanță, nefiind subiect procesual civil, nu dispunea de personalitate juridică în raport de dispozițiile art. 38(1) din Legea nr. 304/2004.
În acest sens, întrucât – apreciază contestatoarea – sunt neconstituționale, dispozițiile art. 5, art. 38/1, art. 89/3, art. 131/2 și art. 132/1/2 din Legea nr. 304/2004, raportat și la art. 2(2) din Constituție și art. 166 și 324 Cod civ. – invocă neconstituționalitatea dispozițiilor legale menționate din Legea nr. 304/2004.
Examinând cu prioritate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, art. 38/1, art. 89/3, art. 131/2 și art. 132/1/2 din Legea nr. 304/2004 invocată de contestatoare, curtea constată că în raport de dispozițiile art. 29 alin. 1 și 6 din Legea nr. 47/1992 nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru sesizarea Curții Constituționale întrucât se invocă neconstituționalitatea unor dispoziții legale ce nu au legătură cu obiectul prezentei cereri și care nu pot influența astfel soluția în cauză, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În ceea ce privește obiectul cauzei, se constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317/1 pct. 2 și 318 Cod proc.civ.
Potrivit pct. 2 al art. 317 Cod proc.civ. invocat de contestatoare, contestația în anulare poate fi formulată dacă hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Or, din examinarea dosarului cauzei rezultă că instanța de recurs a pronunțat decizia civilă nr. 1855/20.09.2012 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 115/6, 124/ 1 – 3, art. 16/ 1 – 2, art. 21/1 – 3 din Constituție, invocată de pârâții – recurenți și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții B. G., D. I. și D. M., împotriva deciziei civile nr. 765/A/27.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, cu respectarea dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod proc.civ. și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
S-a apreciat corect că normele legale a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu cauza, soluția pronunțată nefiind influențată de subordonarea Judecătoriei față de Tribunal.
Susținerea contestatoarei în sensul că Judecătoria D. care a soluționat cauza în prima instanță nu avea personalitate juridică și că Tribunalul T. avea competența soluționării în prima instanță nu este întemeiată având în vedere obiectul cauzei precum și dispozițiile art. 1 și 2 din Cod proc.civ.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 318 Cod proc.civ. întrucât nu s-a indicat de contestatoare în ce constă afirmata eroare materială săvârșită de instanța de recurs și nu au fost arătate care din motivele de modificare sau casare nu au fost analizate.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată împotriva aceleiași deciziei civile, Curtea constată că este inadmisibilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 C.pr.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanțe de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul.
Doctrina juridică și jurisprudența au conturat sfera hotărârilor ce pot fi supuse revizuirii, arătând că, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanțe de recurs, există o cerință suplimentară impusă de legiuitor, respectiv ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea stabilită până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul sau când, admițând recursul, casează decizia dată în apel și menține hotărârea primei instanțe, respectiv atunci când se constată nulitatea recursului.
Ca atare, nu pot face obiectul revizuirii deciziile prin care s-a respins recursul, în această ipoteză calea extraordinară de atac fiind inadmisibilă.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 29 (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 38/1, 89/3, 131/2 și art. 132/1/2 din Legea nr. 304/2004 republicată.
În baza art. 320 Cod proc.civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. G., D. I. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 1855/20.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, iar în raport de dispozițiile art. 322 Cod proc.civ. coroborat cu art. 326 Cod proc.civ va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții B. G., D. I. și D. M. împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 274 Cod proc.civ. va obliga pe contestatori, respectiv revizuienți, să plătească intimaților B. G. și B. C. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 38/1, 89/3, 131/2 și art. 132/1/2 din Legea nr. 304/2004 republicată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. G., D. I. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 1855/20.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții B. G., D. I. și D. M. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pe contestatori, respectiv revizuienți, să plătească intimaților B. G. și B. C. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 48 ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, irevocabilă în rest.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./28.01.2012
Tehnored L.P./28.01.2013
Ex.2
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1549/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
