Legea 10/2001. Decizia nr. 1794/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1794/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 7050/30/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 28.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1794/R
Ședința publică din 18 decembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1305/PI/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. A. și cu pârâta intimată C. de A. a Legii nr. 10/2001 Timișoara, pentru Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.12.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru 18.12.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, părțile au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 2.12.2009 la Tribunalul T. sub nr._, reclamantul S. A. a chemat în judecată pârâții P. M. Timișoara și C. de A. a Legii nr. 10/2001 Timișoara și a solicitat să fie repus în termenul prevăzut de art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, să se dispună anularea dispoziției nr. 2196/29.10.2003 a pârâtului P. M. Timișoara, să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului preluat abuziv de Statul Român, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr. 1041 Timișoara, nr. top 5644, să-i fie restituit imobilul în natură, iar în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, să i se acorde despăgubiri bănești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea depusă la Primăria Timișoara prin executor judecătoresc, a solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF 1041 Timișoara, nr. top. 5644, în notificare indicând ca domiciliu ales localitatea Reșița, ., ., jud. C.-S..
Ulterior, datorită faptului că domiciliază în Marea Britanie, că nu are rude în România și nu în ultimul rând că are 86 de ani, nu a putut să se informeze personal asupra mersului dosarului. A solicitat informații telefonic, însă în funcție de persoana pe care a "nimerit-o" la aparat, a primit răspunsuri "nu vă putem da informații telefonic" sau "încă dosarul nu a intrat în lucru".
Fiind încredințat că atunci când îi va veni rândul dosarului său, va primi răspunsul la adresa indicată în notificare, a așteptat. Cum timpul a trecut fără nici un rezultat, a încercat o nouă abordare telefonică, a obținut și răspunsul final "dosarul dvs. a fost soluționat și dispoziția aferentă v-a fost comunicată" . Nu i s-a permis să afle nici cum s-a soluționat, nici ce cuprinde dispoziția. A contactat de urgență persoana la care își alesese domiciliul procedural, însă aceasta i-a comunicat că nu a primit nici o dispoziție a Primarului.
A încercat să găsească o persoană dispusă să se deplaseze la sediul pârâților și să se informeze personal de stadiul dosarului, în cele din urmă avocatul deplasându-se la Primăria Timișoara. Acolo însă, deși avea asupra lui împuternicire avocațială, nu i s-a permis accesul la documentele dosarului, întrucât i s-a cerut și contractul de asistență juridică, pe care nu-l avea la dânsul. Ulterior, dl. avocat le-a remis prin poștă o cerere de comunicare a întregului dosar nr. 1295/2001, atașând o nouă împuternicire avocațială și contractul de asistență juridică. A primit în data de 26.10.2009 un plic, ce conținea trei documente: dispoziția nr. 2196 din 29.10.2003; o adresă prin care era informat că Dispoziția a fost comunicată "la domiciliul ales la av. Fuchs Iudith, în C., .. 67" și că o eventuală comunicare a restului actelor din dosar "va fi analizată în proxima ședință a Comisiei de L. 10/01"; o copie a dovezii de expediere și primire a dispoziției, de către doamna avocat Fuchs.
Reclamantul a arătat că știa cu certitudine că expediase notificarea personal, că indicase un domiciliu ales în Reșița (la singura cunoștință din România, un prieten din copilărie) și mai ales nu avea nici cea mai vagă idee despre ce doamnă avocat din C. era vorba.
Nu a împuternicit nici un avocat să se ocupe de acest dosar, iar numele îi este complet străin. Nu a semnat nici un contract de asistență juridică până la cele în baza cărora s-a încercat studierea dosarului și s-a redactat și expediat prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Ulterior, reclamantul a formulat o precizare, prin care a solicitat instanței să dispună:
- anularea dispoziției nr. 2196/29.10.2003, emisă de P. M. Timișoara, cu privire la imobilului preluat abuziv de către statul Român, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ și nr._-C1 Timișoara (provenit din conversia CF nr. 1041);
- să se constate: calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea în natură a părților neînstrăinate din imobilul descris; calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la părțile înstrăinate din imobil;
- să se dispună obligarea pârâtului P. M. Timișoara să emită Dispoziție de restituire în natură pentru spațiile neînstrăinate și care se află în continuare în proprietatea Statului, respectiv: unitate indiv. 3, înscrisă în CF_-C1-U17 Timișoara, cad._-C1-U17; apartamentul 13, înscris în CF_-C1-U13 Timișoara, cad._-C1-U13; apartamentul 2, înscris în CF_-C1-U3 Timișoara, cad._-C1-U3; apartamentul 4, înscris în CF_-C1-U4 Timișoara, cad._-C1-U4; apartamentul 5, înscris în CF_-C1-U5 Timișoara, cad._-C1-U5; apartamentul 8, înscris în CF_-C1-U6 Timișoara, cad._-C1-U6; apartamentul 9, înscris în CF_-C1-U10 Timișoara, cad._-C1-U10;
- să se dispună obligarea pârâtului să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea stabilită prin raport de expertiză judiciară de evaluare, și să urmeze apoi procedura prev. de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 1305/15.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 1929/27.09.2012 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. A. împotriva pârâților P. M. Timișoara și C. de A. a Legii nr. 10/2001 Timișoara.
A dispus repunerea reclamantului S. A. în termenul de atac al dispoziției nr. 2196/29.10.2003, emisă de pârâtul P. M. Timișoara.
A anulat această dispoziție.
A constatat că reclamantul S. A. are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de Legea 10/2001, cu privire la imobilul situat in Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.1041 Timișoara), nr.top.5644.
A obligat P. M. Timișoara să restituie reclamantului S. A., în natură, apartamentele situate în imobilul din Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, care se află în proprietatea Statului Român, respectiv: unitatea individuală nr.3, înscrisă în CF nr._-C1-U17 Timișoara, nr.cad._-C1-U1; apartamentul nr.13, înscris în CF nr._-C1-U13 Timișoara, nr.cad._-C1-U13; apartamentul nr.2, înscris în CF nr._-C1-U3 Timișoara, nr.cad._-C1-U3; apartamentul nr.4, înscris în CF nr._-C1-U4 Timișoara, nr.cad._-C1-U4; apartamentul nr.5, înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara, nr.cad._-C1-U5 ; apartamentul nr.8 (fost 6), înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara, nr.cad._-C1-U6 și apartamentul nr.9, înscris în CF nr._-C1-U10, Timișoara, nr.cad._-C1-U10.
A obligat P. M. Timișoara să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru spațiile din imobilul situat in Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, care au fost înstrăinate de Statul Român, respectiv: apartamentul nr.7, înscris în CF nr._-C1-U7 Timișoara, nr.cad411110-C1-U7; apartamentul nr.10, înscris în CF nr._-C1-U11 Timișoara, nr.cad._-C1-U11; apartamentul nr.11, înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara, nr.cad._-C1-U12; apartamentul nr.15, înscris în CF nr._-C1-U14 Timișoara, nr.cad._-C1-U14; apartamentul nr.15 A, înscris în CF nr._-C1-U15 Timișoara, nr.cad._-C1-U15; apartamentul nr.17+1, înscris în CF nr._-C1-U16 Timișoara, nr.cad._-C1-U16; apartamentul nr.8, înscris în CF nr._-C1-U8 Timișoara, nr.cad._-C1-U8; apartamentul nr.8B, înscris în CF nr._-C1-U9 Timișoara, nr.cad._-C1-U9; SAD 1, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara, nr.cad._-C1-U1; SAD 2, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara, nr.cad._-C1-U2.
A obligat P. M. Timișoara să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 și a OUG nr.81/2007, pentru finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor, prin echivalent.
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 2196/29.10.2003, emisă de Primarului M. Timișoara, în baza prevederilor Legii nr.10/2001, a fost respinsă notificarea nr. 568/17.09.2001, formulată de către reclamantul S. A., având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF nr.1041, nr.top.5644, deoarece solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, dosarul nefiind completat în termenul prevăzut de lege.
Această dispoziție a fost comunicată avocatului Fucs Iudith din C., .. 67, deși, astfel cum rezultă din cuprinsul notificării, reclamantul și-a ales domiciliul în localitatea Reșița, ., ., jud. C. S., nerezultând din actele dosarului administrativ împuternicirea altei persoane.
Dispoziția atacată a fost comunicată reclamantului prin poștă în data de 26.10.2009, conform ștampilei poștale, iar prezenta acțiune a fost expediată, prin postă la data de 25.11.2009, cu respectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001 pentru contestarea dispoziției administrative.
În acest context, prima instanță a reținut că cererea reclamantului S. A., privind repunerea în termenul prevăzut de art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001, pentru contestarea dispoziției nr. 2196/29.10.2003, emisă de Primarului M. Timișoara, este întemeiată.
În ceea ce privește calitatea reclamantului S. A. de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, tribunalul a reținut că acesta a făcut dovada calității de unic moștenitor al defunctului S. A. (Adolf), decedat la 02.01.1987, fost proprietar, cu titlu de cumpărare, al imobilului situat în Timișoara ., înscris în CF nr. 1041 nr. top 5644, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, calitatea de moștenitor a reclamantului rezultând din Ordinul de Moștenire emis de Statul Israel, Tribunalul Religios Regional Ierusalim, în dosarul nr._-37-6, la 30.06.2004.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat in Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara.
În baza prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, constatând că în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea notificării nr. 568/17.09.2001 pentru faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, instanța a dispus anularea dispoziției nr. 2196/29.10.2003, emisă de Primarului M. Timișoara.
Instanța a reținut că prin Decizia nr. XX/ 19 martie 2007 - pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite – a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/ 2001 trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificare.
Instanța a reținut că potrivit extrasului CF nr._-C1 Timișoara în extenso, casa situată în Timișoara, ., care face obiectul revendicării, a fost apartamentată, iar o parte din spațiile rezultate au fost înstrăinate de către Statul Român în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, respectiv: apartamentul nr.7, înscris în CF nr._-C1-U7 Timișoara, nr.cad411110-C1-U7; apartamentul nr.10, înscris în CF nr._-C1-U11 Timișoara, nr.cad._-C1-U11; apartamentul nr.11, înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara, nr.cad._-C1-U12; apartamentul nr.15, înscris în CF nr._-C1-U14 Timișoara, nr.cad._-C1-U14; apartamentul nr.15 A, înscris în CF nr._-C1-U15 Timișoara, nr.cad._-C1-U15, apartamentul nr.17+1, înscris în CF nr._-C1-U16 Timișoara, nr.cad._-C1-U16; apartamentul nr.8, înscris în CF nr._-C1-U8 Timișoara, nr.cad._-C1-U8; apartamentul nr.8B, înscris în CF nr._-C1-U9 Timișoara, nr.cad._-C1-U9; SAD 1, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara, nr.cad._-C1-U1; SAD 2, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara, nr.cad._-C1-U2.
Au rămas în proprietatea Statului Român următoarele apartamente: unitatea individuală nr.3, înscrisă în CF nr._-C1-U17 Timișoara, nr.cad._-C1-U1; apartamentul nr.13, înscris în CF nr._-C1-U13 Timișoara, nr.cad._-C1-U13; apartamentul nr.2, înscris în CF nr._-C1-U3 Timișoara, nr.cad._-C1-U3; apartamentul nr.4, înscris în CF nr._-C1-U4 Timișoara, nr.cad._-C1-U4; apartamentul nr.5, înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara, nr.cad._-C1-U5 ; apartamentul nr.8 (fost 6), înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara, nr.cad._-C1-U6 și apartamentul nr.9, înscris în CF nr._-C1-U10, Timișoara, nr.cad._-C1-U10.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de Statul Român, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, văzând și dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent, instanța a obligat P. M. Timișoara, să restituie reclamantului S. A. în natură apartamentele care se află în continuare în proprietatea Statului Român, iar în ceea ce privește apartamentele înstrăinate în baza Legii 112/1995, a obligat P. M. Timișoara, să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent și să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 și a OUG nr.81/2007.
Împotriva sentinței civile nr. 1305/15.04.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal pârâtul P. M. Timișoara.
În motivarea recursului, a arătat că a fost respinsă notificarea reclamantului de restituire în natură a imobilului, întrucât nu a depus la dosarul administrativ în termenul legal (art. 22 din Legea nr. 10/2001) actele doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită.
Pârâtul a arătat că termenul prevăzut de acest text legal este unul de decădere, iar nu de recomandare, iar instanța nu putea decât să verifice modul în care au fost respectate în procedura administrativă prevederile Legii nr. 10/2001, inclusiv art. 22.
De asemenea, pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe și în privința repunerii reclamantului în termenul prevăzut de art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru contestarea dispoziției nr. 2196/29.10.2003, arătând că a făcut dovada că a comunicat dispoziția încă din data de 12.11.2003 avocatei Fuchs J., iar instanța nu a făcut verificări pentru a vedea dacă aceasta îl reprezenta sau nu pe reclamant.
Pârâtul a mai arătat că înscrisul prin care reclamantul face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar tabular, S. A. (Adolf), respectiv ordinul de moștenire emis de Tribunalul Religios Regional Ierusalim în dosarul nr._-37-6/30.06.2004, a fost emis ulterior soluționării notificării reclamantului, nu a fost depus la dosarul administrativ și nu are apostila aplicată.
În privința obligării de a restitui o parte din apartamentele din imobil, a arătat că instanța a luat în considerare doar conținutul CF nr._-C1 Timișoara în extenso, fără a ține seama de situația reală, întrucât multe apartamente au fost vândute, iar contractele de vânzare- cumpărare și noii proprietari nu au fost înscriși în cărțile funciare aferente.
Astfel, potrivit Referatului întocmit de către C. Locuințe și Garaje cu privire la imobilul situat în Timișoara, ., unitatea individuală nr. 3, înscrisă în CF nr._-C1-U17, figurează ca fiind înstrăinată numitei D. F. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 959/20.11.2006, apartamentul nr. 2 apare ca fiind înstrăinat numitei Alfoldi Agata prin contractul de vânzare cumpărare nr.1934R/19.03.2008, apartamentul nr. 5 apare ca fiind înstrăinat numitei S. Rahila V. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1813R/20.04.2007, apartamentul nr. 8 apare ca fiind înstrăinat numitului Roteliuc A. prin contractul de vânzare cumpărare nr._/30.09.1997 iar apartamentul nr. 9 apare ca fiind înstrăinat numitului J. V. prin contractul de vânzare cumpărare_/10.10.1997.
A menționat că în prezent Statul Român deține în proprietate doar apartamentul nr. 13, care este închiriat numitei I. M. prin contractul de închiriere nr. 207/18.12.2006 (contract inițial nr. 1649/16.09.1997) și apartamentul nr. 4, care este închiriat numitului Csismar Oscar prin contractul de închiriere nr. 4047/21.04.2003 (venit prin schimb de locuință nr. 6683/17.03.1999).
Pârâtul a mai arătat că a fost obligat să emită o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru spațiile din imobil care figurează în CF_ Timișoara ca fiind înstrăinate și să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a OUG nr. 81/2007, pentru finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor prin echivalent, fără să se facă vorbire despre eventualele despăgubiri pe care reclamantul le-ar fi putut primi de la statul Israel, având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001.
A mai arătat că potrivit prevederilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 165/2013, "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte”.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 și 312 alin.3 din C.pr.civ.
Reclamantul S. A. a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c. A solicitat respingerea recursului pârâtului.
La 10.12.2013 la dosar s-a depus de către Ș. Rahila V. și Ș. G.-M. cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului recurent P. M. Timișoara.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că încă din 2007 sunt proprietarii apartamentului nr. 5 din imobilul în litigiu, iar prima instanță a dispus ca acest apartament să fie restituit reclamantului.
În drept, au invocat art. 49 și art. 304 pct. 6 C.p.c.
Prin încheierea din 11.12.2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție, având în vedere dispozițiile art. 49 al. 1 și art. 51 C.p.c.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 304 1 și art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului P. M. Timișoara este întemeiat în ceea ce privește măsurile reparatorii la care are dreptul reclamantul, urmând a fi admis sub acest aspect pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nu este însă întemeiat recursul pârâtului în ceea ce privește repunerea reclamantului în termenul de a contesta dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001.
În mod corect prima instanță l-a repus pe reclamant în termenul prevăzut de art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și a considerat acțiunea ca fiind formulată în acest termen în raport cu comunicarea făcută reclamantului prin poștă la data de 26.10.2009, la cerere.
Comunicarea la care se raportează pârâtul recurent, efectuată către av. Fuchs J., nu poate fi luată în considerare, întrucât nu există nici o dovadă că aceasta ar fi primit împuternicire de la reclamant sau că acesta și-ar fi ales domiciliul la cabinetul avocatei.
Domiciliul ales de reclamant prin notificare este cu totul altul, în altă localitate și la alt avocat, unde însă nu s-a făcut comunicarea.
În ceea ce privește momentul până la care se pot depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de persoană îndreptățită, termenul prevăzut inițial de art. 22, prelungit succesiv, nu mai prezintă relevanță, fiind înlăturat ulterior, iar Legea nr. 10/2001 în forma avută la data promovării acțiunii, precum și în forma actuală, prevede prin art. 23 că aceste acte doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării, deci atât în faza administrativă, cât și în cea judecătorească.
O altă interpretare ar însemna o atingere adusă liberului acces la justiție.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, reținând că acesta a făcut dovada că este moștenitorul fostului proprietar tabular prin Ordinul de moștenire emis la 30.06.2004 de Statul Israel, Tribunalul Religios Regional Ierusalim, în dosarul nr._-37-6, înscris depus al dosar cu apostilă (fila 138 din dosarul de fond).
Recursul pârâtului este însă întemeiat în ceea ce privește măsurile reparatorii acordate reclamantului.
Prima instanță a dispus restituirea în natură reclamantului a apartamentelor nr. 2,3,4,5,8 (fost 6), 9 și 13 din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, iar pentru celelalte apartamente și pentru cele două SAD a obligat pârâtul P. M. Timișoara să emită dispoziție în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În recurs însă acest pârât a făcut dovada că sunt vândute în baza Legii nr. 112/1995 și apartamentele nr. 2,3,5,8, 8B și 9, depunând la dosar copii ale contractelor de vânzare- cumpărare.
Prin urmare, având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 7 al. 1 1 din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, va fi modificată hotărârea primei instanțe sub acest aspect, urmând a fi restituite în natură doar apartamentele nr. 4 și 13 din imobil, singurele care încă se mai află în proprietatea Statului Român.
De asemenea, va fi modificată hotărârea primei instanțe și în privința măsurilor reparatorii la care are dreptul reclamantul pentru apartamentele înstrăinate și care nu pot fi restituite în natură.
În cursul judecării acestui proces a fost promulgată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acesteia se aplică și cauzelor având ca obiect Legea nr. 10/2001 aflate pe rolul instanțelor.
Cum această lege abrogă în mare parte Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar pe de altă parte prevede (în forma în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri) că măsurile reparatorii care se pot acorda sunt restituirea în natură sau compensarea prin puncte (art. 1), nu poate fi menținută hotărârea primei instanțe în privința dreptului reclamantului la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea va admite recursul declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1305/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. A..
Ca o consecință, pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că intervenienții sunt proprietarii apartamentului nr. 5 din imobilul în litigiu, va admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de intervenienții Ș. Rahila V. și Ș. G.-M..
Va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâtul să restituie reclamantului în natură, din imobilul situat în Timișoara, ., jud. T., apartamentul nr. 4, înscris în CF nr._-C1-U4 Timișoara, nr. cad._-C1-U4, și apartamentul nr. 13, înscris în CF nr._-C1-U13, nr. cad._-C1-U13.
Va obliga pârâtul să emită dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru reclamant în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru apartamentele care au fost vândute, respectiv cele cu nr. 2,3,5,7,8 (fost 6), 8B, 9,10,11,15, 15A, 17+1, SAD 1 și SAD 2.
Va menține în rest hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1305/15.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul S. A..
Admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de intervenienții Ș. Rahila V. și Ș. G.-M..
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâtul să restituie reclamantului în natură, din imobilul situat în Timișoara, ., jud. T., apartamentul nr. 4, înscris în CF nr._-C1-U4 Timișoara, nr. cad._-C1-U4, și apartamentul nr. 13, înscris în CF nr._-C1-U13, nr. cad._-C1-U13.
Obligă pârâtul să emită dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru reclamant în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru apartamentele care au fost vândute, respectiv cele cu nr. 2,3,5,7,8 (fost 6), 8B, 9,10,11,15, 15A, 17+1, SAD 1 și SAD 2.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 22.01.2014;
Tehnored. C.J.- 23.01.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: Ș. L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 07-11-2013,... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 402/2013. Curtea de... → |
|---|
