Validare poprire. Decizia nr. 1549/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1549/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 33647/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 27.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1549/R
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de terțul poprit A.F.P. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 440/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu creditorii intimați V. I. și K. M. și debitoarea intimată C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz, pentru validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă, pentru creditoarele intimate, domnul avocat P. G.-I. și, în reprezentarea debitoarei intimate, doamna avocat T. A., în substituirea domnului avocat C. R., lipsă fiind terțul poprit recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul creditoarelor intimate depune la dosar împuternicirea avocațială, încheierea nr. 1098/11.10.2013 a B. M. și Asociații și recipisa CEC nr._/1, în valoare de 92.143,63 lei.
Reprezentanta debitoarei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și delegația de substituire.
Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarelor intimate solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 440/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de terțul poprit A. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2047/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații creditori V. I., K. M., intimata debitoare C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută în cauză, după cum urmează:
Prin sentința apelată a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarele V. I. și K. M. în contradictoriu cu debitoarea C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Săcălaz și terțul poprit T. Timișoara.
A fost validată poprirea înființată la cererea creditoarelor V. I. și K. M. asupra sumelor de bani pe care terțul poprit T. Timișoara -A.F.P., le datorează debitoarei C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Săcălaz, până la concurența sumei de 88.816,73 lei, din care pentru suma de 50.063 lei să se calculeze dobânda legală de la data de 07.11.2012 până la plata efectivă, reprezentând valoarea creanței și cheltuieli de executare silită care se vor actualiza periodic în funcție de actele efectuate și de măsurile întreprinse și onorariul executorului judecătoresc.
Au fost respinse capetele de cerere privind amendarea terțului poprit.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria, având în vedere disp. art. 137 C.proc.civ. s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate.
Prin întâmpinarea formulată de terțul poprit s-a invocat excepția inadmisibilității cu motivarea că acesta nu datorează sume bani debitorului. Instanța a apreciat că acest aspect are a fi cercetat odată cu parcurgerea condițiilor de admisibilitate a măsurii de validare a popririi, sens în care o va analiza cu ocazia soluționării litigiului pe fond.
Prin sentința civilă nr._/4-03-2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă în șnur cu Decizia civilă nr. 1047/R/25-10-2011 pronunțată de Tribunalul T., a fost soluționată irevocabil cauza privind pe reclamanții V. I. și K. Matilde în contradictoriu cu C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz, având ca obiect fond funciar. Prin decizia sa, Tribunalul a statuat în sensul că a modificat în parte sentința recurată și a obligat pârâta C. Locală de Fond Funciar Săcălaz la plata către reclamanți a sumei de 50.063 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru perioada 2005-2009, sumă la care se va adăuga și dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii, 12.06.2008 și până la plata efectivă.
Hotărârile judecătorești antemenționate au devenit titlu executoriu prin învestirea cu formula executorie în condițiile Codului de procedura civilă.
Întrucât debitoarea nu a procedat la executarea de bună voie a obligației de plată potrivit principiului instituit de C.pr.civ, creditorii au formulat cerere de executare silita către biroul executorului judecătoresc M. & Asociații.
Urmându-se procedura executării silite s-a format dosarul execuțional nr. 336/EX/2012 în cadrul căruia a fost întocmita somația nr.336/18-04-2012 către debitorul C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz (f 21).
Întrucât debitoarea nu s-a conformat somației, obligația de plata nefiind îndeplinită, s-a procedat în continuare la executare silita, pentru aceasta fiind emisa adresa de înființare a popririi la data de 06-11-2012 (f 31) către terțul poprit T. Timișoara, conform căreia în termen de 15 zile de la primirea adresei terțul poprit trebuia să-și îndeplinească obligația conform art. 456 C.proc.civ.
In continuare, având în vedere refuzul terțului poprit de a consemna suma poprita a fost formulată prezenta cerere de validare a popririi.
Instanța a constatat că este învestită cu o cerere de validare a popririi și în acest sens trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: valabilitatea și caracterul executoriu al titlului invocat de creditorul-urmăritor, existenta creanței debitorului urmărit față de terțul poprit.
Astfel, a reținut ca îndeplinită în cauză cerința privind titlul executoriu invocat de creditoare, fiind reprezentat de sentința civilă nr._/4-03-2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă în șnur cu Decizia civilă nr. 1047/R/25-10-2011 pronunțată de Tribunalul T..
Conform art. 460 alin. 1 C.proc.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi inclusiv în cazul în care în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau sa plătească suma urmăribila, poate sesiza instanța de executare in vederea validării popririi.
Art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii stipulează următoarele: creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva. Potrivit art. 2 din același act normativ, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare la cererea creditorului.
Apărarea formulată de terțul poprit în sensul că nu a putut proceda la înființarea popririi întrucât codul unic de înregistrare indicat de către acesta în adresa înregistrată la A. Timișoara cu nr._ nu este al debitorului din titlul executoriu C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz, ci al Unității Administrativ Teritoriale . reținut că este dovedită cu adresa depusă la filele 26-28 din dosar.
Debitoarea C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz, prevăzută în titlul executoriu, nu dispune de un buget propriu și nu are cont propriu deschis la terțul poprit, iar adresa de înființare a popririi face referire la contul deținut de această debitoare, cont identificat însă ca aparținând Primăriei Săcălaz.
Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Astfel, cea care are deschis contul la Trezorerie este Primăria Săcălaz, în cadrul căreia funcționează în baza H.G. nr. 890/2005 Comisa Locală de Fond Funciar a cărei conducere este asigură de către Primar, iar pentru executarea silită prin poprire se poate înființa poprire asupra contului aparținând Primăriei Săcălaz. În esență, debitoarea din speță, funcționând în subordinea și prin Primăria Săcălaz, în absența unui buget și a unui cont propriu, folosește în mod valabil CUI-ul Comunei Săcălaz, de care depinde, nefiind vorba de o eroare strecurată în adresa de înființare a poprii. Altminteri, lipsirea de efecte juridice a înființării popririi sub acest argument ar conduce la consecințe contrare scopului urmărit prin actul normativ care guvernează modul de organizare și funcționare a debitoarei, spoliind de conținut orice titlu executoriu deținut în contra acesteia.
De aceea, prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobata prin Legea nr. 288/2002 si modificata prin Legea nr. 110/2007, s-a stabilit ca in cazul executării silite împotriva unui debitor instituție publica, așa cum este C. L. de Fond Funciar, creanța stabilita prin titlul executoriu se poate realiza fie din sumele aprobate prin bugetele acestora (art. 1) fie, in lipsa fondurilor, din vânzarea bunurilor aparținând acestor instituții, potrivit prevederilor din capitolul executare silita din Codul de procedura civila (art. 2).
Relativ la susținerea conform căreia trezoreria nu este o unitate care să poată fi obligată la plata unor sume către creditori, dată fiind calitatea sa de deponent, instanța a înlăturat acest argument având în vedere definiția legală dată prin art. 1 al OUG nr. 146 din 31 octombrie 2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, conform căreia trezoreria reprezintă un sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, și a altor operațiuni ale statului, în condiții de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Aplicând un raționament analog, aceleași trăsături caracterizează și trezoreriile din teritoriu, în speță T. Timișoara.
Văzând că cererea pendinte îndeplinește condițiile de admisibilitate enunțate mai sus pentru validarea popririi, instanța a admis cererea formulată de creditorii V. I. și K. Matilde și a validat poprirea.
Referitor la capătul de cerere privind amendarea terțului poprit s-a reținut ca o astfel de sancțiune se poate aplica potrivit art. 460 alin.2 teza ultima, în cazul in care terțul poprit refuză cu rea-credință îndeplinirea obligațiilor sale.
Din probele administrate în cauză rezultă însă că terțul poprit nu a acționat cu rea-credința, motiv pentru care a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind aplicarea sancțiunii amenzii judiciare.
Pe calea apelului, terțul poprit A.F.P. Timișoara a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de validare a popririi, în principal ca inadmisibila, iar în subsidiar pe fondul cauzei, ca neîntemeiata si pe cale de consecința, desființarea popririi înființate în dosarul execuțional nr. 336/Ex/2012 de S.C.P.EJ. "M. & Asociații".
În motivare, a învederat că instanța de fond a admis cererea cu ușurința, fără a motiva hotărârea temeinic, bazat pe probe, raportându-se doar la faptul ca potrivit art. 21. alin.5 din Legea 215/2001, despăgubirile pe care trebuie sa le plătească unitatea administrativ teritoriala in urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecata si ramase definitive sunt asigurate de la bugetul local. De asemenea, s-a mai arătat că instituția care are contul la T. Timișoara este Primăria Săcălaz, in cadrul căreia funcționează in baza HG nr. 890/2005 C. L. de Fond Funciar a cărei conducere este asigurata de către Primar, iar pentru executarea silita prin poprire se poate înființa poprire asupra contului aparținând Primăriei Săcălaz.
Cererea formulata de reclamante prin care se solicita validarea popririi este inadmisibila având in vedere faptul ca terțul poprit T. Timișoara nu datorează nici un fel de sume de bani debitorului C. L. de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Săcălaz.
Astfel, în esență, procedura validării popririi, prevăzuta de art. 460 C.proc.civ. reprezintă o modalitate prin care creditorii unui debitor urmărit tind la obținerea unui titlu executoriu in temeiul căruia pot executa silita un terț poprit, care in același timp are si calitatea de debitor al debitorului urmărit, pentru toate sumele pe care terțul poprit le datorează debitorului urmărit.
Or, în speța, nu ne regăsim in cazul validării popririi prevăzut de art. 460 C.proc.civ. întrucât terțul poprit T. Timișoara NU datorează nici un fel de sume de bani debitorului C. L. de Fond Funciar - Săcălaz, iar o viitoare executare silita prin executor judecătoresc a terțului poprit T. Timișoara pentru debitul datorat de către entitatea fara personalitate juridica C. L. de Fond Funciar - Săcălaz, in calitatea de titular al obligației de plata stabilite prin sentința civila nr. 3534/26.04.2004 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr. 9386/12.08.2003, definitiva in șnur cu decizia civila nr.252/05.04.2005 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr.6618/c/2004, si Decizia civila nr. 2754/R/13.10.2005 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara este absolut inadmisibila, raportat la prevederile art. 460 alin. 2 C.pr.civila, coroborate cu prevederile art. 3711 alin. 1 C.pr.civila si art. 3731 alin. 1 C.pr.civila, O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modificata si completata de Legea nr. 110/2007, si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Validarea popririi înființate de către executorul judecătoresc ar fi putut fi încuviințata de instanța doar in cazul in care terțul poprit ar fi datorat sume de bani debitorului, iar executarea silita a terțului poprit in baza hotărârii de validare a popririi s-ar putea face tocmai si exclusiv pentru sumele pe care terțul le are de plătit debitorului, sume pe care le va vira in schimb in contul creditorilor urmăritori.
Sub acest aspect, in principiu, terții popriți pot fi încadrați in doua categorii, si anume: terți popriți debitori ai debitorului urmărit, care datorează sume de bani debitorului urmărit in baza unor raporturi obligaționale diverse, si terți popriți depozitari ai resurselor financiare ale debitorului urmărit, care nu datorează debitorului urmărit nici un fel de sume de bani in baza vreunor raporturi obligaționale, ci doar administrează conturi de disponibil bănesc ai debitorului urmărit, categorie din care fac parte băncile si trezoreria statului.
Rezulta in mod clar ca procedura validării popririi, in temeiul art. 460 C.pr.civila este in principiu admisibila numai in cazul terților popriți debitori ai debitorului urmărit, care datorează sume de bani debitorului urmărit in baza unor raporturi obligaționale diverse, iar nu si in cazul terților popriți depozitari ai resurselor financiare ale debitorului urmărit, care nu datorează debitorului urmărit nici un fel de sume de bani in baza vreunor raporturi obligaționale ci doar administrează conturi de disponibil bănesc ai debitorului urmărit, fata de care aceasta procedura de validare a popririi este inadmisibila.
Explicația acestei proceduri legale a validării popririi este logica si deosebit de simpla: prin achitarea creanței către creditorii debitorului urmărit, terțul poprit debitor al debitorului urmărit își stinge propriul sau debit fata de debitorul urmărit, realizându-se in același timp si o stingere a debitului debitorului urmărit fata de creditorii săi.
T. Timișoara, in calitate de terț poprit, nu a putut proceda, pana in momentul de fata, la înființarea popririi asupra contului debitorului C. L. de Fond Funciar Săcălaz, in calitatea de titular al obligației de plata stabilite prin sentința civila nr. 6063/14.03.2011 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr. 9510._, definitiva in șnur cu decizia civila nr. 1047/R/25.10.2011 pronunțata de Tribunalul T. in același dosar, întrucât prin codul unic de înregistrare indicat de către acesta in adresa înregistrata la A.F.P. Timișoara cu nr._/12.10.2012, si anume_ nu este al debitorului din titlul executoriu - C. L. de Fond Funciar Săcălaz, ci al Unității Administrativ Teritoriale .> In acest sens, A.F.P. Timișoara a depus la dosarul cauzei copie de pe codul unic de înregistrare_ eliberat de A.N.A.F. București, din care rezulta ca acesta aparține unității administrativ-teritoriale . de drept public, cu capacitatea juridica deplina si patrimoniu propriu, titular al codului de înregistrare fiscala si al contului deschis la T. Timișoara, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, care insa nu este titularul obligației de plata din titlurile anexate si adresele de înființare a popririi.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că, deși este adevărat că art. 460 C.proc.civ. stabilește condiția pentru validarea popririi ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului, iar în speță acest debitor este C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz, care nu dispune de un buget propriu și nu are cont deschis pe numele său la terțul proprit, apelantul A. Timișoara, instanța de fond a reținut în mod corect că debitorul funcționează în cadrul Primăriei Săcălaz, care are buget propriu și cont propriu. Această organizare permite validarea popririi, mai ales că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească care în aplicarea legii a stabilit obligația de plată a intimatei debitoare C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz.
A admite interpretarea restrictivă avansată de apelant ar echivala cu negarea dreptului intimatelor creditoare V. I., K. M. la executarea hotărârii, contrar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu consecința lipsirii de efecte a unei hotărâri judecătorești obligatorii, așa cum a evidenția și instanța de fond.
Prin urmare, textul art. 460 C.proc.civ. trebuie interpretat și prin coroborarea sa cu textele de lege care stabilesc modul de organizare a autorităților publice, finanțarea acestora, iar textele invocate de instanța de fond din OG nr. 22/2002, OUG nr. 146/2002, HG nr. 890/2005 sunt pertinente cauzei și nu au fost înlăturate prin motivele de apel formulate de terțul poprit.
Deși apelanta a invocat faptul că hotărârea pronunțată contrazice actele normative menționate, nu aduce nici un argument în acest sens. De altfel, deși intimata C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săcălaz nu are cont deschis la A. Timișoara, este evident că și această instituție beneficiază de sume de bani pe care le obține prin intermediul instituției în care funcționează, în același timp efectuează prin aceeași instituție plăți pentru achitarea datoriilor proprii. În aceste operațiuni se folosesc contul și codul comunei Săcălaz.
Apelantul redă dispozițiile art. 21 și 23 din Legea nr. 215/2001, dar acestea se referă la definiția și descrierea unităților administrativ teritoriale, a organelor deliberative ale administrației publice, astfel încât nu interzic nici în mod implicit validarea dispusă de instanța de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen terțul poprit A. Timișoara, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare, a reprodus motivele de apel invocate drept critici aduse hotărârii primei instanțe.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate conform celor mai sus- arătate și în baza dispozițiilor art. 306 al. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În mod legal a menținut instanța de apel interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 460 C.p.c. raportat la art. 6 CEDO, reținând că debitorul funcționează în cadrul Primăriei Săcălaz, instituție cu buget propriu și cont propriu și că, prin prisma modului de organizare și funcționare a instituțiilor publice, incidența dispozițiilor OG 22/2002, OUG 146/2002, HG 890/2005 a fost legal reținută. Se observă că nici pe calea recursului terțul popit nu înlătură menținerea în apel a celor astfel reținute de Judecătoria Timișoara prin sentința pronunțată și nici considerentele deciziei vizând modalitatea în care debitorul procedează la efectuarea de plăți ori beneficiază de sume de bani.
Respingând apelul, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 21,23 din Legea nr. 215/2001 redate de terțul poprit apelant nu interzic validarea dispusă de prima instanță; pe calea recursului, recurenta redă aceleași texte legale, fără a critica decizia sub aspectul reținerii conformării validării cu normele legale arătate.
Hotărârea tribunalului a fost examinată sub aspectul legalității prin prisma susținerilor recurentei, astfel că înscrisul depus la dosar de creditoarele intimate conform căruia executarea silită s-a încheiat nu este de natură a atrage modificarea deciziei recurate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 C.p.c. raportat la art. 304, 306 al. 2 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de terțul poprit A.F.P. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 440/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Creditoarele intimate au solicitat prin apărător obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, fără însă a face dovada suportării acestor cheltuieli, astfel că pretențiile formulate în acest sens vor fi respinse ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de terțul poprit A.F.P. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 440/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații V. I. și K. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 20.11.2013;
Tehnored. C.J.- 25.11.2013; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: A. C.; M. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 402/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
