Cereri. Decizia nr. 970/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 970/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 636/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 970/R
Ședința publică din 24 iulie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul I. M. M. împotriva deciziei civile nr. 602/18.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata K. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depus, prin Serviciul registratură:
La data de 16 iulie 2013, de către intimată, întâmpinare, în două exemplare și delegație de reprezentare (f. 20-22)
Instanța, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri, apreciind că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, reține cauza, spre deliberare.
Cu prilejul deliberării, s-a constatat că a fost trimisă prin fax o cerere de recuzare formulată de către contestatorul I. M. M..
Cererea de recuzare se referă la întregul complet de vară C2, și susține ideea că membrii completului și-au spus părerea cu privire la soluția judiciară.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. 1 și art. 27 pct. 7 C.pr.civ..
În vederea soluționării incidentului procedural, s-a procedat la redeschiderea dezbaterilor, reapelarea cauzei, în vederea punerii în discuție a acestui incident și la suspendarea judecării acesteia, la termenul din data de 24 iulie 2013, până la soluționarea cererii de recuzare.
Cererea de recuzare menționată mai sus a fost soluționată prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 iulie 2013, prin respingerea acesteia, după cum rezultă din conținutul încheierii menționate ( fila 24 dosar).
După soluționarea cererii de recuzare s-a reluat judecarea prezentei cauze, procedându-se la apelul acesteia în ședință publică.
S-a constatat, că nici una dintre părți nu este prezentă, procedura fiind îndeplinită.
Existând o cerere expresă de judecarea cauzei în lipsă, formulată de către intimata K. A. M., prin întâmpinare, instanța va reține cauza pentru judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
La data de 19 iunie 2013 petentul I. M. M. a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 602/18.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În motivarea contestației s-a arătat că litigiul ar avea o valoare sun 100.000 lei, iar calea de atac este doar recursul, fiind de competența Tribunalului T..
Ca atare, hotărârea dată în recurs, de către o instanță necompetentă, este nulă de drept.
S-au făcut apoi susțineri privind starea de fapt legată de plata banilor pentru apartament și dovedirea, cu chitanțe sau ordin de plată, a plății prețului.
În final se susține că instanța, dacă a reținut că nu s-a plătit prețul, trebuia să anuleze contractul și nu să oblige contestatorul să plătească prețul.
În drept s-a făcut trimitere la art. 317 pct. 2 și art. 318 teza I și teza a II-a C.pr.civ.
Examinând contestația în anulare, prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute art. 317-321 C.pr.civ. se reține că aceasta este nefondată.
Prima critică, privind valoarea litigiului ( sub 100.000 lei ) și existența doar a căii de atac a recursului, de competența Tribunalului T., încadrată în drept de contestator prin trimitere la prevederile art. 317 alin 1 pct. 2 C.pr.civ., nu are corespondent în speța dedusă judecății.
Judecătoria Lugoj a fost investită cu o acțiune care a avut mai multe petite, unele dintre acestea vizând obligarea pârâtului I. M. M. la plata prețului prevăzut în contractul de vânzare cumpărare, iar altele, au vizat anularea contractului de vânzare cumpărare, ca urmare a unui consimțământ afectat de vicii ( eroare obstacol privind natura contractului).
Acest gen de acțiune civilă este supusă atât căii de atac a apelului, cât și a recursului, de competența Curții de Apel Timișoara, susținerile contestatorului pe această temă fiind nefondate.
A doua critică vizează o trimitere la starea de fapt, respectiv la modul în care instanțele care au soluționat fondul cauzei au interpretat probele, depozițiile martorilor, etc, atunci când au reținut că pârâtul este ținut a achita prețul contractului de vânzare cumpărare.
Această a doua critică, probabil contestatorul a înțeles să o motiveze în drept prin trimitere la art. 318 alin. 1, respectiv ceea ce legiuitorul denumește „greșeală materială”.
Susținerile privind această teză nu sunt de natură a face incidente prevederile art. 318 alin. 1 C.pr.civ., în speță, deoarece textul de lege are în vedere acele „greșeli materiale” care se referă la aspecte privind aplicarea formală a dreptului și nu probleme ce țin de judecarea fondului cauzei, inclusiv prin administrarea de probe.
Față de cele arătate contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare introdusă de I. M. M., împotriva deciziei civile nr. 602 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. dr. L. L. M. G.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. L.L. – 25.07.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 25.07.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 339/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1755/2013. Curtea de... → |
|---|
