Obligaţie de a face. Decizia nr. 344/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 25259/325/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 344/R
Ședința publică din 28 Februarie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER:D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 825/A/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S. (O.) A. pârâta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul-recurent, consilier juridic S. V., pentru reclamanta-intimată, (lipsă), răspunzând avocat C. C.-C..
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 20.02.2013 de către pârâtul-recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 0,15 lei, conform mențiunilor din citativ.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu admiterea acestuia și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită admiterea recursului pârâtului-intimat, instanța de apel nefăcând referire, în conținutul deciziei civile recurate, la apelul pârâtului Primarul M. Timișoara.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată de pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.10.2010, reclamanta S. (O.) A. a chemat în judecată pârâta P. M. Timișoara prin Direcția Urbanism, Serviciul Banca de Date Urbane, Birou Cadastru, Avizare Documentații și Intabulări, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la tăierea gardului pentru a asigura reclamantei accesul la trecere din . acesteia, înscris în CF nr._ Timișoara cu nr. top 9400/1/1, pe care se află amplasată o rulotă; să autorizeze reclamanta la tăerea gardului cu cheltuiala pârâtei, în cazul în care acesta nu se va conforma dispozițiilor instanței și obligarea pârâtei la atribuirea unui număr poștal provizoriu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a cumpărat la data de 22.03.2010 de la numiții I. A. M., I. I., S. A. și Sarandan D. I., . în suprafață de 224 mp, înscris în CF nr._ cu nr. top 9400/1/1 și teren intravilan în suprafață de 28 mp înscris în CF nr._ cu nr. top 9400/1/3 situate inițial administrativ în Timișoara, ., jud. T., așa cum reiese și din copia contractului de vânzare-cumpărare anexat acțiunii, însă la această dată . există, pe aceasă stradă fiind edificate astăzi cămine studențești.
Reclamanta a învederat instanței că . în CF nr._ Timișoara cu nr. top 9400/1/1 proprietatea sa, se află față de . distanță de cca. 140 metri, această distanță reprezentând practic trotuarul dintre . de teren aflată în proprietatea reclamantei, care este domeniu public împreună cu . CF anexat la dosar.
Prin edificarea acelui gard de sârmă de o înălțime aproximativă de 1 m, după ce reclamanta a cumpărat . a îngrădit accesul direct la terenul reclamantei, pe care se află amplasată o rulotă, ceea ce creează dificultăți în desfășurarea activității comerciale și aduce grave prejudicii, pentru că nu mai există o alte cale de acces directă. Reclamanta a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta să îi atribuie și un număr poștal provizoriu, având în vedere că în momentul de față . există, lucru care reiese cu certitudine din corespondența purtată cu pârâta.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în conformitate cu prev. art. 1075-7077 C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare, pârâta a arătat că parcela situată între . reclamantei cu nr. top. 9401/1, inscris în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.l Timisoara), face parte din domeniul public al M. Timisoara conform HCL nr.34/2010. Art.2 din HCL nr.34/2010 arată că, „terenurile înscrise în CF nr. 1 și CF nr.2 Timișoara, precum și cele transcrise în alte cărti din CF nr. 1 și CF nr.2, fac parte din domeniul public al M. Timișoara".
Pe această parcelă de teren este amenajat spațiu verde. . desființată odată cu punerea în execuție a detaliului de sistematizare privind amenajarea Campusului Universitar. Terenul străzii Dodona, a fost afectat de căminele nr. 18, 13, 10 C, și de clădirea Facultății de Medicină, cu aleile de acces aferente. Conform PUZ aprobat prin HCL nr.93/1998 zona respectivă este zonă universitară compactă. Reclamanta a solicitat emiterea certificatului de urbanism în scopul de amplasare construcție cu caracter provizoriu în regim P pentru alimentație publică; s-a eliberat certifìcatul de urbanism nr. 5140/29.11.2010, prin care s-a concluzionat că, propunerea făcută nu se încadreaza în prevederile PUZ aprobat prin HCL nr.93/1998, HG nr.525/1997, RLU, OMS nr. 536/1997. Reclamanta nu a înaintat documentația în vederea obținerii autorizației de construire și nici nu a contestat certifìcatul de urbanism prin care i s-au comunicat condițiile tehnice de construire pe acea parcelă de teren. Reclamanta a construit fără a deține autorizație de construire, drept urmare s-a întocmit procesul verbal de contravenție nr. 22/70/23.04.2010. Reclamanta a formulat plângere contravențională, care a fost respinsă prin sentința civilă nr._/08.09.2010 definitivă și irevocabilă.
Pârâta în temeiul prevederilor art. 24 lit. b din Legea nr.50/1991 a formulat plângere penală împotriva reclamantei înregistrată la P. sub nr.8243/P/2010, întrucât nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de contravenție mai sus arătat, continuând lucrările fără a deține autorizație de construire. De asemenea, s-a formulat acțiune de chemare în judecată împotriva aceleași reclamante având ca obiect obligarea acesteia la aducerea la starea inițială a terenului situat în Timisoara, ., (Complex Studențesc), nr. top. 9400/1/1, iar în caz contrar să fie autorizată pârâta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala acesteia.
Prin sentința civilă nr.2630/08.02.2011, instanța a admis acțiunea civilă formulată, a obligat pârâta S. A. la demolarea lucrării ilegal executate, menționată în procesul verbal de contravenție nr.22/70/23.04.2010 și la aducerea la starea inițială a imobilului în termen de o lună, de la rămânerea irevocabilă a hotărârii iar în caz contrar autorizează reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei. Față de cele arătate mai sus, a rezultat fără putință de tăgadă caracterul ilegal al construcției executată de reclamantă, în disprețul dispozițiilor legale respectiv Legea nr.50/1991.
în ceea ce privește solicitarea de tăiere a gardului, pentru a se asigura accesul de trecere din . are nici un suport legal, atâta timp cât reclamanta are acces la proprietatea sa. În ceea ce privește adeverința de nomenclator stradal, solicitată aceasta nu a putut fi eliberată deoarece nu exista acces direct la .> La data de 10.05.2012, reclamanta a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat instanței de judecată să dispună și permiterea accesului auto. Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate pentru clarificarea situației existente la fața locului.
Prin sentința civilă nr._/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. (O.) A., în contradictoriu cu pârâta P. M. Timișoara prin Direcția Urbanism, Serviciu Banca de Date Urbană, Birou Cadastru, Avizare Documentații și Intabulări.
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere pietonală și auto pe terenul înscris sub nr.top.9401/1, în favoarea imobilului de sub nr.top. 9400/1/1 înscris în CF nr._ Timișoara, conform raportului de expertiză întocmit de exp.ing.T. N. T., la data de 22.02.2012.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată și precizată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.316,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a cumpărat la data de 22.03.2010 de la numiții I. A. M., I. I., S. A. și Sarandan D. I., . în suprafață de 224 mp, înscris în CF nr._ cu nr. top 9400/1/1 și teren intravilan în suprafață de 28 mp înscris în CF nr._ cu nr. top 9400/1/3 situate inițial administrativ în Timișoara, ., jud. T., așa cum reiese și din copia contractului de vânzare cumpărare anexat acțiunii.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert T. N. T., conform CF nr. 7667, imobilul cu nr.top.9400/1/1 în suprafață de 224 mp., are ca și descriere: gradină în ., dar această adresă nu mai corespunde cu realitatea faptică din teren, . cuprinsă în zona ocupată de căminele studențești. Expertul a arătat că imobilul cu nr. top. 9400/1/1 ar putea avea acces de trecere de la . traversarea spațiului verde cuprins în .. 9401/1, (proprietar fiind Statul Român), prin înscrierea unei servituți de trecere pietonală și auto pe porțiunea prezentată în planșa nr.2 anexată la raportul de expertiză, ..9400/1/1 neavând front stradal de la . a concluzionat cu privire la acest aspect că imobilul aflat în proprietatea reclamantei poate avea acces de trecere cu piciorul și auto prin .. 9401/1 prin înscrierea unei servituți de trecere cu dimensiunile 3,00m ori 15,46 m (G-H-I-J), afectând suprafața de teren de 46,38 mp., corespunzător planșei nr.2 anexată la raportul de expertiză.
Expertul a mai arătat că imobilului cu nr. top. 9400/1/1 nu i se poate atribui un număr poștal și adresă corespunzătoare, el nemaiavând front stradal la niciuna din străzile existente la ora actuală pe teren. Expertul a menționat, că doar P. M. Timișoara prin Serviciul Banca de Date Urbană, după pronunțarea sentinței în prezenta cauză, ar putea analiza atribuirea unui număr poștal definitiv și adresă corespunzătoare.
În răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că niciuna din specialitățile sale, respectiv topografie, cadastru și geodezie nu are ca obiect de activitate constatarea zădărniciei accesului la un imobil datorită gardurilor existente pe teren și nici dacă acestea pot sau nu a fi desființate. De asemenea expertul a arătat că nu are cum să dețină informații cu privire la numerele poștale atribuite de către P. M. Timișoara pentru clădirile aflate pe . în consecință nu poate să facă propunere de număr poștal.
Din declarația martorului G. C. S. s-a reținut că acesta este administrator la . și că reclamanta a transmis dreptul de folosință asupra terenului către această societate. Martorul a arătat că el cunoaște starea de fapt a terenului pe care se desfășoară activități economice. Martorul a menționat că, în opinia sa, există posibilitatea fizică de a se asigura accesul la această parcelă, întrucât aceasta este despărțită de stradă doar printr-un spațiu verde care este domeniu public.
Având în vedere cele arătate mai sus, coroborând declarația martorului audiat în cauză cu concluziile raportului de expertiză, văzând prev. art.576 și urm. Cod civil, judecătoria a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă și a dispus instituirea unei servituți de trecere pietonală și auto pe terenul înscris sub nr.top.9401/1, în favoarea imobilului de sub nr.top. 9400/1/1 înscris în CF nr._ Timișoara, conform raportului de expertiză întocmit de exp.ing.T. N. T., la data de 22.02.2012.
Având în vedere concluziile formulate de către expert atât în raportul de expertiză cât și în răspunsul la obiecțiuni, expuse mai sus, instanța a respins celelalte capete de cerere formulate de către reclamantă.
Având în vedere prev.art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.316,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar, plata onorariului de expert nefiind dovedită.
Împotriva sentinței civile nr._/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declarat apel reclamanta S. A., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei și la plata onorariului de expert, ca dovedit și achitat la momentul pronunțării hotărârii.
Așa cum o dovedesc chitanțele atașate apelului declarat, onorariul expertului desemnat în cauză în cuantum total de 2.750 lei a fost achitat ăn două tranșe, avans în sumă de 500 lei achitat la data de 12.12.2011. respectiv diferența în sumă de 2.250 lei achitat la data de 30.05.2012.
În condițiile în care nu ar fi fost achitat onorariul, Biroul de Expertize Judiciare nu ar fi depus la dosarul cauzei expertiza și răspunsul la obiecțiuni, ori ar fi solicitat instanței să pună în vedere să achite sumele datorate, sau să fie dați în debit, ori nici una dintre aceste variante nu a fost pusă în practică.
Pentru aceste considerente, apelanta a solicitat instanței de apel să constate că onorariul a fost achitat și să modifice în parte hotărârea, în sensul admiterii cererii de acordare și obligare la plata a pârâtei, a tuturor cheltuielilor ocazionate de proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 825/A/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta S. A., împotriva sentinței civile nr._/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Primarul M. Timișoara-Direcția Urbanism.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că Legea nr.146/1997, prin al său art.20 alin.1 spune că „ taxele de timbru se plătesc anticipat” iar, textul interpretativ circumscris alin.1 apartenent art.35 din ale sale Norme Metodologice, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției cu nr. 769/C/1999 că „taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat”. Altfel spus, taxele judiciare de timbru se achită înainte de primirea (înregistrarea) efectuarea sau eliberarea oricăror acte supuse acestei norme legale. A.. 2 al textului antemenționat prevede că, „instanțele judecătorești–cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție-, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate, obligând partea să plătească până la primul termen de judecată”.
Așa stând lucrurile, cum apelanta nu a înțeles a se supune exigențelor legii, și a achita taxele de timbru stabilite de instanța de judecată prin rezoluție și anume de 8 lei taxa de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art.11 alin.1 liniuța a doua din legea taxelor de timbru cu nr.146/1997, deși a fost legal citată cu această mențiune, devin incidente în speță prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora, „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.„
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul T., pârâtul Primarul M. Timișoara a declarat recurs în termen legal la data de 11.01.2013, solicitând admiterea lui, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat împotriva hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.
Pârâtul recurent a susținut nelegalitatea deciziei civile recurate, urmare a faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat și pe apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr._/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rezumându-se doar la a examina apelul reclamantei.
Prin urmare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 6 și art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea apelului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 312 pct. 3 Cod procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Împotriva sentinței civile nr._/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 12.07.2012, au declarat apel în termen legal, atât reclamanta O. A.-născută S., cât și pârâta P. M. Timișoara-Direcția Urbanism, la 11.10.2012-fila 9-11 dosar apel.
Deși tribunalul a fost legal învestit cu soluționarea celor două apeluri, acesta s-a pronunțat doar asupra apelului declarat de reclamantă, omițând a examina și apelul pârâtului.
Conform art. 129 aliniat final Cod procedură civilă, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, având obligația de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu judecata cărora a fost învestită. Instanța de apel a încălcat prevederile sus-menționate, deoarece a fost sesizată cu judecata a două apeluri, însă a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de pârât, pricinuindu-i acestuia o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea hotărârii (parțială, adică strict se reexaminează apelul respectiv), și trimiterea cauzei pentru rejudecare conform art. 15 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente, hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală și în temeiul art. 312 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, va fi casată, parțial, doar în ceea ce privește soluția apelului declarat de pârât, fiind menținute dispozițiile privind anularea ca netimbrat a apelului reclamantei-neatacate cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 825/A/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S. (O.) A. pârâta, având ca obiect obligația de a face.
Casează, parțial, decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat de pârâta P. M. Timișoara prin Primar.
Menține în rest dispozițiile deciziei civile privind anularea ca netimbrat a apelului declarat de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 Februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
D. K.
Red. M.G/20.03.2013
Tehnored. D.K/2ex/20.03.2013
Prima instanță: Judecătoria Timișoara: Judecător:-C. L.
Instanța de apel: Tribunalul T.:Judecători-Z. H. și D. H.
| ← Cereri. Decizia nr. 1614/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 339/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
