Revendicare imobiliară. Decizia nr. 647/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 2642/55/2009**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 647
Ședința publică din 27.03.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL A., reprezentat prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 3362 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. G. C. și B. M. și intimații pârâți A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 24.04.2013 de către pârâtul A.A.A.S. întâmpinare.
Reclamanții arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată că, față de data depunerii întâmpinării de către pârâtul A.A.A.S. și în baza art. 320 alin. 2 C. pr. civ., aceasta nu are natura unei întâmpinări ci a unor concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reclamanții arată că își susțin acțiunea formulată, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursului .
CURTEA
Deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3362/17.12.2012 pronunțată în rejudecare de Tribunalul A. în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile inadmisibilității scțiunii, a lipsei calității procesual active a reclamanților și a lipsei calității procesual pasive a pârâtului Muncipiul A. prin Primar; au fost admise excepțiile lipsei calității procesual pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a lipsei calității procesual pasive a Sratului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A. și a fost respinsă cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu acești pârâți, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată, precizată de reclamanții B. G. C. și B. M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. prin Primar pentru despăgubiri întemeiate pe Legea nr.10/2001; a fost obligat pârâtul Municipiul A. prin Primar să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent celor 2 două imobile din litigiu care au fost expropriate, în suprafață de 337,53 mp, situate în A., fostă Calea Armatei Roșii, Nr.30, apartamentele nr 4 și 7, identificate în CF nr._ A. cu nr.top 195/a/IV și cartea funciară nr._ A. cu top 195/a/VII, sumă ce va fi actualizată, la zi, începând cu data la care s-a făcut plata proprietarilor expropriați -7 mai 1988; despăgubirile se vor acorda în temeiul și conform procedurii reglementate de Titlul VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pârâtul urmând să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri și să înainteze dosarul la Comisia Centrală.
P. a dispune astfel, instanța a constatat că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. sub nr. 2642/55 la data de 05.03.2009, reclamanții B. G. C. și B. M. C. au chemat în judecată pârâții Primăria M. A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele a le recunoaște și a le achita suma de 1.036.792 lei RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilelor identificate în CF_ A. cu nr. top 195/a/IV și cartea funciară A. nr._ A. cu top 195/a/VII.
În motivare, au arătat că imobilele mai sus arătate au fost proprietatea antecesorului numitei B. M. C., M. D., născută C. și C. D. respectiv a numitului C. I., iar imobilele au fost trecute abuziv în patrimoniul statului român fără ca antecesorii să fi primit despăgubiri.
În drept, Legea nr.10/2001 modificată, L.1/2000, L.247/2005 modificată prin OUG 81/2007 iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.6300/ 29 iunie 2009, Judecătoria A. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A..
Prin Sentința civilă nr.636/30.09.2010, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată, precizată de reclamanții B. G.-C. și B. M.-C. împotriva pârâtei A. București și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 822.000 lei, cu titlul de despăgubiri și a respins acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâtelor Primăria M. A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Împotriva Sentinței civile nr.636/30.09.2010 a Tribunalului A., a declarat apel în termenul legal pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin Decizia nr.1846 pronunțată la data de 14.03.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr.584/16.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara–Secția civilă pe care a casat-o, a admis apelul declarat de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentintei civile nr.636 din 30.09.2010 pronunțată de Tribunalul A. - Sectia civilă pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Privitor la excepțiile care au fost unite cu fondul cauzei, Tribunalul A., raportat la art.315 alin.1 și 3 codul de procedură civilă și la considerentele Deciziei nr.1846 /14.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit următoarele:
La data de 26.11.2001, conform adresei de la fila 37 dosar prima instanță, înăuntrul termenului prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 modificată, antecesorii reclamanților al căror drept de proprietate este dovedit cu copiile de carte funciară de la dosar, respectiv M. D., născută C., C. D. și C. I. au înaintat Primăriei M. A. un înscris prin care au solicitat aplicarea Legii 10/2001 în privința imobilelor proprietatea acestora, situat în A. Calea Armatei Roșii nr. 30.
Prin acest înscris s-a arătat faptul că pentru grădina aferentă imobilelor proprietatea acestora, situată în A. Calea Armatei Roșii nr.30, nu au primit nici o despăgubire, ci doar pentru construcții au primit suma totală de 100.680,20 lei, iar în locul fostei lor case, în prezent demolate, este construit un . si o parte din Liceul Baptist.
În cauză, s-a format dosarul nr._/26.11.2001, este adevărat că nu s-a depus notificarea prin executorul judecătoresc, însă Primăria nu le-a dat nici un răspuns în legătură cu acest înscris.
Antecesorii reclamanților au depus ulterior, un alt înscris cu același conținut, conform adresei de la fila 38 dosar prima instanță, formându-se dosarul nr._/14.09.2005.
Raportat la adresele de la filele 37-38 prima instanță, Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru nerespectarea de către reclamanții B. G. C. și B. M. a procedurii administrative prevăzute de art 22 din Legea nr.10/2001.
Din Actul de cesiune cu titlu gratuit de la fila 7 prima instanță, rezultă că numiții M. D., născută C. și C. D., inclusiv pentru soțul antedecedat numitul C. I., au cesionat toate drepturile și obligațiile ce le-ar reveni asupra cele 2 două imobile din litigiu care au fost expropriate, situate în A. fostă Calea Armatei Roșii, Nr 30 apartamentele nr 4 și 7, identificate în CF nr._ A. cu nr.top 195/a/IV și CFArad nr._ A. cu top 195/a/VII.
Ca atare, față de actul de cesiune, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. G. C. și B. M., invocată de Primăria M. A. prin întâmpinare de la fila 84, ulterior reiterată, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai titularilor dreptului dedus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului, Tribunalul A. a constatat că într-adevăr nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru că A. pentru Valorificarea Activelor Statului, are calitate procesuală activă acordată de lege doar în cazurile exclusiv prevăzute de art.31 din Legea nr.10/2001, ceea ce nu este cazul, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului și în consecință a respins acțiunea reclamanților B. G. C. și B. M. ca fiind îndreptată greșit împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice A., raportat la art. 3 alin 1 pct-ul 81 din HG 34/2009 și art. 1 alin 2 și 3 din L 10/2001, a admis excepția și în consecință a respins acțiunea reclamanților B. G. C. și B. M. ca fiind îndreptată greșit împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În sfârșit, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A. prin Primar a respins-o ca nefondată, raportat la art. 21, 77 din L nr 215/2001, municipiile fiind persoane juridice ce pot sta în justiție, prin reprezentantul lor legal, adică primarul conform art. 67 alin 1 din aceeași lege.
Prin precizarea de acțiune de la fila 86, reclamanții au chemat în judecată și pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, ulterior aceștia precizând că își menține acțiunea și față de pârâții Municipiul A. prin primar și S. R. prin MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Pe fond, din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Din contractele de vânzare –cumpărare din 07 septembrie 1972 de la fila 13-14 și 20 prima instanță rezultă că numiții C. D. și C. I. au cumpărat două imobile situate în A., fostă Calea Armatei Roșii, Nr.30 apartamentele nr.4 și 7, identificate în cartea funciară nr._ A. cu nr.top 195/a/IV și cartea funciară A. nr._ A. cu top 195/a/VII.
Din cartea funciară A. nr._, in extenso, de la fila 9-10 dosar prima instanță, -teren total 1417 mp- rezultă că, în baza Decretului RSR nr 122/1988 ,imobilul a trecut în proprietatea Statului R., cu titlu de expropriere, iar la data de 21 iulie 1988, în baza adeverinței nr._, s-a radiat construcția, rămânând intravilan viran .
Din adresa nr.7520/25 mai 1988 a fostului IJGCL A. de la fila 17 prima instanță rezultă că numitului C. I., prin Procesul Verbal nr 73/7 mai 1988 i s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenurile și construcțiile situate în A. Calea Armatei Roșii, Nr.30, care au fost expropriate prin Decretul RSR nr 122/1988, în sumă de_, 80 lei
Din aceeași adresă, de la aceeași filă, se mai reține faptul că numitei C. D., prin Procesul Verbal nr 73/7 mai 1988 i s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenurile și construcțiile situate în A., Calea Armatei Roșii, Nr.30, care au fost expropriate prin Decretul RSR nr 122/1988, în sumă de_,15, lei.
Tot din adresa nr.7520/25 mai 1988 a fostului IJGCL A. rezultă că numitei C. D., prin Procesul Verbal nr 73/7 mai 1988 i s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenurile și construcțiile situate în A.,Calea Armatei Roșii, Nr.30, care au fost expropriate prin Decretul RSR nr 122/1988, în sumă de_, 25 lei .
Rezultă că pentru terenurile și construcțiile expropriate prin Decretul RSR nr.122/1988, celor trei antecesori ai reclamanților - M. D., născută C., C. D. și C. I. li s-a restituit de către S. R. suma totală de 100.680,20 lei, sumă pe care, dealtfel cei trei au recunoscut că au primit-o prin adresele nr._ /26.11.2001 de la de la fila 37 prima instanță, ( adresă prin care au solicitat despăgubiri ) .
La data de 26.11.2001, conform adresei de la fila 37 dosar prima instanță, înăuntrul termenului prevăzut de art. 22 alin.1 din Legea nr.10/2001 modificată, antecesorii reclamanților al căror drept de proprietate este dovedit cu copiile de carte funciară de la dosar, respectiv M. D., născută C., C. D. și C. I. au înaintat Primăriei M. A. un înscris prin care au solicitat aplicarea Legii 10/2001 în privința imobilelor proprietatea acestora, situat în A. Calea Armatei Roșii nr.30.
Prin acest înscris s-a arătat faptul că pentru grădina aferentă imobilelor proprietatea acestora, situată în A. Calea Armatei Roșii nr.30 nu au primit nici o despăgubire, ci doar pentru construcții au primit suma totală de 100.680,20 lei, iar în locul fostei lor case, în prezent demolate, este construit un . si o parte din Liceul Baptist.
În cauză, s-a format dosarul nr._/26.11.2001; este adevărat că nu s-a depus notificarea prin executorul judecătoresc, însă Primăria nu le-a dat nici un răspuns în legătură cu acest înscris.
Antecesorii reclamanților au depus ulterior, un alt înscris cu același conținut, conform adresei de la fila 38 dosar prima instanță, formându-se dosarul nr._/14.09.2005.
La data de 22.02.2007, prin adresa cu același nr, ( fila 16 prima instanță) Primăria M. A. a răspuns că nu s-au adresat Comisiei de aplicarea Legii 10/2001 în termen, astfel că sunt decăzuți din drepturi adresă care ar fi putut fi considerată ca decizie dacă ar fi fost redactată în condițiile legii, astfel că nu se poate reține că aceștia nu s-au conformat dispozițiilor Legii 10/01 modificată.
Potrivit art.3 al.1 lit.a și art.4 al.2 și 4 din Legea nr.10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III din Legea nr.10/2001 profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus cererea de restituire.
De asemenea, instanța a constatat că imobilul pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, astfel după cum aceasta a fost reglementată de art.2 al.1 lit.h din Legea nr.10/2001 care se referă la „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 al.1 din Legea nr.213/1998”.
Potrivit art.1 al.2 din Legea nr.10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Totodată, potrivit art.11 al.3 și 4 din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren și construcții din valoarea de piață a imobilului expropriat, valoare ce se stabilește potrivit standardelor internaționale de evaluare .
P. stabilirea cuantumului despăgubirilor, în primul ciclu procesual, în luna aprilie 2010, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară de către expert Aster C. stabilindu-se valoarea de piață a despăgubirilor de 822.000 lei, iar valoarea tehnică totală de 616.953 lei, din care, pentru apartamentul IV -156.683 lei, apartament VII - 99.747 lei, garaje 50.849 lei, iar terenul aferent celor 2 apartamente, în suprafață de 337,53 mp, o valoare de 309.674 lei ( filele 94-105 prima instanță)
Tribunalul nu a stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților, întrucât în materie de despăgubiri dispozițiile Legii nr.10/2001 fac trimitere la dispozițiile legii speciale de stabilire și acordare a acestora, reprezentată de Titlul VII al Legii nr.247/2005, titlu intitulat regimul stabilirii și plății despăgubirilor eferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin această lege specială a fost înființată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care va analiza și va stabili cuantumul final al despăgubirilor ce se vor acorda, potrivit legii.
Cu alte cuvinte, după . Titlului VII al Legii nr.247/2005, instanțele de judecată nu mai sunt îndreptățite să stabilească cuantumul despăgubirilor, ci se vor pronunța asupra anulării dispozițiilor de respingere a notificării, obligând unitatea deținătoare să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri și înaintarea dosarului la Comisia Centrală.
Împotriva sentinței a declarat recurs în teremen Municipiul A. prin Primar care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a invocat că simpla solicitare formulată de antecesorii reclamanților, direct și nu prin executor judecătoresc nu respectă procedura prevăzută de art. 21 din Șlegea nr. 10/2001.
A făcut trimitere la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu referire expresă la decizia 1846/14.03.2012.
A invocat neobservarea de către prima instanță a împrejurării că pârâtul a răspuns prin adresa nr._/07.12.2001 solicitării antecesorilor reclamanților, îndrumându-i pe aceștia să depună notificare prin executor judecătoresc.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în condițiile art. 308 alin 2 C.pr. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 C. pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Corespunde realității că disp. art. 21 alin 3 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data sesizării pârâtului de către antecesorii reclamanților prevăd că notificarea formulată în baza acestei legi se comunică prin executor judecătoresc și că notificatorii nu au respectat această formalitate.
Se observă însă că Legea 10/2001 a fost adoptată în scopul reparării prejudiciilor suferite de foștii proprietari, abuziv deposedați de bunuri în perioada de referință a legii, astfel că dispozițiile sale trebuiesc interpretate în favoarea celor îndreptățiți la măsuri reparatorii.
Pe de altă parte, manifestarea de voință trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice pentru ca finalitatea adoptării legii să fie realizată.
Mai mult, Legea 10/2001 nu prevede sancțiunea decăderii persoanei ce se pretinde îndreptățită din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în sensul legii în situația în care notificarea nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc, astfel că sus-menționata cerere a antecesorilor reclamanților, înregistrată la pârât, cuprinzând elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului și a valorii despăgubirilor primite la data exproprierii poate fi asimilată cu o notificare în sensul art. 22 (fost 21) din lege, fiind indiferent că pârâtul ar fi îndrumat petenții să formulaze o nouă notificare, prin executor judcătoresc.
Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a respectat dispozițiile deciziei de casare, disp. art. 315 C. pr. civ. fiind respectate, împrejurare ce rezultă din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate.
P. aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr. civ., 3041 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul A. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 3362/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul A. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 3362/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/ 10.05.2012
Teh. AMT/2 ex./21.05.2013
Instanța de fond: Tribunalul A. – jud. D. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 648/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 1256/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
