Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1529/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1529/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 5764/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1529
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. G. împotriva sentinței civile nr. 1473/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 17.10.2013, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentului recurs, ca nefondat, reluând apărările invocate în ciclurile procesuale anterioare.
De asemenea, instanța constată că cererea de recurs a fost semnată și ștampilată de reprezentantul reclamantului, astfel cum s-a dispus la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, văzând că s-a solicitat judecarea pricinii și în absența părților la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ., instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefundat, și arată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, în sensul respingerii, ca tardivă, a acțiunii formulate de reclamant la data de 28.06.2012, termenul de 3 ani expirând la data de 14.06.2012, conform dispozițiilor art. 101 Cod proc.civ.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 28.06.2012 sub nr. dosar_, reclamantul R. G. a chemat in judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate caracterul politic al măsurilor administrative la care au fost supuși bunicii săi, S. T. și S. M., constând in strămutarea acestora si stabilirea domiciliului obligatoriu in localitatea Dudesti-Braila, in perioada 1951-1955, conform deciziei nr. 6200/1959 eliberata de Ministerul Afacerilor; obligarea Statului R. la plata contravalorii in lei la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, a sumei de 50.000 EUR, cu titlu de daune morale pentru traumele suferite de fiecare dintre persoanele mai sus menționate ca urmare a strămutării si obligării la munca forțată si domiciliu obligatoriu, in perioada sus amintita; obligarea Statului R. la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, s-a arătat că, așa după cum rezulta din adresa nr. 1246/26.10.2009 eliberata de M.. Militare, S. T., S. M., bunicii materni, si Sustrean E., matusa, au fost supuși măsurii strămutării in localitatea Dudești, din raionul B., unde acestora le-a fost stabilit un domiciliu forțat. În toata perioada in care au locuit lângă localitatea Dudești, condițiile de lucru si de viata ale antecesorilor reclamantului au fost inumane.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 221/2009.
Pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice București, în calitate de reprezentant legal al paratului S. R., a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, respingerea în totalitate a acțiunii, ca vădit neîntemeiata si nelegala, și respingerea eventualelor cheltuieli de judecata.
In motivarea întâmpinării, s-a arătat că s-a solicitat admiterea excepției privind prescripția dreptului la acțiune având in vedere ca reclamanta putea formula acțiunea in 3 ani de la data intrării in vigoare a legii 221/2009, or, acțiunea formulata de reclamanta in 19.06.2012 este tardiv formulata, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 14.06.2012.
Referitor la acțiunea in constatarea caracterului politic al așa-zisei condamnări a bunicilor reclamantului, s-a solicitat respingerea acțiunii in constatare ca neîntemeiata, invocând prevederile art. 3 și 4 din lege.
Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile morale in suma de 50.000 euro pentru prejudiciul moral pe care reclamantul apreciază că bunicii săi l-au suferit, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata si nedovedita, în principal, în temeiul disp. art. 5 alin. 1 pct. a din lege, iar în subsidiar, având in vedere faptul ca afirmațiile reclamantului cu privire la prejudiciul moral cauzat, familiei acestuia reprezintă afirmații care nu pot fi avute in vedere de către instanța in condițiile in care acestea sunt nedovedite prin mijloace de proba prevăzute de normele procedurale civile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 1473/30.04.2013 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul T. a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată din oficiu și a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul R. G. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul R. G. a formulat acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, lege specială, caracter ce se confirmă și prin instituirea unui termen de 3 ani pentru depunerea acțiunii.
Astfel, conform art. 5 alin.1 din lege orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al doilea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, acordarea de măsuri reparatorii, așa cum acestea sunt descrise în continuare.
Conform art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
În textul legii nr. 221 nu este stabilită o altă dată pentru ., astfel că se aplică regula din textul art. 12, anume ea a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, fiind publicată la data de 11.06.2009.
Termenul de 3 ani a expirat la data 14.06.2012, conform dispozițiilor art. 101 C.proc.civ., astfel că acțiunea depusă la data de 28.06.2012 este tardivă, motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul R. G. solicitând modificarea în parte, în sensul admiterii primului petit al cererii de chemare in judecata privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative la care au fost supuși bunicii săi, S. T. și S. M., constând în strămutarea acestora și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Dudesti-Braila, in perioada 1951-1955, conform Deciziei nr. 200/1951 și a deciziei nr.6200/1959 emise de Ministerul Afacerilor Interne.
În motivare, se arată că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a respins acțiunea "in corpore", invocând excepția tardivității formulării acțiunii, potrivit art. 12 din Legea nr. 24/2000 si art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009.
Apreciază că hotărârea instanței este nelegală în parte, respectiv în ceea ce privește primul capăt de cerere, privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a strămutării, petit asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, situație care echivalează cu o omisiune.
Coroborând toate aceste dispoziții legale, prevederile art. 3 și 4 din Legea nr.221/2009 cu dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.214/1999, rezultă că, în situația în care a avut loc o strămutare în altă localitate și impus domiciliul forțat pentru antecesorii reclamantului, măsura administrativa care s-a dispus are un caracter politic, caracter ce poate fi constatat de instanța de judecată.
Acțiunea de strămutare si restricție domiciliară rezultă din adresa nr. 1246/26.10.2009 a M.A.N., ca urmare a Deciziei nr. 200/1951 emisă de M.A.I. și a avut ca scop prestarea de munca forțată, neplătită și a vizat cetățenii care manifestau o atitudine ostilă față de regimul comunist, situație în care s-a găsit și S. T., bunicul reclamantului.
Văzând și dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, care consacră caracterul imprescriptibil al acestei acțiuni în constatare, apreciază că primul petit al cererii sale este pe deplin admisibil, sens în care solicită reformarea hotărârii atacate și admiterea în parte a acțiunii formulate.
În drept, OUG nr. 214/1999 și Legea nr.221/2009.
Intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentului recurs, ca nefondat, reluând apărările invocate în ciclurile procesuale anterioare.
În drept, art. 115-118 Cod proc.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul T. pronunțând o hotărâre temeinică și legală, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia și pe care instanța de recurs și le însușește.
Astfel, tribunalul a stabilit în mod corect termenul înăuntrul căruia putea fi formulată o acțiune în pretenții întemeiată pe prevederile Legii nr. 221/2009, temei invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Față de prevederile art. 12 din Legea nr. 24/2000 și de data publicării Legii nr. 221/2009 în Monitorul Oficial (11.06.2009), este justă concluzia tribunalului că prezenta acțiune promovată în data de 28.06.2012, a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, ce expira la 14.06.2012.
Nu se poate reține, ca întemeiată, afirmația reclamantului privind nesoluționarea primului capăt de cerere, față de conținutul sentinței recurate, din care rezultă cu evidență că s-a respins în întregime demersul judiciar al reclamantului, soluție ce este corectă, dar, pentru alte considerente, sens în care curtea va complini considerentele hotărârii primei instanțe.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 4 alin. 4 din Legea nr.221/2009, este imprescriptibilă doar acțiunea prin care persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, cer instanței de judecată să constate caracterul politic al acesteia.
Din tehnica legislativă folosită, rezultă cu evidență că actul normativ evocat cuprinde două ipoteze principale, urmate de alte două subsidiare: cele principale fiind condamnările cu caracter politic expres și limitativ prevăzute de art. 1 alin. 2 din lege, precum și măsurile administrative abuzive declarate expres de aceeași lege ca având caracter politic în cuprinsul art. 3.
Ipotezele subsidiare ale legii vizează: alte condamnări cu caracter politic, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare (alin. 3 al art.1) precum și alte măsuri administrative abuzive, decât cele reglementate de art. 3, dacă s-a urmărit scopul supra anunțat. În aceste situații, ca o consecință logică, legea impune constatarea - în prealabil - a caracterului politic atât al condamnărilor, cât și al măsurilor administrative nereglementate expres, în condițiile de exigență ale art. 4, această din urmă cerere fiind imprescriptibilă extinctiv.
Curtea constată că măsura deportării în B. luată față de antecesorii reclamantului se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, care menționează expres decizia MAI nr. 200/1951 printre actele normative incriminate de lege ca dispunând măsuri administrative cu caracter politic. Astfel că, în speță nu sunt incidente prevederile alin. 3 al art. 1 din Legea nr. 221/2009 și nici cele ale art. 4, vizând necesitatea constatării în prealabil a caracterului politic al deportării în B., de vreme ce această măsură administrativă cu caracter politic se numără printre cele expres reglementate de lege.
În consecință, concluzia ce se impune în speță este că solicitarea reclamantului de a se constata caracterul politic al măsurii dispuse prin decizia MAI nr. 200/1951 cu privire la bunicul său, fiind o măsură ce are de drept caracter politic, nu face parte din categoria acțiunilor imprescriptibile extinctiv, în condițiile art. 4 alin. 2 și 4 din lege, atâta timp cât legea specială conferă acest caracter (imprescriptibilitatea) doar acțiunilor formulate pentru constatarea caracterului politic al unor măsuri administrative ce nu sunt enumerate de art. 3 din lege.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu art. 299 și următoarele Cod proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 Cod proc.civ., curtea nu va acorda cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R. G. împotriva sentinței civile nr.1473/PI/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C/13.11.2013
Tehnored L.P./26.11.2013
Ex.2
Primă instanță: A. C. – Tribunalul T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 990/2013. Curtea de... → |
|---|
