Expropriere. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 2178/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1026
Ședința publică din 11 septembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. și de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII, PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.1281/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. E. R. pentru reclamanții recurenți K. M. și K. E., iar pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara se prezintă avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că până la închiderea dezbaterilor va depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților și procurorul învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. E. R., pentru reclamanții recurenți K. M. și K. E., solicită admiterea recursului reclamanților astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate sub aspectual cuantumului despăgubirilor acordate, având în vedere raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond. În ce privește recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită admiterea recursului declarat de pârât astfel cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de reclamanți.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
După închiderea dezbaterilor, dar înaintea încheierii ședinței de judecată, se prezintă avocat G. D. și depune la dosar împuternicire avocațială.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 06.04.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanții K. M. și K. E. au chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și au solicitat obligarea pârâtului să le plătească suma de 45.428 lei, cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral 303.460, în suprafață de 2.396 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art.22 al.1 din Legea nr.255/2010 coroborat cu art.1 din Legea nr.33/1994.
Au solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate.
Au solicitat să fie obligat pârâtul să consemneze sumele solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele lor, cu dobânzile legale aferente până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
În temeiul art.274 C.pr.civ., au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.557 din 15.06.1999 asupra terenului evidențiat în CF nr._ Pecica, ./3.
Exproprierea terenului a fost declanșată în temeiul Legii nr.198/2004.
Prin HG nr.416/2010 a fost declanșată procedura exproprierii imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică – „Autostrada Nădlac-A.”, expropriator fiind S. R., și a fost aprobată justa despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică la suma globală de 63.000 mii lei.
În cuprinsul anexei 2 a HG nr.416/2010, cu privire la teritoriul administrativ al orașului Pecica au fost evidențiate valorile terenurilor ce urmau să fie expropriate, valori stabilite de către expert evaluator desemnat de către expropriator, tabel în evidența căruia ocupă poziția 7.
Conform acestei lucrări de evaluare, suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriat de 2396 mp este de_ lei, echivalentul în lei al sumei de_ euro, expertul evaluator stabilind prețul unitar pe mp de teren la nivelul de 4,34 euro.
Au luat la cunoștință acest tabel cu concluzia asupra valorilor de despăgubire în situația în care a fost afișat la sediul Primăriei orașului Pecica și a fost publicat pe site-ul CNADR în luna mai 2010, iar ca urmare a publicării lucrării de evaluare o parte dintre proprietarii expropriați au fost despăgubiți. Plățile au fost însă sistate fără nicio explicație, iar începând cu luna decembrie 2010 au intervenit schimbări legislative.
După declanșarea procedurii de expropriere în etapele expuse, a apărut Legea nr.255/14.12.2010, iar ulterior apariției acestei legi și în baza acestei legi a fost adoptată HG nr.148/2011, care introduce anexa nr.2 la HG nr.416/2010, anexă care cuprinde proprietarii expropriați de pe culoarul autostrăzii A.-Nădlac din teritoriul administrativ al orașului Pecica, proprietari care au fost amânați de la plata despăgubirilor stabilite în anul 2010, modificând retroactiv despăgubirile.
Modificarea retroactivă a calculului despăgubirilor cuvenite, în consecința sa practică, a însemnat o devalorizare inacceptabilă, au arătat reclamanții. Exemplificativ, de la o apreciere în anul 2010 la 6-7,5 euro/mp,s-a ajuns la 0,17 euro pe mp în luna mai 2011 conform HG nr.488/2011, ceea ce transpus matematic înseamnă un preț în medie cu 500% mai mic decât prețul deja achitat cu titlu de despăgubire anumitor proprietari.
Art. 3/1 din HG nr.416/2010 - în forma în care a fost introdus prin articolul unic al HG nr.488/2011 - contravine dispozițiilor art.44 al.3 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, contravine și dispozițiilor art.5 al.1 și art.8 al.2 din Legea nr.255/2010.
HG nr.488/2011 are un efect discriminatoriu evident, au mai arătat reclamanții.
Intenția expropriatorului de a reduce unilateral nivelul despăgubirilor doar pentru o parte din persoanele expropriate din cadrul aceluiași proiect de infrastructură -„Autostrada Nădlac-A." - reprezintă o discriminare prohibită de prevederile art.16 al.1 din Constituția României, art.14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.1 din Protocolul nr.12 la Tratat și art.20 și art.21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Prin sentința civilă nr.1281/27.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții K. M. și K. E. împotriva pârâtului S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A dispus anularea în parte a Hotărârii nr.5/7/06.10.2011 a Comisiei de Aplicare a Legii nr.255/2010 și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 754,74 euro sau echivalentul în lei la data plății potrivit cursului de schimb al Băncii Naționale Române, pentru exproprierea terenului arabil de 2396 mp, cu dobânda legală începând cu data de 10.10.2011 și până la data plății efective.
A obligat pârâtul și la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.5/7 din 06.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea suprafeței de 2396 mp, suprafață compusă din terenuri extravilane de pe raza orașului Pecica, județul A., având nr. cadastral_, iar suma totală propusă cu titlu de despăgubiri este de 1708,35 lei.
Reclamanții contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 al.1 din Legea nr.255/2010.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994.
Instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2396 mp. ar fi de 38.700 lei, echivalentul a 8.680 euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., care a subliniat faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, prima instanță a apreciat că suma de 38.700 lei pentru o parcelă de 2396 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
O dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără în mod obișnuit astfel de terenuri.
Tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art.129 al.5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011–2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte, prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren.
Din analiza acestor contracte s-a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6–0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole chiar la prețuri mai ridicate; potrivit adresei nr.221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare de 2900–3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care instanța l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței expropriate.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 2396 mp de teren cu un preț de 0,31 euro/mp, cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 742,76 euro.
Concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres de Legea nr.33/1994, respectiv prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S..
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de probe; atât timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane.
Prin urmare, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantului trebuie inclusă și suma de 37,13 euro.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial nu poate constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, iar criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Împotriva sentinței civile nr.1281/27.03.2013 a Tribunalului A. au declarat recurs în termenul legal reclamanții K. M. și K. E. și pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de fond și-a exercitat în mod abuziv rolul activ recunoscut judecătorului prin art.129 al.5 C.pr.civ. din 1865 și a depus la dosar cauzei, din oficiu, contracte de vânzare-cumpărare emise de către un birou notarial din zonă, pe care le-a valorificat exclusiv prin soluția pronunțată, fără nici un fel de apreciere globală a ansamblului probator administrat în cauză.
Sub aspect procedural, anterior depunerii de către instanță, din oficiu a acestor înscrisuri la dosarul cauzei, instanța de fond nu a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probațiunii propusă de reclamanți și nici a suplimentării probațiunii formulată de către intimatul-pârât bazată pe înscrisuri care au însoțit întâmpinarea.
Instanța de fond, procedând de maniera expusă, îndepărtează posibilitatea de a invoca dispozițiile art.129 al.5 C.pr.civ. din 1865.
Au arătat că au depus la dosarul cauzei o . contracte autentice de vânzare-cumpărare ale unor terenuri similare din aceeași zonă de amplasament precum terenurile expropriate, în care sune menționate prețuri reale de vânzare mult mai mari decât cele reținute în hotărârea recurată.
Instanța de fond a valorificat însă exclusiv contractele de vânzare-cumpărare pe care ea însăși le-a depus la dosarul cauzei.
Reclamanții au invocat art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. și au arătat că instanța de fond a ignorat forța probantă a expertizei tehnice judiciare de evaluare efectuată în cauză. Instanța de fond nu a valorificat conduita procesuală a intimatului pârât S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, sub aspectul că acesta nu a contestat valoarea terenului supusă exproprierii și nici daunele stabilite de către experții desemnați în cauză.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994 care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând imobilele de aceeași categorie în cuprinsul unității administrativ teritoriale la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului.
Prima instanță a încălcat și dispozițiile art.16 din Constituția României, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 al.1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, au arătat reclamanții.
Despăgubirea propusă prin HG nr.488/2011 și de Comisia de Aplicare a Legii rn.255/2010, precum cea acordată de către prima instanță este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României.
Guvernul României, comisia locală de aplicare a legii și prima instanță ignoră aceste prevederi din moment ce la interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățeni de pe același coridor de expropriere stabilește anumite despăgubiri, iar pentru ei cu 70% mai mici.
Prin acțiunea civilă care face obiectul prezentului dosar au arătat că nu au cerut constatarea prezenței discriminării în efectele produse de aplicarea HG nr.488/2011, ci constatarea și eliminarea acesteia din valoarea despăgubirilor propusă de Comisia de Stabilire a despăgubirilor.
Suma propusă prin HG nr.488/2011, de Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 și de prima instanță nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată, au mai arătat reclamanții.
În drept, au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.312 al.3 C.pr.civ., art.8 al.2, art.11 al.7 și art.22 din Legea nr.255/2010; art.1 și 26 al.2 din Legea nr.33/1994; art.16 al.1 și art.44 al.3 din Constituția României; art.14 din Convenția Europeană pentru Aplicarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Hotărârea din 28.05.1985 a Convenției Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli.
În motivarea recursului pârâtului, s-a susținut că despăgubirile propuse reclamanților prin hotărâre cuprind valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin expropriere.
De asemenea, a arătat că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare și care a stat la baza propunerii este unul corect, fiind respectate dispozițiile Legii nr. 255/2010.
În drept, a invocat art.304 pct.9 C.pr.civ.
Prin concluzii scrise, reclamanții au solicitat respingerea recursului pârâtului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin Hotărârea nr.5/7/06.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica, li s-a expropriat reclamanților K. M. și K. E. un teren în suprafață de 2396 mp, pentru care li s-au stabilit despăgubiri de 1708,35 lei.
Nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor, reclamanții contestă hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (al.1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (al.3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art.26 din Legea nr.33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art.1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art.26 din Legea nr.33/1994 prevede prin al.1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
Prin al.2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin raportul de expertiză s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (filele 494-502), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Pe de altă parte, varianta pe care o propune în concluzie comisia de experți este alta decât cea impusă de Legea nr.33/1994, aceea a metodei capitalizării rentei funciare.
Prin opinia separată (filele 494-502), expertul B. M. prezintă propria variantă de calcul a despăgubirilor, însă nici aceasta nu se bazează pe metoda comparației cu tranzacții cu terenuri similare celui expropriat, ci pe valorile orientative din grila notarilor.
Prima instanță a înlăturat, în privința valorii imobilului expropriat, ambele variante din raportul de expertiză, precum și varianta expertului B. M., și a făcut propriul calcul al despăgubirilor, bazându-se pe adresa nr.221/8.05.2012 a B.N.P. D., care conține doar date generale privind tranzacțiile de terenuri arabile în zona Pecica în perioada 2010-2012, instanța încălcând astfel art.25 și 26 din Legea nr.33/1994.
Procedând astfel, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză, urmând a se stabili cuantumul despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din Legea nr.33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie.
Experții vor face evaluarea (valoare teren și prejudiciu) prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.9 și art.312 al.3 și 5 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. și de pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr.1281/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ . În consecință, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. și de pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr.1281/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/12.09.2013
Tehnored.MM/2 ex/16.09.2013
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.A. Ș.
| ← Expropriere. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1529/2013. Curtea de... → |
|---|
