Expropriere. Decizia nr. 142/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2262/108/2012

ROMÂNIAoperator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/A

Ședința publică de la 17 octombrie 2013

PREȘEDINTE: M. G.

JUDECĂTOR: A.-M. N.

GREFIER: M. S. L.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. și reclamantul apelant B. Ș., împotriva Sentinței civile nr. 495 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâtul - apelant, lipsă, în reprezentare avocat D. G., lipsă fiind reclamantul-apelant, reprezentat de avocat P. E. B..

Din partea Ministerului Public –P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a participat la dezbateri doamna procuror D. C. L..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului apelant depune la dosar chitanța CEC nr._/1 din 16.10.2013 emisă pentru suma de 500 lei reprezentând jumătate din onorariul cuvenit expertei P. I., chitanța CEC nr._/1 din 16.10.2013 pentru suma de 500 lei reprezentând jumătate din onorariul cuvenit expertului C. D. și chitanța nr._/1 16.10.2013 pentru suma de 500 lei reprezentând jumătate din onorariul cuvenit expertului Bojinca M.. Totodată a depus la dosar concluzii scrise.

Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului formulat de reclamant pentru motivele invocate în scris și respingerea ca apelului declarat de pârât ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului formulat de pârât pentru motivele de apel formulate în scris și respingerea apelului declarat de reclamant ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta Ministerului Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită respingerea apelului declarat de reclamant și admiterea apelului declarat de pârât.

Notă: Se constată că pârâtul apelant nu a făcut dovada achitării diferenței de onorariu în sumă de 500 de lei pentru fiecare dintre experții C. D. L., B. M. și P. I.-M. conform dispozițiilor din încheierea anterioară, acesta având obligația achitării diferențelor menționate (dispoziție executorie conform art.213 alin.2 C.pr.civ.).

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.495 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul A., au fost admise în parte acțiunile civile conexe formulate și precizate de reclamantul B. Ș. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R., au fost anulate Hotărârile nr. 35/56/06.10.2011, respectiv nr.36/57/06.10.2011 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica-jud. A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care l-a stabilit cumulat la 3833 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânzi legale începând cu data de 6 aprilie 2012, au fost respinse restul pretențiilor reclamantului. De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul B. Ș. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând în dosarul nr._: anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr.35/56 din 07.10.2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 3860 Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral A285/9/2 situat în Pecica, cu suprafața de 468 mp; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 333,68 lei stabilită prin Hotărârea nr.35/56 din 07.10.2011, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de consemnare a sumei la dispoziția sa și până în ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar în dosarul nr._: anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr.36/57 din 07.10.2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata sumei de_ Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral A285/10/2 situat în Pecica, cu suprafața de 9158 mp; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 6529,65 lei stabilită prin Hotărârea nr.36/57 din 07.10.2011, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția sa și până în ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererilor arată că, în fapt, în data de 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis Hotărârea 416, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", publicată în Monitorul Oficial în data de 3 mai 2010. Prin aceasta s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", potrivit hărții topografice prevăzute în anexă și se aprobă, de asemenea, declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. De asemenea, s-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la cap. 84.01.03 „Transport rutier", titlul 56.01 „Programe din Fonduri Externe Nerambursabile Postaderare" - „Programe din fondul de coeziune (FC)". Suma prevăzută la art. 3 se virează de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării acesteia, într-un cont bancar deschis pe numele Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

Precizează că respectiva sumă, care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte 251 de persoane, printre care și el, rămas nedespăgubit în baza actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emis alt act - Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011 - care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane, printre care și el, lăsat pe dinafară anul trecut si care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii săi, despăgubiți în 2010. Adică, în 2010, pentru un metru pătrat de teren s-au plătit între 4 euro și 10 euro/mp, iar prin ultima hotărâre de guvern, despăgubirea a fost stabilită mult sub valoarea de piață.

Menționează că a solicitat anularea HG.488/2011, în fața Curții de Apel Timișoara, această cerere făcând obiectul dosarului_ care este în curs de judecare.

Arată că, suma propusă prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată.

Cu privire la încălcarea reglementărilor interne arată că în literatura de specialitate exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept. Din momentul exproprierii dreptul de proprietate privată încetează și se naște dreptul de proprietate publică asupra bunului expropriat, iar caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României. Aceasta prevede la art. 44 alin. 3: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar în temeiul normelor constituționale anterior subliniate a fost concepută și elaborată o reglementare unitară care stabilește modalitatea de expropriere a imobilelor proprietate privată numai pentru cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Astfel, pe lângă normele constituționale la care a făcut trimitere în materie de expropriere există Legea 33/1994 și Legea 255/2010.

Mai arată că, în contextul acestor reglementări care alcătuiesc sediul materiei, exproprierea a fost definită ca o operațiune juridică complexă, în structura căreia intră acte juridice și fapte juridice în sens restrâns, ca acte materiale de drept public și de drept privat, operațiune care are ca efecte principale trecerea forțată a unui bun imobil din proprietatea privată în proprietatea publică în vederea executării unor lucrări de utilitate publică, precum și plata unei despăgubiri cu caracter just, drept prealabil transferului dreptului. Chiar art. 1 din Legea 33/1994 republicată prevede: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (...)”.

De asemenea, arată că art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 prevede: „În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în lista au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”

Or, HG 488/2011 precum și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 nu țin cont nici de prevederile din Constituția României, nici de dispozițiile care rezultă din actele normative menționate, deoarece despăgubirile stabilite nu au caracter drept sau just, prealabil deposedării proprietății.

Consideră că lipsa unui caracter injust al despăgubirii este recunoscută indirect chiar de către Guvernul României, care prin Hotărârea 416 din 2010 a stabilit pentru un metru pătrat de teren tot din acea zonă ca just prețul de 4 euro, nu 0,17 cenți cum a stabilit prin hotărârea pe care o atacă.

Cu privire la încălcarea reglementărilor europene arată că, pe lângă normele naționale menționate, există și izvoare de drept europene care reglementează exproprierea ca limitare adusă dreptului de proprietate privată.

Astfel, arată că în jurisprudența CEDO se subliniază faptul că partea a doua a art.1 din Protocolul nr.1 conține trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, și anume:

1. privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie;

2. privarea să fie impusă de o cauză de utilitate publică;

3. privarea să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.

Din ansamblul celor trei condiții menționate, jurisprudența organelor de verificare a respectării Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate - indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului, iar pe lângă reglementările și jurisprudența CEDO, Comisia Europeană a decis cu valoare de principiu în Hotărârea din 15.01.1998 faptul că: o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu normele de drept intern, să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat, de maniera în care privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, indemnizare acordată titularului dreptului de proprietate.

Or, precizează că prin Hotărârea de Guvern nr. 488/2011 se stabilește nominal pentru el despăgubirea aferentă suprafețelor supuse intenției de expropriere, o valoare derizorie pe metru pătrat de teren care în calcul mediu se cifrează la 0,17 euro pe mp, astfel că, vătămarea intereselor acestora este mai mult decât evidentă, deoarece această indemnizare nu prezintă nici caracter rezonabil, nu prezintă nici proporționalitate raportat la valoarea bunului supus exproprierii, iar conform dreptului intern comun în materie nu poate să reprezinte o dreaptă și justă despăgubire.

Cu privire la valoarea terenului său, arată că s-a stabilit în mod corect la suma de 3860 Euro pentru . 468 mp și respectiv la suma de_ Euro pentru . 9158 mp, prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii.

Art.11 alin.7 din Legea 255/2010, care reglementează detaliat actuala procedură de expropriere prevede următoarele: înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art.18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosință.

Față de aceste prevederi, solicită a se observa că raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă lui nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile menționate mai sus.

Mai mult decât atât, consideră că prevederile Legii nr.255/2010 conform art. 34 din acest act normativ, se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 precum și cu cele ale Codului Civil, iar în aceste condiții, incident în cauză devine și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 care circumscrie procedura stabilirii cuantumului despăgubirilor în modalitatea următoare: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.

Menționează că, din dispoziția prezentată mai sus rezultă mai evident faptul că raportarea în stabilirea despăgubirii pentru expropriați doar la expertizele întocmite de camerele notarilor publici este cu totul ilegală, nefirească și nu evidențiază valoarea unei juste despăgubiri, așa cum cere chiar Constituția României.

Precizează, de asemenea, că valorile imobilelor incluse în expertizele întocmite pentru notarii publici, sunt valori orientative conform Legii 571/2003 și HG 44/2004 art. 77 indice 1 alin. 4:

„Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate"; fiind valori orientative, calculate exclusiv pentru stabilirea impozitelor, nu pot constitui drepte despăgubiri.

Arată că nu are niciun fel de elemente obiective, nearbitrare care să îi poată forma percepția și reprezentarea asupra corectitudinii stabilirii prețului mediu pe metru pătrat de teren de doar 0,17 cenți, în schimb, este în situația de a avea reprezentarea clară asupra discriminării evidente, consecință a emiterii H.G. 488/2011 sub aspectul stabilirii diferențiate a despăgubirilor, aceasta deoarece la aceiași comisie locală constituită la nivelul orașului Pecica în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 există listate toate proprietățile și persoanele în calitate de titulari ai acestora, pe care urmează să treacă tronsonul de autostradă. La fiecare dintre respectivele proprietăți, inclusiv la ale sale, s-au stabilit ca rezultat al unor evaluări efectuate de către expertul evaluator ANEVAR U. I. R., valori de despăgubiri pe mp de teren între 4 euro și 15,54 euro. Respectivele liste, s-au aflat la dispoziția comisiei locale, au fost comunicate și Guvernului și acceptate de Guvern prin Hotărârea nr. 416/2010, pe care le depune în xerocopie la dosar, iar în evaluarea respectivă, figurează cu o valoare stabilită de 8,25 Euro pe mp și o sumă globală de despăgubire pe toată suprafața de 3860 Euro; respectiv cu o valoare stabilită de 4,54 Euro pe mp și o sumă globală de despăgubire pe toată suprafața de_ Euro, sume pe care le solicită pârâtului.

Mai solicită a se observa că pârâtul recunoaște implicit faptul că terenul său a făcut obiectul primei evaluări prin numărul pe care îl atribuie hotărârii pe care o atacă în prezenta acțiune, în concret, numărul hotărârii este compus din numărul de ordine al său în cea de-a doua hotărâre de Guvern – 35, respectiv 36 și numărul de ordine pe care terenul său l-a avut în prima evaluare – 56 și respectiv 57. Făcând trimitere la prima evaluare prin număr, just ar fi fost ca pârâtul să țină cont și de conținutul acesteia, care stabilește valoarea terenului său la 8,25 Euro și respectiv 4,54 Euro.

Având în vedere faptul că există o diferența foarte mare între valorile terenurilor pe metru pătrat stabilite de expertiza independentă în documentul numit „Tabel cu valorile de despăgubire al terenurilor ce urmează a fi expropriate de pe teritoriul administrativ al orașului Pecica în vederea construcției autostrăzii Nădlac - A." și cele evidențiate în anexa aferentă H.G. 488/2011, consideră că, nu se poate explica decât ca o nedreptate majoră și o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia.

Tot pentru a evidenția prețul infim stabilit de către Guvernul României pentru suprafețele de teren de care au fost expropriați prin HG 488/2011 și prin Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010, enumeră următoarele evaluări de teren și rezultatul acestora:

I. Lista privind teritoriul comunei Șeitin, jud. A. - calculul despăgubirilor evidențiază evaluarea medie a unui mp de teren aferent zonei comunei Șeitin (din imediata apropiere a orașului Pecica) la 4 euro pe mp sub semnătura expertului evaluator B. G. membru ANEVAR;

II. Lista privind teritoriul orașului Nădlac, jud. A. - calculul despăgubirilor evidențiază valoarea medie a unui mp de teren aferent zonei orașului Nădlac (din imediata apropiere a orașului Pecica) la 4,5 euro pe mp sub semnătura expertului evaluator B. G. membru ANEVAR.

III. Hotărârea Guvernului României nr. 573/01.06.2011, care conține în anexa nr.2, cuprinzând lista imobilelor care constituie colidor de expropriere pentru lucrarea de ocolire Cluj Nord — Est pe raza localităților Cluj N. și Apahida, sumele individuale aferente despăgubirilor în cuantum cuprins între 20 euro - 25 euro pe mp.

Analizând comparativ sumele antemenționate cu suma medie de 0,17 euro pe metru pătrat stabilită de către Guvern pentru despăgubire, consideră că nu se poate concluziona decât că terenul proprietate privată a sa a fost naționalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârile atacate fiind mai puțin decât simbolică.

Solicită a se avea în vedere dispozițiile art.31 din Legea 255/2010 care prevăd că: Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă.

Astfel, solicită instanței ca în baza dispoziției citate să considere valabilă evaluarea făcută de expertul evaluator ANEVAR U. I. R. și, în vederea eliminării oricărei discriminări solicită obligarea pârâtului la plata valorilor care rezultă din acea evaluare pentru exproprierea la care a fost supus.

Cu privire la despăgubirea propusă prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 arată că este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României, astfel:

Art. 16 alin. 1 din Constituția României prevede: Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului la care România este parte, stipulează, de asemenea: Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avare, naștere sau orice altă situație.

De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 12 la tratatul menționat statuează: Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.

Totodată, art. 21 alin. 1 din Carta drepturilor fundamentale al Uniunii Europene prevede, de asemenea: Se interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

Având în vedere toate dispozițiile de mai sus atât din Constituția României, cât și din celelalte tratate care protejează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, consideră că rezultă fără dubiu faptul că orice discriminare și diferențiere de tratament între cetățeni fără motive obiective bine justificate (cum ar fi acela că fondurile s-au epuizat) sunt interzise, dar Guvernul României și comisia locală de aplicare a legii, ignoră aceste prevederi din moment ce la interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățeni de pe același coridor de expropriere stabilește anumite despăgubiri și pentru el cu 70% mai mici, considerând că, discriminarea este cu atât mai frapantă cu cât și pentru el, ca și pentru primii expropriați s-au stabilit prin raportul de evaluare al expertului U. în faza inițială valori aproximativ egale de despăgubire. Unii însă au primit despăgubirea la acele valori, iar acestora li s-au stabilit despăgubiri derizorii.

Consideră că, Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că aplicarea unui tratament diferit în situații comparabile reprezintă o discriminare directă, în concret, prin Hotărârea din 28.05.1985 CEDO stabilește în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli faptul că noțiunea de discriminare cuprinde în mod normal cazurile în care un individ sau un grup este tratat mai bine decât altul, fără o justificare adecvată, astfel solicită a se constata că situația creată prin despăgubirile mult mai mici stabilite față de ale celorlalți expropriați conține exact aceeași ipoteză de discriminare, astfel că, pentru terenuri care posedă caracteristici identice unii proprietari au fost despăgubiți cu mai bine de 4 euro pe metru pătrat, iar el cu aproximativ 0, 17 euro în medie.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, invocă dispozițiile:

În drept, invocă dispozițiile art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010, art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli; alte dispoziții legale și jurisprudențiale invocate.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată;

Prin întâmpinare se arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusă exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nadlac-A.". Consideră că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.

Se precizează că drumurile publice din România reprezintă o componentă principală a sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990 privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –SA, iar cadrul general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea și lărgirea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente. În vederea realizării lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, lucrări care privesc siguranța și securitatea națională, în contextul îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, au fost demarate măsuri și programe de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.

Arată că la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr. 416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Astfel că, la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr. 198/2004 cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.

Consideră că, în prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr.1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845 din 8 decembrie 2009. Prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art.4 alin ( 4 ) din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.

Art.11, din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la alin. (7),(8) si (9):

„(7) Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.

(8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77¹ alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

Menționează că raportul a fost „întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Prin urmare, precizează că, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: „suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".

Vis a vis de cele expuse anterior, face mențiunea faptului că în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul sau, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume „Construcția Autostrăzii Nadlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.". Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art.2, alin. (1), lit.I al Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, ca fiind: „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediata despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.

De asemenea, învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), astfel că, pentru toate cele anterior expuse, solicită respingerea acțiunii.

În drept invocă Legea nr. 255/2010, precum și pe toate celelalte prevederi invocate.

La termenul de judecată din 7.02.2013, reclamantul a depus la dosar cerere de micșorare a câtimii obiectului în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de_ euro, în locul sumei de_ euro solicitată inițial.

Menționează că suma de_ euro reprezintă prejudiciul conform raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză pentru ambele parcele de teren expropriate A 285/9/2 și A 285/10/2.

Din probele administrate în cauză, Tribunalul A. a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.35/56/07.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 468 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 333,68 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp,iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.36/57/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 9158 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 6529,65 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp.

Reclamantul contestă aceste hotărâri susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantului se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:

„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamant, respectiv de către pârâtul expropriator.

Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 9626 mp, ar fi de_ lei, echivalentul a_ euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece:

- comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane. Din acest motiv apreciază că rezultatele obținute sunt eronate.

Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că suma de_ euro pentru o parcelă de 9626 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exagerată.

În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Acesta este motivul pentru care instanța a acordat o valoare probantă deosebită adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Localitatea Pecica, conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate ( este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială (fila 178 dosar nr._ ).

Tribunalul a apreciat că acest mod de a proceda este în deplin acord cu norma legală care face referire la prețurile cu care se vând terenurile „în mod obișnuit”, iar nu la situații de excepție.

Prin urmare, instanța a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.

În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamantului pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate. În acest fel, reclamantului i se cuvine suma de 3032 euro (0,3 x 9626 + 0,05 x 2887,8).

Având în vedere dispozițiile art.9 din Legea nr.255/2010 și faptul că decizia de expropriere nr.1124/4.08.2011 marchează pierderea posesiei reclamantului asupra terenului expropriat fără ca în patrimoniul acestuia să se regăsească justa despăgubire, ținând cont că pârâtul nu contestă utilizarea anterioară a terenului agricol de către reclamant, instanța apreciază că acestuia din urmă i se cuvine compensația pentru lipsa venitului pe un an agricol, calculată ca venit net ponderat după o cultură de porumb (cea mai răspândită în zonă) (0,3753 x 9626: 4,5089). Prin urmare, despăgubirea finală cuvenită reclamantului este de 3833 euro (3032 + 801).

Susținerile reclamantului legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor stabilite la valoarea inițială, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Cele susținute de către reclamant nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.

Sub nici un motiv nu pot fi reținute susținerile reclamantului referitoare la discriminare. Prin HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010.De asemenea, HG nr. 488/2011 nu creează nici o discriminare, din moment ce Legea nr. 255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG nr. 488/2011.

Nu există discriminare între reclamant și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004.

În materia discriminării, art. 16 din Constituția României revizuită instituie principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează interzicerea discriminării, iar Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție prevede la art. 1 că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”, interzicând autorităților publice o conduită contrară acestui principiu.

În acord cu prevederile constituționale și convenționale de mai sus OG nr. 137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare garantează respectarea principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării (art. 1 alin. 2), inclusiv dreptul de proprietate, cu precizarea la alin. 3 al art. 1 că exercitarea acestor drepturi privește persoanele aflate în situații comparabile, iar, conform alin. 4, obligația respectării acestor principii revine oricărei persoane fizice sau juridice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (hotărârile pronunțate în cauzele Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, B. și alții împotriva Moldovei, 2004). De asemenea, conform jurisprudenței aceleași Curți, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.

Or, în cazul de față, nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce îl nemulțumește pe reclamant este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea estimată inițial prin HG nr. 416/2010.

Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.

Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă sau nu se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.

Tribunalul nu va putea reține argumentele reclamantului privind lucrările de evaluare realizate în temeiul legislației anterioare, deoarece potrivit art.31 din lege expropriatorul are latitudinea de a folosi sau nu respectivele documentații sau evaluări, în timp ce persoana expropriată beneficiază de garanția verificării caracterului echitabil al despăgubirii de către instanța de judecată, legea dispunând în plus la art.32 că este aplicabilă inclusiv procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare la data intrării ei în vigoare.

În fine, instanța nu a acordat nici despăgubirile pretinse de reclamant ca urmare a interdicției de a construi, în zona autostrăzii, deoarece terenul în discuție este un extravilan agricol, neavând așadar destinația de teren de construcții, iar dispozițiile art.47 alin.1¹ din O.G. nr.43/1997 interzic doar realizarea construcțiilor ce generează trafic suplimentar, iar nu efectuarea de lucrări agricole.

În privința dobânzilor solicitate de reclamant, în temeiul art.1489 alin.2 din Codul civil acestea au fost acordate doar de la data cererii de chemare în judecată; fiind în plus necesar a se remarca faptul că reclamantului i-a fost acordată, potrivit celor de mai sus, o componentă a despăgubirii calculată în raport cu lipsa de folosință asupra bunului expropriat.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunile conexe formulate și precizate de reclamant, a anulat Hotărârile nr. 35/56/06.10.2011, respectiv nr.36/57/06.10.2011 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica-jud. A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care l-a stabilit cumulat la 3833 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânzi legale începând cu data de 6 aprilie 2012, a respins restul pretențiilor reclamantului.

In baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva Sentinței civile nr.495 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. a formulat recurs pârâtul Statul Român prin CNADNR SA și apel reclamantul B. Ș..

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul Statul Român prin CNADNR SA solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs a arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite. Prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de .. fiind în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.

În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totala ce urmează a fi expropriata este de_ mp, având o valoare de despăgubire totala de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

De asemenea, s-a susținut că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitiva, etc).

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Prin cererea de apel formulată, reclamantul B. Ș. solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii in totalitate a acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și precizată cu privire la cuantumul despăgubirilor și a dobânzilor și menținerea dispoziției privitoare la cheltuielile de judecată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată cauzate reclamantului în apel.

În motivare a arătat că prima instanță a înlăturat din probațiune raportul de expertiză și celelalte înscrisuri - schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al expertizei si aplicarea greșită a legii. Conform art.25 din Legea 33/1994: „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii."

Deci legea obligă instanța să dispună efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea de despăgubire. Această expertiză s-a efectuat în prezenta cauză conform legii. Valoarea stabilită prin raportul de expertiză este o valoare reală și corectă de despăgubire fiind apropiată de valoarea stabilită de HG 416/2010 în forma sa inițială. Expertiza efectuată stabilește valoarea de despăgubire la_ Euro cu ceva mai puțin decât valoarea despăgubirilor constatată inițial de către CNADNR prin expert evaluator ANEVAR U. I. R.. Din compararea valorii acestor două evaluări cu valoarea oferită prin hotărârea de despăgubire a cărei anulare se solicită se constată diferența de valoare de care reclamantul a fost privat, față cei care au încasat sumele inițial. Expertiza efectuată s-a făcut într-un mod profesionist de către comisia de experți, iar rezultatul evaluării acesteia are la bază criterii științifice obiective, în pofida observațiilor sau obiecțiunilor sau a altor încercări de demontare de către CNADNR a evaluării făcute, răspunsul oferit de către experți a fost de natură să demonteze aceste critici prin argumentarea științifică a susținerilor. Prevederile Legii 33/1994 sunt imperative în sensul necesității efectuării expertizei evaluatorii asupra terenurilor expropriate atunci când cel expropriat este nemulțumit de cuantumul despăgubirii. Acest caracter imperativ al necesității efectuării expertizei denotă intenția legiuitorului de a da prevalentă acestui mijloc de probă în ecuația stabilirii adevărului juridic. Cu toate acestea, prima instanță ignoră acest aspect, considerând cu privire la valoarea de despăgubire rezultată din expertiză fără nicio justificare că: (...) este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective. Prima instanță face ea însăși propriile calcule la filele 15 si 16 din sentință, ceea ce tinde către depășirea limitelor puterii judecătorești, deoarece instanța de judecată nu are competența necesară efectuării unui astfel de demers. Prima instanță se folosește, totuși, în aprecierea valorii rezultate din raportul de expertiză ca fiind în afara realității obiective de justificarea că terenul este: situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ. Această apreciere este una absurdă, în condițiile în care, experții au ținut cont de ea în efectuarea expertizei și au făcut deprecierea care rezultă din acest aspect. însă, localitatea Pecica este cel mai apropiat oraș de orașul reședință de județ al Jud. A., este punct de tranzit spre Occident între A. și Nădlac, are terenuri agricole cu solul de cea mai bună calitate din România. Și acestea sunt doar câteva dintre criteriile care trebuie avute în vedere în cadrul unei evaluări, nu doar faptul că este sau nu reședință de județ. Nicio altă probă, constând în diferite contracte de vânzare cumpărare sau raportări la valori minime din grila notarilor nu pot avea gradul de obiectivitate și de adaptare la concret al expertizelor judiciare deoarece contractele de vânzare cumpărare autentice prezintă de cele mai multe ori valori sub cele reale la care se desfășoară tranzacția explicabile prin intenția pârtiilor implicate de a evita costurile notariale ridicate.

Totodată prima instanță motivează la fila 14 din sentință excluderea rapoartelor de expertiză din materialul probator prin faptul că experții utilizează metodele de comparație și randament în evaluare și nu cea a prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile în zona respectivă. Acest raționament este greșit și contrar realității deoarece raportul de expertiză a avut în vedere drept comparabile contracte de vânzare cumpărare din zona adiacentă exproprierii. însăși denumirea metodei comparației" pe care prima instanță recunoaște că experții au folosit-o implică neapărat folosirea unor comparabile. Aspectul problematic pentru prima instanță însă a fost faptul că experții au utilizat drept comparabile contracte la prețuri peste valorile din grila notarilor, singurele acceptate de către prima instanță ca justă despăgubire. Însă utilizarea drept comparabile de către experți a contractelor cu prețuri mai mari se justifică prin faptul că terenurile vândute prin acele contracte sunt situate mult mai aproape de terenurile expropriate decât cele din contractele utilizate de prima instanță. Din acest punct de vedere modul în care au procedat experții respectă mai mult cerința Legii 33/1994 de a se raporta la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile în zona respectivă.

De asemenea conform filei 14 din sentința raportul de expertiza a fost semnat cu observații de către expertul CNADNR. Faptul că prima instanță înlătură din probațiune raportul de expertiză nu poate fi justificat prin argumentarea că expertul pârâtei a făcut observații. Aceasta deoarece deși expertul pârâtei consideră nepotrivite metodele de evaluare utilizate de comisie apreciază că sancțiunea cea mai gravă ar putea fi reducerea prețului de evaluare cu doar 10-25% si nu la ineficienta totala a raportului.

Reclamantul apelant a mai sus ținut că valorile incluse în expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici sunt valori orientative conform Codului fiscal art.77 indice 1 alin.4, fiind destinate exclusiv pentru uzul cabinetelor notariale, indicând valori minimale.

În plus, valoarea de despăgubire trebuie să țină cont și de lipsirea proprietarilor de libertatea de a pierde din patrimoniu terenul prin libera negociere pe care o oferă piața tranzacțiilor.

Pe lângă raportul de expertiză aflat Ia dosar, prima instanță a făcut abstracție și de alte probe constând în înscrisuri, după cum urmează: contracte de vânzare-cumpărare, contracte de ipotecă, contract de închiriere, hotărâri de expropriere din zona adiacentă terenurilor expropriate, precum și primul raport de evaluare efectuat de expert U. R., toate cu prețuri similare celui solicitat.

De asemenea concluziile parchetului sunt de admitere a acțiunii conform probelor administrate in cauză. Cu toate că și reclamantull a depus mai multe contracte de vânzare cumpărare de la notari diferiți din care rezultă valori de vânzare chiar mai mari decât valoarea din raportul de expertiză, prima instanță nu le-a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor si nici măcar nu face referire la ele. Practic prima instanță a fost în situația de a aprecia asupra prevalentei unei singure probe în favoarea pârâtului combătută de reclamant și probele depuse de reclamant, ceea ce a știrbit obiectivitatea procesului de judecată.

S-a mai invocat că prima instanță a aplicat greșit art. 25 din Legea 33/1994 conform căruia pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Având în vedere dispozițiile de mai sus care se regăsesc incidental și în alte prevederi din Legea 33/1994 și Legea 255/2010, rezultă indubitabil că intenția legiuitorului este fără îndoială aceea de a da prevalentă în cadrul ansamblului probator expertizei tehnice. Prima instanță însă cu nesocotirea și aplicarea greșită a dispozițiilor normative menționate a înțeles să considere elementul principal al probațiunii adresa BNP D. din care rezultă prețul de vânzare declarate de părți în perioada 2010-2012, deși recunoaște în argumentare că respectiva adresă conține prețul declarat de părți ceea ce implică ideea care și există în realitate că poate exista un alt preț real de vânzare, diferit de cel declarat la notari. Acest aspect este unul de notorietate de altfel în societatea românească, făcut cu scopul de a micșora taxele care trebuie plătite cu ocazia efectuării unei tranzacții imobiliare.

Cu privire la adresa depusă la dosarul cauzei nr. 221/08.05.2012 emisă de către Birou Notari Publici Asociați „ D." - care afirmă că la biroul său notarial nu s-au efectuat tranzacții decât cu valori derizorii de până la 3000 euro/ha, reclamantul apelant arată că acesta adresă nu corespunde realității pieței imobiliare, iar prețul indicat din adresă este prețul minim din grila notarilor, preț sub care nu se poate vinde.

Cu privire la raportul de expertiză întocmit de către expert evaluator membru ANEVAR G. N. cu nr. de legitimație 6253, se arată că s-au efectuat demersuri în vederea lămuririi legalității raportului de expertiză la UNEAR (noua denumire a ANEVAR-ului) prin Adresa cu nr. de înregistrare 602/10.12.2012. A solicitat să see comunice dacă metoda folosită de către dl. expert G. - metoda comparației prin bonitare - este sau nu conformă cu legislația în vigoare precum și cu Standardele Internaționale de Evaluare, și dacă nu, care este sancțiunea prevăzută de lege. Prin Adresa nr. 711/21.12.2012 UNEAR a comunicat că: „utilizarea acestei metode de către evaluatorii autorizați ai Uniunii constituie abatere profesională care se sancționează de către organele abilitate ale Uniunii în funcție de circumstanțele în care a fost săvârșită"". Conform aceleiași adrese, „Utilizarea «metodei comparației prin bonitare» la evaluarea terenurilor intravilane nu este în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare care sunt obligatorii pentru evaluatoii autorizați, membrii ai Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România. "

Reclamantul apelant a mai invocat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994 care prevede că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, a altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Or, prima instanță nesocotește și aceste dispoziții în cadrul prețului final stabilind în considerente un prejudiciu derizoriu.

Se mai arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul 12 la CEDO, art. 21 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Despăgubirea propusă reclamantului prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010, precum cea acordată de către prima instanță este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României Având în vedere toate dispozițiile de mai sus atât din Constituția României, cât și din celelalte tratate care protejează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, rezultă fără dubiu de tăgadă faptul că orice discriminare și diferențiere de tratament între cetățeni fără motive obiective bine justifícate (cum ar 11 acela că fondurile s-au epuizat) sunt interzise.

Guvernul României și comisia locală de aplicare a legii și prima instanță, însă, ignoră aceste prevederi din moment ce la interval de câteva luni, pentru o parte dintre cetățeni de pe același colidor de expropriere stabilește anumite despăgubiri și pentru reclamant cu 70% mai mici. Discriminarea este cu atât mai frapantă cu cât și pentru reclamant, ca și pentru primi expropriați s-au stabilit prin raportul de evaluare al expertului U. în faza inițială valori aproximativ egale de despăgubire. Unii însă au primit despăgubirea la acele valori, iar reclamantului i s-au stabilit despăgubiri derizorii.

Prima instanță statuează clar și răspicat faptul că nu pot fi reținute susținerile reclamantului referitoare la discriminare, dar justificarea acestei concluzii nu conține niciun argument clar care să motiveze lipsa discriminării. Prin acțiunea civilă care face obiectul prezentului dosar reclamantul nu a solicitta constatarea prezenței discriminării în HG 488/2011, ci constatarea și eliminarea acesteia din valoarea despăgubirilor propusă de Comisia de Stabilire a Despăgubirilor. Nu se critică legalitatea HG 488/2011, așa cum dă impresia prima instanță prin motivare, ci cuantumul în sine al despăgubirii, vădit diminuată față de cea încasată de proprietarii terenurilor alăturate. Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că aplicarea unui tratament diferit în situații comparabile reprezintă o discriminare directă.

Reclamantul apelant a susținut că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor cu privire la caracterul just al despăgubirilor. Astfel, în 2010, pentru un metru pătrat de teren s-au plătit între 4 euro și 10 euro/mp, iar prin ultima hotărâre de guvern, despăgubirea a fost stabilită mult sub valoarea de piață. Suma propusă prin HG 488/2011, Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 și prima instanță nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată. Prin Hotărârea de Guvern nr. 488/2011 se stabilește nominal pentru subsemnații despăgubirea aferentă suprafețelor supuse intenției de expropriere, o valoare derizorie pe metru pătrat de teren care în calcul mediu se cifrează la 0,17 euro pe mp. Vătămarea intereselor reclamantului este mai mult decât evidentă, deoarece această indemnizare nu prezintă nici caracter rezonabil, nu prezintă nici proporționalitate raportat la valoarea bunului supus exproprierii, iar conform dreptului intern comun în materie nu poate să reprezinte o dreaptă și justă despăgubire.

Valoarea terenului reclamantului s-a stabilit în mod corect prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii. Art. 11 alin. 7 din Legea 255/2010, care reglementează detaliat actuala procedură de expropriere prevede următoarele: înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința. Față de aceste prevederi, raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă reclamantului nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile menționate mai sus.

Mai mult decât atât, prevederile Legii nr. 255/2010 conform art. 34 din acest act normativ, se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 precum și cu cele ale Codului Civil, incident în cauză devinind și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 care circumscrie procedura stabilirii cuantumului despăgubirilor în modalitatea următoare: ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportuiui de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului luând în considerare dovezile prezentate de aceștia ". Pârâtul recunoaște implicit faptul că terenul reclamantului a făcut obiectul primei evaluări prin numărul pe care îl atribuie hotărârii pe care o atacă în prezenta acțiune. In concret, numărul hotărârii este compus din numărul de ordine al reclamantului în cea de-a doua hotărâre de Guvern - 35 și numărul de ordine pe care terenul reclamantului l-a avut în prima evaluare - 56.

Se solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 31 din Legea 255/2010 care prevăd că: Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei Iegi se consideră valabilă. Deci se solicită instanței să considere valabilă evaluarea făcută de expertul evaluator ANEVAR U. loan R. și, în vederea eliminării oricărei discriminări, să fie obligat pârâtul la plata către reclamant a valorilor care rezultă din acea evaluare pentru exproprierea la care a fost supus.

Prin eliminarea din probațiune a rapoartelor de expertiză și a contractelor cu vânzări similare depuse de reclamant, probe favorabile acestuia și judecarea strict în baza adresei 221, favorabile pârâtului, instanța a încălcat principiul imparțialității.

S-a mai invocat faptul c că sunt încălcate prevederile constituționale cu privire la dreptul fundamental de proprietate a art. 44 alin. 3. Pe cale de consecință o expropriere efectuată la un preț de 0,17 eurocenti/mp conform HG 488/2011 sau o sentință civilă la un preț de 0,3 eurocenti/mp încalcă flagrat dreptul la proprietate referitor la o dreaptă despăgubire. De asemenea, prețul de 1,34 lei /mp cu stabilirea unui prejudiciu derizoriu, încalcă aceste prevederi, fiind un preț minim din grila notarilor, pret sub care conform dispozițiilor din Codului fiscal art.77 indice 1 alin 4 nu se poate declara o vânzare. Pe cale de consecință nu există despăgubire la un preț minim din grila notarilor și cu acordarea unui prejudiciu derizoriu, preț sub care nu se poate vinde, fiind încălcat dreptul de proprietate prin pronunțarea sentinței din prezentul dosar.

În drept, art 282-298 Cod pr civilă, art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010, art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli; alte dispoziții legale și jurisprudențiale invocate.

La termenul de judecată din 9.05.2013, s-a constatat că incidentă în speță este calea de atac a apelului, și nu a recursului, dispunându-se refacerea raportului de expertiză în conformitate cu dispoz. art.26 din Legea nr.33/1994.

Deliberând asupra apelurilor, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Referitor la apelul reclamantului B. Ș., Curtea constată că exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire dreaptă, conform art. 44 alin.3 din Constituție. Art.22 alin.3 din Legea nr. 255/2010 prevede criteriile de determinare a despăgubirii, prin trimiterea la dispoz. art.26 din legea nr.33/1994: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Stabilirea faptului dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă sau nu se poate determina doar în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, cu efectuarea unei expertize în condițiile art.25-26 din Legea nr.33/1994.

Așa cum s-a arătat mai sus, prin calea de atac formulată, reclamantul invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 33/1994 privind stabilirea despăgubirii, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”

De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.

Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.

Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare. În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte pe piața imobiliară, fiind indicate 5 oferte de vânzare pentru terenuri extravilane agricole și, deci, nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevăd dispoz. art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994. Or, prima instanță era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, experții trebuind, în cadrul metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici.

Pentru aceste considerente, instanța de apel a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize de către trei experți care să stabilească despăgubirea conform art.22 alin.3 din Legea nr.255/2010 rap. la art.26 din Legea nr.33/1994. După depunerea raportului de expertiză la dosar niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni (critici) cu privire la această lucrare științifică.

Din raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, rezultă că cei trei experți au determinat valoarea terenului expropriat prin comparația vânzărilor unor imobile similare, ajungând la concluzia că această valoare este de 169.053 lei (f.118). În ceea ce privește daunele suferite de proprietar ca urmare a exproprierii, instanța constată că singurul prejudiciu care este cert (deși viitor, este sigur ca realizare) este reprezentat de cheltuielile suplimentare de transport în sumă de 908 lei, cheltuieli determinate de faptul că accesul la . reclamantului după expropriere se poate face numai prin traversarea autostrăzii în zona nodurilor (f.154).

Referitor la dauna pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, instanța constată că aceasta este inclusă în valoarea de piață a terenului expropriat, taxele și comisioanele ce ar trebui achitate pentru o achiziție imobiliară nefiind determinate de măsura exproprierii.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite apelul formulat de reclamant împotriva Sentinței civile nr.495 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 169.961 lei (169.053 lei + 908 lei) cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafețelor de 468 mp și 9158 mp teren. Va menține în rest dispozițiile sentinței civile referitoare la anularea în parte a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, la dobânda legală aplicată sumei stabilită drept despăgubire și la respingerea în rest a pretențiilor solicitate.

Referitor la apelul pârâtului Statul Român prin CNADNR SA, Curtea constată că în conformitate cu dispoz. art.295 alin.1 C.pr.civ., instanța de apel poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea declanșatoare a căii de atac, cu excepția vizând motivele de ordine publică. Cu alte cuvinte, simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă. În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei. Prin cererea de recurs (calificată ca fiind cerere de apel) în esență pârâtul a expus dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentele faptului că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011 de . a fost realizat în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Curtea constată că susținerile pârâtului apelant au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea sau ale manierii în care a calculat despăgubirea ce-i revine reclamantei pentru terenul expropriat.

Având în vedere aceste considerente, precum și argumentele pentru care s-a constatat a fi întemeiat apelul formulat de reclamant împotriva aceleiași sentințe, în baza art.296 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul pârâtului.

În baza art.274 C.pr.civ., va obliga pârâtul aflat în culpă procesuală la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compusă din suma de 2000 lei cheltuieli de judecată acordate în primă instanță și suma de 1500 reprezentând onorariul experților achitat de reclamantă (f.161, 163 și 165 din dosarul de apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul pârât Statul Român prin CNADNR SA, cu sediul în București, ..38, sector 1 în contradictoriu cu reclamantul B. Ș., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. E. B. din A., ., . împotriva Sentinței civile nr.495 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul A..

Admite apelul formulat de apelantul reclamant B. Ș. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CNADNR SA împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 169.961 lei (169.053 lei + 908 lei) cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafețelor de 468 mp și 9158 mp teren.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.

PREȘEDINTE, M. G.		JUDECĂTOR, A.-M. N.
	GREFIER, M. S. L.

Red.AMN/12.11.2013

Tehnored.MSL/ 12.11.2013 / 4 ex. / 2 ex. . A., judecător S. C. Ș.

← Cereri. Decizia nr. 1680/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Expropriere. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Succesiune. Decizia nr. 1744/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Rectificare carte funciară. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Hotărâre din 25-09-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA Cereri. Decizia nr. 1680/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Expropriere. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1529/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 990/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Acţiune în constatare. Decizia nr. 343/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA