Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Hotărâre din 25-09-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 9455/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 119
Ședința publică din 25.09.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr. 625/PI/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. N., având ca obiect exequator.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamant av. C. A., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 01.08.2013, de către pârâtă, întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța constată că apelul este legal timbrat și comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului arată că nu înțelege să solicite un nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu are alte cereri de formulat.
Instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului formulat de reclamant.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea apelului conform motivelor arătate în cererea de apel, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise reprezentantul pârâtei.
Instanța încuviințează cererea de amânare a pronunțării formulată de reprezentantul reclamantului.
După încuviințarea de către instanță a cererii de amânare a pronunțării formulată de reprezentantului reclamantului se prezintă reprezentantul pârâtei av. M. G..
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai susține cererea de amânare a pronunțării.
Instanța revine asupra încuviințării cererii de amânare a pronunțării formulată de reprezentantul reclamantului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea apelului ca fiind inadmisibil, în principal, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
După rămânerea în pronunțare, reprezentantul pârâtei depune la dosar chitanța nr. 814/15.07.2013 reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 625/PI/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civila formulata de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâta M. N..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 09.10.2012, reclamantul O. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. N. recunoașterea cu efecte depline în România a Ordinului de Protecție pronunțat de Instanța Penală a Orașului New York, Comitatul Queens, în dosar nr.2008QN040397, definitiva si executorie.
În motivare, reclamantul a învederat că, prin ordinul de protecție în cauză, fosta sa soție a fost obligata sa respecte cele dispuse de instanță și că hotărârea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronunțată, instanța având competența să judece procesul.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.166 din Legea nr.105/1992.
Pârâta M. N., prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, invocând în principal tardivitatea acesteia, iar pe fond a susținut că locuiește în S.U.A., în alt stat decât reclamantul și că acesta nu poate cere recunoașterea pe teritoriul României.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Ordinul de Protecție emis de Instanța Penală a Orașului New York, Comitatul Queens, în dosar nr.2008QN040397, a fost obligată pârâta să respecte o . condiții de comportament în raporturile cu reclamantul O. D..
Prin hotărâre s-a stipulat ca ordinul este valabil până la data de 26.11.2008.
Având a se pronunța, potrivit dispozițiilor art.137 C. pr. civ., asupra excepției lipsei de interes, invocata în cauză, instanța a găsit-o ca fiind întemeiată, raportat la împrejurarea ca din conținutul hotărârii atacate rezultă că efectele acesteia au încetat la data de 26.11.2008, astfel ca reclamantul nu a făcut dovada uneia din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în justiție, și anume interesul, în sensul de folos practic urmărit.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând modificarea (schimbarea) ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat nerespectarea disp. art. 169 din Legea nr. 105/1992 și împrejurarea că solicitarea de exequator nu se încadrează în prevederile art. 168 din lege.
În drept a invocat disp. art. 294-298 C. pr. civ.
Pe cale de întâmpinare, instanța a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, iar pe fond, ca neîntemeiat.
Susținând excepția inadmisibilității, a învederat că sentința apelată cuprinde o evidentă eroare materială, în dispozitiv trecându-se „se admite acțiunea...”, deși din considerente rezultă că acțiunea a fost respinsă; în consecință, apelul trebuie soluționat după soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale pe care a formulat-o.
Pe fond, a învederat că în mod legal a fost reținută excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. 1 C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Corespunde realității că în dispozitivul sentinței s-a consemnat „Admite acțiunea civilă...” și că, aparent, reclamantul nu ar avea interes să critice pe calea apelului hotărârea tribunalului.
Se observă, însă, din lecturarea întregii hotărâri, că acțiunea a fost respinsă și că mențiunea referitoare la admitere este o evidentă eroare materială, pârâta intimată însăși formulând o cerere de îndreptare în baza art. 281 C. pr. civ.
Astfel, contrar susținerilor intimatei, apelul declarat de reclamant poate fi soluționat, iar excepția inadmisibilității căii de atac este nefondată.
În continuare, instanța reține că reclamantul a solicitat recunoașterea în România a efectelor unei hotărâri străine în condițiile Legii nr. 105/1992 (în vigoare la data formulării cererii).
Este adevărat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței a vreuneia dintre situațiile pentru care, în baza art. 168 din lege, instanța română poate refuza recunoașterea.
Pe de altă parte, contrar susținerilor apelantului, prima instanță nu a procedat la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei pentru ca disp. art. 169 din lege să fie, astfel, încălcate.
Inclusiv din sus-menționata normă rezultă, însă, că (fără a verifica hotărârea străină) instanța română are posibilitatea de a verifica dacă cererea de recunoaștere întrunește condițiile de sesizare a instanței, inclusiv sub aspectul îndeplinirii condiției existenței interesului în a pretinde un drept în sensul art. 109 alin. 1 C. pr. civ. ( în vigoare la data formulării cererii).
Văzut ca folos practic urmărit de cel ce a investit instanța, interesul trebuie să fie legitim, juridic, personal, direct născut și actual.
Or, în cauză, cum în mod corect a reținut prima instanță, în persoana reclamantului nu este întrunită condiția existenței interesului (văzut ca folos actual) în recunoașterea ordinului de protecție dat de instanța străină la 09.11.2008, câtă vreme menționatul ordin a fost valabil până la 26.11.2008 (f. 3 dos. fond), dată situată mult anterior celei la care reclamantul a sesizat instanța română cu cererea în exequator.
Se constată, de astfel că, pe calea prezentului apel, reclamantul a făcut referire doar la disp. art. 168 alin. 1, 169 din Legea nr. 105/1992, fără a indica în ce constă interesul său – în sensul celor mai sus arătate – în recunoașterea ordinului de protecție menționat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr. 625/PI/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. N.
În baza art. 274 C. pr. civ. va obliga apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr. 625/PI/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. N..
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/07.10.2013
Teh. AMT/4 ex./08.10.2013/2 ex. .="PlainText"> Prima instanță: Tribunalul T. –jud. D. J.
Se comunică:
- reclamant O. D. - domiciliu procedural ales: I. & C.- Cabinete Asociate Avocați din Timișoara, .. 9, .>
- pârâtul M. N.- domiciliu procedural ales: Societatea Civilă Profesională de Avocați „M. & Asociații” din Timișoara, Piața I. C. B., nr. 2, .>
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 577/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 1680/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
