Evacuare. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 9204/55/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.32
Ședința publică din 16 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G. F. împotriva deciziei civile nr.348/A/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta S. C.-M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent G. F. avocat B. I., iar pentru reclamanta intimată S. C.-M. se prezintă avocat P. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 11.01.2013 întâmpinarea formulată de reclamanta intimată S. C.-M., la care s-a anexat împuternicirea avocațială dată avocatului P. D. și chitanța reprezentând onorariul avocațial în sumă de 800 lei.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și i se înmânează un exemplar al întâmpinării. Învederează instanței că nu solicită termen pentru a studia înscrisul.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare e judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat B. I., pentru pârâtul recurent G. F., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Solicită instanței să aibă în vedere că în fața Tribunalului A. s-a probat faptul că nu reclamantul recurent, ci martorul audiat, M. T. C., este cel care folosește garajul în litigiu.
Avocat P. D., pentru reclamanta intimată S. C.-M., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Susține că instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile art.480 C.civ., iar în ce privește dreptul de proprietate, acesta rezultă din contractul depus la dosar.
În replică, reprezentantul pârâtului recurent susține că în cauză nu s-a dovedit locațiunea și arată că nu se poate solicita de către reclamantă evacuarea pârâtului, întrucât nu s-a dovedit calitatea procesuală pasivă a acestuia.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8504/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă cererea în evacuare formulată de reclamanta S. C. M. împotriva pârâtului G. F..
În consecință, pârâtul a fost obligat să elibereze și să lase reclamantei în folosință pașnică garajul situat în A., Zona . în suprafață de 15,6 mp, identificat prin CU 796/94, conform contractului de închiriere nr.5173/28.01.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 02.06.2011 reclamanta S. C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. F. să se dispună evacuarea pârâtului din garajul (construcție provizorie neîntabulată în cartea funciară) proprietatea sa prin cumpărare, situat în municipiul A., Micălaca, Zona . de 15,6 mp, închiriat de la Municipiul A. conform contractului de închiriere nr.5173/2008.
În esență, în motivare a arătat că garajul în litigiu este proprietatea sa pentru care plătește chirie la Primărie, iar pârâtul nu are nici un titlu legal de deținere, însă ocupă abuziv acest spațiu. Anterior a avut intenția de a schimba acest garaj cu altul situat în zonă, dar nu s-a încheiat nici un act întrucât între timp cel de-al doilea a fost demolat de către Primărie. La data de 21 aprilie 2011 a procedat la notificarea pârâtului pentru a-i elibera garajul, însă acesta nu a dat curs notificării, fiind nevoită să promoveze prezenta cerere.
În drept, art.480 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta este proprietara garajului situat în A., Micălaca, nr.251, dobândit prin cumpărare (fila 13 dosar fond). Asupra terenului pe care este situată construcția, reclamanta deține un drept de folosință în baza contractului de închiriere nr.5173/28.01.2008 (fila 6 dosar fond), încheiat cu Municipiul A.. Reclamanta a plătit impozitul aferent folosinței terenului atât în anul 2010, cât și în anul 2011, fapt dovedit cu chitanță eliberată de Direcția venituri - Serviciul impunere a mun. A. (filele 9-10 dosar fond). Reclamanta a notificat pârâtul la data de 24.04.2011 (filele 7-8 dosar fond) în vederea eliberării spațiului respectiv și predarea cheilor de acces, fără ca acesta să se fi conformat.
În drept, art.480 Cod civil, ,,proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut”, folosința fiind un atribut al dreptului de proprietate. De asemenea, art.1426 C.civ. prevede că „Locatorul nu este răspunzător către locatar de tulburarea cășunată lui prin faptul unei a treia persoane, care persoană nu-și sprijină acest fapt pe un drept asupra lucrului închiriat sau arendat; locatarul are însă facultatea de a reclama în contră-le în numele său personal”.
Având în vedere faptul că reclamanta deține dreptul de proprietate exclusivă asupra construcției respective, precum și un drept de folosință asupra terenului de sub construcție, iar pârâtul adoptă un comportament care tulbură liniștita posesie a reclamantei, fără a avea un drept de folosință a spațiului respectiv, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este îndreptățită.
Chiar dacă instanța ar fi luat act de apărările pârâtului, acesta a depus la dosar un contract de închiriere încheiat între persoane total străine de cauza de față, contract care are și cu totul alt obiect, anume terenul din zona 230, proiect 5, în suprafață de 15 mp. Chiar dacă instanța ar fi valorificat aceste aspecte, susținerea pârâtului privind un eventual schimb nu ar fi fost reținută în lipsa unui înscris doveditor.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen pârâtul, care a solicitat schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.348/A/08.10.2012 pronunțată în rejudecare de Tribunalul A. în dosarul nr._ apelul astfel declarat a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pârâtul, în motivare, a învederat că instanța de fond, fără a exista nicio probă din care să rezulte că ar ocupa garajul, a admis cererea și a dispus evacuarea lui din acest garaj. A mai arătat că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are nici un raport de locațiune cu intimata. Mai mult, chiar intimata a arătat că a efectuat un schimb de garaj, fără a arăta cu cine. Atunci când Primăria A. a demolat garajul pe care îl primise în schimb, l-a chemat în judecată pe el.
Examinând susținerile pârâtului-apelant, tribunalul a avut în vedere că pârâtul a invocat faptul că s-a dispus evacuarea sa fără a exista nicio probă din care să rezulte că ocupă garajul. În apel, s-a suplimentat probațiunea administrată în fața primei instanțe cu declarația testimonială a domnului M. T. C., care a arătat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, parcat în garajul în litigiu, se află în proprietatea . unde dânsul este manager și este folosit de către pârât, în calitate de angajat al societății.
Atât în fața primei instanțe cât și în apel se susține încheierea unui contract de schimb între reclamantă și domnul M. T. C.-act juridic ce ar legitima folosința garajului de către pârât.
Acest aspect nu a fost dovedit în cauză. Conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu doamna G. M., din 14.01.2008 reclamanta este proprietara garajului în litigiu, iar asupra terenului pe care acesta este amplasat, reclamanta deține un drept de folosință în baza contractului de închiriere nr.5173/28.01.2008 încheiat cu Municipiul A.. Tot reclamanta este cea care a achitat chiria aferentă atât pentru anul 2010, cât și pentru anul 2011.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, în lipsa unui înscris doveditor, susținerile pârâtului cu privire la încheierea unui contract de schimb nu pot fi primite.
Contractul de schimb este un act translativ de proprietate; or, pârâtul nu a putut dovedi că el ori managerul societății pentru care lucrează, ar fi dobândit proprietatea asupra garajului, fapt ce ar fi legitimat și folosința acestuia.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.480 și art.1426 Cod civil, reclamanta fiind îndrituită a le invoca în favoarea sa.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a invocat că instanța de apel nu a soluționat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
În continuare, după ce a reiterat criticile aduse hotărârii primei instanțe, a învederat că instanța de apel nu a administrat alte probe și că a interpretat greșit susținerile reclamantei și ale martorului audiat, susțineri din care rezultă lipsa calității sale procesual pasive.
În drept, art.304 pct.9 C.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza dispozițiilor art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Menținând hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus evacuarea pârâtului din spațiul cu destinația de garaj, instanța de apel a avut în vedere probele administrate din care a rezultat calitatea reclamantei de proprietar al garajului și faptul ocupării de către pârât a acestui spațiu în lipsa vreunui titlu.
Dispunând astfel, este evident că instanța a reținut că pârâtul are calitate procesual pasivă, contrar celor susținute de pârât sub acest aspect.
Nu pot reținute ca temeiuri de modificare a deciziei nici susținerile recurentului vizând lipsa calității de proprietar a reclamantei ca urmare a afirmatului schimb efectuat de martorul audiat în apel, pentru a invoca existența dreptului de proprietate în patrimoniul altei persoane pârâtul având la îndemână alte mijloace procedurale.
Nici criticile vizând insuficiența probatoriului administrat nu sunt întemeiate.
Astfel, apreciind că înscrisurile depuse la dosar și declarația martorului audiat sunt concludente pentru soluționarea pricinii, instanța a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art.129 C.pr.civ. raportat la art.167 al.1 C.pr.civ.
Interpretarea dată de instanță probelor administrate nu poate fi criticată pe calea recursului, susținerile privind acest aspect vizând netemeinicia hotărârii – și ar putea fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.10, 11 C.pr.civ., abrogate la data pronunțării hotărârii atacate – și nu nelegalitatea acesteia, astfel cum în mod imperativ o cer dispozițiile art.304 pct.1-9 C.pr.civ.
În fine, susținerile vizând hotărârea primei instanțe nu pot fi supuse analizei în recurs, câtă vreme pe această cale se pot formule critici cu privire la hotărârea dată în apel.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304, 306 al.2 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul G. F. împotriva deciziei civile nr.348/A/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art.274 al.1 C.pr.civ. va obliga recurentul la plata către intimata S. C.-M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G. F. împotriva deciziei civile nr.348/A/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata către intimata S. C.-M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/21.01.2013
Tehnored.MM/2 ex/04.03.2013
Instanță fond: Judecătoria A. – jud.H. Ș.
Inst.apel: Tribunalul A. – jud.T. B., M. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1299/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 506/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
