Succesiune. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 19191/55/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 180
Ședința publică din 06.02.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. G. împotriva deciziei civile nr. 382/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. Z.-A., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 30.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.02.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată șa 05.12.2011 la Judecătoria A. sub nr._, precizată ulterior (filele 12 și 22), reclamanta M. E. - F. a chemat în judecată pârâta M. Z. A. și a solicitat instanței să constate că este unica moștenitoare după defunctul M. G. și că pârâta este străină de moștenire, prin neacceptarea în termenul legal. De asemenea, a solicitat instanței să constate că masa succesorală se compune din imobilul situat în A., .. B-10, . CF nr._-C1-U5 A., nr. top. 3913/16/2/2:3913/15/2/2:3913/13/2/2:3911-3912/7/2/2:3911-3912/6/2/2:3912/5/2/2/1 (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ A.), cu o valoare de circulație de 101.571 lei. Reclamanta a solicitat instanței să dispună și întabularea dreptului său de proprietate în cotă de 1/1 asupra imobilului ce compune masa succesorală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a defunctului M. G., care nu a avut descendenți, vocație succesorală având doar ea și pârâta, în calitate de soră a defunctului.
A mai arătat că este singura moștenitoare acceptantă, întrucât pârâta nu a făcut acte de acceptare a moștenirii, nu a venit în imobil, nu a luat bunuri succesorale.
În drept, reclamanta a invocat art. 650 și urm., art. 700 și urm. C. civ.
Pârâta M. Z. A. a formulat cerere reconvențională (filele 18, 19 și 23), prin care a solicitat instanței să constate calitatea sa de moștenitor acceptat, cu o cotă de 1/2, după defunctul său frate M. G. și să se înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra imobilului din masa succesorală.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că este sora defunctului M. G. și că a acceptat succesiunea după acesta prin acte de acceptare tacită. Astfel, a arătat că a participat la funeraliile fratelui său, care s-au desfășurat la casa și la locuința sa din localitatea Baia, locul de veci al defunctului aflându-se în grădina casei sale; a contribuit la cheltuielile de înmormântare, iar pomana de la 6 săptămâni de la deces și parastasul le-a făcut pe cheltuiala sa și la locuința sa din Baia. A mai arătat că -ajutată de nepotul său B. P. C. – la aproximativ 3 săptămâni după decesul fratelui său a luat o . bunuri din apartamentul acestuia (covoare, seturi lenjerie de pat, seturi veselă de bucătărie, haine).
Pârâta a mai arătat că împreună cu reclamanta s-au prezentat la notar pentru dezbaterea succesiunii la scurt timp după deces, însă nu au ajuns la un numitor comun neînțelegându-se cu privire la suma pe care reclamanta urma să i-o dea.
Reclamanta M. E. F. a decedat la 27.02.2012, judecata fiind continuată de moștenitorul său H. G. (frate), care a fost introdus în cauză prin încheierea din 28.03.2012.
Prin sentința civilă nr. 5241/30.05.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E. F. și continuată de moștenitorul său H. G. împotriva pârâtei M. Z. A..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta M. Z. A..
A constatat că la data de 17.10.2008, în A., a decedat M. G..
A constatat că defuncta M. E. F., în calitate de soție supraviețuitoare, a acceptat moștenirea defunctului M. G..
A constatat că și pârâta M. Z. A., în calitate de colateral privilegiat (soră), a acceptat moștenirea defunctului M. G..
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M. G. se compune din imobilul situat în A., .. B 10, . CF_-C1-U5 A. nr. top. 3913/16/2/2:3913/15/2/2:3913/13/2/2:3911-3912/7/2/2:3911-3912/6/2/2:3911-3912/5/2/2/I ( provenită din conversia pe hârtie a CF_ A.).
A constatat că defuncta M. E. F. a dobândit cota de ½ din masa succesorală, iar pârâta M. Z. A. a dobândit cota de ½ din masa succesorală.
A dispus OCPI A. efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF_-C1-U5 A. nr. top. 3913/16/2/2:3913/15/2/2:3913/13/2/2:3911-3912/7/2/2:3911-3912/6/2/2:3911-3912/5/2/2/I ( provenită din conversia pe hârtie a CF_ A.) în baza prezentei irevocabile.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 17.10.2008, cu ultimul domiciliu în localitatea A., județul A., a decedat M. G..
Averea succesorală rămasă după defunct se compune din imobilul situat în A., .. B 10, . CF nr._-C1-U5 A. nr. top. 3913/16/2/2:3913/15/2/2:3913/13/2/2:3911-3912/7/2/2:3911-3912/6/2/2:3911-3912/5/2/2/I ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ A.).
Reclamanta M. E. F. și pârâta M. Z. A. sunt soția supraviețuitoare - post decedată - și sora defunctului M. G. .
După decesul defunctului său soț M. G., reclamanta M. E. F. a exercitat acte de folosință asupra bunului imobil succesoral.
Atât reclamanta inițială cât și pârâta M. Z. A. au suportat împreună cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de respectarea tradițiilor religioase funerare.
După decesul lui M. G., pârâta M. Z. A. nu a acceptat voluntar expres, în termenul legal, moștenirea după acesta, motivat pe faptul că reclamanta M. E. F. nu i-a contestat până la data de 17.08.2011 calitatea de moștenitoare acceptantă a defunctului său frate.
La data de 17.08.2011 pârâta a dat o declarație expresă de acceptare a moștenirii după defunctul său frate, înregistrată sub numărul 2965/17.08.2011 la BNP Reisz Medre A..
Prima instanță a constatat că reclamanta a acceptat tacit moștenirea după defunctul său soț prin exercitarea de acte de folosință asupra bunului imobil și prin suportarea cheltuielilor de înmormântare și a celor ocazionate de respectarea tradițiilor religioase funerare privitoare la defunctul M. G., respectiv prin suportarea voluntară a sarcinilor moștenirii.
Contrar însă ceea ce susține reclamanta prin acțiunea introductivă, prima instanță a constatat că și pârâta M. Z. A. a acceptat moștenirea defunctului M. G., în calitate de colateral privilegiat (soră). Pârâta a acceptat voluntar expres moștenirea după defunctul său frate la data de 17.08.2011, prin declarația expresă de acceptare a moștenirii înregistrată sub numărul 2965/17.08.2011 la BNP Reisz Medre A..
Potrivit art. 700 alin 1 C. civ., cu titlu de regulă, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Raportat la data de 17.10.2008, data decesului lui M. G., în mod evident acceptarea voluntară expresă a moștenirii de către pârâtă la data de 17.08.2011 este făcută cu mult în afara termenului legal de 6 luni.
Cu toate acestea, ea este relevantă juridic și produce efecte pentru că art. 700 alin 2 C. civ. prevede și o excepție de la regula instituită în alineatul 1, în sensul că stipulează că în caz de împiedicare a moștenitorului de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală în termenul legal, după încetarea împiedecării, acesta are la dispoziție alte 6 luni pentru a accepta sau nu succesiunea.
În cauză s-a dovedit că prin conduita adoptată, defuncta M. E. F. a împiedicat-o pe pârâtă să accepte voluntar expres moștenirea după defunctul său frate în termenul legal pentru că nu i-a contestat până la data de 17.08.2011 calitatea de moștenitoare acceptantă a defunctului său frate.
Existența împiedecării rezultă din interogatoriul pârâtei și din depozițiile martorilor
În afară de aceste probe, în același sens – al probării existenței împiedicării - este și recunoașterea, ce-i drept, făcută cu multă dificultate - a fratelui defunctei reclamante M. E. F., H. G., care la interogatoriu a arătat că știe de la defunctă că între ea și pârâtă a existat „o înțelegere” cu privire la succesiunea defunctului M. G., înțelegere care nu a mai fost respectată, nu pentru că pârâta nu ar fi fost moștenitoare acceptantă, ci pentru că defuncta reclamantă nu era de acord să o despăgubească pe pârâtă pentru cota de ½ din masa succesorală, ci pentru o cotă mai mică.
Împotriva sentinței civile nr. 5241/30.05.2012 a Judecătoriei A. a declarat apel reclamantul H. G., care a fost respins prin decizia civilă nr. 382/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_ .
Tribunalul a reținut că acceptarea succesiunii, potrivit prevederilor art. 689 Cod civil, se poate realiza și tacit.
Luarea din succesiune, cu gândul de a fi însușite, a unor bunuri care, prin natura, numărul și valoarea lor exclud ideea unor „amintiri” de familie, este de natură să justifice concluzia că a fost făcută în calitate de moștenitor al defunctului.
Din declarația martorului B. P. C. rezultă faptul că pârâta, imediat după decesul fratelui său, și-a trimis nepotul să ia din casa acestuia o . bunuri, respectiv 2-3 garnituri lenjerie, un covor, un set sau două de farfurii, haine ale defunctului; asemenea bunuri nu pot fi considerate amintiri de familie.
De asemenea, din declarația martorilor audiați a rezultat faptul că atât reclamanta cât și pârâta au suportat cheltuielile legate de înmormântare, cheltuieli apartenente pasivului succesoral ca obligații ce se nasc în sarcina moștenitorilor odată cu deschiderea succesiunii.
Prin răspunsul la interogatoriu, apelantul H. G. a arătat că a existat o înțelegere între cele două succesibile cu privire la moștenire și chiar o . demersuri notariale care însă nu s-au finalizat datorită divergențelor intervenite.
În condițiile în care chiar reclamanta inițială i-a recunoscut pârâtei calitatea de moștenitoare nu se poate concluziona decât că pârâta a acceptat tacit moștenirea fratelui
În practica judiciară și în doctrină au fost considerate motive temeinice care justifică repunerea în termenul de prescripție împrejurări ca ascunderea cu rea credință de către unii succesibili a morții lui de cujus, decesul în țară străină în condițiile în care legăturile dintre de cujus și succesibili nu erau normale, decesul într-un penitenciar, abandonarea unui minor de către părintele supraviețuitor celuilalt părinte decedat.
Prin urmare, o eventuală conduită dolosivă, reținută de către prima instanță, nu poate fi asimilată unui caz de forță majoră, a reținut instanța de apel.
Față de cele reținute însă cu privire la acceptarea tacită a moștenirii de către pârâtă, se impune menținerea sentinței atacate, a reținut instanța de apel
Împotriva deciziei civile nr. 382/22.10.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal reclamantul H. G..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în apel criticile sale au vizat repunerea pârâtei în termenul de acceptare a succesiunii în temeiul art. 700 alin 2 C. civ., pe considerentul că motivele invocate de pârâtă nu intră în sfera forței majore.
A arătat că instanța de apel, fără a o pune în discuția părților, a analizat din oficiu acceptarea tacită a succesiunii de către pârâtă, fără a fi investită cu o asemenea cerere, fiind astfel încălcat atât principiul disponibilității, cât și principiul contradictorialității. Astfel, a arătat reclamantul, a fost privat de posibilitatea de a formula apărări și a completa probatoriul.
A invocat art. 304 pct. 5 și 9 C. pr. civ și a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului său și, în consecință, admiterea acțiunii.
Pârâta M. Z. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, cu obligarea reclamantului recurent la cheltuieli de judecată. A arătat că probele administrate în cauză confirmă faptul că a acceptat tacit succesiunea.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 alin 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Atât reclamanta M. E. F., decedată ulterior, prin acțiune, cât și succesorul acesteia, reclamantul H. G., în apel, au susținut că pârâta M. Z. A. este străină de moștenirea lui M. G., neacceptând expres sau tacit succesiunea în termenul legal prevăzut de art. 700 alin 1 C. civ.
Apărările pârâtei au avut în vedere aceste susțineri. Pârâta a invocat în primul rând, începând cu întâmpinarea depusă la instanța de fond (filele 18 și 19) acceptarea tacită a succesiunii după fratele său, apărări care au fost reiterate în tot cursul procesului, inclusiv în apel.
Prin urmare, nu se poate reține, cum susține reclamantul, că instanța de apel s-ar fi pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității și contradictorialității și, în același timp, dreptul său la apărare.
Prima instanță și-a bazat hotărârea pe declarația din 17.08.2011 de acceptare expresă a moștenirii de către pârâtă, reținând că a fost făcută peste termen în condițiile art. 700 alin 2 C. civ.
Instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, înlocuind însă motivarea cu acceptarea tacită a succesiunii de către pârâtă.
Reclamantul H. G. susține că în acest mod a fost pus în imposibilitatea de a solicita completarea probatoriului sub acest aspect.
Curtea constată însă, pe de o parte, că la prima instanță s-a administrat un vast probatoriu referitor la actele de acceptare tacită a moștenirii invocate de pârâtă.
Pe de altă parte, reclamantul recurent nu precizează care sunt probele cu care înțelege să completeze probatoriul deja administrat și care ar fi putut eventual să contureze o soluție de trimitere spre rejudecare.
În plus, faptele dovedite de pârâtă încă de la judecata în fața primei instanțe se încadrează între cele considerate de literatura de specialitate și de jurisprudență ca reprezentând acte de acceptare tacită a unei moșteniri.
Prin urmare, instanța de apel nu a încălcat art. 295 C. pr. civ., iar pe de altă parte a făcut o corectă aplicare a art. 689 și art. 700 C. civ.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul H. G. împotriva deciziei civile nr. 382/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. Z.-A..
În baza art. 274 alin 1 C. pr. civ., va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H. G. împotriva deciziei civile nr. 382/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta M. Z.-A..
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.02.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red.RR/18.02.2013
Teh.AMT/2ex./25.02.2013
Instanță fond: Judecătoria A. – jud. D. L. C.
Instanță apel: Tribunalul A. – jud. M. A., T. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 506/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
