Rectificare carte funciară. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1047/208/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 577
Ședința publică din 16 aprilie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. El C. I. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 215/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. și P. M. Caransebeș și O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S..
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților care au avut loc în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.04.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 16.04.2013.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr._ /21.04.2009, reclamanta S.C. ”El C. I.” SRL Caransebeș, în contradictoriu cu pârâții C. L. Caransebeș și OCPI C.-S., a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului și rectificare CF, în baza dispozițiilor art. 34 și 35 din Legea nr. 7/1996.
În motivarea acțiunii, se arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2029/09.06.1994 și nr. 4292/12.12.2003 a dobândit imobilele și împreună cu acestea cota indiviză de 44,76 ( compusă din 28,28% și 16,39%) asupra terenului care formează corpul de proprietate nr. top 930-931 înscris în CF col. 8624. Se arată că, în mod greșit, BCPI Caransebeș nu a înscris și proprietatea asupra cotelor indivize și figurează tot Statul Român în coala separată de CF asupra terenului, motiv pentru care se impune radierea acesteia.
Prin întâmpinarea de la fila 33 și 37 dosar, pârâtul C. L. Caransebeș-prin Primar, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin întâmpinarea de la fila 41 dosar, pârâtul OCPI Caransebeș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive ( fila 41), iar, pe fond, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Prin înscrisul de la fila 55 dosar, reclamanta a precizat că primul capăt de cerere din acțiune urmează a fi calificat drept un demers în realizare pe calea unei acțiuni în revendicare, în baza art. 480 și urm. Cod civil.
Prin precizarea de acțiune de la fila 90 dosar, reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra nr. top 931/II apartament nr. II situat în corpul de la stradă compus din 2 camere cu dependințele aferente, împreună cu 28,28% din părțile comune în indiviziune forțată, înscrise în CF 8624 Caransebeș, compuse din terenul cu nr. top 930 și 931 Intravilan grădină cu casa nr. 2 din . mp și 464 mp, părțile comune făcând parte din teren, WC, fațada de intrare de la stradă și din grădină, prin înscris autentic-contract de vânzare-cumpărare 2029/09.06.1994 autentificat de notariatul de Stat Caransebeș.
Totodată, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 1 din casa nr. 488 ( actual 2) din corpul din stradă, situat pe . ( fostă Școlii), format din cameră, bucătărie, magazie în curte, 1/3 din pivniță, coridor, hol, pod, cu nr. top 931/I înscris în CF ind. 8625 Caransebeș, împreună cu 16,39% din părțile comune aflate în indiviziune forțată înscrise în CF col 8624 de sub A 1 și B 6 789, prin înscris autentic, contract de vânzare-cumpărare nr. 4292/12.12.2003 autentificat de BNP S. G..
Reclamanta a solicitat radierea dreptului de proprietate a Statului Român asupra cotei indivize de teren de 44,67 %, respectiv 28,28% și 16,39 % aferente imobilelor anterior menționate și autorizarea înscrierii în CF a reclamantei, ca proprietar asupra terenului corespunzător cotei de 44,67%, cu cheltuieli de judecată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C.-S. sub nr. 743/115/18.03.2009, reclamanta .” SRL Caransebeș a chemat în judecată C. L. Caransebeș și P. Mun. Caransebeș, solicitând anularea actelor administrative HCL nr. 261/30.09.3008 și HCL nr. 286/30.10.2008 și recunoașterea dreptului său de proprietate în cotă indiviză de 44,67 % asupra terenului care formează corpul de proprietate cu nr.top 930-931 CF col 8624 Caransebeș, deținut în indiviziune forțată și dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2029/09.06.1994 și 4292/12.12.2003, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea de la fila 29 dosar, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, pe fond, respingerea acțiunii acesteia. De asemenea, pentru petitul 2 din cerere, s-a invocat excepția de necompetență materială a instanței.
La termenul de judecată din data de 19.06.2009, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâți, în raport de precizarea de acțiune formulată de reclamantă ( filele 15-16 dosar) și de procura judiciară de la filele 77-78 dosar. De asemenea, instanța a admis și excepția de necompetență materială pentru petitul 2 al acțiunii principale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acesteia către Judecătoria Caransebeș, unde s-a înregistrat la data de 14.07.2009 sub nr._ .
La data de 07.10.2009, cauza a fost suspendată în baza art. 244 Cod proc. civilă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ cu nr._ la Tribunalul C.-S..
Prin sentința nr. 893/26.11.2010 din dosar nr._, Tribunalul C.-S. a constatat perimată acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, iar la data de 14.04.2011, prin Decizia nr. 586/2011, Curtea de Apel Timișoara a anulat recursul reclamantei, astfel că dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș a fost repus pe rol la data de 21.09.2011.
Prin Încheierea nr. 2405/09.11.2011, în baza art. 164 Cod proc. civilă, întrucât exista identitate de obiect, părți și cauză, prima instanță a dispus conexarea dosarului nr._ la dosar nr._ al aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1226/18.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta ." SRL, în contradictoriu cu pârâții C. L. Caransebeș, P. Mun. Caransebeș și OCPI C.-S., cerere care face obiectul prezentului dosar, cât și al dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș, cu obiect constatare drept de proprietate și rectificare; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât C. L. Caransebeș; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât OCPI C.-S.; a obligat reclamanta la 4000 lei cheltuieli de judecată către pârât C. L. Caransebeș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2029/09.06.1994 de Notariatul de Stat L. Caransebeș, reclamanta a cumpărat de la S. M., imobilul evidențiat în CF 8626 Caransebeș, nr.top 931/II, apartamentul nr. II situat în corpul de la stradă, compus din 2 camere cu dependințele aferente, împreună cu 28,28 % din părțile comune în indiviziune forțată, înscrise în CF col 8624 Caransebeș, compuse din terenul cu nr. top 930-931 Intravilan grădină cu casa nr. 2 din . mp și de 464 mp, părțile comune făcând parte din teren, WC, . și din grădină etc.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4292/12._ de BNP S. G., reclamanta a cumpărat de la Trancota G. și C., I. C.-N. și C.–M., apartamentul nr. 1 din casa cu nr. 488 ( actual 2) din corpul din stradă situat administrativ în Caransebeș, . (fostă Școlii), format din cameră, bucătărie, magazie în curte, 1/3 din pivniță, coridor, hol și pod cu nr. top 931/I înscris în CF ind. 8625 Caransebeș, împreună cu 16,39% din părțile comune aflate în indiviziune forțată înscrise în CF col. 8624 Caransebeș de sub A.1 și B 6,7,8,9.
Analizând, în principal, excepțiile invocate de părți, prima instanță a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât reclamanta are calitate procesuale activă și interes să promoveze o acțiune în rectificare CF, având în vedere că acțiunea a fost semnată de numitul A. S.-D., persoană ce deține procură specială de reprezentare a asociatului unic al .” SRL ( fila 36) și cererea poartă ștampila firmei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei OCPI C.-S., prima instanță a constatat că, în raport de obiectul cauzei, se justifică citarea acestuia pentru opozabilitatea hotărârii, chiar dacă nu este persoana al cărui drept este înscris în CF.
Privitor la fondul cauzei, judecătoria a reținut că, potrivit extrasului de CF, imobilul din CF nr._ Caransebeș ( fostă CF 8624), cad. 284 nr. top 930,931/2 Caransebeș de 974 mp, figurează cu proprietar Statul Român, notare efectuată în CF sub nr. 917/21.04.1993, drept de proprietate dobândit prin lege.
Acest imobil a fost adus din CF nr. 853 și, în baza adresei nr. 2642/1993 și a schiței cu tabelele anexate, construcțiile existente pe teren se dezmembrează în 4 apartamente evidențiate în CF nr. 8625, 8626, 8627, 8628.
Prin HCL nr. 261/30.09.2008 a Consiliului L. Caransebeș ( înscrisul fila 5 dosar conexat), s-a aprobat dezmembrarea parcelei de teren 931/2 de 384 mp din CF nr. 8624, în nr. top 931/2/1 de 241 mp, nr. top 931/2/2 de 8 mp și nr. top 931/2/3 de 135 mp, dar și dezmembrarea parcelei de teren nr. top 930 de 590 mp, din CF nr. 8624 în nr. top 930/1 de 44 mp și nr. top 930/2 de 546 mp.
S-a propus pentru vânzarea d-rei Liuba A., ./2/1 de 241 mp și nr. top 930/1 de 44 mp, iar d-rei A. E. ( administratorul reclamantei) a parcelei cu nr. top 931/2/3 de 135 mp și 931/2/2 de 8 mp, urmare a cererilor acestora. Totodată, s-a dispus scoaterea la licitație publică a parcelei nr. top 930/2 de 546 mp grădină din spatele celor două apartamente.
Prin HCL nr. 286/30.10.2008 a Consiliului L. Caransebeș s-a aprobat completarea HCL nr. 261/ 2008 și instituirea unei servituți de trecere de 2,5 m lățime prin . în favoarea parcelelor 931/2/3 propusă spre vânzare d-rei A. E., respectiv pentru ./2 grădină.
Reclamanta, deși a formulat acțiune în contencios administrativ pentru anularea celor două HCL-uri, nu a mai insistat în pretențiile sale și, prin sentința nr. 893/26.11.2010 a Tribunalului C.-S. ( dosar nr._ ), s-a constatat perimată acțiunea.
Deși prin raportul de expertiză de la fila 169 dosar, întocmit de expert C. E., la capitolul concluzii, se propune radierea din CF nr. 8624 Caransebeș de sub B 1 a Statului Român, întrucât sub B 3-B 6, sunt înscrise apartamentele 1-4 cu părțile comune și unde nu figurează Statul Român, prima instanță a apreciat că acțiunea precizată a reclamantei se impune a fi respinsă, în condițiile în care nu s-a solicitat și nulitatea înscrierilor în CF, iar HCL nr. 261 și 286/2008 nu au fost anulate, hotărâri prin care se aprobă tocmai dezmembrarea parcelelor cu nr. top 930, 931/2 din imobilul anterior menționat.
Pentru considerentele expuse, raportat și la dispozițiile art. 34-35 din Legea nr. 7/ 1996, pe care și-a întemeiat pretențiile reclamanta, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a acesteia și a dispus obligarea ei la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli de judecată către C. L. Caransebeș, sumă reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal reclamanta . SRL, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând, în principal, anularea în tot a hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar, anularea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, și judecarea pe fond a cauzei, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, apelanta a susținut că expertiza a întărit susținerile sale referitoare la faptul că, dintr-o eroare, Statul Român nu a fost radiat ca proprietar asupra imobilului, respectiv nu pot fi doi proprietari pe aceeași proprietate distinctă, cu părți comune specificate, mai ales în contextul în care coala arată expres vânzarea către noul proprietar.
Mai mult, instanța de fond avea obligația de a se pronunța și asupra petitului privind recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei, în cotă indiviză de 44,67% asupra terenului ce formează corpul de proprietate cu nr. top. 930-931 CF col. 8624 Caransebeș, deținut în indiviziune forțată și dobândit prin cumpărare, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2029/09.06.1994 și nr. 4292/12.12.2003.
De asemenea, apelanta a criticat modul în care prima instanță a analizat probele administrate în cauză și, în special, raportul de expertiză.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 282, art. 284, art. 287, art. 296, art. 297 alin.1, art.298 Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 215/19.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. El C. I. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe, potrivit art. 296 Cod proc.civ., și a obligat reclamanta la plata către intimații C. L. și P. M. Caransebeș a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit colii de carte funciară nr. 853 Caransebeș, imobilele cu nr. top. 930-931 se abnotează și se transcriu în CF 8624 colectivă Caransebeș, cu situația neschimbată și anume: nr._/1922 c.f. drept posesie faptică Statului Român 1/1 parte.
Din studiul filei de CF Colectivă 8624 Caransebeș, dar și al raportului de expertiză efectuat de experta C. E., tribunalul a constatat că imobilul este compus din nr. top. 930 – Intravilan grădină în suprafață de 590 mp și nr. top. 931/2 – Intravilan cu casa nrc. 448 ( corect nrc. 488) vechi, actual nr. 2 din . de 384 mp. Proprietar asupra acestui imobil a fost Statul Român.
În anul 1993, imobilul de sub A1-A2 ( deci cele două parcele, nr. top. 930 și nr. 931) se dezmembrează pe apartamente, după cum urmează: apartamentul nr. 1 cu 16,39% din părțile comune se înscrie în fila de CF 8625 Caransebeș; apartamentul nr. 2 cu 28,28% din părțile comune se înscrie în fila de CF 8626 Caransebeș; apartamentul nr. 3 cu 24,18% din părțile comune se înscrie în fila de CF 8627 Caransebeș; apartamentul nr. 4 cu 31,15% din părțile comune se înscrie în fila de CF 8628 Caransebeș, părțile de folosință comună fiind terenul, . documentației de apartamentare.
Deși în raportul de expertiză se precizează clar că terenul, . părți de folosință comună, experta susține că aceste apartamente, împreună cu părțile de folosință comună ( inclusiv terenul) au fost vândute de RA Prescom Reșița unor persoane fizice, foști chiriași ai apartamentelor.
Primele contracte de vânzare-cumpărare dintre RA Prescom și foștii chiriași nu sunt depuse la dosar, însă astfel de contracte se făceau pentru vânzarea construcției, iar pentru părțile de folosință comună se emitea o decizie care-i acorda cumpărătorului un drept de folosință.
Nici dezmembrarea imobilului nu este depusă la dosar, însă din raportul de expertiză reiese clar că terenul, . părți de folosință comună și, în consecință, acestea nu se puteau vinde.
Din aceste motive, Statul Român nu a fost radiat niciodată de sub B1 din fila de CF Colectivă 8624 Caransebeș, rămânând proprietar.
Datorită acestui fapt a fost posibilă dezmembrarea parcelei cu nr. top 931 în anul 2003 și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu nr. 4205/2003, prin care Statul Român a vândut reclamantei . SRL o suprafață de 80 mp din acea parcelă, respectiv .. 931/1 intravilan cu casa nr. 488 vechi, actual nr. 2 din .. 2, care s-a transnotat în CF nr. 8626 ind în favoarea . SRL, iar ./2 intravilan cu casa nr. 488 vechi, actual nr. 2 din .. 2 de 348 mp, a fost reînscrisă în fila nr. 8624 col. Caransebeș în favoarea vechiului proprietar, respectiv Statul Român.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că reclamanta nu a făcut dovada că s-ar încadra în vreuna dintre situațiile expres prev. de art. 34-45 din Legea nr. 7/1996, astfel încât, în speță, nu este posibilă o rectificare CF.
Reclamanta ar fi avut posibilitatea eventual să solicite Prefectului jud. C.-S. acordarea unui drept de proprietate asupra terenului folosit, în baza Legii nr. 18/1991.
Ca atare, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, prima instanță cercetând fondul cauzei raportat la probele administrate.
Prima instanță a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la identificarea imobilului și a verificării acestuia în CF, chiar dacă concluzia finală a raportului de expertiză nu a fost însușită de către instanță, deoarece experta a interpretat din punct de vedere juridic situația imobilului, deși nu i s-a cerut, raportat la disp. art. 34, 35 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta S.C. El C. I. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, Tribunalului C.-S., pentru a judeca în fond pricina, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, schimbarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii cererii introductive de instanță, așa cum a fost precizată, în sensul constatării dreptului său de proprietate asupra: a) . Ia stradă, alcătuit din 1 cameră, bucătărie, magazie în curte, 1/3 din pivniță, coridor, hol și pod, 16 /39 din părțile comune, înscris în C.F.ind._-Cl-Ul,nr. vechi 8625 Caransebeș, situat în municipiul Caransebeș ..2 (fostă Școlii) dobândit prin cumpărare în anul 2003; b) . la stradă, alcătuit din 2 camere, bucătărie, 2 magazii în curte, 1/3 din pivniță, coridor, hol și pod, împreună cu 28,28% din părțile comune în indiviziune forțată, înscris în C.F.ind._ (fost 8626) Caransebeș de sub B.3, situat în municipiul Caransebeș ..2 (fostă Școlii) dobândit prin cumpărare în anul 1994.
De asemenea, solicită constatarea faptului că părțile comune de la fiecare apartament se referă la teren în suprafață de 934 mp, intrare, wc, fațade, așa cum sunt menționate în CF. coIectivă_-fostă 8624 Caransebeș, sub Al- 2, cu obligarea intimaților Ia plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a expus starea de fapt existentă în cauză și conținutul hotărârii atacate, pe care o critică pentru nelegalitate, arătând că solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C.-S., pentru a judeca în fond pricina, în temeiul art. 312 pct. 5 Cod proc. civ., întrucât obiectul cererii lor de chemare în judecată l-a constituit recunoașterea, în temeiul art. 34 și 35 din Legea nr. 7/1996, a dreptului de proprietate asupra cotelor indivize aferente imobilelor și rectificarea cărțile funciare în conformitate cu situația actuală a imobilului.
În raport de cererea de chemare în judecată, instanța ar fi trebuit să procedeze la analiza actelor de proprietate exhibate de părți, nicidecum să facă aprecieri generale și ambigue. Susține că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, context în care față de caracterul recursului, de cale extraordinară de atac, în care nu mai pot fi făcute probe, se impune, în temeiul art. 312 pct. 3, 5 Cod proc.civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C.-S. pentru rejudecarea apelului.
Se invocă ca și temei de modificare a hotărârii atacate art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., deoarece din considerentele Deciziei civile nu a înțeles de ce actele autentice de vânzare-cumpărare, înscrierile de carte funciară și proba științifică a expertizei tehnice nu au putut să convingă instanța de justețea argumentelor lor, de ce o Hotărâre de Consiliu L., prin care se dezmembra un teren vândut în urmă cu 20 de ani, a căpătat o putere absolută, discreționară și exagerată.
Astfel, apelul declarat a fost respins, tribunalul, în mod greșit, susținând că, în speță, nu este posibilă o rectificare CF întrucât nu ar fi făcut dovada că s-ar încadra într-una din situațiile expres prevăzute de art. 34-45 din Legea nr. 7/1996, considerând că ar fi avut posibilitatea de a solicita Prefectului jud. C.-S. acordarea unui drept de proprietate asupra terenului folosit în temeiul Legii nr. 18/1991. Reținerile instanței sunt în totală contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele de vânzare-cumpărare și extrasele de carte funciară.
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare, aflate la dosar rezultă, fără echivoc, că Statul, în calitate de vânzător, a vândut construcțiile (cele 4 apartamente) împreună cu părțile comune. In cartea funciară sunt menționate expres care sunt părțile comune, și anume: terenul, . de expertiză, întocmit în cauză, confirmă susținerile lor în sensul că imobilele - construcții și teren împreună cu părțile comune - au fost vândute, părțile comune fiind terenul, . concluzie se desprinde și din întâmpinarea OCPI C.-S., care, după ce invocă lipsa calității procesuale pasive, arătă că, din studiul colii de CF 8624 Colectivă Caransebeș rezultă că, prin Cererea nr. 917/1993, în baza Adresei 2642/1993 și a schiței cu tabelele anexate, cele 2 nr. top .930 și 931, s-au dezmembrat și apartamentat în 4 apartamente, părțile comune fiind terenul, .>
Prin intermediul RA Prescom Reșița, cele 4 apartamente împreună cu părțile comune, au fost vândute de stat prin acte autentice de vânzare-cumpărare, noii proprietari fiind înscriși în cărțile funciare individuale. Din acest moment, Statutul nu mai are calitatea de proprietar.
Consideră că este inadmisibil ca, după aproape 20 de ani, Statul, care nu mai deținea în proprietate nici construcțiile și nici terenul, să procedeze la o nouă dezmembrare a aceluiași teren, pe care îl vânduse în anul 1993, însă, la fel de nepermis este și faptul că două instanțe de judecată nu numai că nu au observat acest lucru, dar și-au motivat respingerea acțiunii, respectiv a apelului, tocmai în baza unei hotărâri a Consiliului L., hotărâre care nu a produs nici o consecință juridică asupra mențiunilor din CF și a situației faptice a imobilului în litigiu.
O hotărâre de Consiliu L. nu va putea niciodată să producă efecte juridice în contra unor acte autentice de vânzare - cumpărare, cu titlu oneros și translative de proprietate, în care vânzător a fost chiar Statul Român.
Contractele autentice se bucură de prezumția de adevăr, iar în cei aproximativ 20 de ani care s-au scurs de la dezmembrarea celor 2 parcele cu nr. top. 930, 931 și vânzarea inițială a celor 4 apartamente, imobilele constând în construcții și teren au făcut obiectul unor transmisiuni succesive ( vânzări, contracte de întreținere, drepturi succesorale), toate întemeiate pe conținutul cărților funciare individuale, actele de înstrăinare consolidând transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul sub dobânditorului de bună-credință.
Un asemenea efect este de esența contractului de vânzare-cumpărare și nu poate fi anihilat printr-o hotărâre de C. L., cu atât mai mult cu cât imobilele construcții și teren au intrat în circuitul civil.
In concluzie, consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul C.-S. poate fi modificată conform art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. câtă vreme nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Se mai invocă art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., arătând că, în speță, instanța a denaturat natura și înțelesul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, în care se specifică, fără echivoc, că a cumpărat construcțiile și părțile comune și că părțile comune sunt: terenul, . ciuda tuturor înscrisurilor aflate la dosar, concluzia completului de judecată a fost aceea că „nu puteau cumpăra terenul", deși termenii contractului de vânzare-cumpărare erau vădit neîndoielnici.
Tot instanța de apel le-a sugerat faptul că ar fi avut posibilitatea să solicite Prefectului C.-S. acordarea unui drept de proprietate în baza Legii 18/1991, deși, așa cum rezultă din filele de carte funciară, au cumpărat cota parte din teren și au intabulat acest drept în CF individual.
Instanța de apel a mai susținut, fără a indica un text de lege, citează: „actele de vânzare-cumpărare se făceau doar pentru construcții, iar pentru părțile în folosință comună, se emitea doar o Decizie care îi acorda cumpărătorului un drept de folosință". Această susținere a instanței de apel este lipsită de orice fundament juridic; de altfel, nici nu a indicat actul normativ la care face referire. Probabil, cele două instanțe au avut în vedere, mutatis mutandis, vânzările efectuate de către Statul Român prin autoritățile administrației publice locale ale imobilelor- locuințe conform Legii nr. 112/1995.
Alegația instanței este contrazisă de toate înscrisurile aflate la dosar -contracte de vânzare-cumpărare și extrase CF- iar așa-zisele decizii de atribuire în folosință a terenului au început să fie emise doar după apariția Legii 112/1995, în speță, vânzările fiind făcute în anul 1993.
Consideră că Tribunalul C.-S. a schimbat natura și înțelesul lămurit al contractelor de vânzare-cumpărare, situație care atrage modificarea hotărârii conform art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.
De asemenea, invocă art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., deoarece, prin decizia atacată, Tribunalul C.-S. a respins apelul pe motiv că nu a făcut dovada că s-ar încadra în vreuna din situațiile expres prevăzute de art. 34-45 din Legea nr. 7/1996, fără a argumenta juridic care sunt considerentele pentru care nu s-ar încadra în articolele sus citate.
Art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din CF dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din CF nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului.
In speță, deși sunt proprietari asupra părților comune, printre care și teren, drept dobândit prin acte autentice de vânzare-cumpărare, datorită neconcordanței dintre situația reală de CF și cea înscrisă în fila colectivă, Statul, cu toate că nu deține nici un drept de proprietate, a procedat la o nouă dezmembrare a terenului, punând sub semnul întrebării dreptul lor de proprietate.
Aceasta a fost și rațiunea pentru care a formulat acțiunea în rectificarea conținutului Cărții funciare, acțiune care poate fi intentată atunci când între starea tabulară și situația juridică reală a imobilului înscris în CF nu mai există concordanță, rațiunea legiuitorului în reglementarea acestei acțiuni fiind tocmai protejarea terților dobânditori.
In consecință, susține că cererea de chemare în judecată se încadrează în textul sus evocat, iar instanța, atunci când a respins apelul, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 34 și următoarele din Legea nr. 7/1996, dar și a dispozițiilor art. 480 Cod. civ. ( art. 555 Noul Cod civ.).
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod proc.civ.
Intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S. a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 29 martie 2013, întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate și respingerea recursului reclamantei S.C. El C. I. S.R.L., cererea nefiind motivată în drept.
Totodată, intimatul C. L. și P. M. Caransebeș a depus la dosar, la termenul de judecată din 9 aprilie 2013, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii Tribunalului C.-S., ca temeinică și legală, fără a fi motivate în drept.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin.2 Cod proc.civ., față de prevederile art. 34-35 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria Caransebeș, cât și Tribunalul C.-S. pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora și pe care instanța de recurs și le însușește.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S., curtea constată, potrivit disp. art. 377 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., că această excepție nu mai poate fi invocată de către intimat în acest ciclu procesual, în condițiile în care Judecătoria Caransebeș a respins-o, ca neîntemeiată, iar sentința nu a fost atacată sub acest aspect, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat. Nu poate fi reiterată excepția, în prezentul recurs, fără a fi fost criticată soluția dată de prima instanță printr-un apel, motiv pentru care curtea va respinge această excepție.
Cu privire la incidența pct. 5 și 7 al art. 304 Cod proc.civ., curtea constată, raportat la conținutul deciziei atacate, că susținerile reclamantei nu se verifică. Decizia instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod proc.civ.. Tribunalul ( la fel ca și prima instanță) a analizat cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, verificând îndeplinirea cerințelor legale invocate de reclamantă ca și temei juridic al acțiunii, pronunțându-se asupra fondului pricinii cu respectarea limitelor investirii sale, potrivit alin. ultim al. art. 129 Cod proc.civ., astfel că nu se poate constata necercetarea fondului pricinii, nefiind justificată o soluție de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare, față de forma actuală a art. 312 Cod proc.civ.
Faptul că instanța de apel a indicat și soluții subsidiare de urmat nu poate conduce la concluzia nemotivării deciziei pronunțate, afirmație contrazisă de considerentele acestei hotărâri, așa cum am arătat deja.
Nu pot fi reținute, ca întemeiate, nici susținerile recurentei privind absența argumentelor ce au fundamentat soluția sau insuficiența ori contradictorialitatea lor.
Se impune a constata că, prin argumentele invocate în susținerea pct.7 al art. 304 Cod proc.civ., recurenta încearcă să repună în discuție starea de fapt reținută de instanța de apel în baza probatoriului administrat în cauză.
Or, față de forma actuală a art. 304 Cod proc.civ., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 138/2000, în această cale de atac pot fi valorificate exclusiv motive de nelegalitate a deciziei atacate, și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita stabilire a stării de fapt, consecutive unei eronate interpretări și valorificări a probatoriului administrat în cauză.
Ca atare, curtea va înlătura, ca neputând face obiectul controlului judiciar în prezenta cale de atac, motivele de recurs ce vizează probatoriul ( cu înscrisuri și expertiza judiciară) administrat în cauză.
Cu privire la puterea probatorie a unor acte autentice, Curtea constată că reclamanta nu a depus la dosar niciun act autentic emanând de la Statul Român, nici măcar contractele sub semnătură privată prin care antecesorii cu titlu particular ai reclamantei au dobândit părți din imobil de la Stat. De altfel, între Stat și reclamantă nu există un raport obligațional direct, întrucât Statul a vândut apartamente foștilor chiriași, care, la rândul lor, au vândut reclamantei, astfel că în absența titlurilor persoanelor de la care reclamanta a dobândit bunul, nu se poate determina cu certitudine întinderea dreptului dobândit de aceasta, potrivit regulii „nimeni nu poate da mai mult decât are”.
Nu există nicio probă în susținerea afirmației reclamantei că Statul ar fi încheiat acte autentice de vânzare-cumpărare cu chiriașii, știut fiind, de altfel, că . calitate de reprezentant al Statului, proceda la încheierea unor acte sub semnătură privată standardizate, ce nu îmbrăcau forma aptă ( cea autentică) să strămute dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar asupra unor construcții.
În ceea ce privește pct.8 al art. 304 Cod proc.civ., nu se poate constata că tribunalul a denaturat natura și înțelesul contractelor de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta ar fi dobândit dreptul invocat.
Reclamanta încearcă să se prevaleze de conținutul unor acte de vânzare-cumpărare ce nu sunt opozabile pârâtului, atâta timp cât acesta nu este parte contractantă, potrivit art. 973 Cod civil, în condițiile în care, așa cum am arătat, nu depune la dosar actele prin care Statul ar fi înstrăinat imobilele.
Raportat la starea de fapt reținută de tribunal în baza probatoriului administrat, curtea constată că instanța de apel a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate de reclamantă prin acțiunea precizată.
Este corectă concluzia tribunalului că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerințelor celor 4 cazuri prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 pentru a se putea dispune rectificarea cărții funciare cerută.
Reclamanta invocă lit. d a acestui articol, fără a dovedi care ar fi actul sau faptul juridic care ar proba că situația reală a imobilului nu mai este în concordanță cu înscrierea din cartea funciară. Practica judiciară și doctrina conturată în aplicarea acestui caz au arătat că este necesară o schimbare ( modificare) a stării de fapt a imobilului pentru a se putea cere rectificarea cărții funciare în baza acestui temei legal, în vederea aducerii în concordanță cu înscrierile din cartea funciară. În speță, reclamanta invocă conținutul unor acte juridice translative de proprietate, acte ce nu pot fi privite ca generatoare de schimbări în starea de fapt (prezentarea fizică) a unui imobil.
Nu poate fi constatată nici existența vreunei erori cu prilejul înscrierii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantei, în condițiile în care, așa cum am arătat, reclamanta, care avea sarcina probei, nu a depus contractele de vânzare-cumpărare încheiate între Stat și persoanele de la care reclamanta a cumpărat ulterior, pentru a constata întinderea dreptului transmis pe această cale și validitatea înscrierii în C.F. operate în baza acestor titluri.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu s-a probat îndeplinirea cerințelor art. 34 și următoarele din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, față de prevederile legale invocate, coroborate cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. El C. I. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 215/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. și P. M. Caransebeș și O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.C.R./14.05.2013
Tehnored L.P./17.05.2013
Ex.2
Primă instanță: D. G. – Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel: S. B.; C. A. – Tribunalul C.-S.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1744/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
