Legea 10/2001. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 2973/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.292
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol se află recursul declarat de către reclamantul S. J. împotriva Sentinței civile nr. 3237 din 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. Orașului Recaș și Orașul Recaș prin Primar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. N., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru reclamantul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că, la acest termen de judecată, prin serviciul Registratură, a fost depusă la dosar întâmpinare de către pârâții intimați.
Reprezentanta reclamantului recurent a depus chitanță fiscală, ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 2480 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent, având cuvântul, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii principale, cu obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii iar, în subsidiar, modificarea sentinței civile, în sensul de acordare a unui alt teren în compensare sau obligarea Primarului la emiterea unei noi dispoziții de acordare a unor despăgubiri prin echivalent iar, în caz contrar, obligarea Primarului, pentru acordarea daunelor cominatorii, prin trimiterea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilire de Despăgubiri, cu cheltuieli de judecată .
Totodată, reprezentanta reclamantului recurent a învederat că în cauză nu este vorba despre o contestație, ci despre o cerere adresată Primarului Orașului Recaș, de efectuare a demersurilor de atribuire în compensare a unui alt teren, după întocmirea proiectului de evaluare. Se mai susține faptul că, în prezent, situația dosarului administrativ constituit, în baza cererii reclamantului, se află în fază nefinalizată, învederând, de altfel, că pârâtul nu a făcut nicio propunere pentru acordarea unui teren în compensare sau cerere de despăgubiri.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timis sub nr._ la data de 18.04 2012 reclamantul S. J. în contradictoriu cu pârâții P. Orașului Recaș și Orașul Recaș a solicitat:
- obligarea pârâților să pună în aplicare Dispoziția nr. 161/18.11.2004, în sensul atribuirii în compensarea suprafeței nerestituite de 1.172 mp din imobilul revendicat în baza Legii 10/2001 și restituit parțial în natură, situat în Recaș, nr.969, înscris în cf nr. 4523 Recaș, nr. top 597-598/1, a unei alte suprafețe de teren echivalente, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/ zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză ;
- în lipsa compensării prin atribuirea unei alte suprafețe de teren, obligarea pârâtul 1 la emiterea unei noi dispoziții privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru partea nerestituită din imobilul descris mai sus, respectiv pentru suprafața de 1.172 mp, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/ zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză;
- în subsidiar, în cazul neatribuirii unei suprafețe în compensare, dacă se va considera că dispoziția mai sus amintită conține propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, obligarea pârâților să o înainteze împreună cu întregul dosar administrativ la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii (despăgubirilor) la care este îndreptățit pentru partea nerestituită din imobilul în cauză și a acordării lor efective, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/ zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză.
În fapt, a precizat că a formulat în temeiul Legii 10/2001 notificările având ca obiect imobilul situat în Recaș, nr.969, înscris în cf nr.4523 Recaș nr. top 597-598/1, notificări înregistrate cu nr. 237/10.08.2001 și nr. 238/10.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc O. B. din Timișoara, care le-a înaintat la P. Comunei Recaș, localitate devenită între timp oraș, spre a fi soluționate. A depus două notificări pentru același imobil, solicitând prin cea dintâi cota de 3/4 părți, iar prin cea de-a doua cota de l/4 parte.
P. a emis următoarele dispoziții: Dispoziția nr.355/16.08.2002 prin care i-a restituit cota de ¾ părți din construcții condiționată de rambursarea despăgubirilor acordate de Statul Român, fără teren, reținându-se că nu are cetățenie română; Dispoziția nr.360/21.08.2002 prin care i s-a restituit cota de l/4 parte din construcții, cu aceeași condiție, de asemenea fară teren, din același considerent; Dispoziția nr.52/18.08.2004 prin care s-au completat cele două dispoziții anterioare, în sensul că se restituie clădirea situată în Recaș la nr. 969, cu condiția depunerii unei declarații autentice privind neîncasarea de despăgubiri de la Statul Român, precum și în sensul instituirii în favoarea sa a unui drept de folosință specială asupra terenului aferent casei; Dispoziția nr. 161/ 2004 prin care s-a completat cea din 18.08.2004 și i se restituie integral construcțiile cu suprafața de 1.070 mp teren, cu specificarea că pentru diferența de 1.172 mp care nu se restituie va primi o despăgubire, respectiv o compensație în bani sau un alt teren echivalent, după întocmirea unui raport de evaluare.
Toate dispozițiile enumerate, nefiresc de multe având în vedere că era vorba despre un singur imobil, au fost emise potrivit Legii 10/2001 și Normelor metodologice în forma în vigoare la data fiecăreia. Nu a atacat niciuna dintre aceste dispoziții, mai ales că prin ultima, cea din 18.11.2004, i s-a restituit casa cu nr.969 cu terenul aferent de 1.070 mp în proprietate, având în vedere că are cetățenia română, dar în același timp, s-a stabilit ca măsură reparatorie prin echivalent atribuirea unei alte suprafețe în contul diferenței de teren nerestituite de 1.172 mp sau acordarea în viitor a unei despăgubiri bănești corespunzătoare.
Ulterior emiterii acestei ultime dispoziții dosarul a rămas în continuare în păstrarea Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 de la Primăria Orașului Recaș, fară să se întreprindă vreun demers pentru punerea ei în aplicare, în primul rând sub aspectul atribuirii în compensare a unei suprafețe echivalente cu cea de 1.172 mp. Prin dispoziție nu i s-a atribuit efectiv un teren în compensare, ci se stabilește doar că va beneficia în viitor de o asemenea atribuire ca măsură reparatorie prin echivalent. De asemenea, se face referire la un raport de evaluare întocmit de acesta, dar evaluarea trebuia făcută nu numai la terenul care i-a aparținut și nu i s-a restituit, ci și la terenul oferit în compensare. Or, niciodată P. Orașului Recaș nu i-a oferit vreo suprafață de teren restituibilă în compensare, care eventual să fie evaluată pentru a se constata dacă ea corespunde din punct de vedere valoric cu cea nerestituită. Așadar, pentru a se ajunge la nevoia întocmirii unei evaluări, ar fi trebuit să știe care sunt disponibilitățile Orașului Recaș cu privire la terenurile libere și nerevendicate din domeniul său privat și care sunt suprafețele care i se oferă.
A precizat că a contactat în mod repetat pe P. Orașului Recaș și n-a primit niciodată o ofertă concretă. La data de 13.04.2005 s-a adresat în scris Orașului Recaș (Consiliului Local) și a solicitat atribuirea diferenței de teren în intravilanul localității, oferindu-si disponibilitatea de a face evaluarea necesară. Nu a primit însă niciun răspuns.
A mai arătat că a depus la dosarul administrativ și celelalte acte menționate în dispoziții, respectiv declarația autentică și dovada eliberată de Consiliul Județean T. cu privire la despăgubirile în baza Decretului 223/1974.
Sub aspectul atribuirii terenului în compensare, pârâții nu au făcut niciun demers în vederea punerii în aplicare a Dispoziției nr. 161/18.11.2004, astfel că de 8 ani dosarul a rămas practic în nelucrare.
In ceea ce privește „despăgubirea sub forma unei compensații bănești", din modul în care este formulată dispoziția, în opinia sa nu rezultă o propunere de acordare a despăgubirilor în sensul prevăzut de Titlul VII al Legii 247/2005, ci doar se arată că va beneficia în viitor de o compensație bănească, drept alternativă la atribuirea unei suprafețe de teren. Nici pentru această formă de reparație nu s-a mai întreprins nimic ulterior anului 2004 de către pârâți, știut fiind că pentru a se da curs procedurii de acordare a despăgubirilor instituită prin Titlul VII din Legea 247/2005 ulterior emiterii Dispoziției nr. 161/18.11.2004, nu era necesară o evaluare în etapa administrativă desfășurată în fața Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001 din Recaș. Cuantumul final al despăgubirilor ar fi urmat să fie stabilit după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din Legea 247/2005, în cadrul căreia evaluarea despăgubirilor s-ar fi făcut pe baza valorii părții nerestituite din imobil, stabilită în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare.
In vederea derulării acestei proceduri, în mod normal pârâtul 1 ar fi trebuit să emită o nouă dispoziție conținând propunerea explicită de acordare a despăgubirilor, iar apoi conform art.16 alin. 2 din Titlul VII al Legii 247/2005, dosarul trebuia trimis în termen de 10 de zile la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost evident că pârâții nu s-au conformat niciuneia dintre prevederile legale amintite, astfel că dosarul având ca obiect imobilul revendicat, după restituirea parțială în natură, a rămas până în prezent în nelucrare, timp de aproape 8 ani de la data emiterii ultimei dispoziții.
Dacă s-ar aprecia că această ultimă dispoziție dată în anul 2004 întrunește exigențele Titlului VII din Legea 247/2005, în sensul că ea conține propunerea de acordare a despăgubirilor, cu atât mai mult este nejustificată pasivitatea pârâților constând în netrimiterea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așadar, dacă s-ar fi apreciat că dispoziția în cauză poate fi menținută și că se poate continua procedura administrativă începută în baza ei, având în vedere temeiurile la care a făcut referire și încălcarea de către pârâți a termenelor stabilite în mod legal, a considerat că se impune obligarea lor la înaintarea acestei dispoziții împreună cu întregul dosar administrativ la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a se putea stabili cuantumul măsurilor reparatorii (despăgubirilor) la care este îndreptățit pentru imobilul în cauză și pentru ca ele sa-i fie acordate efectiv.
Totodată, a solicitat ca admițând acțiunea în baza oricăruia dintre petitele formulate, să fie obligați pârâții în sensul cerut, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/ zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză. Solicitarea sa sub acest aspect a fost bazată pe întârzierea nepermis de mare în soluționarea dosarului sub aspectul atribuirii unei suprafețe de teren în compensare sau, după caz, al propunerii de acordare a despăgubirilor sau chiar numai al trimiterii dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întârziere care sfidează dispozițiile legale din Legea 10/2001 și din Titlul VII al Legii 247/2005, creându-i un prejudiciu de nerecuperat. Astfel, a apreciat că se impunea stabilirea daunelor cominatorii ca sancțiune care să-i constrângă pe pârâți la îndeplinirea unor atribuții legale, încălcate în mod flagrant.
Acțiunea nu a fost motivata in drept.
In probațiune, a anexat, in fotocopie, notificările nr.237/10.08.2001 și nr.238/10.08.2001 înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc O. B. din Timișoara, Dispozițiile nr.355/16.08.2002, nr.360/21.08.2002, nr.52/18.08.2004 și nr. 161/18.11.2004 emise de Primarului localității Recaș, cererea înregistrată la Consiliul Local Recaș la data de 13.04.2005, copia pașaportului sau românesc, declarația autentică din 26.08.2004 și dovada eliberată de Consiliul Județean T. cu privire la situația despăgubirilor în baza Decretului 223/1974.
Prin întâmpinare pârâții P. ORAȘULUI RECAȘ și ORAȘUL RECAȘ au apreciat că, analizând acțiunea civilă ce face obiectul dosarului, precum și documentele anexate acesteia, se impunea modificarea și completarea art. 3 a dispoziției nr. 161/18.11.2004, în concordanță cu prevederile Legii nr. 247/2005, după care vor proceda la punerea în aplicare a acesteia, respectiv va fi transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe de altă parte, în vederea transmiterii dosarului pentru stabilirea despăgubirilor în urma analizării acestuia de către instituția prefectului și obținerea vizei de legalitate din partea acestei instituții, este necesară analizarea documentelor ce compun dosarul administrativ ce urmează a fi înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. In acest sens, notificatorul va trebui să completeze documentația depusă până în prezent prin anexarea în principal a cărții funciare a imobilului anexat, precum și a documentelor ce atestă calitatea de moștenitor, având în vedere că notificarea a fost făcută de o altă persoană (dacă notificarea vizează un imobil ce a avut ca proprietari tabulari alte persoane decât notificatorul).
În drept: dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și Legea nr. 10/2001.
La solicitarea instanței, parații au depus, in fotocopie, dosarul administrativ in baza căruia s-a emis dispoziția nr. 161/18.11.2004, iar reclamantul a făcut dovada cetățeniei romane prin depunerea, in fotocopie, a pașaportului emis de autoritățile romane.
Prin Sentința civilă nr. 3237 din 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamantul S. J., S. J., în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘ RECAȘ și ORAȘUL RECAȘ PRIN PRIMAR.
A fost obligat pârâtul 1 la emiterea unei noi dispoziții care sa cuprindă propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 1.172 mp nerestituită din imobilul situat în Recaș, nr.969, înscris în cf nr. 4523 Recaș, nr. top 597-598/1 si au fost obligați pârâții să o înainteze împreună cu întregul dosar administrativ la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățit in condițiile procedurii speciale prevăzute de Titlul VII al Legii 247/2005.
A fost respinsă in rest acțiunea.
S-a obligat la cheltuieli de judecata in suma de 2480 lei, onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea in natura a imobilului situat în Recaș, nr.969, înscris în cf nr.4523 Recaș nr. top 597-598/1, formulând, in acest sens, notificările înregistrate sub nr. 237/10.08.2001 și nr. 238/10.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc O. B. din Timișoara, care le-a înaintat la P. Comunei Recaș, localitate reorganizata ulterior ca oraș, spre a fi soluționate.
Potrivit mențiunilor extrasului de carte funciara (filele 48 si urm. dosar), imobilul a fost deținut in coproprietate de S. A. (1/2), cota de 2/4 (1/2) a șotului acesteia, S. F. I. revenind, in parți egale, cu titlu de moștenire, fiilor S. F. si S. I.. Potrivit art.4 alin.3 si 4 din Legea nr.10/2001, republicata, formularea notificării in termenul prevăzut de legea speciala are semnificația dubla a repunerii in termenul de acceptare a moștenirii si, totodată, a acceptării exprese a acesteia, iar in caz de deținere a imobilului in regim de coproprietate, in favoarea notificatorului operează dreptul de acrescământ cu privire la cotele celorlalți coproprietari care nu au ieșit din pasivitate.
In soluționarea notificărilor menționate, primarul a emis următoarele dispoziții: Dispoziția nr.355/16.08.2002 prin care i-a restituit reclamantului cota de ¾ părți din construcții condiționată de rambursarea despăgubirilor acordate de Statul Român, fără teren, reținându-se că nu are cetățenie română; Dispoziția nr.360/21.08.2002 prin care i s-a restituit cota de l/4 parte din construcții, cu aceeași condiție, de asemenea fară teren, din același considerent; Dispoziția nr.52/18.08.2004 prin care s-au completat cele două dispoziții anterioare, în sensul că se restituie clădirea situată în Recaș la nr. 969, cu condiția depunerii unei declarații autentice privind neîncasarea de despăgubiri de la Statul Român, precum și în sensul instituirii în favoarea sa a unui drept de folosință specială asupra terenului aferent casei si, subsecvent efectuării de către reclamant a dovezii restituirii despăgubirilor primite in cuantum actualizat, Dispoziția nr. 161/18.11. 2004 prin care s-a completat cea din 18.08.2004 și i s-au restituit acestuia integral construcțiile cu suprafața de 1.070 mp teren, cu mențiunea că pentru diferența de 1.172 mp care nu se restituie va primi o despăgubire, respectiv o compensație în bani sau un alt teren echivalent, după întocmirea unui raport de evaluare si sub condiția depunerii unei declarații cu privire la cetățenia romana.
Procedând la analiza conținutului dispoziției ce face obiectul cauzei, tribunalul a constatat ca aceasta, ., cu încălcarea dispozițiilor legale, cuprinde doar mențiunea îndreptățirii condiționate a reclamantului la masuri reparatorii prin echivalent, fara a fi individualizata in mod concret, potrivit exigentelor art.1 alin.2 din legea speciala, măsura reparatorie: fie oferta acceptata de către persoana îndreptățita a unui imobil in compensare, fie propunerea de acordare de despăgubiri.
Data fiind modalitatea ambigua de concepere a dispoziției si care prezintă aparenta soluționării favorabile a notificărilor, nu i se putea reproșa reclamantului ca nu recurs la procedura contestării reglementata de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata.
Prin cerere ulterioara, reclamantul a solicitat autorității emitente punerea in aplicare a acestei ultime dispoziții, cu privire la suprafața de teren nerestituita, cerere neurmata de efectuarea vreunui demers in acest sens.
La solicitarea instanței de a învedera daca deține bunuri imobile spre a fi oferite reclamantului in compensare pentru suprafața de teren nerestituita, autoritatea administrativa a formulat un răspuns negativ, iar reclamantul nu a făcut proba contrarie.
Ca atare, singura modalitate in care măsura abuziva suferita poate fi reparata este aceea a acordării de despăgubiri in condițiile procedurii speciale prevăzute de Titlul VII al Legii 247/2005, sub condiția emiterii unei dispoziții care sa cuprindă in mod expres aceasta măsura.
Aceasta obligație nu putea fi prevăzuta insa sub sancțiunea daunelor cominatorii, in pofida întârzierii înregistrate, întrucât, potrivit art.580 ind.3 alin.5 C.proc.civ., un atare mijloc de constrângere nu poate fi aplicat pentru neîndeplinirea obligațiilor de a face intuitu persone, existând doar posibilitatea aplicării unei amenzi civile si a acordării de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neîndeplinire, insa subsecvent declanșării procedurii executării silite.
Împotriva sentinței civile nr. 3237 din 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a declarat recurs reclamantul S. J., în contradictoriu cu pârâții intimați P. Orașului Recaș și Orașul Recaș prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii principale cu obligarea pârâților la daune cominatorii iar, în subsidiar, modificarea sentinței numai în sensul acordării daunelor cominatorii, menținând-o sub aspectul obligației de emitere a noii dispoziții cu propunerea de acordare de despăgubiri și a trimiterii dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit prima instanță a admis numai în parte contestația formulată în sensul obligării Primarului orașului Recaș la emiterea unei noi dispoziții cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece reclamantul a solicitat, în principal, atribuirea în compensare a suprafeței nerestituite de 1172 mp din imobilul revendicat a unei alte suprafețe de teren echivalente, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere.
S-a susținut că atribuirea în compensare nu a fost realizată de către pârât și nu a fost dovedită imposibilitatea de atribuire a unei suprafețe echivalente.
Se justifică plata daunelor cominatorii, deoarece emiterea unei noi dispoziții ar putea fi din nou tergiversată.
Se susține că daunele cominatorii sunt o creație a practicii judiciare, fiind stabilit că ele pot fi acordate ca mijloc de constrângere prin îndeplinirea unor obligații, inclusiv de felul celor din speță.
Examinând recursul, prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Din actele și lucrările cauzei rezultă că reclamantul este beneficiarul unei dispoziții de restituire în natură, nr. 52 din 18.08.2004, fila 12 dosar tribunal, dispoziție care nu a fost contestată în justiție, iar în legătură cu punerea în executare a unor prevederi din cadrul dispoziției, în cuprinsul acesteia s-au stabilit anumite obligații de către fiecare dintre părți.
Aceste obligații se referă la anumite diligențe, stabilite de comun acord, atât de către reclamant, cât și de către pârâtul P. orașului Recaș, axate în special pe soluționarea chestiunii legate de atribuirea în compensare a suprafeței de 1172 mp, sau de acordare de despăgubiri, în condițiile legii, pentru acea suprafață de teren, care nu poate fi restituită în natură.
La modul de realizare a acestor obligații se referă prima instanță în dispozitiv, obligații solicitate și acceptate de către reclamant și îndeplinite în cursul judecării cauzei, la instanța de control judiciar, prin dispoziția Primarului orașului Recaș, din data de 15.02.2013.
Prin dispoziția menționată, P. orașului Recaș, a soluționat petitul existent în decizia inițială de restituire din anul 2004, în sensul că pentru suprafața de 1172 mp, rămasă în discuție, pe care există edificat Dispensarul veterinar Recaș, urmează a fi acordate despăgubiri, întregul dosar administrativ urmând a fi transmis Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Acestea sunt și solicitările reclamantului, în condițiile menționate, ipoteză în care Curtea va constata că recursul formulat, în legătură cu suprafața de 1172 mp, nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind practic pusă în executare de către Primarului orașului Recaș.
Referitor la solicitarea de daune cominatorii, de 10.000 le pe zi de întârziere, Curtea va reține că, pe de o parte, această solicitare nu poate fi aplicată în speță, deoarece art. 580 ind. 3 alin. 5 Cod procedură civilă interzice acest lucru, iar, pe de altă parte, față de pretențiile reclamantului în fața primei instanțe și de solicitările acestuia, în sensul acordării inclusiv de despăgubiri, de către autoritatea competentă, pârâtul s-a conformat solicitărilor și a emis dispoziția din data de 15.02.2013, într-un interval relativ scurt de timp de la data pronunțării și comunicării hotărârii primei instanțe, respectiv, 6.12.2012, împrejurare ce atestă preocuparea pârâtului în vederea soluționării litigiului reclamantului, fără a prejudicia patrimoniul acestuia din urmă.
Față de cele arătate recursul declarat de către reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul S. J. împotriva Sentinței civile nr. 3237 din 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
Grefier,
I. B.
Red. L.L/12.03.2013
Tehnored.: I.B/ 2 ex./12.03.2013
P. inst.: L. D. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2704/2013. Curtea... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
