Obligaţie de a face. Decizia nr. 1344/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1344/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 29/325/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 1344
Ședința publică din 17 octombrie 2013
PREȘEDINTE :M. G.
JUDECĂTOR :C. P.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
GREFIER :M. S. L.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant G. I. în contradictoriu cu intimata pârâtă G. A., împotriva Deciziei civile nr.300 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant personal, asistat de doamna avocat C. O., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentului a depus la dosar împuternicirea avocațială, chitanța privind achitarea onorariului de avocat, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului în cuantum de 5 lei precum și copia facturii ENEL nr. 3 F_/21.02.2013 .
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii apelului intimatei și menținerea hotărârii de primă instanță iar în subsidiar, casarea deciziei cu restituirea cauzei la tribunal în vederea rejudecării apelului, în vederea efectuării unei expertize de specialitate, conform motivelor de recurs formulate în scris. A arătat că invocă art.304 pct.5, 7 și 9 c.pr.civ. A solicitat cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.300 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. a fost admis apelul declarat de pârâta apelantă G. A. împotriva sentinței civile nr.5931/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat G. I., a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 03.05.2011, sub nr._, reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta G. A. a solicitat instanței obligarea pârâtei să efectueze pe cheltuială proprie demersurile necesare în vederea racordării separate la instalația de alimentare cu energie electrică și cu instalarea unui sistem de contorizare separate și încheierea în nume propriu a unui contract de furnizare a energiei electrice cu furnizorul de energie electrică, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea cererii, s-a arătat că cei doi au fost căsătoriți, dar au divorțat de mai mulți ani, partajând în natură locuința cu două nivele, astfel că reclamantul ocupă parterul (. etajul (. Timișoara, .. 57, jud. T..
S-a mai precizat că, deși cele două părți se gospodăresc separat, pârâta refuză să facă demersurile necesare racordării la sistemul de alimentare cu energia electrică, folosindu-se de contorul instalat în spațiul reclamantului.
Reclamantul a învederat că încercat să o convingă pe pârâtă să facă acest demers, dar cea din urmă a refuzat, susținând că atunci când există un singur contract pe numele reclamantului, plățile accesorii le face numai titularul contractului.
Față de această împrejurare, reclamantul a apreciat că materializarea solicitării antemenționate este de natură să decongestioneze raporturile dintre cei doi, întrucât nu mai există motiv de conflict financiar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1073-1075 C.civ.
Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii, având în vedere că RENEL efectuează dezmembrări de instalații doar pe bază de documentații tehnice cu cheltuielile aferente, suportate de solicitant, iar instalația celor doi este comună, cu două contoare și nu dorește separarea, nu dorește un nou branșament sau cheltuieli suplimentare la instalația existentă.
Prin sentința civilă nr.5931/06.03.2012, Judecătoria Timișoara a admis cererea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta G. A. și pe cale de consecință, a obligat pârâta să efectueze pe cheltuială proprie demersurile necesare în vederea racordării separate la instalația de alimentare cu energie electrică din branșamentul comun, cu instalarea unui sistem de contorizare separat și încheierea în nume propriu a unui contract de furnizare a energiei electrice cu furnizorul de energie electrică, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă a acesteia.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 610,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând extrasul de CF a reținut că părțile comune ale imobilului în litigiu sunt: branșamentul de apă, canal, electric și încălzire.
S-a mai reținut că, în anul 1995 pârâta și-a montat pe cont propriu un subcontor pentru apartamentul 2, fără a fi depusă vreo documentație la unitatea furnizoare și fără a încheia un contract cu aceasta, precum și că reclamantul este singurul care deține un contract valabil încheiat cu societatea de furnizare nr._ din 23.08.2001, fapt confirmat și de pârâtă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din completarea la întâmpinare privind respingerea acțiunii pe motiv că nu există conflicte financiare între ea și fostul soț, că abonamente TV nu plătește fiind scutită conform Legii 118/1991 și că branșamentul comun cuprinde și contorul și tabloul electric, nu a fost reținută de instanța de fond, având în vedere că, toată corespondența dintre cei doi depusă la dosar și conduita acestora în cursul judecății au dovedit nu numai conflicte financiare, iar branșamentul comun nu cuprinde contorul reclamantului și tabloul electric.
Instanța de fond a apreciat că, atât timp cât pârâta are o unitate locativă proprie, evidențiată astfel în cartea funciară, cât timp prin răspunsul dat de Enel pârâtei i se comunică că dacă dorește să încheie un contract cu societatea este necesar să depună actele enumerate (CI, extras CF, plan de situație, cerere de racordare, chestionar energetic, mandat), cu precizarea că toate costurile de execuție vor fi suportate de aceasta, este firească solicitarea reclamantului, care are încheiat pe numele său și în derulare un contract valabil cu unitatea furnizoare.
Prevalându-se de prevederile art. 1073 și 1075 C.civ., instanța de fond a admis cererea reclamantului, dispunând obligarea pârâtei să efectueze pe cheltuială proprie demersurile necesare în vederea racordării separate la instalația de alimentare cu energie electrică din branșamentul comun, cu instalarea unui sistem de contorizare separat și încheierea în nume propriu a unui contract de furnizare a energiei electrice cu furnizorul de energie electrică, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă a acesteia.
A fost obligată, de asemenea, pârâta la plata către reclamant a sumei de 610,30 lei cheltuieli de judecată, din care 10 lei taxa judiciară de timbru, 0,30 lei timbru judiciar și 600 lei onorariu de avocat.
Impotriva sentinței antementionate a declarat recurs pârâta G. A., solicitand, admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pricina fiind înregistrată pe rolul Secției a II-a Civile a Tribunalului T..
Criticand sentinta apelată, pârâta arată că expertiza tehnică judiciară încuviințată de prima instanță nu a fost întocmită, apreciind că aceasta ar fi lămurit starea de fapt din prezenta cauză.
Pârâta reproșează instanței de fond că a avut în vedere doar susținerile reclamantului, aducând atingere dreptului său de proprietate asupra unor componente ale branșamentului electric.
În final, pârâta apreciază că și reclamantul ar trebui să suporte o parte din cheltuielile aferente racordării separate la instalația de energie electrică din branșamentul comun, precum și din cheltuielile de judecată.
Reclamantul intimat, legal citat și-a exprimat poziția procesuală față de calea de atac declanșată de pârâtă, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că nu este de acord cu suportarea de către ambele părți a cheltuielilor menționate de pârâtă în cadrul motivelor de recurs.
La termenul de judecată din data de 27.09.2012, Secția a II-a Civilă a Tribunalului T. a admis excepția de necompetență funcțională a acesteia, invocată din oficiu și a trimis cauza spre soluționare Secției I Civile a aceleiași instanțe.
P. a fost înregistrată pe rolul Secției I-a Civile la data de 31.10.2012, sub dosar nr._ .
La termenul de judecată din data de 05.12.2012, tribunalul, constatând că obiectul cauzei de față este neevaluabil in bani, făcând aplicarea prevederilor art.282 ind.1 C.proc.civ. a calificat apelul ca fiind calea de atac incidentă în speță.
De asemenea, la termenul de judecată ante menționat, instanța de apel, constatând utilă, concludentă si pertinentă proba vizând efectuarea unei expertize tehnice judiciare în cauză, în baza art.167 C.proc.civ. raportat la art.201 C.proc.civ. a încuviințat-o cu următorul obiectiv: stabilirea de către expert a posibilității racordării separate a instalației de alimentare cu energie electrica din branșamentul comun pentru locuința proprietatea apelantei pârâte si instalarea unui sistem de contorizare separat.
La termenul de judecată din data de 10.04.2013, observând adresa emisă de dl. expert V. A., cum și dificultatea identificării unui expert specializat în astfel de expertize tehnice precum cea în speță, dar și, mai ales, poziția procesuală a părților litigante care au declarat ambele că nu doresc efectuarea lucrării de specialitate, instanța de apel a revenit asupra probei cu expertiza tehnică judiciară.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate și în acord cu dispozițiile art.294-298 C.pr.civ., tribunalul a apreciat apelul ca fiind întemeiat pentru argumentele ce succed.
Decelând interesul litigios pendinte alegat, se observă că reclamantul tinde a obține pe cale jurisdicțională obligarea pârâtei la a efectua demersuri pe propria cheltuială (practic acesta fiind, astfel cum relevă confruntarea de apărări, și singurul aspect supus disputei procesuale, respectiv identificarea persoanei căreia îi incumbă aceste costuri) în vederea racordării separate a apartamentului nr.2 aparținând pârâtei apelante la rețeaua de alimentare cu energie electrică, demersuri constând în instalarea unui contor separat și încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice separat de către pârâtă cu furnizorul de energie electrică.
În realitate, astfel cum susține pârâta apelantă și nu o neagă reclamantul intimat, o contorizare separată a energiei electrice consumate de cele două apartamente din imobil (devenite proprietatea exclusivă a fiecăreia dintre părți, urmare a partajului efectuat) există deja, din moment ce pârâta are montat un subcontor care măsoară separat energia electrică consumată de apartamentul acesteia, iar reclamantul tinde la legalizarea acestei situații, sub forma încheierii unui contract separat de furnizare a energiei electrice pentru apartamentul pârâtei, cum și ca legătura să se realizeze de la firele de alimentare stradală.
Ceea ce avea însă prima instanță a observa este împrejurarea că, așa cum îndeajuns de credibil o atestă releveul imobilului în litigiu, branșamentul electric este circumscris părților comune indivize aflate în coproprietatea forțată a celor două părți litigante, ambele deținând o cotă egală de 50% din părțile comune indivize, astfel că, raportat la regimul juridic coproprietății forțate, orice cheltuială tinzând la modificarea structurii obiectului acestei coproprietăți se impune a fi suportată de toți coproprietarii. Sau, altfel spus, cheltuielile de racordare separată a apartamentului pârâtei la rețeaua de alimentare cu energie electrică, în condițiile în care branșamentul electric este bun comun al părților, se impune a fi suportate în mod egal, raportat la cota de proprietate stabilită, de fiecare coproprietar, deci și de reclamant însuși.
Cu atât mai mult, solicitarea reclamantului de branșare separată a pârâtei, „la firele stradale de alimentare cu energie electrică” nici nu putea fi primită, întrucât presupune, legal vorbind (în condițiile în care părțile nu au dorit efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească și dacă fizic acest lucru este posibil), astfel cum judicios a observat apelanta pârâtă, diminuarea prerogativelor dreptului său de coproprietate asupra branșamentului electric, conferite legislativ de art.480 C.civ.vechi.
Judecătoria, prin soluția dată și considerentele elaborate în susținerea ei, preluând tale quale poziția procesuală exprimată de reclamant a conchis în mod simplist și în absența unei argumentații convingătoare, ca fiind legitimă pretenția alegată (apărându-i ca „firească” în considerarea împrejurării că părțile litigante dețin unități locative distincte) ca, exclusiv pârâta să suporte cheltuielile de execuție ale unei astfel de lucrări, înțelegând cheltuielile cu proiectul tehnic și cele presupuse de perfectarea unui nou contract de furnizare cu ENEL, în disprețul regimului juridic al imobilului supra configurat.
De aceea, pentru considerentele ce preced, tribunalul a apreciat sentința judecătoriei ca fiind nelegală și netemeinică, iar cererea reclamantului astfel cum a fost formulată ca neîntemeiată, sens în care în baza art.296 C.pr.civ., a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva Deciziei civile nr. 300/A din 17 aprilie 2013 a Tribunalului T. a declarat recurs reclamantul G. I. solicitând in temeiul art. 312 C.pr.civ. in principal modificarea deciziei in sensul respingerii apelului intimatei, iar in subsidiar casarea deciziei cu restituirea cauzei la tribunal in vederea rejudecarii apelului.
În motivarea recursului formulat reclamantul a arătat că a investit instanța de judecata cu soluționarea mai multor capete de cerere anume: efectuarea demersurilor in vederea racordării separate la instalația de alimentare cu energie electrica cu instalarea unui sistem de contorizare separate si încheierea in nume propriu a unui contract de furnizare a energiei electrice sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Instanța de apel, admițând apelul, a respins cererea motivând ca ar exista un subcontor care ar măsura separat energia electrica consumata in apartamentul piritei, iar de fapt reclamantul ar urmări prin prezenta acțiune legalizarea acestei situații, insa nu este posibila contorizarea separată întrucât branșamentul electric este circumscris pârtilor comune indivize aflate in coproprietatea forțată a pârtilor litigante ; instanța a mai apreciat ca racordarea la instalația electrica nu se poate face pe cheltuiala exclusivă a pârâtei întrucât orice cheltuiala ar trebui suportata de toți coproprietarii.
F. de solicitarea de branșare separate la firele stradale de alimentare cu energie electrica, instanța de asemenea apreciază ca nu este posibila întrucât s-ar diminua prerogativele dreptului piritei de coproprietate asupra branșamentului electric si întrucât nu a fost efectuata o expertiza tehnica care sa stabilească daca este posibila aceasta intervenție.
Decizia instanței de ape! cuprinde o motivare contradictorie (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct., 7 cpc)
Instanța de apel se contrazice in motivarea sa in sensul ca susține existenta la nivelul . subcontor fata de contorul principal care ar măsura separat energia electrica la apartamentul piritei iar reclamantul ar dori legalizarea acestei stări dar statuează imposibilitatea racordării separate la rețeaua cu energie electrica pentru apartamentul nr 2.
Prin adresa emisa reprezentanții tehnici RENEL au stabilit procedura pe care ar trebui sa o urmeze pirita in vederea încheierii noului contract si faptul ca aceasta procedura tine strict de prezenta beneficiarei.
Decizia instanței de apel este data cu încălcarea art 480 c civ. (motiv de recurs prevăzut de art 304 pct 9 cpc)
Astfel, cele doua părți ocupa apartamente separate, situate in același imobil. Utilitățile ce se furnizează fiecăruia dintre proprietarii celor doua apartamente trebuie contabilizate separat in virtutea respectării prerogativelor dreptului proprietate.
Cererea reclamantului a fost aceea ca fiecare apartament sa aiba o contorizare separata, iar raporturile dintre furnizor si consumator sa fie individuale pentru fiecare dintre parti.
Instanța de apel respingând cererea de branșare separata a apreciat in mod greșit faptul ca nu ar fi posibila întrucât branșamentul ar fi supus regimului juridic al coproprietatii forțate.
Instalația electrica ca de altfel si instalația de alimentare cu apa, instalația de canalizare si instalațiile de alimentare cu alte utilități sunt considerate părți comune de la racord până la punctul de distribuție către părțile aflate in proprietate exclusiva.
In situația de fata nu este vizata instalația cu alimentare cu energie electrica a casei scării (ca parte . fiecăruia dintre cele doua apartamente care sunt proprietate privata a fiecărei părți litigante.
Respectarea dreptului de proprietate privata impune dreptul titularului sa își reglementeze situația juridica a instalațiilor de energie electrica.
Prin adresa provenita de la RENEL reiese ca este posibila constituirea a doua branșamente separate insa întrucât primul contract cu furnizorul este încheiat pe numele reclamantului si așa s-a perpetuat, este firesc ca pirita sa se prezinte la sediul societății sa încheie un alt contract de furnizare de utilități
In motivarea deciziei instanța de apel a găsit o noua argumentație pentru care s-rr justifica respingerea cererii reclamantului, anume ca s-ar ajunge la diminuarea prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei, insa nu argumentează cum anume s-ar diminua aceste prerogative.
Instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 cpc) deoarece a înlăturat concluziile unui specialist conferite prin adresa nr 523/2 martie 2011 si a interpretat RLV-ul clădirii fără a avea studii de specialitate.
Instanța de fond a admis cererile reclamantului in baza acestei adrese provenind de la RENEL, insa instanța de apel a ignorat aceasta adresa, a revenit asupra unei probe încuviințate fără o justificare temeinica si ulterior a considerat ca nu se impune contorizarea separata întrucât branșamentul electric este circumscris părților comune ale imobilului.
Conform art.201 C.pr.civ. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt se impune cunoașterea părerii unor specialiști instanța va numi la cererea pârtilor sau din oficiu un număr de experți sau când nu exista experți autorizați din oficiu sau la cererea oricărei din părți va solicita părerea unor specialiști din domeniul respectiv insa instanța nu are competenta de a se substitui acestor specialiști.
Instanța de apel a incaicat o forma de procedura prevăzuta sub sancțiunea nulității de art 105 alin (2) cpc(motiv de recurs prevăzut de art 304 pct 5 cpc). Inițial instanța de apel a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate, apelând la dl expert V. A.. Instanța de apel a revenit asupra probei științifice fără a avea o motivare anume sau temeinica. În baza dispozițiilor art. 201 cpc instanța are posibilitatea de a apela la părerea unor specialiști, fie la cererea părților, fie din propria inițiativa
In speța de fata instanța nu numai ca a renunțat la o proba încuviințata anterior, ci, mai mult, a înlăturat nejustificat si părerea unor specialiști manifestata prin adresa ENEL. Până in acest moment factura de plata a energiei electrice este . motivul neînțelegerilor permanente dintre parți.
Instanța a considerat ca nu se impune obligarea exclusiva a pârâtei la plata cheltuielilor pentru lucrările de execuție a unor asemenea lucrări si a criticat soluția judecătoriei, insa nu a argumentat motivul pentru care a înlăturat soluția instanței de fond care admisese inițial cererea
Având in vedere ca instanța de apel a renunțat nejustificat la o proba încuviințata, a ignorat opinia unui specialist, nu a respectat dreptul reclamantului la proprietate, a apreciat ca branșamentul electric s-ar circumscrie pârtii comune indivize se impune admiterea recursului, in principal modificarea deciziei prin respingerea apelului, iar in subsidiar casarea cu retrimitere a cauzei la instanța de fond si cheltuieli de judecata.
Pârâta intimată G. A. a formulat întâmpinare solicitând păstrarea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul a invocat prin cererea de recurs dispoz. art.304 pct.4,5, 6, 7 și 9 C.pr.civ.
Referitor la cazul de modificare prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ., instanța de recurs constata ca sentința este motivata, iar considerentele sale nu cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind arătate considerentele de fapt si de drept pe care tribunalul le-a avut în vedere atunci când a pronunțat soluția.
Astfel, este evident din motivarea deciziei pronunțate în apel că tribunalul a reținut în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.6 rap. la art.112 pct.3 C.pr.civ. că obiectul cererii reclamantului l-a constituit obligarea pârâtei la efectuarea pe cheltuială proprie a demersurilor necesare în vederea racordării separate și încheierea în nume propriu a contractului de furnizare a energiei electrice sub sancțiunea daunelor cominatorii, constatându-se așadar că „practic acesta este, astfel cum relevă confruntarea de apărări, și singurul aspect supus disputei procesuale, respectiv identificarea persoanei căreia îi incumbă aceste costuri”.
Fiind stabilit astfel obiectul demersului litigios la reclamantului, tribunalul a constat că această cerere nu poate fi primită din moment ce branșamentul electric reprezintă o parte comună a imobilului, cei doi foști soți fiind coproprietari și, deci, obligați să contribuie în mod egal la cheltuielile privind lucrările solicitate prin acțiune. Se observă așadar cu ușurință din lecturarea considerentelor deciziei recurate că acesta a fost motivul pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, și nu pentru imposibilitatea tehnică de contorizare separată (din moment ce există un subcontor), cum susține în mod greșit recurentul.
În ceea ce privește motivele de recurs care se circumscriu pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., Curtea de apel constată că recurentul nu a indicat expres dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către tribunal. Însă din analiza motivării acestui caz de modificare, rezultă că reclamantul a vizat textele de lege vizând respectarea dreptului de proprietate.
Analizând decizia recurată, curtea constată că în mod corect tribunalul a avut în vedere mențiunile din CF colectivă nr._-C1 Timișoara din care rezultă că branșamentul electric face parte din părțile comune indivize ale imobilului, reclamantul și pârâta fiind coproprietari în cote egale asupra acestuia și fiind de asemenea obligați să suporte în mod egal cheltuielile legate de lucrările menționate în cererea de chemare în judecată. Se observă de asemenea că asupra imobilului în discuție a avut loc o operațiune de partaj bunuri comune, anterior întregul imobil cu branșamentul electric deja existent fiind în coproprietate. Prin urmare, în mod legal s-a reținut de către tribunal că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la suportarea în întregime a cheltuielilor legate de demersurile necesare în vederea racordării separate ar reprezenta o încălcare a dreptului de coproprietate al pârâtei asupra branșamentului electric.
În ceea ce privește motivul de recurs care se circumscrie pct. 4 al art. 304 C.proc.civ., se constată că nici acesta nu este întemeiat deoarece este atributul instanței de judecată să evalueze probele administrate în cauză, precum și să rețină o stare de fapt pe baza ansamblului probator administrat. Acest motiv de recurs are în vedere situațiile în care se încalcă de către judecător principiul separației puterilor în stat și se realizează imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive. Or, așa cum s-a arătat, respingerea cererii de chemare în judecată a fost determinată de aplicarea regimului juridic al coproprietății, și nu de imposibilitatea tehnică de efectuare a lucrărilor.
Nici dispozițiile art.304 pct.5 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză întrucât instanța de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ. Susținerile recurentului subsumate acestui motiv de casare privesc faptul că instanța de apel a revenit asupra administrării probei cu expertiza tehnică. Conform art.105 alin.2 C.pr.civ., pentru aplicarea acestei sancțiuni e necesară existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel. Or, așa cum rezultă din încheierea de la termenul din 5.12.2012, reclamantul s-a opus încuviințării acestei probe, considerând că nu este utilă. iar din practicaua deciziei din apel reiese că reclamantul a fost cel care a invocat art.649 NCPC și a solicitat revenirea asupra probei cu expertiză. Prin urmare, este evident că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ. invocate de recurent.
Sintetizând cele mai sus arătate, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., cu majoritate, va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.300 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant G. I. în contradictoriu cu intimata pârâtă G. A. împotriva Deciziei civile nr.300 din 17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
M. G. C. P. A.-M. N.
- cu opinie separată -
GREFIER,
M. S. L.
OPINIE SEPARATĂ,
În sensul admiterii recursului reclamantului G. I. împotriva deciziei civile nr.300/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și modificarea deciziei recurate anterioare, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului, prin respingerea apelului pârâtei împotriva sentinței civile nr.5931/06.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, în dosarul cu același număr.
În acest context, opinia separată se plasează în poziția invalidării deciziei pronunțate în apel și pe de altă parte, de menținere a soluției date de către instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamantului G. I. împotriva pârâtei G. A. și obligarea acesteia din urmă de a-și contoriza separat energia electrică pe care o consumă pe proprietatea domniei sale.
Din această perspectivă, opinia separată vizează interpretarea eronată de către instanța de apel a disp.art.480 C.civ. rap.la art.728 C.civ., atunci când apreciază că, din pricina plasării branșamentului la electricitate în cadrul co-proprietății forțate dintre părți, o contorizare separată a pârâtei G. A. nu este posibilă.
În realitate, din modul de redactare a considerentele deciziei date în apel, tribunalul a fost mai mult preocupat de situația financiară a pârâtei – apelante, reținând că o contorizare separată a energiei electrice consumate de cele două apartamente din imobil, devenite proprietatea exclusivă a fiecăreia dintre părți ca urmare a partajului efectuat, există deja, din moment ce pârâta are montat un subcontor care măsoară separat energia electrică consumată de apartamentul acesteia, iar reclamantul tinde la legalizarea acestei situații, sub forma încheierii unui contract separat de furnizare a energiei electrice pentru apartamentul pârâtei, dar și ca legătura să se realizeze de la firele de alimentare stradală.
Tribunalul a observat că branșamentul electric este circumscris părților comune indivize aflate în coproprietatea forțată a celor două părți litigante, ambele deținând o cotă egală de 50% din părțile comune indivize, astfel că, raportat la regimul juridic coproprietății forțate, orice cheltuială tinzând la modificarea structurii obiectului acestei coproprietăți se impune a fi suportată de toți coproprietarii.
De aceea, cheltuielile de racordare separată a apartamentului pârâtei la rețeaua de alimentare cu energie electrică, în condițiile în care branșamentul electric este bun comun al părților, se impune a fi suportate în mod egal, raportat la cota de proprietate stabilită, de fiecare coproprietar, deci și de reclamant însuși.
Cu atât mai mult, solicitarea reclamantului de branșare separată a pârâtei la firele stradale de alimentare cu energie electrică nici nu putea fi primită, întrucât presupune, legal vorbind, diminuarea prerogativelor dreptului său de coproprietate asupra branșamentului electric, conferite legislativ de art.480 C.civ.vechi.
Opinia separată este în sens contrar, respectiv că Judecătoria, prin soluția dată și considerentele elaborate în susținerea ei, a conchis în mod judicios ca fiind legitimă pretenția reclamantului, câtă vreme părțile litigante dețin unități locative distincte, dar branșamentul și contorizarea actuală, singura existentă a fost realizată integral pe cheltuiala reclamantului.
De aici, în raport cu disp.art.490 C.civ. și odată ce s-a dispus dezmembrarea și ieșirea din indiviziune, existând 2 proprietăți tabulare distincte este firesc ca pârâta să suporte cheltuielile de execuție ale unei astfel de lucrări de contorizare individuală a propriului consum de electricitate, la care se adaugă taxele de radio și TV, inclusiv cheltuielile cu proiectul tehnic și cele presupuse de perfectarea unui nou contract de furnizare cu ENEL.
O astfel de soluție nu se plasează în disprețul regimului juridic al imobilului supra configurat, cum susține tribunalul, dimpotrivă, o contorizare separată, individuală a consumului casnic al unui proprietar fiind în deplin acord nu numai cu art.480 C.civ., dar și cu dispozițiile legii speciale, respectiv a L.123/2012 a energiei electrice, unde în disp.art.26 rap.la art.61 și 62 se consacră atât dreptul, cât și obligația fiecărui consumator casnic de a avea acces individual la sistemul de furnizare a energiei electrice.
În plus, și totodată esențial în analiza acestei spețe, existența unei coproprietăți forțate asupra branșamentului electric nu trebuie și nu poate fi confundată cu contorizarea individuală a consumului de electricitate a celor două apartamente care se află în proprietatea părților litigante, pentru că din punct de vedere tehnic și legal branșamentul la linia de furnizare rămâne comun, însă fiecare proprietar ar fi avut tablou și contor separat, în acord și cu Regulamentului de furnizare a energiei electrice aprobat cu HG nr.1007/2004, în speță fiind vorba de doi consumatori casnici diferiți, cu locuri de consum distincte, în raport cu proprietățile tabulare ale acestora, rezultate în urma dezmembrării și ieșirii din indiviziune.
Ceea ce nu a putut distinge tribunalul în speță este tocmai diferența de interpretare, dar și de regim juridic între un branșament, pe de o parte și separarea instalației de utilizare pe locatari., pe de altă parte - art.67 din regulament.
În sfârșit, pentru obținerea acestei separări și încheierea unui contract separat de furnizare a energiei electrice, potrivit art.82 din HG 107/2004, pârâta trebuia doar să depună actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ asupra spațiului care face obiectul locului de consum respective, opțiunea consumatorului privind tipul de tarif aplicat, cererea de încheiere a contractului,; actul de identitate al solicitantului, avizul tehnic de racordare, care în speță preexistă și convenția de exploatare, dacă este cazul.
De altfel, instanța de apel, la fel ca și judecătoria au avut la îndemână aceste informații, care rezultau inclusiv din adresa trimisă la dosar de către furnizorul de energie.
JUDECĂTOR,
C. P.
Red.dec. A-M N./ 15.11.2013
Red. op. sep. CP/6.11.2013
Tehnored. M.S.L. /15.11.2013/ 2 ex.
Prima instanță,Judecătoria Timișoara: judecător,R. B.
Instanța de apel: Tribunalul T.;judecători C. B., A. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 90/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
