Superficie. Decizia nr. 1477/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1477/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 29918/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1477
Ședința publică din 06 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . SRL împotriva Deciziei civile nr.390 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu pârâtul T. D. M., având ca obiect constatarea dreptului de superficie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat T. A. pentru reclamanta recurentă . SRL, lipsă fiind pârâtul intimat T. D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. A., pentru reclamanta recurentă . SRL, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre judecarea fondului la Tribunalul T., fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod greșit s-a anulat cererea de apel ca insuficient timbrată, având în vedere că taxa datorată a fost stabilită prin încheiere irevocabilă, astfel operând autoritatea de lucru judecat. De asemenea, arată că cererea de apel nu se timbrează cu o sumă mai mare decât cea în primă instanță și invocă faptul că s-a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.390 din 22 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția insuficientei timbrări a apelului și a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta . SRL împotriva Sentinței civile nr.2258 din 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ,, în contradictoriu cu pârâtul intimat T. D. M..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Prin rezoluție, instanța a dispus citarea apelantei cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 4682,24 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, prin raportare la valoarea terenului asupra căruia se tinde recunoașterea dreptului de superficie.
La data de 23.04.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de către petenta . SRL.
La termenul de judecată din data de 22.05.2013 instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel
Față de situația că apelanta a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 4682,24 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, stabilite potrivit art.11 raportat la art.3 lit.a din Legea nr.146/1997, republicată, și art.3 din OG nr.32/1995, iar prin încheierea din data de 23.04.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, întrucât nu s-a conformat dispozițiilor menționate (fiind achitată doar o taxă în valoare de 10 lei și depus timbru în valoare de 0,3 lei), la termenul de judecată din 22.05.2013, instanța, cu respectarea exigențelor prevederilor art. 137 al.1 C.pr.civ. și în temeiul art.3 din OG nr.32/1995 raportat la art.20 al.3 din Legea nr.146/1997, a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului.
Deliberând asupra excepției invocate, instanța de apel a constatat următoarele:
În condițiile art.20 al.1 și art.20 al.3 din Legea nr.146/1997, republicată, „taxele de timbru se plătesc anticipat”, iar sancțiunea procedurală aplicabilă în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit, este anularea acțiunii.
Așa fiind, instanța, în temeiul art.20 al.3 din Legea nr.146/1997 și al art.9 al.2 din OG nr.32/1995 a admis excepția de insuficientă timbrare și a anulat apelul pe acest considerent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru judecarea fondului cauzei în apel.
În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 312 C.pr.civ., arătând că instanța de apel a aplicat doar prevederile art.1 și 3 ale art.20 din Legea nr.146/1997, care prevăd sancțiunea anulării cererii în cazul neplății taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit de instanță, fără să aibă în vedere și celelalte dispoziții legale în materie cu care se coroborează textele de lege de care s-a prevalat această instanță.
Astfel, a arătat că al.2 al art.20 din Legea nr.146/1997 prevede că instanța de judecată, oricare ar fi ea, pune în vedere petentului să achite suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, numai dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii.
Or, ea a timbrat cererea de apel în conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.146/1997, respectiv cu 50% din taxa datorată pentru prima instanță, astfel că instanța de apel nu putea schimba, prin rezoluția sa, taxa de timbru stabilită prin încheiere irevocabilă, prin care s-a admis cererea sa de reexaminare a acestei taxe, stabilindu-se că acțiunea sa este neevaluabilă în bani, iar taxa de timbru este de 8 lei.
Recurenta a conchis că această rezoluție a instanței de apel contravine dispozițiilor art.11 din Legea nr.146/1997 privind stabilirea cuantumului legal al taxei judiciare de timbru în căile de atac, precum și dispozițiilor art.18 al.3 din aceeași lege care prevăd că cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă, ceea ce înseamnă că această încheiere trebuie respectată atât de părțile din proces, cât și de instanțele de judecată.
Pârâtul intimat T. D. M. a fost citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, dar nu a dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate în raport cu motivele invocate care se încadrează în cazurile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantei pentru argumentele ce succed.
Potrivit art.11 al.1 din Legea nr.146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, sau din taxa datorată la suma contestată, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, iar, conform art.18 al.3 din același act normativ, cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu prin încheiere irevocabilă.
În speță, prin încheierea din 04.12.2012, Judecătoria Timișoara a admis cererea de reexaminare formulată de petenta . SRL, stabilindu-se, irevocabil, că acțiunea formulată este neevaluabilă în bani, iar taxa judiciară de timbru este de 8 lei.
Or, câtă vreme cererea de reexaminare a fost admisă prin încheiere irevocabilă, iar împotriva acesteia nu există o altă cale de atac, această încheiere a dobândit autoritate de lucru judecat.
Aceasta înseamnă că excepția autorității de lucru judecat, prin efectul ei negativ, interzice judecarea repetată a aceleiași pricini, iar prin efectul ei pozitiv (prezumția autorității de lucru judecat) instituie regula că o acțiune judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
În acest context, trebuie făcută precizarea că, într-adevăr, în căile de atac, potrivit art.20 al.5 din Legea nr.146/1997, instanța poate obliga partea la plata taxei judiciare de timbru aferente, în cazul în care nu a fost plătită în cuantumul legal, însă această ipoteză exclude situațiile în care s-a pronunțat o încheiere irevocabilă, ca urmare a promovării unei cereri de reexaminare, prin care s-a stabilit irevocabil cuantumul taxei judiciare de timbru.
Față de cele de mai sus, văzând că cererea de apel a fost timbrată în cuantumul prevăzut de încheierea irevocabilă mai sus menționată și că instanța de apel a soluționat procesul fără a cerceta fondul acestuia, în baza art.304 pct.5 și 9 și art.312 al.3, 5 și 61 C.pr.civ., Curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre judecarea apelului în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta . SRL împotriva Deciziei civile nr.390 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ /2011.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/07.11.2013
Tehnored.MM/2 ex/28.11.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.N. P.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.L. D., D. H.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 391/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1518/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
