Obligaţie de a face. Decizia nr. 1522/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1522/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 30736/325/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1522
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. P. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului T. – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, R. A. R. A. Român, A. Rutiera Română – ARR, Inspectoratul de Poliție al Județului T., R. A. Român și M. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă numitul P. I. în calitate de administrator al acesteia și c.j. A. M. pentru intimata A. Rutiera Română – ARR, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei S.C. P. A. S.A. depune la dosar dovada achitării taxei de timbru solicitate în completare, precum și împuternicirea de reprezentare.
Reprezentantul intimatei A. Rutiera Română – ARR depune la dosar delegație și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul societății recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul T. și, în consecință, înscrierea autovehiculului în circulație, temporar, întrucât acest drept le-a fost acordat, trebuind doar ca A. Rutiera Română – ARR și Instituția Prefectului Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor,să le elibereze aceste documentații.
Arată că sunt cumpărători de bună credință și pe site-ul referitor la mașinile furate, ei nu figurează.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul instituției intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea excepției invocate referitoare la lipsa calității procesuale a acesteia.
Arată că și în acest stadiu procesual persistă confuzia pe care reclamanta o face între A. Rutiera Română – ARR și R. A. Român, invocând în sarcina acesteia obligații neexecutate pentru care nu se indică un temei legal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/27.10.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocata de paratele R. A. – R. A. R. si A. Rutiera Romană - ARR si respinsă cererea de chemare in judecata îndreptată împotriva acestor parați.
A fost respinsă, pe fond, cererea de chemare in judecata introdusa de reclamanta ., împotriva paratului Instituția Prefectului T. – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parații R. A. R. si A. Rutiera R., instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată in judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecații respectiv cea față de care se poate realiza dreptul afirmat.
Dreptul afirmat al reclamantei și anume dreptul de a obține înmatricularea și punerea in circulație a autovehiculului cumpărat se poate realiza fata de organele competente care asigura întocmirea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor si eliberarea plăcutelor cu numere de înmatriculare, acest organ fiind serviciul public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor organizat in cadrul Prefecturii județene astfel cum este prevăzut in art.1 din OG 83/2001 si art.19 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.
Parata Instituția Prefectului Județului T. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T. a depus întâmpinare (fila 28), prin care a arătat ca înmatricularea unui vehicul furat nu se poate face decât după rămânerea definitiva a hotărârii privind vinovăția persoanei care a sustras bunul și numai după radierea din evidențe a mențiunii ca fiind „furat”, radiere ce se face doar la solicitarea instituției care a dispus-o.
Examinând pe fond actele si lucrările de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Astfel cum se retine în Sentința Penală nr. 1016/2007 a Judecătoriei Timișoara (fila 3) reclamanta a cumpărat la data de 31.03.2005, autoturismul marca Renault Premium care a fost indisponibilizat de I. Județean al Politiei de Frontiera T., întrucât a fost reclamat ca fiind furat.
Măsura indisponibilizării a fost atacata si prin aceeași sentința penala s-a dispus restituirea autovehiculului cu obligația reclamantei de a păstra bunul pana la rămânerea definitiva a hotărârii privind vinovăția persoanei care a sustras bunul.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la efectuarea formalităților privind înmatricularea si punerea in circulație a autovehiculului in posesia căruia se afla dar pe care nu-l poate folosi in scopul pentru care a fost achiziționat.
Înmatricularea se poate face doar pentru autovehiculele pentru care politia poate stabili proveniența legala a acestora si tocmai de aceea in art. 21 din HG 1391/2001 s-a prevăzut in mod imperativ ca autovehiculele reclamate ca fiind furate in România sau in străinătate si date in urmărire de I. General al Politie Romane, nu se înmatriculează.
De asemenea, art.11 din OUG 195/2002, prevede obligația proprietarului vehiculului de a atesta faptul ca vehiculul nu este reclamat ca fiind furat dovada care nu a fost făcuta de reclamanta si in aceasta situație parata nu poate fi obligata sa procedeze la înmatriculare prin încălcarea unor dispoziții legale imperative.
Așadar, atâta timp cat proveniența bunului nu poate fi stabilita, legea interzice înmatricularea si punerea in circulație iar reclamanta nu poate obține constrângerea pe cale judecătoreasca a unei persoane decât daca obligația care-i incumba este in limitele legii care o stipulează.
Împotriva sentinței civile nr._/27.10.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamanta ., înregistrat pe rolul Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ si Fiscal sub nr._ .
Prin apelul declarat, reclamanta a solicitat în principal: admiterea apelului; schimbarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților la înmatricularea autovehiculului marca Renaul Premium, . VF6226VA_, în circulație, cu cheltuieli de judecată în cazul opunerii pârâților, iar in subsidiar, a solicitat anularea sentinței atacate, constatarea competenței materiale a Tribunalului T. - Secția de contencios administrativ, reținerea cauzei spre judecare, în primă instanță, de către Tribunalul T., admiterea acțiunii reclamantei și în consecință: obligarea Inspectoratului Județean de Poliție T. să emită dispoziția de încuviințare a înmatriculării autovehiculului până la terminarea cercetărilor si obligarea instituției Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor T. la înmatricularea autovehiculului.
In motivarea apelului, s-a arătat că sentința atacată este nelegală si netemeinică, ca Judecătoria a pronunțat hotărârea sa fără a observa în întregime prevederile art. 21 din HG 1391/2006, indicând doar acele dispoziții care conduc la respingerea acțiunii, și anume aliniatul 2, conform căruia autovehiculele reclamate ca fiind furate nu pot fi înmatriculate, ca potrivit art. 21 alin. 3, fac excepție de la prevederile alin. 2, autovehiculele pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziție prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, că potrivit stării de fapt, a cumpărat autovehiculul (autotren iar nu autoturism) în anul 2005 încheind acte legale de proveniență, și anume contract de vânzare cumpărare, că ulterior cumpărării, autovehiculul a fost declarat furat în Italia și dat în urmărire si ca prin Sentința penală nr. 1016/2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, a obținut posesia autovehiculului până la soluționarea cauzei penale, cu obligația de a-l păstra în aceste condiții.
Apelanta a arătat ca organul de urmărire penală în cauza penală, având ca obiect autovehiculul sustras este Poliția cercetări penale din cadrul IPJ T., alături de procuror, însă acesta din urmă nu are atribuții în legătură cu dispoziția de permitere a punerii în circulație a autovehiculului, ci așa cum arată art. 21 alin. 2 și 3 HG nr. 1391/2006, doar I. de Politie. Prin urmare IPJ T. are calitate procesuală pozitivă în cauză. In mod greșit prima instanță a admis această excepție, întrucât fără obligarea IPJ T. la emiterea dispoziției ce permite punerea în circulație, pârâta instituția Prefectului nu poate proceda la înmatricularea aceluiași autovehicul, nedispunând de dispoziția emisă de IPJ T. ori, în cazul judecății, de dispoziția instanței prin care este obligat IPJ, în calitate de organ de urmărire penală, să emită o atare dispoziție.
În ceea ce privește chemarea în judecată a pârâtei A. R. Română - Agenția T., apelanta a arătat că înmatricularea autovehiculului nu se poate realiza efectiv fără concursul acestei autorități care are ca atribuțiune întocmirea documentației tehnice (cartea de identitate a autovehiculului și constatarea tehnică a acestuia). Ori, în lipsa permisiunii de înmatriculare dată de IPJ T. nici R. A. Român nu emite cartea de identitate a autovehiculului. In lipsa cărții de identitate Instituția Prefectului, prin serviciul său specializat refuză înmatricularea. Prin urmare, are calitate procesuală pozitivă și A. R. Română, iar Judecătoria în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Mai susține că sentința atacată este nelegală, întrucât a fost pronunțată de Judecătorie în afara competenței sale materiale. Are competență funcțională și materială în a soluționa acțiunea, potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) Cod proc. civ., raportat la calitatea de organe administrative al pârâtelor Instituția Prefectului și IPJ T., precum și la natura judiciară a actelor administrative la care urmează a fi obligate aceste pârâte, Tribunalul T. -Secția contencios administrativ.
Pe fondul litigiului, s-a solicitat a se observa că este nejustificat refuzul pârâtelor Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T. și A. R. Română în a permite înmatricularea autovehiculului marca Renault Premium în circulație. I. Politiei Județene T., în calitate de organ de urmărire penală a constatat existența autovehiculului, acesta se află în păstrarea reclamantei, în calitate de proprietar actual, iar interesul bunei desfășurări a urmăririi penale și întregului proces penal cu referire la sustragerea acestui autovehicul nu este pus în pericol în nici un mod, cu atât mai mult cu cât are obligația de a nu îl înstrăina nici la finalizarea cercetărilor.
De asemenea, susține apelanta, pârâta Instituția Prefectului prin serviciul său specializat, nu are nici un motiv legal, care să o țină de la înmatricularea autovehiculului, din moment ce prevederile art. 21 aii. 3 și4 din HG nr. 1391/2006 sunt clare. Susținerea acestei pârâte conform căreia înmatricularea se poate efectua numai după pronunțarea unei decizii judecătorești definitive care să stabilească identitatea persoanei care a sustras autovehiculul și vinovăția acesteia, este total eronată, întrucât s-a solicitat înmatricularea temporară, în condițiile art. 21 alin. 3 și 4, care nu prevăd cerința intervenirii vreunei hotărâri judecătorești penale definitive. Pârâtă, in ceea ce privește necesitatea operațiunii prealabile de radiere din evidențe urmată de operațiunea înmatriculării, face confuzia între situația neînmatriculării definitive după o anterioară înmatriculare și situația înmatriculării pe durata desfășurării cercetării penale.
Prin încheierea din data de 21.05.2012, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal și trimiterea spre o nouă soluționare la Secția Civilă a Tribunalului T., instanța constatând că, in speță, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.554/2004.
La Tribunalul T. – Secția Civilă, cauza a fost înregistrată la data de 12.06.2012 sub nr._ .
Intimata R. A. – R. A. R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat, arătând că, raportat la obiectul acțiunii, prima instanță, in mod corect, a admis excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Intimata A. Rutiera R., a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat, arătând că printre atribuțiile sale, nu se regăsește si obligația de a înmatricula autovehicule.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. D., a arătat că nu se opune admiterii apelului formulat, precizând că din eroare a fost citat in dosarul primei instanțe, începând cu termenul de judecata din data de 24.01.2011.
Prin decizia civilă nr. 235 din 29.03.2013 Tribunalul T. a respins apelul declarat de apelanta . împotriva Sentinței civile nr._/27.10.2011, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului T. – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, R. A. - R. A. Român, A. Rutiera Română – ARR, Inspectoratul de Poliție al Județului T. și M. D., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță în mod corect, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor R. A. – R. A. R. si A. Rutiera R. - ARR, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasiva.
În conformitate cu prevederile art.19 din HG 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, autoritățile competente pentru înmatricularea și radierea autovehiculelor și remorcilor sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, sub coordonarea Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Prin urmare, persoana obligată in raportul juridic dedus judecății, respectiv persoana fața de care reclamanta își poate realiza dreptul de a obține înmatricularea autovehiculului cumpărat este Instituția Prefectului T. – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor si nu R. A. – R. A. R. si A. Rutiera R.-ARR, care nu au atribuții în acest sens.
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Instituția Prefectului T. – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor 21 alin.2 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de I. General al Poliției Române, nu se înmatriculează.
Împotriva deciziei civile nr. 235 din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs reclamanta S.C. P. A. S.A., care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, arată că în mod eronat instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 21 al 3 si 4 din HG 1391/2006 privind doar înmatricularea temporara si nicidecum definitiva a autovehiculului pe care l-a achiziționat.
Legiuitorul tocmai pentru a respecta dreptul cumpărătorului de buna . credința - cum este reclamanta - a prevăzut aceasta posibilitate de funcționare a acestor autovehicule si pentru a nu prejudicia acest comparator care si-a achitat obligațiile de plata la achiziționarea bunului in cauza ori prin aceasta interpretare greșita a instanței de apel aceasta i-a creat o pagubă neputând întrucât nu poate să valorifice un drept pe care l-a obținut legal si prin achitarea unei sume de bani, care prin vânzare-cumpărare i-a fost indisponibilizata.
In situația in care prin Sentința Penala 1016/2007 i-a fost încredințat autovehiculul marca Renault Premium . VF622GVA_ spre a-l folosi, acest lucru nu se poate executa prin simpla existenta a acestei Sentința Penale 1016/2007 fără concursul Autorității Rutiere Romane si al Instituției Prefectului Serviciul de Permise si înmatriculări A. .
In mod legal orice folosire pe drumul public al unui autovehicul incumbă existenta unei documentații aferenta înmatriculării legale a autovehiculului si a unei documentații din care sa rezulte ca autovehiculul răspunde din punct de vedere tehnic cerințelor si normelor legale ce-i permit rularea pe drumurile publice.
Arată că nu este menționat în sentința penală că autovehiculul a fost depozitat la reclamantă, că este dat în custodie, ci că i-a fost dat spre folosință, ceea ce presupune concursul celor două instituții în a putea folosi legal vehicolul.
În drept, invocă art. 299, 300, 303, 304 și 305 Cod proc.civ.
Prin concluzii scrise, pârâta A. Rutiera Română – ARR a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă cu motivarea că în mod temeinic și legal, atât instanța de fond cât și cea de apel au admis, respectiv au menținut, excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte în raport de dispozițiile HGR nr. 625/1998.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 Cod proc.civ. în conformitate cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale HG 1391/2006, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, dispozițiile art. 21 (2) din HG 1391/2006 prevăd că autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de I. General al Poliției Române nu se înmatriculează.
Conform dispozițiilor art. 21 (3) din aceeași Hotărâre de Guvern, fac excepție de la prevederile alin. 2 autovehiculele și remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziție prin care se permite înmatricularea până la finalizarea căutărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului se înscrie mențiunea „Autovehicul declarat furat din (țară) la data de ……”.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței penale nr. 1016/9.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, autoturismul din litigiu a fost indisponibilizat la sediul Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră T. ca urmare a faptului că figura în baza de date ASF Interpol din Italia ca fiind furat.
Cum, prin aceeași sentință penală s-a dispus restituirea autovehiculului cu obligația către reclamantă de a-l păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța cu privire la vinovăția persoanei ce a sustras bunul, raportat la considerentele arătate și la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 29.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./02.12.2013
Tehnored L.P./04.12.2013
Ex.2
Primă instanță: D. B.- Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:S. L., A. A. – Tribunalul T.
| ← Reziliere contract. Hotărâre din 26-06-2013, Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
