Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1394/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1394/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1034/295/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 17.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1394/R
Ședința publică din 23 octombrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții N. C. S., N. D. E. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 556/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Ț. M. și pârâta intimată H. C., pentru rectificare carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16.10.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12.07.2012, reclamantul Ț. M. a chemat în judecată pârâții N. C.- S., N. D. E., H. C. și H. C., solicitând rectificarea CF nr._ Lenauheim, nr. cad._, nr. top A196/1/4/1, provenită din CF nr. 3203 Lenauheim, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților din cartea funciară menționată.
În motivare, a învederat că temeiul legal al actiunii il constituie prevederile art.38 din Legea 7/1996 care statueaza că art.36 punctele 1-4 isi va produce efectele fata de tertele persoane care si-au inscris un drept real dobandit cu buna credinta si prin act juridic cu titlu oneros intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare in termen de 3 ani socotiti de la data inregistrarii cererii pentru inscrierea dreptului a carei rectificare se cere. Aceasi formulare se arata, este conferita si de Decretul Lege 115/1938, diferind doar momentul intrarii in vigoare fata de fiecare regiune a tarii.
Reclamantul a arătat că in calitate de proprietar tabular al suprafetei de 20 ha teren arabil inscris in cartea funciara initiala 3203 Lenauheim a incheiat contract cu o terta persoana asupra cotei de ½ parti teren iar in ceea ce priveste cea de-a doua cota de ½ parti a incheiat cu numitul Bara N. D. un mandat sub numarul 7793/2002 prin care il imputernicea pe acesta sa vanda aceasta cota de proprietate. La scurt timp a revocat procura si l-a instiintat prin notificare pe mandatar. In mod surprinzator, la cativa ani de la revocarea procurii si comunicarea notificarii fostului mandatar acesta a incheiat cu paratii H. C. si H. C. contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 7607/08.12.2009 de Biroul Notarilor Publici Asociati Sannicolau M. avand ca obiect cota de ½ parti din terenul identificat in Cartea Funciara. Reclamantul arata ca a fost anuntat asupra acelei operatiuni in cursul anului 2010 si a contactat un avocat care sa solicite desfiintarea contractului de vanzare-cumparare incheiat in numele său.
In timp ce facea aceste demersuri, cumparatorii de rang 1 au incheiat in termen de 3 saptamani un al doilea contract de vanzare-cumparare instrainand terenul paratilor N. D. si N. C. S., contract autentificat de aceasta data la un al doilea birou notarial, respectiv BNP B. sub numarul_/18 ianuarie 2010, tocmai pentru ca in Sannicolau M. se stia despre intentiile reclamantilor de a redobandi terenul.
Reclamantul a finalizat primul proces prin care a reusit sa desfiinteze contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 607/08.12.2009 al BNP Sannicolau M. însa, in ceea ce priveste al doilea contract, instanta a decis ca paratii N. au fost de buna credinta si se impune mentinerea acestuia.
Ulterior (fila 20 dosar), temeiul de drept a fost precizat ca fiind art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 1538/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea adresata Judecatoriei Sannicolau M. si inregistrata sub numarul 162/295 din data de 29.01.2010 reclamantul T. M. a chemat in judecata paratii Bara N. D., H. C. si H. C. solicitand ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 7607/08.12.2009 de BNPA Sannicolau M., cu repunerea partilor in situatia anterioara, rectificarea CF nr.3203 Lenauheim, nr cadastral A196/1/4/1 in sensul radierii dreptului de proprietate inscris in favoarea paratilor H. C. si H. C. si restabilirea situatiei anterioare.
Conform mentiunilor efectuate in primul paragraf al acestui contract de vanzare-cumparare, paratul Bara N. D. a vandut paratului H. C., casatorit cu parata H. C., in baza procurilor autentificate sub numarul 3642/2002, 4774/2002 si 7793/2002 de BNP Asociati Sannicolau M. dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ parte de sub A.1 din imobilul inscris in CF_ Lenauheim, nr cadastral A196/1/4/1 reprezentand teren arabil in suprafata de 200.000 mp.
Reclamantul si-a motivate actiunea in sensul ca paratii cunosteau faptul ca procurile in baza carora a fost efectuata vanzarea au fost revocate.
Prin precizarea de actiune depusa la dosar, reclamantul a solicitat si anularea actului juridic subsecvent, respectiv a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 1391/18.01.2010, fiind incheiat intre paratii H. in calitate de vanzatori si paratii N. C. S. si N. D. E. avand ca obiect acelasi teren.
In drept cererea a fost intemeiata pe prevederile art.948, art.966-968, art.1554, art.1536 aliniat 2 Cod civil.
Prin sentinta civila nr._.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sannicolau M. in dosarul cu numarul de mai sus a fost respinsa actiunea reclamantului ca neintemeiata.
Prin decizia civila nr.1382/R/09.12.2011 a fost admis recursul formulat de recurentul T. M. impotriva hotararii de mai sus, in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 7607/08.12.2009 de BNP Asociati Sannicolau M., mentinand contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 1391/18.01.2010, fiind incheiat intre paratii H. in calitate de vanzatori si paratii N. C. S. si N. D. E. avand ca obiect acelasi teren.
Prin prezenta cerere de chemare in judecata, intemeiata in drept pe prevederile art.38 raportat la art.36 aliniatele 1-4 cod civil reclamantul a solicitat rectificarea cartii funciare nr.3203 Lenauheim in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor N. C. S. si N. D. din cartea funciara.
Analizand exceptia autoritatii de lucru judecat invocate de parati prin intampinare instanta a constatat că aceasta este neintemeiata. Astfel, cu toate ca ambele actiuni au aceleasi parti si tind la rectificarea cartii funciare, obiectul acestora este diferit.
Prin cererea formulată in dosarul nr._ s-a solicitat pe cale principala constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti, cu revenirea la situatie anterioara de carte funciara, prin actiunea de fata solicitandu-se pe cale principala rectificarea cartii funciare fara a se referi la titlul de proprietate al paratilor, ci la titlul anterior, desfiintat in mod irevocabil de instanta.
Avand in vedere cele aratate mai sus instanta a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat invocate de parati.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art.36 din Legea nr.7/1996, in forma aflata in vigoare la data incheierii contractului de vanzare cumparare incheiat cu paratii, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
In situatia de fata insa, reclamantul, cu toate ca invoca prevederea egala de mai sus, prevedere aflata in vigoare la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 1391/18.01.2010, de BNP B., nu indica in ce situatie anume ar putea fi incadrata.
Astfel, nu se poate retine nevalabilitatea inscrierii, atata timp cat aceasta s-a realizat in baza unui contract de vanzare-cumparare autentificat de notar public. Nevalabilitatea titlului nu poate fi invocata intrucat prin sentinta civila nr. 1240/24.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sannicolau M. in dosar nr._, ramasa definitiva prin decizia civila nr.1382/R/09.12.2011 a fost respinsa in mod irevocabil actiunea reclamantului prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti. Nu se poate retine nici gresita calificare a dreptului inscris, inscrierea realizandu-se conform contractului de vanzare-cumparare incheiat intre părti. Avand in vedere cele retinute mai sus instanta a respins ca neintemeiata actiunea formulata.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a solicitat schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
La termenul de judecată din 25.04.2013 având în vedere prețul înserat în contractul de vânzare- cumpărare în baza căruia pârâții N. C.- S. și N. D. E. și-au înscris dreptul în cartea funciară și considerentele Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 282 1 C.p.c., Tribunalul T. a calificat ca fiind recurs calea de atac promovată împotriva hotărârii primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 556/R/30.04.2013, cu majoritate, recursul a fost admis, iar sentința modificată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâții.
Pârâții N. C.- S. și N. D. E. au solicitat casarea ei și trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru rejudecarea ca apel a căii de atac formulate de reclamant.
În motivare au invocat greșita compunere a completului, acesta trebuind să fie compus din doi judecători, întrucât instanța trebuia să soluționeze în apel cererea adresată de reclamant tribunalului.
Au invocat că, în sistemul Codului de procedură civilă de la 1865, regula este că hotărârile primei instanțe sunt supuse apelului, doar ca excepție calea de atac fiind recursul.
În cauză, reclamantul a solicitat doar rectificarea cărții funciare, fără a formula vreun petit în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare în baza căruia dreptul lor a fost înscris în cartea funciară, în recurs neputându-se schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici cereri noi nu se pot formula.
Au învederat că, în situația în care rectificarea cărții funciare se cere cu caracter accesoriu, competența materială și natura căilor de atac se stabilesc după valoarea obiectului principal însă, dacă este formulată separat o atare cerere este neevaluabilă în bani, reclamantul neevaluând obiectul cererii sale (iar calea de atac este apelul), scopul său fiind aducerea înscrierilor de carte funciară în concordanță cu realitatea de ordin juridic a imobilului.
Au făcut referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.
Au învederat că, dacă terenul era evaluat, valoarea acestuia ar fi de peste 50.000 euro.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 1,2,9 C.p.c.
Pârâtul H. C. a solicitat modificarea deciziei și, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare la tribunal ca instanță de apel și, în subsidiar, modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.
Motivele invocate sunt cele expuse de ceilalți pârâți, mai sus-menționate, pârâtul H. C. făcând referire și la autoritatea de lucru judecat cu raportare la hotărârile pronunțate în dosarul nr._ referitoare la constatarea nulității absolute.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6,9 C.p.c.
La termenul de judecată din 16.10.2013, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.p.c. raportat la art. 299 alin. 1 C.p.c., instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâți, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispozițiilor art. 299 alin. 1 C.p.c. rezultă că hotărârile date în recurs nu sunt supuse recursului.
Corespunde realității că, în aplicarea principiului legalității, calea de atac este cea stabilită de lege, iar calificarea greșită a căii de atac de către instanță nu este de natură a împiedica partea să exercite împotriva respectivei hotărâri calea de atac prevăzută de dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 2821 C.p.c. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, valoarea obiectului fiind cea indicată de reclamant, când prețuirea este cu putință, conform dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 3 C.p.c.
În cauză, reclamantul a solicitat rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului aici înscris, temeiul de drept precizat ca fiind art. 36 din Legea nr.7/1996 potrivit cu care „Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.”
Titlul apreciat ca nefiind valabil de reclamant și întabulat în cartea funciară este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 139/18.01.2010 al BNP B. B. M. prin care pârâții H. C. și H. C. au vândut pârâtului N. C.-S. și soției acestuia cota de ½ parte din imobilul înscris în CF_ Lenauheim pentru prețul de 61.750,50 lei.
Este evident că prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul tinde la reînscrierea pe numele său a dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiect al vânzării mai sus-menționate.
Prin Decizia nr. 32/2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut distincția între acțiunea civilă (ca prerogativă legală, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale) și cererea de chemare în judecată (ca mijloc prin care, într-o situație juridică determinată această prerogativă este transformată în act procesual concret), aceasta din urmă fiind actul de învestire a instanței, obiectul său constituindu-l pretenția concretă a reclamantului.
Raportat la acest obiect, instanța a făcut distincția între acțiuni patrimoniale și acțiuni nepatrimoniale și a stabilit că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat transferă caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecății intră un drept patrimonial, real sau de creanță, consecința fiind că, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde la protejarea unui drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Or, în cauză, reclamantul tinde a obține reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiect al vânzării- cumpărării încheiate între părți pentru prețul de 61.750, 50 lei, sumă inferioară celei de 100.000 lei la care face trimitere art. 282 1 C.p.c. pentru a stabili care sunt hotărârile ce nu pot fi atacate decât cu recurs, fiind fără relevanță că această cerere a fost formulată pe cale principală (în baza art. 36 din Legea nr. 7/1996) prin prisma valorii imobilului înscris în cartea funciară.
Câtă vreme reclamantul nu a făcut referire, în condițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 C.p.c., la vreo altă valoare a obiectului cererii, susținerile recurenților N. vizând o altă valoare a terenului în litigiu (fără ca acest aspect să fi fost invocat în primă instanță sau la tribunal) nu sunt de natură a atrage casarea deciziei recurate.
Contrar susținerilor acelorași recurenți referitoare la regula în materia căilor de atac, prin aceeași Decizie nr. 32/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că „în reglementarea în vigoare, începând cu data de 29 mai 2004, se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului”.
La fel, decizia de speță dată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este de natură a atrage admisibilitatea recursurilor, câtă vreme ea a fost pronunțată în anul 2005, deci anterior sus-menționatei decizii date în interesul legii, aceasta din urmă fiind cea care se impune cu caracter obligatoriu.
În consecință, tribunalul a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 282 1 C.p.c. calificând calea de atac promovată de reclamant ca fiind cea a recursului și soluționând în complet format din trei judecători cererea astfel formulată, dispozițiile art. 304 pct. 1,9 C.p.c. nefiind incidente în cauză.
Având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată de tribunal în mod legal ca instanță de recurs, criticile recurenților vizând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C.p.c. (instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut ori ce nu s-a cerut) nu pot fi examinate în cadrul recursului la recurs, pârâții având la îndemână alte mijloace procesuale pentru a formula aceste critici.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 1,9 C.p.c., art. 306 al. 2 C.p.c., instanța va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții N. C. S., N. D. E. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 556/R/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 C.p.c., obliga recurenții la plata către intimatul Ț. M. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată astfel: 500 lei recurentul H. C. și 500 lei recurenții N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții N. C. S., N. D. E. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 556/R/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata către intimatul Ț. M. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată astfel: 500 lei recurentul H. C. și 500 lei recurenții N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
- cu opinie separată-
GREFIER,
C. J.
Opinie separată
Admite recursurile declarate de pârâții N. C.- S., N. D. E. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 556/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Tribunalul T. pentru judecarea apelului.
Motivarea opiniei separate
Consider că, în conformitate cu art. 304 pct. 1 și 5 și art. 312 al. 3 C.p.c., se impunea admiterea recursurilor declarate de pârâți, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru judecarea apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.
Prin acțiune, reclamantul Ț. M. a chemat în judecată pârâții N. C.- S., N. D. E., H. C. și H. C. și a solicitat rectificarea CF nr._ Lenauheim (provenită din CF nr. 3203 Lenauheim), în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților din această carte funciară.
Ca temei juridic al acțiunii, reclamantul a invocat art. 38 din Legea nr. 7/1996.
Printr-o precizare ulterioară (filele 20 și 21 din dosarul de fond), reclamantul a arătat că din eroare a fost indicat art. 38 din Legea nr. 7/1996 ca temei juridic, acesta fiind reprezentat de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin aceleași note de ședință prin care a indicat care este temeiul de drept corect al acțiunii, reclamantul a precizat că „nu se impune a se solicita și anularea sau desființarea pe orice cale a titlului subdobânditorului atâta vreme cât prin textul de lege se arată că rectificarea se îndreptă împotriva terților”.
Prin sentința civilă nr. 1538/16.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sânnicolau M. a respins acțiunea formulată de reclamantul Ț. M. împotriva pârâților N. C.- S., N. D. E., H. C. și H. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ț. M..
Prin încheierea din 25.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul a pus în discuție natura juridică a căii de atac prin raportare la prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 139/18.01.2010, încheiat între pârâți, și considerând că litigiul este evaluabil în bani, în baza art. 282 1 C.p.c., invocând și Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a calificat în recurs calea de atac promovată de reclamant.
Procedând astfel, Tribunalul T. a interpretat și aplicat greșit art. 282 1 alin. 1 C.p.c..
Textul legal menționat prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță „în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei”.
Prin urmare, obiectul litigiului este cel care determină natura juridică a căii de atac ce se poate declara împotriva hotărârii primei instanțe.
În speță, așa cum am arătat anterior, obiectul acțiunii reclamantului este rectificarea de carte funciară.
De altfel, și atunci când s-a pus în discuție natura juridică a căii de atac, reprezentanta reclamantului s-a opus recalificării în recurs, arătând că acțiunea în rectificare de carte funciară este neevaluabilă în bani, fiind supusă apelului.
Conform Codului de procedură civilă din 1865, aplicabil în speță, în materia căilor de atac, ca regulă, apelul este mijlocul procedural prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe poate solicita instanței superioare, în condițiile prevăzute de lege, schimbarea hotărârii atacate.
Această regulă este cuprinsă în art. 282 al. 1 C.p.c.
De la această regulă există excepțiile prevăzute de art. 282 1 C.p.c. și de unele legi speciale.
În raport cu obiectul acțiunii reclamantului, respectiv rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al pârâților, legea specială aplicabilă este Legea nr. 7/1996, ori această lege nu prevede în cazul unei asemenea acțiuni, prin excepție de la regulă, doar calea de atac a recursului împotriva hotărârii primei instanțe.
Dimpotrivă, din art. 51 alin. 1 și 2 raportat la art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, rezultă că în cazul acțiunilor de rectificare prin radierea unor mențiuni din cartea funciară, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu apel.
În consecință, în prezentul litigiu calea de atac ce se poate declara împotriva hotărârii primei instanțe este apelul.
În speță nu prezintă relevanță Decizia nr. 32/2008, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie are în vedere interpretarea dispozițiilor art. 282 1 alin. 1 C.p.c., mai exact a clarificării noțiunii de litigiu evaluabil în bani ori, așa cum am arătat prin considerentele anterioare, litigiul de față, în raport cu obiectul acțiunii, nu este unul evaluabil în bani și, prin urmare, nu se aplică art. 281 1 alin. 1 C.p.c., ci art. 282 alin. 1 C.p.c. Principiul legalității este unul dintre principiile care guvernează căile de atac. O hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac stabilite de lege, iar nu de către instanță. În situația în care un litigiu are din punct de vedere legal două căi de atac, părțile nu pot fi private de către instanță de un grad de jurisdicție.
Prin urmare, a considera în cazul de față că recursurile pârâților sunt inadmisibile pentru că au fost declarate împotriva unei hotărâri irevocabile, deși din punct de vedere legal litigiul are un dublu grad de jurisdicție, reprezintă o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a dreptului părților la un proces echitabil.
Față de aceste considerente, în opinia mea, soluția care se impune este aceea de admitere a recursurilor declarate de pârâții N. C. S., N. D. E. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 556/30.04.2013 împotriva deciziei civile nr. 556/30.04.2013 a Tribunalului T., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare ca apel la Tribunalul T..
Judecător,
Rujița R.
Opinie majoritară: red. F.Ș.- 29.10.2013; tehnored. C.J.- 07.11.2013; 2 ex.
Opinia separată: red. R.R.- 01.11.2013; tehnored. C.J.- 07.11.2013; 2 ex.
Instanță de recurs: Tribunalul T.
Judecători: A. A., C. B., D. Bușca
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 47/2013. Curtea de... → |
|---|
