Rectificare carte funciară. Decizia nr. 152/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 10437/325/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.152 /R
Ședința publică din 31 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă L. A. împotriva deciziei civile nr. 573/A/03.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați D. A. și C. E. și pârâții intimați ., H. A., H. A., C. G., C. A. M., S. R. prin Primăria Timișoara, ., D. C. T., . și M. Timișoara prin Primar, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantele intimate D. A. și C. E., asistate de avocat G. C. A., pârâta intimată H. A. și consilier juridic S. V. în reprezentarea pârâților intimați S. R. prin Primăria Timișoara și M. Timișoara prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 15.01.2013, întâmpinare de către intimatele D. A. și C. E..
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și pune în discuția părților excepția netimbrării recursului, excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Reprezentantul reclamantelor-intimate D. A. și C. E., solicită admiterea excepțiilor, cu prioritate cea a netimbrării recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta pârâților-intimați S. R. prin Primăria Timișoara și M. Timișoara prin Primar, solicită admiterea excepțiilor.
Pârâta intimată H. A. solicită admiterea excepțiilor.
După dezbateri, dar nu înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă personal pârâta recurentă L. A. care depune la dosar chitanța nr. TMXWM_ PJ/31.01.2013 în cuantum de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.06.2008, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantele D. A. și C. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele ., H. A. si H. A., C. G. si A. M., S. R., prin Primăria Timișoara, L. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța fata de parații 1,2,3,4: sa se dispună rectificarea suprafeței de teren înscrisa în CF 2115 Timișoara, cu nr. top 4510, 4511, in sensul de a se înscrie în foaia de avere „teren intravilan în suprafața de 733 mp", in Ioc de „teren intravilan in suprafață de 587 mp"; să se constatate ca suprafața reală de teren înscrisă in CF 2115 Timișoara nr. top. 4510,4511, este de 733 mp., să fie obligat Serviciul de Carte Funciară, sa facă mențiunile în cărțile funciare menționate; să se dispună ieșirea din indiviziune, în funcție de cotele părți avute în coproprietate de reclamante(767/1600 si 177/1600) si aceasta (656/1600); să se dispună obligarea acesteia la grănițuirea proprietății (în funcție de suprafețele de teren rezultate în urma ieșirii din indiviziune), cheltuielile afectate acestei operațiuni urmând a fi suportate in proporții egale de către aceasta si de către reclamante și să oblige serviciul de Carte Funciară să facă mențiunile în cărțile funciare ce vor rezulta, în cazul admiterii celor doua capete de cerere precizate mai sus.
În motivare s-a arătat că reclamantele, sunt coproprietare asupra cotelor de 767/1600 mp respectiv 177/1600 parte, din imobilul situat în Timișoara, ., jud. T., imobil individualizat in CF 2115 Timișoara, cu nr. top. 4510,4511, ce constă în „casa și curte si încă o casa în suprafață de 314 mp și gradina în . in suprafața de 273 mp".
Prin întâmpinarea de la fila 29-dosar fond pârâții H. au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea de la fila 41-dosar fond pârâta L. s-a opus admiterii acțiunii.
Prin întâmpinarea de la fila 170-dosar fond pârâta . a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dat fiind faptul că imobilul-construcție a cărei proprietară era, a fost demolată, astfel încât nu mai justifică o calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 2889/2012 pronunțata de Judecătoria Timisoara a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele D. A., C. E., Timișoara, în contradictoriu cu pârâții ., H. A., H., ., D. C., L. A.,și M. Timișoara; a fost dispusă sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 2115 Timișoara, top 4510, 4511; a fost dispusă unificarea imobilelor într-o singură parcelă cu nr. top. 4510-4511, în suprafață de 587 mp, ce se va reînscrie în C.F. 2115 Timișoara, în favoarea vechilor proprietari; a fost dispusă dispusă dezmembrarea parcelei cu nr. top. unificat 4510-4511, în suprafață de 587 mp în două parcele noi: top. 4510-4511/1, în suprafață de 346 mp, top. 4510-4511/2, în suprafață de 241 mp; a fost dispusă reînscrierea parcelei top. 4510-4511/1, în suprafață de 346 mp C.F. 2115 Timișoara în favoarea reclamantelor, după cum urmează: C. E. - 177/944 părți, D. A. - 767/944 părți, cu titlu sistare indiviziune; a fost dispusă înscrierea parcelei top. 4510-4511/2, în suprafață de 241 mp, ce într-o coală nouă de C.F. Timișoara în favoarea pârâtei L. A. în cotă de 1/1 parte, cu titlu sistare indiviziune; a fost dispusă grănițuirea proprietăților conform actualei limite de folosință; a fost respins capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu, situat în intravilanul Timișoara, .. de conscriere 105 este materializat în planul de situație anexat, conform limitelor de folosință actuale; suprafața faptică este de 720 mp; imobilul este împrejmuit pe toate laturile: pe latura stângă printr-o porțiune de gard, continuată de calcanul caselor cu nr. 103A și 105, corp de clădire 2, aflat în posesia pârâtei L. A. și peretele clădirii din adâncimea nr. top. 4509/1; pe latura din adâncime - gard zidit și pe latura dreaptă - gard zidit.
Conform planului C.F., imobilul se compune din trei parcele topografice: nr. top. 4504, grădină la frontul stradal, în suprafață tabulară de 125 mp, nr. top. 4510, casă și curte, în suprafață tabulară de 314 mp și nr. top. 4511, gradină, în suprafață tabulară de 314 mp,
Dintre cele trei parcele topografice ce compun imobilul în litigiu, două (nr. top. 4510 și 4511) constituie obiectul proprietății în cote părți indivize a reclamantelor și a pârâtei L. A..
Cele trei parcele topografice menționate nu sunt delimitate în teren prin semne de hotar.
Limitele de proprietate au fost stabilite pe baza descrierii din planul C.F., după cum urmează: hotarul între nr. top. 4504, proprietatea Municipiului Timișoara și nr. top. 4510, proprietatea reclamantelor și a pârâtei L. A. și hotarul între nr. top. 4510 și nr. top. 4511, ambele parcele aflate în proprietatea reclamantelor și a pârâtei L. A..
Pe terenul în litigiu sunt edificate două corpuri de clădire:corpul 1, situat în curte, în partea dreaptă cum privești dinspre stradă, aflat în posesia reclamantelor și corpul 2, situat în curte, în partea stângă, cum privești dinspre stradă, aflat în posesia pârâtei L. A..
Conform cotelor notate în C.F. 2115 Timișoara, părților le revin următoarele suprafețe: reclamantele (împreună) - 944/1600 părți, respectiv 59% din 587 mp = 346 mp și pârâta L. A. - 656/1600 părți respectiv 4.1%4m 587 mp - 741 mp
Există un partaj de folosință al imobilului situat în ., între reclamante și pârâta L., marcat pe teren prin existența unor garduri interioare de folosință.
Suprafețele reale ale imobilelor cu nr. top 4510 și nr. top. 4511 corespund celor notate în C.F. 2115 Timișoara, respectiv 314 mp pentru nr. top. 4510 și 273 mp pentru nr. top. 4511.
Sintetizând, reclamantele și pârâta sunt coproprietare ale unui imobil, constând în teren, înscris în CF 2115 Timișoara.
Potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Principiul fundamental în materie de partaj este acela al împărțelii în natură, ceea ce în speța prezentă este realizabil.
Instanța, față de constatările de la fața locului, și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuată de dl. expert P. G., respectiv varianta care respectă actualul mod de folosință, cel mai rentabil din punct de vedere economic, dar și cel mai just.
Astfel, în vederea sistării indiviziunii asupra imobilelor cu nr. top. 4510 și 4511, acestea se vor unifica într-o singură parcelă cu nr. top. 4510-4511, în suprafață de 587 mp, ce se va reînscrie în C.F. 2115 Timișoara, în favoarea vechilor proprietari.
.. unificat 4510-4511, în suprafață de 587 mp se va dezmembra în două parcele noi: Nr. top. 4510-4511/1, în suprafață de 346 mp, ce se va reînscrie în C.F. 2115 Timișoara în favoare reclamantelor, după cum urmează: C. E. - 177/944 părți, D. A. - 767/944 părți și Nr. top. 4510-4511/2, în suprafață de 241 mp, ce se va transcrie într-o coală nouă de C.F. pe mun. Timișoara în favoarea pârâtei L. A. în cotă de 1/1 parte.
Linia de hotar între cele două parcele o va constitui actuala limită de folosință.
Hotarul între parcelele rezultate în urma dezmembrării va fi actuala limită de folosință, astfel încât, practic grănițuirea este realizată.
În același timp, a fost respins capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară, având în vedere că suprafețele înscrise în CF corespund situației din teren, astfel încât nu sunt întrunite condițiile cerute de Legea 7/1996, art. 36-39, respectiv 53.
Prin încheierea de ședința din data 24.04.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2889/7.02.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ formulata de petentul M. Timisoara prin Primar, in contradictoriu cu intimații D. A., C. E., ., H. A., H. A., ., D. C., L. A., si in consecinta: s-a dispus ca limita de grănițuire a proprietatilor se stabileste conform actualei limite de folosinta a parcelei rezultată în urma unificarii 4510-4511, fără afectarea proprietatii Statului R., identificata prin nr.top 4504.
Împotriva Sentinței Civile nr. 2889, pronunțata de către Judecătoria Timișoara la data de 07.02.2012, au formulat recurs reclamantele C. E. și D. A. pe care au considerat-o ca fiind netemeinică și nelegală pronunțată cu încălcarea disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ., solicitând modificarea hotărârii si pe cale de consecința, față de pârâta L. A.: să se dispună ieșirea din indiviziune, în funcție de cotele părti deținute din dreptul de proprietate de către reclamantele recurente din suprafața tabulara (587 mp) a CF 2115 Timișoara, in felul următor: D. A. (767/1600= 281,40mp), C. E. (177/1600=65 mp) si parata L. A. (656/1600=241 mp); să se dispună obligarea pârâtei L. A. la grănițuirea proprietății și la construirea îngrădirii, conf. disp art. 600 din C.proc.civ., raportat la suprafața tabulara (587 mp). Cheltuielile afectate acestei operațiuni au solicitat a fi suportate în proporții egale de către aceasta și de către reclamante (art. 600 C.proc.civ.);
Au solicitat ca ieșirea din indiviziune să se dispună raportat la „varianta 2 sau 3" din completarea la raportul de expertiza întocmit de către d-l ing. P. G. și să fie obligat serviciul de Carte Funciara sa facă mențiunile în cărțile funciare ce vor rezulta.
În temeiul disp. art. 274 C.proc.civ., au solicitat cheltuieli de judecată (in ambele grade de juristictie), față de pârâta L. A., aceasta fiind singura care s-a opus admiterii cererii.
Față de petitul formulat împotriva celorlalți pârâți și raportat la concluziile raportului de expertiza întocmit de către d-l ing.P. G., din care rezultă că în speța nu se regăsește un excedent de suprafața de teren asupra imobilului obiect litigios (CF 2115 Timișoara, cu nr. top. 4510, 4511), au considerat ca nu se impune modificarea de către funciară, în acest sens pronuntandu-se temeinic si legal instanța de fond.
În motivare, au precizat că pe parcursul desfășurării dezbaterilor procesuale, s-au intocmit doua raporturi de expetiza topografica, în ambele situații experții propunând mai multe variante de ieșire din indiviziune.
Cea de-a doua expertiza topografica a fost încuviințata de către instanța de judecata pe motiv ca primul expert desemnat în cauza, în persoana d-lui G. I., a tergiversat în mod cu totul neprofesional întocmirea și depunerea raportului de expertiza, care a durat circa un an și jumătate, răspunzând și cu acea ocazie la obiective care nu au fost solicitate și încuviințate de către instanța de judecata sau de către părțile litigante.
Cu toate ca nu a fost luată în considerare această expertiză de către instanța de fond odată cu pronunțarea hotărârii atacate în prezenta cauza cu recurs au fost obligate la achitarea onorariului de expert.
În cadrul celui de-al doilea raport de expertiză topo, întocmit de către expertul tehnic judiciar P. G., s-au propus patru variante de ieșire din indiviziune. Recurentele au solicitat instanței, odată cu dezbaterea fondului și a depunerii concluziilor scrise, să se dispună ieșirea din indiviziune în conformitate cu variantele 2 sau 3 din „completarea la raportul de expertiza" și pe motiv că în fapt, pe imobilul teren în speță, este edificată o construcție tip verandă (ridicata cu scopul protejării fațadei casei), în prelungirea frontului casei.
Odată cu deplasarea pe teren a instanței de judecata, în scopul observării situației faptice, s-a constatat ca este necesară o variantă de ieșire din indiviziune conformă cu propunerile 2 sau 3 din completarea la raportul de expertiza, în scopul protejării fațadei casei, care are o vechime considerabila.
Cu toate ca faptic instanța de fond a concluzionat în acest fel, în drept s-a pronunțat total diferit, dispunând ca ieșirea din indiviziune să se faca conform actualei limite de folosința, (care cuprinde o linie de departajare oblica), cu toate ca prin aceasta modalitate se creeaza un prejudiciu reclamantelor recurente, ce consta in faptul ca urmează sa fie obligate in viitor la demolarea construcției tip veranda, care a fost edificată, ața dupa cum au mai precizat, anterior promovării cererii de chemare in judecata ce constituie obiectul prezentului dosar.
Mai mult decât atat, au solicitat instanței de fond sa oblige pârâta L. A. la grănițuirea proprietății și la construirea îngradirii în temeiul disp. art. 600 C.proc.civ., cheltuielile afectate acestei operațiuni urmand a fi suportate în proporții egale, fapt care de asemenea nu a fost luat în considerare de către instanța de fond.
Au precizat că Judecătoria Timișoara s-a pronunțat în mod netemeinic și nelegal, dipunand grănițuirea pe actuala limita de folosință, atâta vreme cât asa dupa cum au mai precizat, în această situație se impune demolarea construcției tip veranda (construita anterior promovării prezentei cereri de chemare in judecata), in scopul de a proteja de intemperii fațada casei. Motivul care va impune in viitor luarea acestei masuri, este generat de faptul ca amplasarea stâlpului de susținere a construcției tip veranda, in urma ieșirii din indiviziune conform actualei folosințe, se va afla pe terenul paratei L. A..
De asemenea, au mai solicitat instanței de fond cheltuieli de judecata, atat odată cu promovarea acțiunii (27.06.2008), precizarea acesteia si depunerea concluziilor scrise la data de 24.01.2012, instanța de fond . totul netemeinic si nelegal omitand sa se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere luandu-se act ca „nu s-au solicitat cheltuieli de judecata".
În drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
La data de 29.08.2012 pârâta L. A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2889/2012, pronunțata de către Judecătoria Timișoara solicitând, prin completarea probatoriului administrat în cauza cu înscrisurile ce constată edificarea ilegală a coridorului anexat reclamantelor, schimbarea în parte a sentinței.
Ieșirea din indiviziune trebuie să tină cont de dreptul de proprietate al acesteia, drept translativ, înscris în actul conventie și garantat constituțional și respectând forma data de vechiul gard, existent și la acest moment partial, respectând HG 535/1996.
Pârâta a solicitat completarea probatoriului cu înscrisul Politiei Locale Timisoara, prin reprezentantul Serviciului Disciplină în construcții și Afișaj Stradal cu consecința instituirii servituților în noile cărți funciare: servitutea negativa de edificare a oricărei construcții pe terenul ocupat de o parte din actuala casa D., parte ce revine de drept suprafetei aparținând celor 47% din suprafata tabulară de 587 mp, deci proprietatii imobiliare L. A.; servitutea de streasină pentru anexa edificată ilegal, coridor pe fatada casei D. în perioada anilor 2011-2012; servitute de trecere pentru . de vedere pentru ferestrele garajului H. A. și H. A..
Pârâta a făcut trimitere la înscrisurile dovedind: starea de fapt a coridorului anexat ilegal în 2011, pîna la limita gardului vechi; pomul fructifer tăiat în 2011; acoperișul distrus în 2008; informația situației topurilor aferente adresei Telegrafului nr. 105 în 1978; totodată a solicitat constatarea unor diverse fapte îndreptate împotriva sa: rezoluția NUP a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, la plângerea vecinului limitrof H. A.; răspunsul sectiei 5 Politie la finalizarea lucrărilor anexa coridor, în mod ilegal, la data de 03.05.2012.
Pârâta L. A., a depus întâmpinare - concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Actualul litigiu s-a declanșat de către reclamante cu scopul de a justifica faptul împlinit prin construirea de către acestea a unei terase în mod abuziv, a unui gard pe acest amplasament ocupând din proprietatea sa.
Instanța în mod corect a respins capătul principal al acțiunii-rectificare CF, de la 587mp la 733 mp, pentru că situația de fapt corespunde înscrierii din CF, după cum s-a arătat în raportul de expertiză.
Reclamantele recurente au solicitat modificarea sentinței în sensul dispunerii ieșirii din indiviziune conform variantelor 2 sau 3 ale expertizei efectuată de ing.P. G., pe motivul că au edificat o verandă.
Prin adresa Consiliului Local al Municipiului Timișoara Direcția Poliția Locală nr._/30.05.2012, se constată că se aflau în curs de executare fără autorizație de construire lucrări de prelungire a terasei pe schelet din lemn, si lucrări de executare a unui gard din tablă cutată pe 4 stâlpi din lemn; motiv pentru care numita D. A. a și fost sancționată contravențional.
Dacă s-ar fi adoptat una din variantele 2 sau 3 nu s-ar fi ținut seama de starea de fapt existentă de zeci de ani și ar fi fost încălcat dreptul de proprietate al pârâtei L. A. care și așa a pierdut 32 mp, deoarece 47% din suprafața tabulară a CF. 2115 T. nu este 241 mp, ci 273mp.
Posesia de fapt este unul din criteriile de bază al ieșirii din indiviziune, iar instanța a reținut acest lucru omologând varianta 1 a raportului de expertiză.
În varianta 2 sau 3 s-ar fi consacrat juridic fapta abuzivă a reclamantelor care în cursul procesului au realizat aceste construcții în scopul de a-și crea un avantaj la lotizare.
Deși în indicarea motivelor de recurs reclamantele au criticat grănițuirea care ține seama de posesia de fapt, acestea au solicitat ca grănițuirea să se facă pe actuala linie de hotar ca urmare a ocupării de către acestea a unei porțiuni de teren aflat în posesia pârâtei prin construcția terasei și a gardului.
Această critică, de fapt, este o reluare a motivului privind omologarea raportului de expertiză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, deși critica este confuză, acestea au fost nemulțumite că la fond nu li s-au acordat cheltuieli de judecată, trebuind însă a fi observat că nu au depus o notă de cheltuieli și nu le-au cerut la dezbaterea în fond, astfel după cum se observă din încheierea dată în data de 24.01.2012.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată nici nu se justificau în primul rând pentru că li s-a respins capătul principal de cerere, respectiv rectificare C.F., iar grănițuirea care s-a făcut prin sistarea indiviziunii presupune compensarea cheltuielilor de judecată.
La termenul din 03.09.2012 tribunalul a calificat drept apel calea de atac incidentă în speță. De asemenea, a invocat excepția tardivității declarării apelului de către pârâta L. A..
Prin decizia civilă nr. 573/A/03.09.2012 a fost admis apelul declarat de reclamantele D. A. și C. E., împotriva sentinței civile nr. 2889/07.02.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata apelantă pârâtă L. A. și intimații pârâți ., H. A., H. A., C. G., C. A. M., ., D. C. T., ., M. Timișoara prin Primar și S. R. prin Primăria Timișoara; a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâta L. M. împotriva aceleiași hotărâri; a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva încheierii nr. 2889/24.04.2012 pronunțate în același dosar; a fost schimbată în parte sentința; a fost obligată pârâta L. A. la plata sumei de 1678,62 lei către reclamanta D. A. și la plata sumei de 387,37 lei către reclamanta C. E., cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii și a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de reclamantele apelante.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că sentința civilă nr. 2889/07.02.2012 a fost comunicată pârâtei L. A. la data de 19.03.2012 conform dovezii de la fila 848 dosar de fond volumul al doilea.
Conform art. 284 alin.1 C.proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează pe zile libere, conform art. 101 alin.1 C.proc.civ., astfel că ultima zi de depunere a apelului era 04.04.2012.
Cererea de apel formulată de pârâta L. A. a fost înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 06.04.2012, astfel că nu a fost respectat termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Prin urmare, tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta L. A. împotriva sentinței.
În ce privește apelul declarat de reclamante, instanța de apel a reținut că acesta este fondat doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Reclamantele D. A. și C. E. și pârâta L. A. sunt coproprietare asupra imobilului înscris în CF nr. 2115 Timișoara nr. top 4510 și 4511 în suprafață de 587 mp. Prin hotărârea apelată a fost respinsă cererea de modificare a suprafeței menționate în sensul majorării acesteia, iar părțile nu au înțeles că critice sentința și sub acest aspect.
Prin urmare, rămâne de analizat care este varianta corectă de ieșire din indiviziune și grănițuire, raportat la suprafața tabulară de 587 mp.
La fila 764 dosar de fond se află cele 4 variante propuse de expert P. G., în discuție fiind doar primele trei, pentru că ultima nu este agreată de nici una dintre părți.
Tribunalul a constatat din concluziile raportului de expertiză coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv fotografii, filele 328, 418-421, procesul verbal de cercetare la fața locului, fila 736 dosar de fond, că între reclamante și pârâtă există un partaj de folosință, gardul ce delimitează cele două proprietăți fiind edificat din anul 1978, deci anterior dobândirii imobilului de către reclamante.
În materie de grănițuire instanța are rolul de a reconstitui hotarul real dintre imobile, reclamantul din acțiunea menționată neputând pretinde teren în plus față de acela luat în posesie la momentul dobândirii dreptului de proprietate.
În speță, reclamantele D. A. și C. E. au solicitat modificarea poziției gardului existent ca urmare a faptului că au edificat pe terenul în discuție o construcție tip verandă cu scopul protejării fațadei casei. Acest fapt nu este însă un criteriu apt să determine stabilirea unei alte linii de hotar decât aceea rezultată din semnele vechi de hotar, chiar gardul de sârmă de la fața locului. Aceasta pentru că instanța stabilește traseul vechii linii de hotar în funcție de semnele vechi, necontestate de părți, iar nu dacă se impune ocolirea unei construcții, mai ales că aceasta este nou edificată, și doar după stabilirea liniei de hotar, se verifică dacă imobilul construcției a respectat acest traseu. Aceasta este ordinea firească a operațiunilor în materie de grănițuire, ordine ce decurge din natura acțiunii, din faptul că vecinii nu pot modifica unilateral linia de hotar prin noi construcții ce nu o respectă.
Reclamantele și pârâta L. A. dețin cote părți din terenul de 587 mp, dar partajul de folosință exercitat de acestea nu a fost contestat din nici un punct de vedere, iar edificarea recentă a unei construcții fără acordul coproprietarului L. A. nu reprezintă un criteriu apt să modifice modalitatea de ieșire din indiviziune, conform dispozițiilor art. 673 indice 9 C.proc.civ.
De asemenea, nici un text de lege nu interzice ca linia de hotar să aibă un traseu oblic, după cum din procesul verbal de cercetare la fața locului nu rezultă, așa cum afirmă reclamantele în apel, că instanța ar fi apreciat necesară o variantă de ieșire din indiviziune în conformitate cu variantele doi sau trei din completarea la raportul de expertiză. O astfel de mențiune ar fi echivalat cu o antepronunțare în cauză.
Cheltuielile de judecată au fost însă omise în mod nejustificat, pentru că ele au fost cerute prin cererile depuse la dosar, nefiind neapărat necesar ca ele să fie solicitate în mod expres și cu ocazia dezbaterilor în fond.
De asemenea, nu au fost înlăturate din calcul cheltuielile legate de efectuarea primei expertize, pentru că proba a fost considerată utilă cauzei atunci când a fost admisă, varianta propusă expert G. I. conform modului de folosință actual fiind identică cu prima variantă a expertului P., validată de altfel de instanța de fond.
Reclamantele nu au fost îndreptățite la cheltuielile legate de taxele de timbru, pentru că a fost respins capătul de cerere în rectificarea cărții funciare, ci doar la recuperarea părții din onorariul de avocat achitat în sumă de 2000 lei, corespunzător pretențiilor admise, astfel că acesta a fost redus la jumătate, respectiv 1000 lei. De asemenea, cheltuielile constând în onorariile experților în sumă de 2600 lei au fost suportate conform cotelor de proprietate, pentru că linia de hotar este aceea existentă, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 584 C.civ., ci art. 277 C.proc.civ.
Cotele inițiale ale părților au fost de 767 pentru reclamanta D. A., și de 177 pentru reclamanta C. E., respectiv de 656 din 1600 pentru pârâta L. A..
Prin calcul matematic, rezultă că reclamanta D. A. a fost îndreptățită că primească de la pârâta L. A. suma de 1678,62 lei, iar reclamanta C. E. la suma de 387,37 lei.
În ce privește apelul declarat de reclamante împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, tribunalul a constatat că sunt reluate criticile aduse sentinței, cum ele au fost soluționate deja, rămân fără obiect. A fost găsită ca fiind întemeiată critica vizând faptul că unul dintre paragrafele ce conțin considerentele încheierii se referă la un alt dosar, este probabil o eroare de tehnoredactare, dar ea nu schimbă soluția în cererea de lămurire a dispozitivului. Acest fapt prin el însuși nu este suficient pentru respingerea cererii formulate de pârâtul M. Timișoara prin Primar.
Prin urmare, în temeiul art. 296 C.proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței, a respins apelul declarat de aceleași părți împotriva încheierii, a schimbat în parte sentința, cu privire la cheltuielile de judecată și a menținut în rest dispozițiile hotărârii.
În baza art. 274 C.proc.civ. a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de reclamantele apelante, întrucât hotărârea de fond a fost modificată doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, motiv de apel care este scutit de plata taxelor de timbru, iar apelantele reclamantele nu au depus dovada efectuării altor cheltuieli de judecată.
Împotriva decizie civile pronunțată de Tribunalul T., a declarat recurs pârâta L. A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.12.2012, arătând faptul că înțelege a promova această cale de atac motivat de faptul că a intrat în posesia copiei deciziei civile recurate în data de 19.11.2012, prin intermediul Serviciul Arhivă al Judecătoriei Timișoara.
Recursul nu a fost motivat.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.01.2013, reclamantele intimate D. A. și C. E., au solicitat respingerea recursului, în principal, pe excepția tardivității declarării recursului, în speță recurenta nerespectând termenul imperativ de 15 zile, prevăzut de dispozițiilor art 301 din C Pr Civ.; invocă și nemotivarea în conformitate cu dispozițiile art. 302 lit. c și 303 din Cod procedură civilă. În subsidiar, solicită respingerea ca nelegal, subliniind că ambele instanțe de judecată au reținut în mod corect starea de fapt și au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În drept, au fost invocate prevederile art 115 din Cod procedură civilă.
Fără a intra în examinarea pe fond a motivelor de recurs invocate de către pârâtă, pe cale de excepție, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 301 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuție și respectiv, reține prioritară excepția tardivității recursului.
Astfel, potrivit art. 301 ind. 1 Cod procedură civilă „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 103 Cod procedură civilă, neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu că pârâtei L. A. i s-a comunicat hotărârea instanței de apel la data de 14.09.2012 (fila 91 dosar apel), iar recursul a fost înregistrat la 03.12.2012 (fila 5 dosar recurs), fără a exista vreun plic poștal ori recipisă doveditoare a depunerii lui, în termen legal, la poștă.
În raport cu dispozițiile imperative reglementate prin art. 301 indice 1 Cod procedură civilă, este evident ca față de data comunicării cu pârâta a hotărârii recurate-14.09.2012, recursul înregistrat la Tribunalul T. în data de 03.12.2012, depășește cu mult termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor.
Astfel fiind, Curtea va respinge recursul ca tardiv, iar în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, o va obliga să plătească intimaților D. A. și C. E. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, justificată cu chitanța depusă la fila 10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta recurentă L. A. împotriva deciziei civile nr. 573/A/13.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați D. A. și C. E. și pârâții intimați ., H. A., H. A., C. G., C. A. M. și S. R. prin Primăria Timișoara, având ca obiect rectificare carte funciară.
Obligă pârâta L. A. să plătească intimaților D. A. și C. E. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 Ianuarie 2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
D. K.
Red. M.G./27.02.2013
Tehnored. D. K. – 2 ex./08.02.2013
Instanța de apel: Tribunalul T., Judecători: A. C., M. R.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara:A. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1195/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
