Cereri. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 963/295/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.806
Ședința publică din 15 octombrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul ORAȘUL S. M. PRIN PRIMAR împotriva Deciziei civile nr.634 din 25.06.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientul S. R., REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat T. A. pentru reclamantul recurent Orașul S. M. prin Primar și personal pârâtul intimat S. V., lipsă fiind intervenientul intimat S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 9.740,75 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 14.10.2014 (10.10.2014 data poștei), întâmpinarea formulată de pârâtul intimat S. V., la care s-a anexat în xerocopie un set de înscrisuri.
Având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă cu respectarea dispozițiilor art.308 al.2 C.pr.civ., instanța constată că aceasta are valoarea unor concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9,740,75 lei și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Pârâtul, de asemenea, învederează că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. A., pentru reclamantul recurent Orașul S. M. prin Primar, solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât consideră că nu a fost soluționată cauza pe fond. Susține în acest sens că cele 7 corpuri de clădire de fapt fac parte din aceeași construcție, iar instanța nu a ținut seama de situația juridică a fiecărui corp de clădire. În subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar ordinul de plată nr.2118/22.08.2014, reprezentând onorariul avocațial în sumă de 4.960 lei.
Pârâtul intimat S. V., prezent personal, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată. Susține că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cele 7 corpuri sunt construcții distincte și fiecare corp este identificat.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.634 din 25 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de reclamantul Orașul S. M. prin Primar împotriva Sentinței civile nr.1460/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria S. M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. V. și intervenientul intimat S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea judecătoriei, care, prin Sentința civilă nr.1460/2013, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Orașul S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul S. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere considerentele de mai jos.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins această excepție, în baza art.109 C.pr.civ., întrucât din examinarea extraselor de carte funciară rezultă că intervenientul figurează ca proprietar tabular asupra imobilelor construcții în litigiu.
Examinând excepția de netimbrare a cererii reconvenționale formulată de pârâtul S. V., instanța a constat-o întemeiată, și a dispus anularea cererii reconvenționale formulată de pârâtul S. V., în baza art. 21 din Legea nr.146/1997, având în vedere că pârâtul nu s-a conformat obligației de a timbra cererea reconvențională cu suma de 10.823 lei, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință de instanța de judecată la termenul de judecată din data de 28 mai 2013, pârâtul declarând expres că nu va achita taxa judiciară de timbru, termen de judecată la care instanța a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale.
Examinând fondul cauzei în ce privește acțiunea civilă precizată formulată de către reclamant, instanța de fond a reținut că se impune respingerea ca nefondată a acțiunii civile precizate formulate de reclamantul Orașul S. M. prin Primar în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, deoarece reclamantul nu a făcut dovada prin extras de carte funciară că pârâtul S. V. este proprietarul imobilelor construcții înscrise la nr. top. 1147 în CF nr._ S. M., la nr. top 1165-1166 în CF nr._ S. M. și, respectiv, la nr. top. 1163-1164 în CF nr. 4210 S. M., întrucât din examinarea extraselor de carte funciară (filele 323-328, 347-349 – dosar fond) rezultă că intervenientul S. R. figurează ca proprietar tabular asupra acestor imobile construcții.
Astfel, conform art. 885 din Noul Cod Civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea. În această situație nu se poate proceda la o ieșire din indiviziune între reclamant și pârât, în ce privește imobilele înscrise la nr. top. 1147 în CF nr._ S. M., la nr. top 1165-1166 în CF nr._ S. M. și respectiv la nr. top 1163-1164 în CF nr. 4210 S. M., deoarece nu suntem în prezența unei stări de coproprietate între reclamant și pârât, de esența partajului fiind existența unei stări de coproprietate între părțile între care se solicită împărțeala.
De asemenea, retine că eventualul drept de proprietate invocat de pârât, nefiind înscris în cartea funciară, nu este opozabil intervenientului S. R., fiind evident că S. R. este o persoană juridică distinctă de reclamantul Orașul S. M. care are calitatea de unitate administrativ teritorială, în condițiile în care pârâtul a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu o entitate lipsită de personalitate juridică respectiv Primăria S. M..
Pe de altă parte, de esența partajului este de asemenea cerința ca părțile între care se solicită împărțeala să se afle în stare de coproprietate asupra aceluiași bun, altfel spus cotele părți ale persoanelor în litigiu să poarte asupra bunului de împărțit, or această condiție nu este îndeplinită în cauză, deoarece reclamantul figurează în cartea funciară ca proprietar în cotă de 1/1 parte al imobilelor terenuri înscrise la nr. top. 1147 în CF nr._ S. M., la nr. top. 1165-1166 în CF nr._ S. M. și respectiv la nr. top. 1163-1164 în CF nr. 4210 S. M., iar intervenientul figurează în cartea funciară ca proprietar în cotă de 1/1 parte al imobilelor construcții înscrise la nr. top 1147 în CF nr._ S. M., la nr. top. 1165-1166 in C.F nr._ S. M. și respectiv la nr. top. 1163-1164 în CF nr. 4210 S. M., fiind vorba așadar de drepturi de proprietate exclusive, în cotă de 1/1 parte, distincte, asupra construcțiilor și respectiv asupra terenurilor, imobile înscrise la poziții diferite în cartea funciară, cu numere cadastrale diferite.
Pe de altă parte, în cartea funciară nici nu sunt stabilite cote părți de coproprietate asupra imobilelor în litigiu, ci drepturi de proprietate de sine stătătoare, exclusive.
Pe de altă parte, este discutabil dacă eventualul drept de proprietate invocat de pârât are o întindere bine stabilită, în lipsa înscrierii în cartea funciară, știut fiind că au fost probleme litigioase între reclamant și pârât cu privire la acest subiect, probleme litigioase care nu pot fi rezolvate pe calea ieșirii din indiviziune, în lipsa unei înscrieri în cartea funciară.
Pe de altă parte, în lipsa unei înscrieri în cartea funciară eventualul drept de proprietate invocat de pârât nu este opozabil intervenientului, care nu a fost parte în litigiile anterioare între reclamant și pârât, având în vedere că în fapt pârâtul a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu o entitate lipsită de personalitate juridică, respectiv Primăria S. M., știut fiind faptul că potrivit art.23, 62, 77 din Legea nr.215/2001 republicată privind administrația publică locală, unitatea administrativ teritorială, Orașul S. M. reprezentat prin Primar, este aceea care are personalitate juridică putând fi subiect de drept, Primăria S. M. reprezentând doar o structură funcțională fără calitatea de a fi subiect de drept și care așadar nu poate angaja juridic unitatea administrativ teritorială, Orașul S. M..
A reținut că în această situație se impune respingerea și a celorlalte capete de cerere din acțiunea reclamantului, având ca obiect să se constate că terenul pe care se află situate clădirile pârâtului este proprietatea reclamantului, iar pentru acest teren trebuia achitată redevența din contractul de concesiune nr.96/05.01.2009, să se constate că pentru imobilul în cauză nu s-a achitat impozitul și taxa pe teren, să se constate că în corpurile de clădire nr.1, 2 și 3 s-au făcut investiții de 105.465,57 lei, să se dispună plata către pârât a sultei reprezentat de valoarea corpurilor de clădire nr.1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7, sultă din care se va scădea investiția efectuată în corpurile de clădire nr.1, 2 și 3, contravaloarea redevenței neachitate pentru folosința terenului statului în ultimii 5 ani cât și impozitul datorat si neachitat, întrucât acestea sunt accesorii capătului principal de cerere, având ca obiect ieșirea din indiviziune, având în vedere și că aceste capete de cerere nu au o existență de sine stătătoare, fiind accesorii cererii de partaj, deoarece au ca finalitate diminuarea sultei care în opinia reclamantului ar fi trebuit achitată pârâtului.
Pe de altă parte, capătul de cerere având ca obiect să se constate că terenul pe care se află situate clădirile pârâtului este proprietatea reclamantului este și lipsit de interes, deoarece dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului este deja înscris în cartea funciară conform extraselor de carte funciară de la filele 347-349 dosar fond.
Pe de altă parte, capetele de cerere având ca obiect să se constate că pentru teren trebuia achitată redevența din contractul de concesiune nr. 96/05.01.2009, să se constate că pentru imobilul în cauză nu s-a achitat impozitul și taxa pe teren, s-a reținut că trebuie respinse și pentru următoarele motive: au ca obiect constatarea unor situații de fapt ceea ce contravine prevederilor art. 109, 111 C. pr. civ, aceste capete de cerere nu tind prin ele însele la realizarea vreunui drept, întrucât nu s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei sume de bani, capăt de cerere care odată formulat ar fi reprezentat o acțiune în realizarea dreptului și ar fi îndeplinit condițiile art.109 C. pr. civ., iar pârâtul nefiind proprietarul terenului, nu datorează impozitul și taxa pe teren.
Pentru identitate de rațiune, capătul de cerere având ca obiect să se constate că în corpurile de clădire nr.1, 2 și 3 s-au făcut investiții de_,57 lei, trebuie respins și pentru următoarele motive: are ca obiect constatarea unor situații de fapt ceea ce contravine prevederilor art. 109, 111 C.pr.civ., acest capăt de cerere nu tinde prin el însuși la realizarea vreunui drept, întrucât nu s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei sume de bani, capăt de cerere care odată formulat ar fi reprezentat o acțiune în realizarea dreptului și ar fi îndeplinit condițiile art. 109 C. pr. civ.
S-a mai avut în vedere că potrivit situației de carte funciară, proprietar asupra construcțiilor este intervenientul S. R., iar în această situație pretenția reclamantului, de a se constata că în corpurile de clădire nr.1, 2 și 3 indicate în acțiunea introductivă s-au făcut investiții de_,57 lei și astfel de a se diminua cu această sumă valoarea sultei care în opinia reclamantului ar fi trebuit achitată pârâtului, nu se poate îndrepta asupra pârâtului, deoarece acesta nu figurează ca proprietar în cartea funciară, astfel că instanța de judecată este obligată să o respingă față de pârâtul S. V.. Mai trebuie avut în vedere că lipsește în cauză și manifestarea de voință a intervenientului S. R. în sensul invocării accesiunii imobiliare asupra acestor investiții, conform art. 494 cod civil de la 1864, art. 577 și următoarele din Noul Cod civil.
Pentru aceste motive, în baza art.673 ind. 1 și următoarele C.pr.civ, art.480, 728 Cod civil de la 1864, art. 634, 669, 676 din Noul cod civil, instanța a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Orașul S. M..
Împotriva sentinței civile nr. 1460/3.12.2013 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosarul nr._ , reclamantul apelant Orașul S. M. prin Primar a declarat apel, înregistrat la Tribunalul T. la data de 6.03.2014 în dosarul nr._ .
Apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 1460 din data de 3 decembrie 2013 a Judecătoriei S. M. și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, în sensul de a se identifica și dezmembra imobilele situate în orașul S. M., .. 29, înscrise în CF nr._, având nr. top. 1147, CF nr._, având nr. top. 1165-1166 și CF nr.4210, având nr. top. 1163-1164, proprietatea părților în litigiu, așa cum a solicitat prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul din data de 28.05.2013; de a se partaja aceste construcții prin atribuirea în lotul Orașului S. M. a corpurilor de clădire 1, 2, 3 și 7, iar pârâtului S. V. să i se atribuie (în lotul său) corpurile de clădire 4, 5 și 6, cu plata de sulte corespunzătoare, ținând seama de cota de proprietate a părților în litigiu, valoarea construcțiilor și a terenului aferent acestor construcții sau de a se atribui în proprietatea Orașului S. M. întreaga construcție ținând seama de modul de folosință a acestor imobile în care funcționează și instituții de interes public, cu plata sultei corespunzătoare pârâtului S. V., reprezentând contravaloarea cotei acestuia din construcțiile în litigiu; de a se înscrie dreptul de proprietate al Orașului S. M. și al pârâtului S. V. asupra imobilelor rezultate în urma acestei dezmembrări; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxele judiciare de timbru, onorariul avocatului și onorariile experților în specialitatea topografie și construcții, pentru următoarele motive:
Prima instanță a respins acțiunea Orașului S. M. considerând, în mod greșit, că este nefondată, cu toate că în cauză s-au efectuat expertize în specialitatea topografie și construcții, în urma cărora s-a concluzionat necesitatea clarificării situației construcțiilor existente pe terenurile cu nr. top. 1147, nr. top. 1165-1166 și nr. top. 1163-1164, propunându-se modalități de dezmembrare (apartamentare) a acestora în mai multe corpuri de clădire în funcție de proprietarii acestora, de amplasamentul lor pe aceste terenuri și de destinația acestora.
S-a arătat că în realitate prima instanță, ignorând rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, fapt care rezultă din considerentele sentinței atacate, prima instanță motivând că atât Orașul S. M., cât și pârâtul S. V. nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, câtă vreme nu figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii acestora. Cu toate acestea, prima instanță nu a constatat lipsa calității procesuale a Orașului S. M. ori a pârâtului S. V., instanța considerând deci că Orașul S. M. are interesul de a-și clarifica situația construcțiilor aflate pe terenurile în litigiu, având în vedere că aceste construcții au un aspect unitar, dar sunt amplasate pe mai multe terenuri, cu numere topografice diferite. Dacă prima instanță ar fi pus în discuția părților aceste aspecte, ar fi arătat că dreptul de proprietate al părților asupra construcțiilor în litigiu este incontestabil, chiar dacă nu a fost înscris în cartea funciară. Astfel, Orașul S. M. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară asupra terenurilor cu nr. top. 1147, nr. top. 1165-1166 și nr. top. 1163-1164 în baza legii, mai exact în temeiul art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia a dobândit opelegis și proprietatea construcțiilor aflate pe aceste terenuri. Având în vedere aceste dispoziții legale, intervenientul S. R. nu a contestat dreptul de proprietate al Orașului S. M. asupra acestor imobile și nici contractul de vânzare-cumpărare pe care Primăria Orașului S. M. l-a încheiat cu pârâtul S. V., prin care a vândut pârâtului aceste construcții aflate pe terenurile cu nr. top. 1147 și nr. top. 1165-1166. De altfel, potrivit legislației în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, înscrierea în cartea funciară nu avea efect constitutiv de drept, iar art. 56 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective.
S-a arătat că până la această dată înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale se face, potrivit legii, numai în scop de opozabilitate față de terți. Astfel, neoperarea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părților în litigiu asupra construcțiilor - care nici nu putea avea loc în lipsa dezmembrării prealabile a acestora și identificării terenului aferent lor - nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a nu se soluționa cererea de chemare în judecată formulată de Orașul S. M., care are interesul să clarifice situația juridică și tabulară a acestor construcții. Chiar dacă operațiunile de identificare și dezmembrare a construcțiilor ar fi trebuit să se realizeze înainte de vânzarea unora dintre acestea către pârâtul S. V., consideră că nu există niciun motiv pentru ca aceste operațiuni să nu-și găsească rezolvarea pe cale judecătorească, urmând ca instanța să clarifice situația acestor imobile și să dispună înscrierea lor în cartea funciară în funcție de proprietarii acestora și de amplasamentul lor în cadrul parcelelor. De altfel, Orașul S. M., prin Primar, are obligația de a asigura respectarea legislației, inclusiv în materia cărților funciare, care impune obligativitatea înscrierii imobilelor în cartea funciară astfel încât să existe concordanță între evidența de carte funciară și situația reală a imobilelor.
A arătat apelatul că pornind de la această premisă eronată (că părțile nu sunt proprietarii construcțiilor în litigiu), prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și pentru motivul că în cartea funciară nu sunt stabilite cotele de proprietate ale Orașului S. M. și ale pârâtului S. V..
Însă, prima instanță nu a avut în vedere că în speță, în vederea intabulării, construcțiile trebuie mai întâi identificate și delimitate raportat la faptul că, pe de o parte, aceste construcții sunt alipite și amplasate pe terenuri cu mai multe numere topografice și, pe de altă parte, pentru că unele părți din construcție sunt proprietatea Orașului S. M., iar altele (cele aflate pe nr. top 1147 și nr. top 1165-1166, cu excepția spațiului ocupat de Protopopiatul Ortodox R.) au fost vândute pârâtului S. V..
S-a precizat ca experții tehnici, răspunzând obiectivelor Orașului S. M., au arătat că, în speță, construcțiile de pe terenurile cu nr. top. 1147, 1165-1166 și 1163-1164 au o structură unitară, fiind însă posibilă dezmembrarea acestora în 7 corpuri. Totodată, experții au arătat că pârâtul S. V. are, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2098/21.02.2002, proprietatea parțială a corpurilor 4 și 6 (amplasate în proporție de aprox. 80% pe parcelele cu nr. top. 1147 și 1165-1166, care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare), precum și proprietatea integrală a corpului 5 (amplasat în totalitate pe parcelele cu nr. top. 1147 și 1165-1166). Restul corpurilor cu nr. 1, 2, 3 și 7 sunt proprietatea Orașului S. M., fiind amplasate în totalitate pe .. 1163-1164 sau în procent de 85% pe această parcelă, care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul S. V. (conform raportului de expertiză în construcții, întocmit de dl. ing. C. C.).
Raportat la aceste constatări, experții au propus două variante de partajare a construcției. În prima variantă, s-a propus formarea a două loturi, și anume Lotul nr. 1, propus a fi atribuit Orașului S. M., format din corpurile de clădire nr. 1, 2, 3 și 7, precum și Lotul nr. 2, propus a fi atribuit pârâtului S. V., cuprinzând corpurile de clădire 4, 5 și 6. în cea de a doua variantă (preferată de experți) s-a propus atribuirea corpurilor de clădire Orașului S. M., cu plata unei sulte corespunzătoare pârâtului S. V., ținând seama că în corpurile 1, 2 și 3 (proprietatea Orașului S. M.) funcționează instituții publice, printre care și Detașamentul de Jandarmi, activitatea acestor instituții publice cu specific militar nefiind compatibilă cu accesul persoanelor străine în incinta acestor imobile. Dar, pentru a se putea înscrie drepturile de proprietate în cartea funciară conform primei variante propuse de experții tehnici, este necesar să se clarifice atât modul de partajare a corpului de clădire nr. 7, cât și suprafața de teren aferentă fiecărui lot, aspecte tehnice asupra cărora experții nu au ajuns la un consens.
Pe cale de consecință, s-a solicitat, în probațiune, în vederea clarificării acestor aspecte tehnice, ca instanța de apel să încuviințeze obiecțiunile care s-au formulat la data de 3.12.2013, dar pe care instanța de fond le-a respins, cu toate că în prealabil a considerat necesar pentru soluționarea cauzei să dispună efectuarea expertizelor tehnice pentru a se lămuri toate aspectele privitoare la modul de dezmembrare a construcțiilor în litigiu.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 289 al. 2 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul S. V. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva sa.
Intimatul a arătat că la data de 21.02.2002 (și nu în anul 2004, cum în mod eronat precizează reclamantul), urmare a unei licitații ce a avut loc la Primăria S. M., a cumpărat spațiul depozite - proprietate de stat, situat în S. M. ..29, în suprafață de 1.477,10 mp, înscris în CF nr. 609 S. M. sub nr. top 1147, 1165-1166 (cu excepția terenului aferent care nu a făcut obiectul contractului).
Prețul acestui imobil a fost de_ lei (ROL), preț achitat de intimat.
La data când a avut loc licitația s-a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare nr.2098 din 21.02.2002.
De la acea dată, intimatul a arătat că a efectuat mai multe demersuri în vederea intabulării în cartea funciară, a înregistrării acestui imobil pe rolul organelor fiscale din S. M. în vederea stabilirii și achitării impozitului aferent, dar de fiecare dată răspunsurile venite din partea Primăriei S. M. nu au făcut altceva decât să îl pună în imposibilitate de a finaliza aceste demersuri.
Astfel, prin adeverința nr.3007 din data de 24.03.2006, eliberată de către Primăria S. M., rezultă refuzul acestora în eliberarea adeverinței solicitate de S. V. și necesară în vederea intabulării în cartea funciară, deoarece extrasul de carte funciară era necesar în vederea deschiderii rolului fiscal la Primăria S. M. pentru luarea în evidență la serviciul de taxe și impozite, din cuprinsul acesteia reieșind faptul că Primăria îi refuza acest drept până după soluționarea unui proces aflat pe rolul instanței.
A mai arătat că prin adresa nr._ din data de 26.10.2009 a Primăriei S. M., care reiterează în mare parte aceleași aspecte, cu menționarea unor aspecte total neconforme cu realitatea, respectiv faptul că intimatul nu a cumpărat întreg imobilul situat administrativ în S. M. ..29, ci doar corpurile 4, 5, 6, 7 și că îi pot elibera o adeverință în vederea intabulării doar pentru acestea, lucru cu care intimatul a arătat că nu a fost de acord, deoarece a licitat, a cumpărat și a achitat prețul pentru întreg imobil.
La data de 29.11.2006, reclamantul Consiliul local S. M. a depus o cerere de chemare în judecată a Primăriei S. M. și a intimatului S. V., prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale cu consecința anulării parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.2098 din 21.02.2009 în privința spațiilor 1, 2 și 3 din imobilul situat în S. M. ..29.
Intimatul S. V. a arătat că la data de 14.09.2007 Judecătoria S. M. a pronunțat sentința civilă nr.757, prin care a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.2098/21.02.2002 în ceea ce privește vânzarea-cumpărarea spațiilor 1, 2 și 3 din imobilul situat în S. M., ..29, menținând în rest dispozițiile acestuia. A arătat că a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
La data de 05.06.2008, Tribunalul T., prin decizia civilă nr. 768/R, a admis recursul formulat de el, a casat sentința mai sus arătată și a trimis cauza spre rejudecarea la prima instanță.
La data de 23.10.2008 Judecătoria S. M. a pronunțat sentința civilă nr.1042 prin care, în rejudecare, a dispus admiterea acțiunii reclamantei, constatând că este lovit de nulitate absolută parțială contractul de vânzare-cumpărare nr.2098 / 21.02.2002 încheiat între Primăria S. M. și intimat cu privire la vânzarea-cumpărarea spațiilor 1,2 și 3 din imobilul situat în S. M. ..29, înscris în CF nr. 609 S. M., nr.top 1147, 1165-1166, menținând în rest dispozițiile acestuia.
Intimatul a arătat că a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar la data de 20.10.2009, Tribunalul T., prin decizia civilă nr.1073/R, a dispus admiterea recursului formulat și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei, stabilind astfel în mod definitiv și irevocabil faptul că a cumpărat întreg imobilul situat administrativ în S. M., ..29, înscris în CF nr. 609 S. M., nr.top 1147, 1165-1166. Abia în acest moment ar fi putut obține o adeverință din partea Primăriei S. M., adeverință a cărei eliberare până în momentul de față i-a fost refuzată din motive numai de aceștia cunoscute (după 10 ani de la cumpărare), formalitățile necesare în vederea intabulării în cartea funciară și a înregistrării imobilului în evidențele fiscale ale Primăriei în vederea stabilirii cuantumul impozitului datorat.
Intimatul a arătat că, referitor la criticile din cererea de apel aduse hotărârii primei instanțe, reclamanta nu face altceva decât să reitereze apărările din fața primei instanțe, aspecte care au fost tranșate în mod clar și concis de către instanța de fond.
Astfel, intimatul a solicitat a avea în vedere următoarele aspecte la soluționarea apelului:
Cu privire la solicitarea reclamantei de ieșire din indiviziune asupra imobilului situat în S. M., .. 29 și înscris în CF nr._, nr top 1165-1166 și CF nr._ nr.top 1147, în sensul atribuirii în proprietate a întregului imobil către reclamantă și plata unei sulte, sultă rezultată în urma unei evaluări de specialitate - intimatul a arătat că nu este de acord cu această solicitare, atât timp cât este proprietarul imobilului construcție așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, contractul de vânzare-cumpărare și Decizia civilă nr.1073/R din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1022._ .
Intimatul S. V. cu privire la solicitarea apelantului, de a se constatata că terenul pe care se află situate clădirile pârâtului sunt proprietatea lui – a arătat că nu a contestat niciodată acest aspect, deoarece obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-au constituit doar corpurile de clădire construite pe acest teren.
Cu privire la solicitarea apelantului de a se constatata că pentru acest teren trebuia achitată redevența așa cum reiese din contractul de concesiune nr.96/05.01.2009 – a arătat că această solicitare a reclamantei este nefondată, atât timp cât nu a semnat niciodată un astfel de contract cu reclamanta.
Cu privire la solicitarea să se constatate că în corpurile de clădire nr.1, 2, 3 s-au făcut investiții de_,57 lei, constând în reparații capitale ale clădirii, instalație de încălzire și instalație electrică, pentru buna funcționare a detașamentului de jandarmi S. M. – intimatul a arătat că nu i se pot imputa aceste investiții, atât timp cât acestea au fost efectuate în imobilul proprietatea lui, dar fără acordul lui.
În ce privește solicitarea apelantului să se constatate că pentru imobilul în cauză nu s-a achitat impozitul și taxa pe teren, conform prevederilor Codului fiscal în sumă de 14.586 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu nr._/31.08.2011 și titlul executoriu nr._/31.05.2011 - referitor la aceste titluri executorii există pe rolul instanțelor procese în curs de desfășurare, în cadrul cărora a contestat aceste titluri executorii.
Intimatul S. V. a arătat că, mai mult, atât timp cât nu există emis și comunicat către el un act administrativ fiscal în baza căruia să se fi stabilit obligațiile fiscale ale sale (urmare depunerii unei cereri/declarații lui în acest sens), apreciază că nu se poate pretinde executarea obligațiilor fiscale ce se rețin a exista în sarcina lui în cadrul somației și titlului executoriu remise, prevederile art.41, 45 din OG nr.92/2003 și ale art.44 din Normele metodologice de aplicare ale OG nr.92/2003, conținând reglementări exprese în acest sens.
Referitor la solicitarea apelantului de a se dispune plata către pârât a sultei reprezentând valoarea corpurilor de clădire nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7, sultă din care se va scădea investiția efectuată în corpurile de clădire nr. 1, 2 și 3, contravaloarea redevenței neachitate pentru folosința terenului S. în ultimii 5 ani, cât și impozitul datorat și neachitat, așa cum reiese din titlul executoriu nr._/31.08.2011 și titlul executoriu nr._/31.05.2011 – intimatul a solicitat respingerea și a acestui capăt de cerere raportat la faptul că investițiile pretins efectuate au fost făcute fără acordul și fără cunoștința lui în imobilul proprietatea sa, redevența nu-i poate fi imputată deoarece nu a semnat niciodată un contract de concesiune cu reclamanta, iar pentru impozitul solicitat nu există emis și comunicat intimatului un act administrativ fiscal în baza căruia să se fi stabilit obligațiile fiscale.
Intimatul a arătat că nu poate fi reținută critica apelantei cum că dacă în cauză s-au efectuat două expertize, instanța este legată de concluziile experților, atât timp cât această expertiză nu poate avea valoare probatorie absolută de sine stătătoare, ci ea trebuie coroborată cu întregul ansamblu probatoriu al cauzei, cu situația de fapt, precum și cu prevederile legale incidente speței.
Față de cele arătate mai sus, intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe prin care s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Tribunalul, analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.295-296 C.pr.civ., a reținut că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant a solicitat prin cererea de chemare în judecată ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în S. M., .. 29, înscris în CF nr._, nr. top. 1165-1166, și CF nr._, nr. top. 1147, pe care a precizat-o ulterior, solicitând și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul cu nr. top. 1163-1164 înscris în CF nr. 4210 S. M..
Din probele aflate la dosar s-a reținut că apelantul este proprietarul exclusiv al terenului cu nr. top. 1165-1166 în suprafață de 989 mp, înscris în CF_ S. M., al terenului cu nr. top. 1147 în suprafață de 989 mp, înscris în CF nr._ S. M., și al terenului cu nr. top. 1163-1164, înscris în CF nr. 4210 S. M..
Intimatul pârât S. V. este proprietarul exclusiv al construcțiilor identificate prin expertiză ca fiind corpurile de clădire 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7 aflate pe aceste terenuri, acesta neavând un drept de proprietate și asupra terenului pe care se află aceste construcții.
Apelantul a invocat faptul că este proprietarul corpurilor de clădire cu nr. 1, 2, 3 și 7, însă prin decizia civilă nr. 1073/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1022._ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că intimatul pârât este proprietar al corpurilor de clădire cu nr. 1-7 (f. 84 dosar primă instanță), întrucât acestea i-au fost vândute de Orașul S. M. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2098/21.02.2002.
Prin partaj (ieșire din indiviziune) are loc încetarea stării de coproprietate (art. 669 C. civ. din 2009), iar starea de coproprietate (proprietate comună) presupune că dreptul de proprietate are doi sau mai mulți titulari (art. 631 C. civ. din 2009).
În cauza pendinte nu există o stare de coproprietate care să poată înceta prin partaj pentru că nu există doi sau mai mulți titulari ai dreptului de proprietate asupra aceluiași bun; există un proprietar exclusiv asupra terenului și un proprietar exclusiv asupra construcțiilor aflate pe acest teren.
Astfel, pentru a se putea dispune ieșirea din indiviziune trebuie dovedită starea de coproprietate și cota parte din dreptul de proprietate deținută de fiecare dintre coproprietari.
În prezenta cauză apelantul nu a dovedit existența stării de coproprietate și nici cota parte din dreptul de proprietate deținută de fiecare dintre cei doi coproprietari.
Apelantul a invocat faptul că s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză următoarea situație de fapt: construcțiile de pe terenurile cu nr. top. 1147, 1165-1166 și 1163-1164 au o structură unitară, fiind însă posibilă dezmembrarea acestora în 7 corpuri; pârâtul S. V. are, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2098/21.02.2002, proprietatea parțială a corpurilor 4 și 6 (amplasate în proporție de aprox. 80% pe parcelele cu nr. top. 1147 și 1165-1166, care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare), precum și proprietatea integrală a corpului 5 (amplasat în totalitate pe parcelele cu nr. top. 1147 și 1165-1166); restul corpurilor cu nr. 1, 2, 3 și 7 sunt proprietatea Orașului S. M., fiind amplasate în totalitate pe .. 1163-1164 sau în procent de 85% pe această parcelă, care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul S. V. (a se vedea în acest sens raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de dl. ing. C. C.).
A reținut tribunalul că această situație de fapt prezentată de experți este contrazisă de probele administrate în cauză; nu se poate stabili printr-o expertiză că intimatul S. V. are în proprietate doar corpul de clădire cu nr. 5 și în proprietate parțială corpurile 4 și 6, atâta timp cât o hotărâre judecătorească anterioară stabilește o altă situație juridică. Experții nu au arătat care sunt titlurile pe care s-au bazat în momentul în care au stabilit această situație de fapt.
Expertiza a fost efectuată cu ignorarea completă a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2098/21.02.2002 și a deciziei civile nr. 1073/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1022._ .
C. parte din dreptul de coproprietate trebuie să rezulte dintr-un „titlu”, ea nu poate fi stabilită prin expertiza efectuată în cauză. Experții trebuie să ia în considerare cota parte din dreptul de proprietate rezultată din „titlu” și în funcție de aceasta să stabilească dacă bunul este sau nu comod partajabil în natură și modul de partajare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 295 și 296 C. pr. civ. din 1865, instanța de apel a respins apelul formulat ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Orașul S. M., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată.
În motivare, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., arătând că instanța de apel a respins apelul său cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.728 C.civil și art.6731-67314 C.pr.civ., considerând în mod eronat că în speță nu există o stare de coproprietate, sprijinindu-și această susținere a sa pe Decizia civilă nr.1073/20.10.2009 a Tribunalului T., prin care s-a respins cererea sa de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2098/21.02.2002, încheiat de Orașul S. M. cu pârâtul intimat Stătean V..
Că, deși prin decizia civilă nr.1073/2009 a Tribunalului T. s-a apreciat că pârâtul intimat Stătean V. a cumpărat corpurile 1-7 din construcția în litigiu, prin această decizie nu s-a putut modifica obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.2098/21.02.2012, care este descris în art.2 din acest contract în care se menționează: „Primăria S. M. vinde spațiul activul – Depozite (mai puțin spațiul atribuit Protopopiatului ortodox român), proprietate de stat, situat în S. M., ..29, în suprafață de 1447,10 mp, imobilul este înscris în CF nr.609 S. M., sub nr.top 1147, 1165-1166. Terenul aferent nu face obiectul vânzării”.
Astfel, recurentul a susținut că din aceste clauze contractuale reiese, în primul rând, că spațiul atribuit Protopopiatului ortodox român nu a făcut obiectul vânzării, rămânând proprietatea tabulară a S. R., respectiv a Orașului S. M., spațiu ce a fost identificat prin cele două rapoarte de expertiză și care face parte din corpul nr.1 al construcției, fiind necesară fie dezmembrarea acestuia și construirea unui corp distinct asupra căruia să fie reînscris dreptul de proprietate al Orașului Sânncioalu M., fie atribuirea întregului corp al clădirii în proprietatea acestui oraș.
În al doilea rând, reiese că imobilele construcții cumpărate de pârât au fost identificate cu numerele cadastrale (topografice) 1147, 1165-1166, or, așa cum s-a constatat prin rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, corpurile 2, 3, 4 și 6 ale construcției în litigiu exced parțial obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr.2098/21.02.2008, întrucât sunt situate pe alt teren cu alt număr topografic decât cele menționate în contract, fiind vorba în concret de nr.top 1163-1164 înscris în CF nr.4210 S. M., care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar corpul nr.7 al construcției se află exclusiv în proprietatea Orașului S. M..
Recurentul a susținut și argumentul că este greșită aprecierea instanței de apel potrivit căreia expertiza a fost efectuată cu ignorarea contractului de vânzare-cumpărare nr.2098/21.02.2009 și a Deciziei civile nr.1073/20.10.2009 a Tribunalului T., în condițiile în care experții au identificat construcțiile în litigiu și le-au comparat cu cele identificate în contractul de vânzare-cumpărare menționat, iar prin decizia la care s-a făcut referire mai sus imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu au fost identificate pe baza unei expertize tehnice.
Pârâtul intimat Stătean V. a formulat întâmpinare, căreia Curtea i-a conferit rolul de concluzii scrise, pentru nedepunerea în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ., solicitând respingerea recursului reclamantului, argumentând că a cumpărat imobilul în litigiu în urma licitației din 21.o2.2002, la baza căreia au stat Caietele de sarcini înregistrate sub nr.1570/05.02.2002, întocmite în baza Raportului de evaluare nr.7340/08.10.2001 pentru corpurile nr.1, 2 și 3 și a Raportului de evaluare nr.7468/11.02.2001 pentru corpurile nr.4, 5, 6, 7, întocmite la cererea Primăriei S. M. de către expertul evaluator P. L., iar în contractul de vânzare-cumpărare nr.2098/2012 s-a stipulat în mod expres că terenul pe care sunt situate cele 7 corpuri nu face obiectul vânzării și rămâne în continuare proprietatea vânzătorului, precizând că el a devenit proprietar unic al celor 7 corpuri de clădire și că spațiul ocupat de Protopopiatul ortodox este o clădire distinctă ce nu are nimic în comun cu proprietatea sa.
În urma examinării deciziei atacate, în limitele motivelor invocate și ale dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului pentru considerentele enunțate în continuare.
Într-adevăr, așa cum au reținut ambele instanțe, acțiunea formulată și precizată de reclamantul recurent Orașul S. M. are ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele înscrise în CF nr._ S. M., nr.top 1147, în CF nr._ S. M., nr.top 1165-1166 și în CF nr.4210 S. M., nr.top 1163-1164.
Potrivit art.631 din noul Cod civil, proprietatea comună (dreptul de coproprietate) presupune existența a doi sau mai mulți titulari, iar conform art.669 din același act normativ încetarea coproprietății (ieșirea din indiviziune) are loc prin partaj.
Or, în speță, cu respectarea întocmai a prevederilor legale mai sus menționate, ambele instanțe au stabilit corect să nu se poate dispune ieșirea din indiviziune, câtă vreme nu a fost dovedită starea de coproprietate și nici cota parte deținută de fiecare dintre coproprietari asupra vreunui bun.
Dimpotrivă, din extrasele de carte funciară aflate la dosar, rezultă că recurentul este proprietarul exclusiv al terenului cu nr.top 1165-1166, în suprafață de 989 mp, înscris în CF nr._ S. M., al terenului cu nr.top 1147, în suprafață de 989 mp, înscris în CF nr._ S. M. și al terenului cu nr.top 1163-1164, înscris în CF nr.4210 S. M., iar din cuprinsul Deciziei civile nr.1073/20.10.2009 a Tribunalului T. rezultă că s-a admis recursul pârâtului Stăteanu V. și a fost modificată Sentința civilă nr.1042/23.10.2008, fiind respinsă acțiunea reclamantului Orașul S. M., având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.2098/21.02.2002 cu privire la spațiile 1, 2 și 3 din imobilul în litigiu, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că pârâtul intimat Stătean V. a cumpărat întregul spațiu, respectiv corpurile 1-7.
Astfel, în mod judicios instanța de apel a stabilit că dreptul de coproprietate (cota) trebuie să rezulte dintr-un titlu, pe care reclamantul nu a fost în măsură să-l prezinte, și că nu poate fi dată eficiență în acest sens raportului de expertiză, care a ignorat contractul de vânzare-cumpărare nr.2098/2002 și Decizia civilă nr.1073/2009.
Față de aceste considerente, Curtea constată că toate criticile formulate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 al.1 C.pr.civ. să respingă recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Orașul S. M. prin Primar împotriva Deciziei civile nr.634 din 25.06.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/21.10.2014
Tehnored.MM/2 ex/11.11.2014
Instanță fond: Judecătoria S. M. – jud.M. L.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.I. A. D., L. D.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 799/2014. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 673/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
