Rectificare carte funciară. Decizia nr. 799/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 3637/290/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 799
Ședința publică din 14 octombrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public „ Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița” împotriva deciziei civile nr.45 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. M., și pârâții S. C. și C. M., având ca obiect rectificare CF.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7.10.2104, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2220/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul M. M., cu domiciliul în Reșița, ., ., ., jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâții M. Reșița prin Consiliul Local – Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat, cu sediul în Reșița ..2, .-S., S. C., cu domiciliul în Reșița, Aleea Zadei, ., .-S. și C. M., cu domiciliul în .. 284, județ C.-S., s-a dispus rectificarea filei de CF nr._ Reșița nr. top.755/16, proprietar tabular reclamantul M. M., de la suprafața de 3597 m.p. la suprafața măsurată de 6000 m.p., autorizând reclamantul a se adresa Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C.-S. să efectueze modificările în cartea funciară, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs, recalificat apel, pârâtul M. Reșița, prin Consiliul Local – Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită interpretare a probelor de la dosar, că intimatul reclamant nu și-a dovedit dreptul de proprietate și prin urmare, acțiunea sa nu putea să fie admisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 555, art. 6.557 Cod civil.
Intimatul M. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 19/06.02.2013, Tribunalul C.-S. a respins apelul formulat de apelantul pârât M. Reșița, prin Consiliul Local – Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, împotriva sentinței civile nr.2220/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
S-a reținut de către instanța de apel că în conformitate cu extrasul de CF nr._ Reșița (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 726 Reșița Română) cu nr.top.755/16, teren în C. cu casă n.c.c. 2664, cu suprafața înscrisă în acte de 3597 m.p., proprietar tabular este înscris reclamantul M. M., prin cumpărare, din anul 2004 (încheierea nr. 2316/22.04.2004).
Imobilul în litigiu are ca vecin în partea de nord pe S. C., cu domiciliul în Reșița, ., . pe C. A., cu domiciliul în Reșița, .. 1, . un drum ce duce la Lupac, iar la vest un drum de pământ.
Potrivit susținerilor reclamantului, confirmate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul I. N. Amedeu și necontestate de pârâții vecini aflați în imediata vecinătate a terenului, suprafața reală măsurată în teren este de 6000 m.p., mai mult cu o suprafață de 2403 m.p. față de suprafața tabulară de 3597 m.p., iar prin rectificarea suprafeței de teren nu sunt afectate proprietățile vecinilor, parcelele fiind delimitate de gard.
Diferența de suprafață în plus a parcelei reclamantului nu provine din altă parcelă sau alt nr. topo, ci suprafața parcelei când a fost înscrisă în cartea funciară, a fost înscrisă greșit, potrivit susținerilor expertului.
Din suplimentul la expertiza tehnică topografică efectuată în cauză rezultă că valoarea de circulație a suprafeței de teren în litigiu de 2403 m.p. măsurată în plus față de suprafața tabulară, este de 8536 lei.
S-a reținut că față de probele administrate, instanța de fond în mod corect a reținut că intimatul reclamant a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în cauză și prin rectificarea suprafeței de CF nu afectează proprietățile limitrofe, dimpotrivă, respectă limitele de gard existente.
Având în vedere că situația înscrisă în CF nu mai corespunde cu situația reală, cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data introducerii acțiunii, în prezent art. 51 din Legea nr. 7/1996, s-a apreciat că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea intimatului reclamant.
Având în vedere că intimatul reclamant a făcut dovada deplină a dreptului său de proprietate asupra imobilului a cărui rectificare se solicită, conform dispozițiilor art. 907, art. 555 și următoarele Cod civil, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale pentru admiterea apelului formulat.
Față de dispozițiile art. 51 din Legea nr.7/1996, art. 555 Cod civil, art. 907 Cod civil, art. 296 Cod procedură civilă, instanța a respins apelul formulat de pârâtul M. Reșița, prin Consiliul Local – Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, împotriva sentinței civile nr.2220/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
Împotriva Deciziei civile nr. 19 din 06.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public - Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii de rectificare de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 915/20 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de recurentul pârât Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public - Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M. și intimații pârâți S. C. și C. M. împotriva Deciziei civile nr.19 din 6.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. ; a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului C.-S..
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că decizia pronunțată de tribunal în apel nu cuprinde soluția acestei instanțe cu privire la toate motivele invocate de apelantul pârât, fiind reluate de fapt constatările făcute de judecătorie pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, prin motivele de apel formulate în cauză se susținea că, deși prima instanță a reținut în motivare că raportul de expertiză nu a fost contestat de pârâții vecini aflați în imediata vecinătate a terenului, instituția apelantă a formulat obiecțiuni care în mod nejustificat au fost respinse de judecătorie, deși erau pertinente, în condițiile în care printre parcelele învecinate, la est există un drum ce duce la Lupac, iar la vest un drum agricol, proprietate publică a municipiului Reșița. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte învederate de pârât, astfel încât aceleași critici au fost reluate și în cererea de recurs.
S-a reținut că, deși sesizată legal cu aceste critici, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra lor, neanalizând susținerile pârâtului privind greșita respingere de către judecătorie a obiecțiunilor formulate împotriva raportului de expertiză și depuse la fila 56 din dosarul primei instanțe, cu atât mai mult cu cât celălalt motiv de apel invocat se referea la faptul că reclamantul nu ar fi probat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 6000 mp.
Omisiunea instanței de apel de a analiza toate motivele cu care a fost învestită, de a arăta care sunt considerentele pentru care cererile apelantului nu ar fi întemeiate, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs. Pe de altă parte, dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanța de recurs nu poate să examineze, omissio medio, aspectele care nu au făcut obiectul controlului exercitat de către instanța de apel.
Instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului este nemotivată în raport de criticile concrete formulate în apel, ipoteză în care sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 12.09.2013.
Prin decizia civilă nr. 45/27.02.2014 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins apelul formulat de pârâtul M. Reșița, prin Consiliul Local-Serviciul Public Administrare a Domeniului Public și Privat, împotriva sentinței civile nr. 2220/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. M., și pârâții S. C. și C. M..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul în raport de îndrumările instanței de casare a admis obiecțiunile formulate de către partea solicitantă în primă instanță, referitor la înscrisul depus la fila 56 din dosarul de fond, iar potrivit suplimentului depus la fila 34 dosar, a constatat că schița de CF nu a fost întocmită cu scopul de a fi un plan topografic, la o anumită scară, în sensul că în baza schiței nu pot fi determinate dimensiuni și suprafețe ale parcelelor.
Schița doar identifică poziția numărului topografic și expune succesiunea acestor numere topografice. Iar dimensiunile suprafeței de 6000 mp au fost determinate de măsurătorile efectuate raportat la aceste numere topografice.
Din probatoriul administrat în cauză cât și din expertiza judiciară efectuată, tribunalul a rețiunut că acțiunea introductivă de instanță este întemeiată, întrucât diferența de suprafață în plus a parcelei sale nu provine din altă parcelă sau alt nr. top.
A constatat că . delimitată în teren, prin gard, cu vecini în partea de est – drumul județean care duce spre Lupac, fără a fi afectat; în partea de vest – un drum agricol, aflat în proprietatea publică a municipiului Reșița, care, de asemenea nu este afectat întrucât se circulă cu mijloace auto;
În partea de sud, se află proprietatea numitului C. A., iar în partea de nord, a numitului S. C., fără a fi afectată proprietatea acestora din urmă și fără a exista litigii pe rol între aceste părți.
Din analiza întregului probator, instanța a reținut că diferența de suprafață de la 3597 mp înscrisă inițial, raportat la cea solicitată ca fiind reală, de 6000 mp, provine din faptul că nu a fost intabulată corect aceasta din urmă în momentul înscrierii în cartea funciară, motiv pentru care, raportat la dispozițiile art. 34 pct.4 din Legea 7/1996, potrivit cărora orice persoană interesată poate solicita rectificarea înscrisurilor din CF, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că înscrierea din CF nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală, a imobilului, Tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul M. Reșița, prin Consiliul Local-Serviciul Public Administrare a Domeniului Public și Privat, împotriva sentinței civile nr.2220/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Împotriva deciziei civile nr. 45/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public „ Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița”, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei civile pronunțate de tribunal în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că cererea reclamantului nu poate avea temei legal, având in vedere că potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, se poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil, ori dreptul inscris a fost greșit calificat sau nu mai sunt intrunite condițiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul căruia s-a făcut inscrierea, ori inscrierea din cartea funciara nu mai e in concordanta cu situația reala a imobilului.
Nici una dintre situațiile de mai sus nu sunt valabile in cazul din speța de fata, fapt ce a scăpat din vedere atât a primei instanțe cât și a instanței de apel.
Din extrasul de CF_, top 755/16, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.427/2004 rezulta ca nr topo 755/16 are suprafața de 3597 mp. Faptul ca reclamantul intimat folosește in fapt o alta suprafața si ca diferența de teren de 2403 mp nu se afla in posesia sau proprietatea altor persoane nu il îndreptățesc sa dobândească proprietatea asupra acestei suprafețe de teren prin intermediul unei acțiuni in rectificare de CF, cu atat mai mult cu cat, asa cum chiar in hotărârea atacata se consemnează, schița de CF, efectuata cu ocazia expertizei tehnice si a suplimentului de expertiza dispus in cauza, "nu a fost intocmita cu scopul de a fi un plan topografic, Ia o anumita scara, in sensul ca in baza schiței nu pot fi determinate dimensiuni si suprafețe ale parcelelor".
Arată că acțiunea in rectificarea inscrierilor in cartea funciara este acea acțiune prin care se cere indreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzatoare realității făcuta in cartea funciara, pentru a pune de acord starea tabulara cu situația juridica reala a unui imobil.
Acțiunea in rectificare tabulara presupune o procedura contencioasa, parcursa in prealabil promovării unei astfel de acțiuni, in considerarea faptului ca operațiunile din cartea funciara sunt făcute in scopul opozabilității drepturilor reale imobiliare, a celorlalte acte si fapte juridice ce fac obiectul înscrierii.
A învederat că acțiunea in rectificare poate fi introdusa concomitent sau separat, după ce a fost admisa acțiunea de fond iar, în lipsa unei hotărâri judecătorești vizând fondul dreptului nu se poate dispune fata de prevederile exprese ale reglementarilor speciale incidente, respectiv ale Legii nr. 7/1996 și Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, rectificarea unei cărți funciare.
Consideră că în speța pendinte nu se regăsește situația prevăzuta la art. 34 punctul 4. din Legea nr. 7/1996, invocat ca temei legal in momentul pronunțării hotărârii atacate, întrucât reclamantul nu solicita a fi rectificate in CF înscrieri cu privire la situația juridica a terenului ci susține faptul ca suprafața, asupra căreia beneficiază de un drept, este in realitate mai mare, referindu-se astfel, cu claritate, la aspecte de ordin tehnic.
Este de domeniul evidentei și fără putință de tăgada că dreptul de proprietate supus atenției instanțelor de judecată în speța de fata, se exercita in limitele si in condițiile actului prin care acesta a fost constituit, astfel că, nu este admisibilă solicitarea reclamantului ca instanța de judecata sa constate ca suprafața terenului din CF_, top 755/16 in suprafața de 3597 mp, nu corespunde cu suprafața reala, asupra căreia a fost constituit un drept de proprietate in baza unui contract de vânzare cumpărare in forma autentica, printr-o acțiune in rectificare de CF, la dispoziția reclamantului existând alte moduri, reglementate de lege, pentru aceasta finalitate si pentru clarificarea acestor aspecte pur tehnice, nu juridice.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Prin întâmpinare pârâtul C. M. a solicitat admiterea recursului formulat de pârât cu motivarea că suprafața în plus de 2403 mp pe care este edificată și casă aparține familiei Goicovici S. și Goicovici Desanca, în prezent decedați.
A arătat că imobilul compus din casă și teren (cumpărat de reclamant) are hotar cu terenul în suprafață de 2403 mp ce aparține familiei Goicovici în partea stângă iar în partea dreaptă se învecinează cu terenul ce aparține lui S. C..
A învederat de asemenea că, după decesul soților Goicovici terenul de 2403 mp și casa, de aproximativ 8-9 ani nu a mai fost folosită de nimeni.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele dispozițiilor art. 304 Cod pr. civ., ale art. 299 și urm. Cod pr. civ., ale legii nr. 7/1996, Curtea constată că recursul este întemeiat..
Astfel, prin raportul de expertiză dispus de prima instanță și efectuat în cauză de expert I. N., s-a concluzionat că imobilul din litigiu are ca vecini în partea de nord pe S. C., la sud pe C. A., la est drum ce duce la Lupac iar, la vest un drum pământ.
S-a reținut de asemenea că diferența de suprafață în plus a parcelei reclamantului nu provine din altă parcelă sau nr. topo, ci suprafața parcelei când a fost înscrisă în cartea funciară a fost înscrisă greșit.
Deși prin decizia de casare s-a dispus ca în rejudecare expertul să răspundă la obiecțiunile formulate de pârât, acesta își menține același punct de vedere și în suplimentul întocmit la raportul de expertiză cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de apel, fără a lămuri situația tuturor parcelelor învecinate și întinderea acestora, având în vedere schița de CF din dosar.
Întrucât în cauză instanța de apel nu a lămurit aspectele menționate mai sus, Curtea constată că se impune punerea în discuția contradictorie a părților necesitatea completării probatoriului în acest sens, astfel că în baza art. 312 (4) Cod pr. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public „Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița” împotriva deciziei civile nr.45 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, va casa decizia civilă atacată și, reținând cauza spre rejudecare, fixează termen de judecată la 11.11.2014, pentru când se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Serviciul Public „ Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița” împotriva deciziei civile nr.45 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. M. și pârâții S. C. și C. M..
Casează decizia civilă atacată și reținând cauza spre rejudecare fixează termen de judecată la 11.11.2014.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
I. P.
Red.M.L./31.10.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./03.11.2014
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., jud. M. M., C. A. N.
Prima instanță: Judecătoria Reșțița, jud. B. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
