Expropriere. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 8544/30/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.110
Ședința publică din 24 septembrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul B. T. și pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr.707/PI din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții . PRIMAR, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ T. și INSTITUȚIA P. T., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.09.2014, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.707/PI din 09.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, sens în care a obligat pârâtul-expropriator la plata către petiționarul-expropriat a despăgubirilor aferente imobilului teren arabil în suprafață de 17.400 mp având nr.cad._, evidențiat în CF nr._ T. V., imobil supus procedurii speciale de expropriere, configurată legislativ de Legea nr.255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 11.884,63 lei, constatând că la această valoare a despăgubirii este îndreptățit reclamantul și nu la suma de 8.259 lei stabilită prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.102/21.09.2011 emisă de pârâtul expropriator.
P. aceeași sentință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.500 lei reprezentând onorariu experți și onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Anexei nr.1 la HG nr.492/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1.232/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Lugoj - D.", publicată în Monitorul Oficial nr.412/14.06.2011, la poziția nr.909 figurează înscris numele reclamantului B. T., precum și . exproprierii de pe raza comunei T. V., având nr.cad._ și o suprafață de 17.400 mp, înscrisă în CF nr._ T. V., fiind totodată indicat și cuantumul despăgubirii acordate expropriatului, în sumă de 8259 RON.
La data de 16.08.2011 expropriatorul Statul român prin CNADNR a emis Decizia de expropriere nr.1167 pentru coridorul de expropriere al lucrării „Autostrada Lugoj-D.”, în aplicarea art.9 din Legea nr.255/2010, iar la 21.09.2011, comisia desemnată în condițiile art.18 din lege, a emis Hotărârea nr.102 de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru suprafața de teren în litigiu, aparținând reclamantului, dispunând totodată, în acord cu exigențele art.19 al.5 din Legea nr.255/2010, consemnarea lor într-un cont bancar deschis pe numele persoanei expropriate.
Acțiunea pendinte a fost demarată de reclamantul expropriat nemulțumit de cuantumul despăgubirii acordate, în temeiul art.22 al.1 din Legea nr.255/2010, potrivit cu care „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii”, acțiunea fiind soluționată cu respectarea dispozițiilor art.21-27 din legea-cadru în materie de expropriere nr.33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirii, în conformitate cu al.3 al aceluiași art.22.
Având a verifica, prin urmare, caracterul just și echitabil al despăgubirii oferite reclamantului, instanța de fond a apelat, în respectarea art.25 din Lg. nr.33/1994 la opinia comisiei de specialiști, în compunerea prevăzută de lege, care au oferit instanței de judecată inițial trei metode de calcul diferite funcție de care au evaluat cuantumul despăgubirilor și a prejudiciului încercat de expropriat.
Respectiv, experții C. C. și Bojinca M. au recurs în determinarea valorii de despăgubire la metoda comparației, bazată într-o primă etapă, așa cum rezultă din raportul de expertiză (fila 48 dosar fond) pe datele comunicate de Primăria T. V. referitoare la prețul obișnuit cu care au fost înstrăinate terenuri arabile extravilane pe raza comunei T. V. la o dată apropiată exproprierii, fără însă a le fi comunicate și contracte de vânzare cumpărare și, totodată, la metoda capitalizării veniturilor, în timp ce expertul Tunea R. a avut în vedereo evaluare prin metoda pe baza profit.
Or, art.26 al.2 din Legea nr.33/1994 este imperativ în a stabili metoda ce trebuie utilizată de experți pentru determinarea valorii de despăgubire, statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Context în care, instanța apreciind că metoda utilizată de experții C. C. și Bojinca M. răspunde exigențelor legale enunțate, nu însă și metoda avută în vedere de expertul Tunea R. extranee celei impuse de norma legală citată, a dispus, în condițiile depunerii la dosar de către pârâtă a unor convenții ferme de vânzare cumpărare în perioadele iunie 2011 - martie 2013, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru utilizarea metodei comparației raportat la contractele prezentate.
Iar, suplimentul la expertiză bazat pe contractele de vânzare cumpărare a relevat o medie a prețurilor de vânzare cuprinsă între 1400-1500 euro/ha, așadar, cuprinsă între 0,14 și 0,15 euro/mp, respectiv jumătate din valoarea inițial reținută prin utilizarea metodei comparației în raportul de expertiză (fila 48 dosar fond), unde, din datele Primăriei T. V., s-a conchis că valoarea la care s-au înstrăinat terenuri similare era cuprinsă între 2200 și 3000 euro/ha, respectiv, 0,30 euro/mp.
Având în vedere dispozițiile exprese și imperative ale art.26 al.2 din Legea nr.33/1994 supra enunțat, instanța a avut în vedere la calculul despăgubirii valoarea rezultată din compararea prețurilor de vânzare așa cum reiese aceste din actele autentice de vânzare cumpărare aflate la dosar și analizate de experți, necomportând că, în mod constant experții au repudiat această metodă de calcul, din moment ce aspectele de legalitate cad în competența instanței de judecată, neavând vreo legătură cu activitatea de expertiză, chemată a lămuri aspecte faptice și nu juridice.
P. urmare, conform probatoriului de specialitate administrat cauzei - raportul de expertiză și suplimentul la acesta, a rezultat că valoarea reală a terenului supus exproprierii este de 0,15 euro/mp și comparând cele două valori (cea oferită de expropriator și contestată cu cea relevată de experți), a devenit îngăduită și chiar obligatorie concluzia că o justă valoare a despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este de 11.884,635 lei (17.400 mp înmulțit cu 0,15 euro/mp și la o valoare euro-leu de la data raportului de expertiză de 4,5535 lei/mp), și nu de 8259 lei cum s-a stabilit în procedura de expropriere, cea dintâi reprezentând echivalentul valoric real al suprafeței supuse exproprierii, de natură a întruni, în riguroasa respectare totodată a art.27 din Legea nr.33/1994, cerințele unei drepte despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de reclamant, efect al declarării utilității publice prin lege pentru lucrările de construire a autostrăzii Lugoj-D..
Instanța nu a putut reține însă ca și prejudiciu inclus despăgubirii cuvenite reclamantului, potrivit cu art.26 al.1 din Legea nr.33/1994 la care trimite expres art.22 al.3 din Legea nr.255/2010, daunele calculate de experți derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren de către reclamant (cheltuieli constând în comisionul ce ar fi achitat unei agenții imobiliare, în taxe notariale etc.), întrucât nu există nici un indiciu care să demonstreze intenția reclamantului de a-și achiziționa o altă parcelă de teren în locul celei expropriate, el nefăcând dovada vreunor demersuri în acest sens.
În aceeași ordine de idei, nu s-a reținut caracterul actual și cert al prejudiciului astfel valorizat de experți, trăsături în absența cărora, în opinia instanței, acesta nu poate fi circumscris justei despăgubiri pretinse de lege, configurându-se mai degrabă ca un prejudiciu eventual pentru ipoteza în care vreodată reclamantul ar viza achiziționarea vreunui teren similar care să-l înlocuiască pe cel în litigiu.
Nu a fost acordată ca prejudiciu cauzat prin expropriere nici dauna calculată de expert Tunea R. pentru vânzare forțată, întrucât instanța a apreciat că prin stabilirea unei valori a despăgubirii prin raportare la prețurile operațiunilor de vânzare obișnuită, convențională, implicit s-a obținut o înlocuire justă și echitabilă, sub forma subrogației cu titlu particular, a terenului expropriat cu suma de bani acordată ca despăgubire, în patrimoniul expropriatului.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs reclamantul B. T. și pârâtul Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cale de atac ce a fost recalificată în apel, avându-se în vedere valoarea de peste 100.000 lei a obiectului cererii de chemare în judecată (17.400 mp x 20 lei/mp = 348.000 lei).
Reclamantul apelant a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a contestației și stabilirea cuantumului despăgubirii la suma calculată de experți la data întocmirii expertizei în suplimentul de expertiză – 54.480 lei.
În motivare, reclamantul apelant a arătat că în mod incorect instanța de fond a reținut că justa valoarea a despăgubirii cuvenite este de 11.884,635 lei, în condițiile în care valoarea la care au ajuns experții, în unanimitate, în suplimentul la raportul de expertiză, aplicând metoda comparației, solicitată de instanța de fond, potrivit art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, este de 54.480 lei, adică 3,13 lei/mp, la data întocmirii expertizei.
Reclamantul apelant a susținut, de asemenea, că în mod incorect instanța de fond a motivat că nu se poate reține ca și prejudiciu inclus despăgubirii daunele calculate de experți derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren, deoarece el nu se află în situația unui vânzător obișnuit, interesat să obțină o sumă pentru . să o vândă, ci în situația specială, forțată a expropriatului ce și-a pierdut singura sursă de venit, fiind evident că dorește reîntregirea suprafeței de teren expropriate pentru a reveni la situația anterioară exproprierii.
Totodată, apelantul a susținut că în cuprinsul suplimentului la expertiză, experții au calculat despăgubirea prin raportare, pe de o parte, la contractele de vânzare-cumpărare depuse de pârâtul intimat, iar pe de altă parte, la sentințele judecătorești ce vizau terenuri expropriate la aceeași dată și aflate în aceeași zonă.
Pârâtul apelant Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a solicitat admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul apelant a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, arătând că suma stabilită prin Anexa 2 a HG nr.492/2011 a fost una reală și conformă valorii de piață la momentul exproprierii, iar raportul de expertiză nu a fost întocmit în baza unor contracte de vânzare-cumpărare de la acel moment, ci contracte încheiate cu doi ani înainte de efectuarea expertizei.
Pârâtul apelant a mai învederat că imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie cu terenul expropriat și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate.
În ceea ce privește daunele pentru prejudiciul constând în redobândirea aceleași suprafețe de teren, pârâtul apelant a arătat că pe bună dreptate prima instanță nu a ținut cont de acest prejudiciu, întrucât reclamantul trebuia să facă dovada intenției de a achiziționa un alt teren cu aceeași suprafață.
De asemenea, recurentul a susținut că în mod corect tribunalul a exclus procentul de 50%, aplicat la valoarea terenului pentru vânzarea forțată, deoarece art.26 din Legea nr.33/1994 nu face vorbire de an astfel de procentaj.
P. întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului pârâtului cu motivarea că legea și constituția prevăd că în cazul exproprierii prejudiciul produs trebuie reparat integral tocmai pentru faptul că modalitatea de transferare a dreptului de proprietate este una forțată, iar pentru acest motiv despăgubirea trebuie să compenseze această privare forțată.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că la baza raportului de expertiză stau contracte de vânzare-cumpărare perfectate cu doi ani înainte, reclamantul a învederat că din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă că experții să fi avut vreun contract la determinarea cuantumului despăgubirii, iar din cuprinsul suplimentului la expertiză reiese că au fost avute în vedere mai multe contracte perfectate pe parcursul anilor 2010-2011, fiind făcută o medie a prețului pentru 1 mp de teren.
Astfel, a arătat că nu se poate reține că în speță nu au respectat prevederile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, deoarece, în ceea ce privește expresia „la data întocmirii raportului de expertiză”, legea nu trebuie interpretată restrictiv, existând posibilitatea ca la o dată foarte apropiată să nu fie perfectat vreun contract de vânzare-cumpărare în unitatea administrativ teritorială respectivă.
În urma examinării sentinței apelate, în raport cu motivele invocate și dispozițiile art.294-298 C.pr.civ., Curtea apreciază că ambele apeluri sunt nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Potrivit art.26 al.1 din Legea nr.33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol „La calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
În speță, prin raportul de expertiză, experții nu au avut în vedere contractele de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare încheiate în acea perioadă, ci doar prin suplimentul la raportul de expertiză au fost analizate contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de către pârât, încheiate în perioada 2010-2013 (filele 84-95 dosar primă instanță), însă în mod corect, cu respectarea prevederilor art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, prima instanță a înlăturat concluziile suplimentului raportului de expertiză, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii de 54.480 lei (aducă 3,13 lei/mp), ținând cont de media prețurilor de vânzare cuprinsă între 1400-1500 euro/ha (între 0,14-0,15 euro/mp), rezultată din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate.
Cu alte cuvinte, la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin suplimentul la raportul de expertiză, experții nu s-au bazat pe metoda comparației directe, respectiv pe prețurile din contractele aflate la dosar, ci pe efectuarea unei concilieri, a unei medii dintre suma stabilită de experții C. C. și B. M. și cea stabilită de către Ț. R..
În ceea ce privește susținerile ambilor apelanți privind încălcarea prevederilor art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, prin aceea că au fost luate în calcul contracte încheiate înainte cu doi ani de efectuarea expertizei, Curtea apreciază că nu pot fi primite, în condițiile în care raportul de expertiză a fost efectuat în iulie 2013, iar unul dintre contracte, avut în vedere de către instanță, a fost încheiat la data de 13 martie 2013 (filele 91-94 dosar primă instanță).
Astfel, afirmațiile apelanților, potrivit cărora cuantumul despăgubirii pentru terenul expropriat ar fi mai mare sau mai mic decât cel stabilit de către prima instanță, nu pot fi însușite, în lipsa unor dovezi (contracte de vânzare-cumpărare) care să le susțină.
În legătura cu critica adusă hotărârii apelate de către reclamantul apelant privind daunele derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru redobândirea unei alte suprafețe similare de teren, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a stabilit că nu pot fi acordate aceste despăgubiri în absența unor dovezi care să demonstreze caracterul actual și cert al acestor despăgubiri.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect instanța de fond nu a acordat despăgubiri pentru dauna forțată, avându-se în vedere că stabilirea valorii de despăgubire s-a făcut în raport de prețurile tranzacționate „în mod obișnuit”, așa cum prevede art. 26 al.2 din Legea nr.33/1994, reclamantul obținând prin despăgubirea primită valoarea de înlocuire a imobilului expropriat.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea apelată este legală și temeinică, urmând ca în baza art.296 C.pr.civ. să respingă ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamantul B. T. și pârâtul Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr.707/PI din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
F. Ș. G. O.
Grefier,
M. M.
Red.26.09.2014
Tehnored.MM/8 ex/20.10.2014
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.C. B.
Se comunică:
Reclamant – B. T. – domiciliul procedural ales la C..av.B. P.
- Timișoara, ..26, .
Pârât – . Primar – Sudriaș nr.163A, jud.T.
- Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T.
- Timișoara, ., jud.T.
-Instituția P. T. – Timișoara, ..17A
- Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara
– Timișoara, . Timișoara nr.5, ., jud.T.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – Timișoara, jud.T.
Emis 6 comunicări
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 490/2014. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
