Pretenţii. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 3369/108/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
Ședința publică din 19.03.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R., prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1126/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratură instanței la data de 18.03.2014 concluzii scrise de către pârâtele Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, pentru pârâtul S. R..
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 12.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 19.03.2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată de Tribunalul A. sub nr._, reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. a chemat în judecată pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 229.121,05 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin preluarea unor suprafețe de teren din administrarea sa pentru lucrările la Autostrada A.-Timișoara, tronsonul By Pass A..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru lucrările la autostrada A.-Timișoara, din totalul suprafețelor de teren proprietate de stat, care i-au fost date în administrare conform HG nr. 35/2006, alături de suprafața expropriată de 413.525 mp, și-a dat acordul pentru a fi folosită la lucrările autostrăzii pentru încă 160.324 mp, teren cuprins în parcelele A655/3/2, A663/2, 681/1/2, A681/3/2, A655/3/2, A655, A681 și A1531.
A arătat că a avut semănată pe aceste parcele o cultură de lucernă cu durata de exploatare de 7 ani, pentru care a făcut cheltuieli pentru înființarea culturii, respectiv cheltuieli pentru lucrările mecanice, la care s-au adăugat cheltuielile anuale cu obținerea și recoltarea producției.
Reclamanta a arătat că veniturile obținute pentru 1 ha sunt de 7.500 lei. Întrucât s-a semănat lucernă în 2009, mai rămân 5 ani de exploatare a culturi de care a fost lipsită prin predarea terenului către pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat art. 998 C. civ.
Prin precizarea depusă la dosar pentru termenul din 20.10.2011, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Transporturilor.
Ulterior, în cursul rejudecării, reclamanta a precizat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat, alături de art. 998 C. civ, și de prevederile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea.
Prin sentința civilă nr. 1126/18.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 2270/12.11.2012 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul A. a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 234.626 lei, reprezentând despăgubiri materiale rezultate din expropriere.
A obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertul I. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. are calitate procesuală activă chiar dacă nu este proprietara terenurilor supuse procedurii de expropriere, ci doar administrator al acestora (terenul aflat în administrarea reclamantei fiind domeniul public al statului) în baza HG nr. 35/12.01.2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei.
Calitatea procesuală activă a reclamantei derivă inclusiv din dispozițiile art.26 alin 1-3 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Privitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei, a reținut că în baza dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. a, alin 2 și 3 din Legea nr.255/2010, sensul acestei legi, sunt declarate de utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, expropriator fiind statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean. Expropriatorul prevăzut la alin.(2) este reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -S.A., pentru toate lucrările de construcție de drumuri de interes național.
Pe fond, prima instanță reținut că reclamanta a primit de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția de Drumuri și Poduri Timișoara adresa nr.180/373/02.06.2008, prin care i se indicau parcelele de teren ce vor fi afectate de autostradă.
Ulterior, reclamanta a încheiat Convenția din 10.06.2010 cu pârâta, prin care a permis efectiv accesul constructorului pe aceste terenuri, conformându-se obligațiilor prevăzute de Legea nr.255/2010 .
Conform raportului de expertiză agricolă efectuat de expertul Gall T., reclamanta a avut semănată o cultură de lucernă pe o suprafață de 8,94 ha, iar valoarea totală a despăgubirii pentru nerealizarea profitului prin pierderea producției pe această suprafață a fost evaluată la suma de 234.626 lei, sumă în care sunt incluse lucrările de pregătire a însămânțării și producția efectivă în anii normali de exploatare .
Acest prejudiciu, a fost confirmat inclusiv prin contraexpertiza efectuată de expertul I. V., dispusă la solicitarea pârâtei (filele 81-82 dosar) .
Transmiterea terenurilor s-a efectuat pentru realizarea de către pârâtă a obiectivului menționat și a fost obligatorie dată fiind utilitatea publică a lucrării, iar prin preluare, reclamantei i-a fost adus un prejudiciu constând în contravaloarea investiției efectuate pentru cultivarea lucernei necesară hrănirii animalelor din cadrul stațiunii.
Este adevărat că reclamanta nu este proprietara terenurilor, ci doar administrator al acestora, dar în sensul dispozițiilor legale menționate s-a stabilit calitatea procesuală activă de recuperare a costurilor efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de lucernă, care potrivit normelor tehnice specifice se extinde pe o perioadă de 7 ani.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
O dreaptă despăgubire presupune acordarea, în condițiile art 19 alin (1) din Legea nr.255/2010, ce statuează că ,,Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim” a prejudiciului evaluat la suma de 234.626 lei, sumă în care sunt incluse lucrările de pregătire a însămânțării și producția efectivă în anii normali de exploatare.
Raportat la criteriile prevăzute de art.23 alin.1 din OG nr.2/2000, coroborat cu decontul definitiv solicitat de expertul I. V., în cuantum de 2.500 lei, prin înscrisurile de la filele 80-84 din dosarul nr._, Tribunalul a confirmat un onorariu definitiv în cuantum de 1.200 lei, urmând ca diferența neachitată de 700 lei să fie achitată de pârâtă;
Împotriva sentinței civile nr. 1126/18.03.2013 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara (pentru S. R.).
La termenul din 25.09.2013, constatând că valoarea despăgubirilor solicitate de reclamanți depășește suma de 100.000 lei, din oficiu instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac ce se poate declara în cauză și în baza art. 282 alin. 1 C. pr. civ. a calificat-o în apel.
La termenul din 23.10.2013, în baza art. 17 alin. 1 din OUG nr. 96/2012, instanța a introdus în cauză, în locul Ministerului Transporturilor, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, sub a cărui autoritate a trecut Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că pe lângă despăgubiri, a fost obligată la plata sumei de 700 lei, reprezentând diferență onorariu expert, sumă care însă nu a fost solicitată de nici o parte și nici de către expert, iar problema respectivă nici nu a fost pusă în discuția părților.
A mai arătat că în mod nelegal instanța de fond i-a respins cererea de introducere în cauză a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine. În acest sens, a arătat că prin art. 17 alin. 1 din OUG nr. 96/2012 s-a dispus ca „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. trece de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine”.
Pârâta a criticat și faptul că i s-a respins cererea de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului R..
A arătat că în speță nu se aplică art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 255/2010, întrucât nu a operat o expropriere propriu-zisă de la reclamantă, terenul afectat de autostrada Timișoara-A. nefiind proprietatea sa, ci a Statului R., operând doar o transferare a dreptului de administrare de la reclamantă la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă aparține Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului R..
Pentru cele trei motive arătate anterior, pârâta a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, a arătat că în speță nu se poate reține aplicarea art. 19 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, care prevede plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate, pentru că în speță nu a operat o expropriere propriu-zisă, ci doar un transfer al dreptului de administrare de la reclamantă la pârâtă.
Nu există o faptă ilicită în speță, așa cum a reținut și prima instanță, iar din moment ce nu a operat o expropriere, nu se aplică nici Legea nr. 255/2010.
Pârâta a contestat și caracterul cert și întinderea prejudiciului, arătând că rapoartele de expertiză întocmite în cauză au un conținut identic celui din expertiza extrajudiciară, depus de reclamantă la dosar, motiv pentru care pune la îndoială veridicitatea acestora.
De asemenea, a arătat că dacă procedura specială a exproprierii era incidentă, în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994 se impunea ca raportul de expertiză să fie întocmit de o comisie de trei experți. În plus, se impunea ca procurorul să pună concluzii asupra cererii deduse judecății, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pârâta apelantă a solicitat, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând, în esență, că prin expropriere a fost prejudiciată, fiind astfel justificat interesul său pentru despăgubiri în baza art. 19 din Legea nr. 255/2010.
În baza art. 295 alin. 2 C. pr. civ., instanța a încuviințat proba cu o expertiză efectuată de trei experți, care să calculeze despăgubirile solicitate de reclamantă în conformitate cu art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu art. 295 alin. 1 C. pr. civ. și cu întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În speță nu se impune însă trimiterea spre rejudecare la prima instanță pentru motivele invocate de pârâtă, care sunt neîntemeiate.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sumei de 700 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertul I. V., s-a dispus în mod legal, în baza art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2000, avându-se în vedere decontul depus la dosar de acest expert (fila 8 din dosarul nr._ al Tribunalului A.), nefiind necesară punerea în discuție a acestei chestiuni.
La instanța de fond s-a efectuat o a doua expertiză de către expertul I. V., la cererea pârâtei, care a plătit în avans suma de 500 lei, iar onorariul definitiv a fost stabilit de instanță la 1200 lei, rămânând de achitat astfel suma de 700 lei, care cade în sarcina pârâtei cu atât mai mult cu cât este partea căzută în pretenții.
În ceea ce privește introducerea în cauză a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine în locul Ministerului Transporturilor, această înlocuire a fost dispusă de instanța de apel în baza art. 17 alin. 1 din OUG nr. 96/2012, prin încheierea din 23.10.2013.
În privința introducerii în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului R., în mod corect prima instanță a respins această cerere, întrucât S. R., în calitate de expropriator, este reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în cazul lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, în conformitate cu art. 2 alin. 2 și 3 lit. a din Legea nr. 255/2010.
Pe fondul cauzei, apelul pârâtei este întemeiat numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei.
Reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, chiar dacă nu este proprietara terenului expropriat, având doar un drept de administrare.
Acest drept la despăgubiri rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din art. 19 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, care reglementează plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate către titularii drepturilor reale, precum și către orice persoană care justifică un interes legitim.
În speță, reclamanta justifică un asemenea interes legitim, întrucât prin HG nr. 35/2006 a primit în administrare terenul care a fost ulterior expropriat, teren asupra căruia însă a făcut o . investiții pentru cultura de lucernă.
În apel instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate în conformitate cu art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, lege cadru la care face trimitere Legea nr. 255/2010.
Prin urmare, a fost efectuat un raport de expertiză judiciară de către trei experți în agricultură, respectiv B. A., M. D. și T. Voislava (filele 53-61).
Conform acestui raport de expertiză, Curtea va reduce cuantumul despăgubirilor acordate de Tribunalul A. reclamantei Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A..
Nu se poate reține însă că prejudiciul cauzat reclamantei prin expropriere este reprezentat de producția de lucernă pentru 7 ani, perioada pentru care a fost înființată cultura de lucernă.
Nu se pot acorda despăgubiri decât pentru prejudiciul cert, actual, iar nu și pentru cel viitor.
Raportând pretențiile reclamantei la probele administrate în cauză, inclusiv la raportul de expertiză întocmit în apel, rezultă că reclamanta are dreptul în primul rând la despăgubiri pentru cheltuielile anticipate efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de lucernă pentru o perioadă de 7 ani. Experți au calculat că aceste cheltuieli au fost de 3.365 lei/ha; suprafața expropriată fiind de 8,94 ha, rezultă că suma totală a acestor cheltuieli anticipate a fost de 30.083,10 lei.
La acestea se adaugă cheltuielile anticipate suplimentare pentru anul II de cultură, evaluate de experți la 1595 lei/ha; înmulțind această sumă cu 8,94 ha, rezultă un prejudiciu de 14.259,30 lei.
Profitul nerealizat parțial în anul II de cultură, când a intervenit exproprierea, este, conform aceluiași raport de expertiză, de 1225 lei/ha, deci de 10.951,50 lei pentru cele 8,94 ha, sumă la care de asemenea are dreptul reclamanta.
Nu i se pot însă acorda despăgubiri constând în profitul aferent a încă 5 ani de producție, pentru că ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, cuantumul total al despăgubirilor la care are dreptul reclamanta este de 55.293,90 lei, așa cum rezultă din calculele prezentate anterior.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1126/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În consecință, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A. și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 55.293,90 lei, cu titlul de despăgubiri.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 3600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1126/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A., cu sediul în A., Calea Bodrogului, nr. 32, jud. A., și obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 55.293,90 lei, cu titlul de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 3600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.03.2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/24.03.2014
Teh. AMT/09.04.2014/5ex
Prima instanță: Tribunalul A. – jud. D. M.
Se comunică:
- pârât S. R., prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T.
- reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor A., cu sediul în A., Calea Bodrogului, nr. 32, jud. A.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 184/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
