Legea 10/2001. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 5405/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 185
Ședința publică din 20 februarie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta A. I. împotriva sentinței civile nr. 2525/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar, C. L. Timișoara, având ca obiect contestație conform Legii nr. 10/2001
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-recurentă avocat Ernst T. și pentru pârâții-intimați c.j. S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată depusă prin Serviciul registratură la data de 11 februarie 2014, de către pârâții-intimați P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara, prin Primar și C. L. Timișoara, întâmpinare, în două exemplare (f. 10-12), care se comunică reprezentantului reclamantei-recurente.
Reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare și declară că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Reprezentantul reclamantei declară că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării depuse.
La solicitarea instanței reprezentantul reclamantei – recurente declară că în ceea ce privește notificarea nr. 370, aceasta a fost comunicată Instituției Primăriei, neexistând un alt exemplar decât cel comunicat, astfel încât reclamanta nu este în posesia originalului. Se susține că din dovezile depuse rezultă faptul comunicării, avându-se în vedere semnătura și aplicarea ștampilei de către persoana delegată cu primirea actelor de acest fel.
Instanța constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul reclamantei-recurente declară că clienta sa a depus o Notificare la Biroul executorului judecătoresc O. B., în calitate de singură moștenitoare a proprietarilor tabulari ai imobilului situat în Timișoara, .. 24. B. O. B. a făcut demersurile necesare, înaintând Notificarea la Instituția desemnată, respectiv Instituția Primăriei Municipiului Timișoara, reprezentantă prin Primar. Primirea Notificării de către Primărie este dovedită prin aplicarea semnăturii persoanei delegate și respectiv a ștampilei instituției.
Subliniază că un aspect foarte important în prezenta cauză îl reprezintă adresa înaintată de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a comunicat reclamantei-recurente, în Israel, aspectul că Notificarea a fost înaintată instituției desemnate.
La P. Municipiului Timișoara această notificare a dispărut, însă trebuie reținut că există dovada înregistrării sale la această instituție.
În susținerea motivelor de recurs declară că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, care spune că odată depusă Notificarea la executor, petentul îndeplinește obligația sa legală de depunere. Acest aspect este susținut și din jurisprudență. Notificarea depusă la executor face dovada îndeplinirii în termen a obligației de depunere.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul ca primăria să refacă dosarul administrativ și să dea curs soluționării. Pe fond se solicită admiterea acțiunii recursului modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reclamantei. Se solicită a se da curs și a se răspunde, de către instituția pârâtă, la notificarea formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, având în vedere că nu s-a făcut dovada înregistrării unei notificări și transmiterii către P. Municipiului Timișoara.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2525 din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. I. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar și C. L. Timișoara ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe în dosarul_ /20.06.2012, reclamanta A. I. în contradictoriu cu pârâții P. Mun.Timișoara, M. Timișoara prin Primar, C. L. Timișoara solicita rezolvarea favorabilă a notificării 370/13.08.2001, în sensul trimiterii în temeiul deciziei primarului Mun. Timisoara la Comisia Centrala pentru plata despăgubirilor.
Reclamanta arata că este fiica fostilor proprietari Schilling S. si B., nascuta Breuer în speța ca este vorba despre imobilul situat în Timișoara ..24 (în prezent Mitropolit Varlaam) cuprins in CF_ Timisoara.
In drept: Legea nr. 10/2001.
Pârâții legal citați au formulat întâmpinare, pe cale de excepție invocând excepția lipsei calității procesuale a Primăriei si C. L. Timișoara, având in vedere ca prin acțiunea formulată se solicită soluționarea în mod favorabil a unei notificări în sensul trimiterii dosarului în temeiul unei decizii a Primarului Municipiului Timișoara la Comisia Centrala pentru plata despăgubirilor.
Arata ca reclamanta prin acțiunea de față nu contestă o hotărâre a Consiliului L. Timișoara si nici un alt act administrativ emis de către această autoritate publica motiv pentru care nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
De asemenea se invoca lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Timișoara întrucât această entitate nu a fost investită cu soluționarea notificării 370/13.08.2001.
Pârâții solicita respingerea acțiunii în principal ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva iar in subsidiar a inadmisibilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la rezolvarea favorabilă a notificării 370/13.08.2001, în sensul trimiterii în temeiul deciziei primarului Mun. Timisoara la Comisia Centrala pentru plata despăgubirilor.
În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 1169 C. civ. din 1865 „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Art. 129 alin. 1 C. proc. civ. dispune că „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
Confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei nu dovedește ce acte au fost depuse, notificarea cu nr. 370/13.08.2001 nu a putut fi depusă de reclamantă în original, adresa emisă de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se referă la o altă persoană, nu există acte de stare civilă ale reclamantei.
Mai mult notificarea cu nr. 370/13.08.2001 de care se prevalează reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu cuprinde numele și adresa persoanei notificate ,, elementele de identificare a persoanei îndreptățite.
Întrucât reclamanta nu și-a dovedit în nici un fel pretențiile, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată reclamantei întrucât acesta a căzut în pretenții.
Împotriva Sentinței civile nr.2525 din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs reclamanta A. Iehudith solicitând admiterea recursului si, pe cale de consecința, modificarea sentinței recurate in sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea cererii de recurs a arătat că sentința criticata este nelegala si netemeinica. Excepția invocata de parata referitoare la calitatea procesuala pasiva nu este întemeiată, de altfel nu a fost acceptata nici de prima instanță deoarece reclamanta a acționat P. Mun. Timișoara, Mun. Timișoara prin Primar, C. L. Timișoara si și-a extins acțiunea si împotriva Primarului.
In ceea ce privește fondul pricinii, reclamanta a arătat că a dovedit cu prisosința ca notificarea făcuta in temeiul disp. art. 22 din Legea 10/2001 a ajuns la executorul judecătoresc spre a fi comunicata Primarului, iar executorul judecătoresc Opritescu B. la rândul sau a comunicat notificarea Primăriei Timișoara, toate aceste susțineri au fost dovedite cu actele depuse la dosar.
A arătat că în acest sens a depus la dosar actul emis de Camera Executorilor Judecătorești de pe langa Curtea de Apel Timișoara prin care s-au confirmat cele mai sus arătate.
Legea 10/2001 prevede ca odată ce notificatorul dovedește ca notificarea a fost înregistrata la executorul judecătoresc înseamnă că fostul proprietar a respectat întocmai prevederile legii. Or, in cazul său acest lucru a fost dovedit si, mai mult, s-a dovedit ca executorul a transmis notificarea către P. Timișoara.
In consecința Primarul avea obligația de a soluționa aceasta notificare in sensul emiterii unei decizii care trebuia sa i se comunice indiferent daca soluția era pozitiva sau negativa dar, in mod regretabil acest lucru nu s-a întâmplat, deși au trecut 12 ani de atunci.
Tot o eroare evidenta a primei instanțe a constituit si faptul ca nu s-a cerut Primăriei sa depună dosarul administrativ, condiție sine qua non pentru soluționarea cauzelor axate pe dispoz. Legii 10/2001 .
Totodată susține că mențiunea instanței de fond că "notificarea cu nr. 370/13.08.2001 de care se prevalează reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001 întrucât nu cuprinde numele si adresa persoanei notificate, elemente de identificare a persoanei îndreptățite", nu este întemeiată întrucât notificarea in discuție cuprinde toate elementele prevăzute de Legea 10/2001.
În drept a invocat art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Intimații P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar și C. L. Timișoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, invocânt totodată pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara și a Consiliului L. al Municipiului Timișoara având în vedere faptul că, prin acțiunea formulată se solicită soluționarea în mod favorabil a unei notificări, în sensul trimiterii dosarului în temeiul unei decizii a Primarului Municipiului Timișoara, la Comisia Centrală pentru plata despăgubirilor.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță, Tribunalul T., a respins acțiunea reclamantei considerând că acesta nu a dovedit conform art.1169 C.civ. pretențiile deduse judecății.
Împotriva sentinței civile prin care s-a soluționat cauza în primă instanță a formulat recurs reclamanta, susținând în esență că acțiunea sa este dovedită prin probele administrate în prezentul litigiu.
Pentru a dovedi pretențiile deduse judecății, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii xerox confirmarea de primire de la fila 39 din dosarul primei instanțe și adresa Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr.514/2005 (fila 42 din dosarul tribunalului) și în copie xerox semnată pentru conformitate cu originalul notificarea formulată de reclamantă (f.41 din dosarul primei instanțe).
Pârâții au arătat prin întâmpinare, precum și prin adresele de la filele 18 și 40 din dosarul tribunalului că în evidențele lor nu figurează înregistrată vreo notificare formulată de reclamantă în baza Legii 10/2001 pentru imobilul din Timișoara, ..24, în prezent ..24.
Sintetizând cele mai sus arătate, Curtea constată că obiectul probațiunii în speță poartă asupra formulării în termen de către reclamantă a unei notificări în baza Legii 10/2001, înregistrată conform acestor dispoziții legale, în condițiile în care unitatea deținătoare a arătat că nu există în evidențele sale o asemenea notificare.
În calea de atac a recursului, Curtea a solicitat reclamantei prin reprezentantul său să prezinte originalele înscrisurilor depuse în copie, în conformitate cu dispoz. art.139 alin.1 C.pr.civ., însă acesta a susținut că nu are această posibilitate întrucât singurul exemplar original al notificării a fost depus la executorul judecătoresc. În ceea ce privește originalul confirmării de primire a notificării de către unitatea deținătoare, prin adresa din 28.10.2013 B. O. B. a declarat că nu îl mai deține întrucât păstrarea notificărilor și a actelor de procedură are loc pe o durată de 2 ani (f.38 din dosarul tribunalului).
Curtea constată că în lipsa exemplarelor originale ale înscrisurilor ce dovedesc depunerea notificării și înregistrarea acesteia la unitatea deținătoare, avându-se în vedere și dispoz. art. 1188 C.civ. din 1864 privind forța probantă a înscrisurilor autentice și ale copiilor acestora, instanța de fond în mod corect a reținut ca nefiind dovedită dincolo de orice dubiu cererea de chemare în judecată conform art.1169 C.civ. Astfel, în lipsa originalului confirmării de primire depusă în copie la fila 28 din dosarul tribunalului nu se poate verifica dacă acea copie reprezintă cele două părți ale aceluiași înscris. Mai mult, așa cum a reținut și tribunalul, nu există o descriere a actelor depuse cu acest formular. La fel, în lipsa originalului notificării depuse la B. O. B., copia aflată la dosar nu poate fi luată în considerare, conform art.139 alin.1 C.pr.civ., prin urmare nefiind aplicabile dispozițiile art.22 din Legea 10/2001 invocate de recurentă. Reclamanta a mai depus la dosar adresa Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr.514/2005 (fila 42 din dosarul tribunalului). Însă se constată, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, că nu rezultă din nicio mențiune a acestei adrese că s-ar referi la notificarea invocată de reclamantă, fiind adresată unui cabinet de avocat ce nu apare în cuprinsul înscrisului pretins de reclamantă ca reprezentând notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001. De asemenea se constată că data acestei adrese este situată în cursul anului 2005, or, nici din această perspectivă nu se explică pasivitatea reclamantei care până în iunie 2012 nu a făcut nici un demers pentru a verifica stadiul soluționării notificării. Un argument în plus pentru soluția instanței de fond este reprezentat și de faptul că la dosar nu există niciun înscris emanând de la pârâți cu referire la notificarea invocată, ceea ce înseamnă că reclamanta până la introducerea prezentei acțiuni nu a mai efectuat nici un demers oficial pentru rezolvarea cererii pe care pretinde că a formulat-o, această împrejurare coroborându-se cu celelalte aspecte mai sus menționate și formând convingerea instanței cu privire la nedovedirea acțiunii introductive în condițiile art.1169 C.civ.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs constând în omisiunea tribunalului de a solicita dosarul administrativ atât timp cât prin întâmpinare, precum și prin adresele depuse la dosar s-a comunicat instanței că în evidențele unității deținătoare nu s-a identificat nicio notificare formulată de reclamantă sau referitoare la imobilul în discuție, prin urmare nefiind format nici un dosar administrativ.
Se reține totodată că prin acțiunea formulată pe rolul Tribunalului T., reclamanta a solicitat soluționarea favorabilă a notificării pe care susține că a formulat-o în baza legii 10/2001 și trimiterea dosarului la Comisia Centrală pentru Plata Despăgubirilor, ceea ce ar presupune stabilirea calității sale de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul în litigiu. Or, se constată că reclamanta nu a depus la dosar până la data soluționării înscrisurile prevăzute art.22 din Legea 10/2001 republicată (actele doveditoare ale dreptului de proprietate (…) precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate).
Pentru toate considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.2525 din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă A. Iehudith în contradictoriu cu intimații pârâți P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar și C. L. Timișoara împotriva Sentinței civile nr.2525 din 30.10.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. AMN / 5.03.2014
Tehnored. R.P.D. – 24.02.2014
Primă instanță: Tribunalul T.: Judecător: I. A. D.
2EX/SM
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
