Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 2555/290/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
Ședința publică din 12.02.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 15/A/31.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. C. R., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av. C. C., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 16.01.2014, de către reclamantă, cerere de repunere pe rol și la data de 28.01.2014, de către pârât note scrise prin care solicită respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, întrucât subzistă motivele suspendării, atașând notelor citația din dosarul nr._ .
Reprezentanta reclamantei depune la dosar delegația sa de substituire a av. C. A.. De asemenea, arată că dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița, pentru care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, a fost judecat conform noului Cod de procedură civilă și a fost soluționat print-o încheiere de dezinvestire a instanței din 16.09.2013 fiind anulată acțiunea, dar în prezent pârâtul a introdus o nouă acțiune în grănițuire, însă în acest nou dosar reclamanta încă nu a fost citată.
Instanța supune discuției cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei solicită repunerea cauzei pe rol, precizează că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 11.06.2007 la Judecătoria Reșița sub nr._, reclamanta L. C. – R. a chemat în judecată pârâtul B. I. și a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să își astupe ferestrele și terasele din zidul casei sale situat pe linia de hotar dintre proprietatea ei, înscrisă în CF nr.1750 Reșița Montană, nr. top 588/a/3/22, și proprietatea pârâtului, înscrisă în CF nr. 3034 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/23/23; obligarea pârâtului de a lua măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea aparatelor de aer condiționat și a streșinii casei sale, edificate pe terenul înscris în CF nr. 3034 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/23/23, asupra terenului reclamantei înscris în CF nr. 1750 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/22; obligarea pârâtului de a-și închide aerisirile hotelor de la bucătăria construcției sale, edificată pe terenul înscris în CF nr. 3034 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/23/23, ce dau spre proprietatea sa; obligarea pârâtului să își ridice aparatele de aer condiționat, firele de electricitate, telefon, cablu TV și antenele parabolice de la construcția sa, situate deasupra terenului proprietatea sa, a reclamantei; obligarea pârâtului să își efectueze un alt branșament la canalizarea orașului al construcției sale, în așa fel încât să nu mai treacă pe proprietatea ei și să nu utilizeze branșamentul ei la canalizarea orașului; în caz de refuz din partea pârâtului, a solicitat autorizarea sa de a face toate lucrările necesare aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii pe cheltuiala pârâtului, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este proprietara imobilului înscris în CF nr. 1750 Reșița Montană, nr. top 588/a/3/22, constând în casă și teren situate în Reșița, ., pârâtul fiind proprietar al imobilului vecin înscris în CF nr. 3034 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/23/23, situat administrativ în Reșița, .. În urmă cu câțiva ani pârâtul a edificat o nouă construcție cu destinația de hotel și restaurant „Club Castel”, construcție neevidențiată în cartea funciară și care a fost edificată deasupra zidului despărțitor de piatră existent între cele două proprietăți, astfel că peretele noii construcții aparținând pârâtului este situat chiar pe linia de hotar. În consecință, toate deschiderile de vedere (ferestre și terase) practicate de pârât în acest zid sunt la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege față de proprietatea sa, ele situându-se chiar pe linia de hotar. De asemenea, streașina pârâtului este situată deasupra terenului proprietatea sa, iar toate apele pluviale și din topirea zăpezii se scurg pe el, la fel aparatele de aer condiționat, ale căror curgeri se fac tot pe proprietatea sa, două antene parabolice, cât și firele de electricitate, telefon, cablu TV, ceea ce generează un grav pericol.
Reclamanta a mai menționat faptul că țeava de aerisire a hotei de la bucătăria pârâtului dă tot spre terenul ei, răspândind în permanență mirosuri greu de suportat, având în vedere că destinația clădirii pârâtului este de hotel și restaurant. Dejecțiile menajere de la edificiul pârâtului se scurg printr-o țeavă care trece pe deasupra proprietății sale, trecând chiar peste poarta sa de intrare în imobil și apoi este branșată chiar în racordul său la canalizarea orașului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 610, 612, 615, 1074-1077 C. civ. și ale art. 274 C. pr. civ.
Pârâtul B. I. a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei L. C. – R. și a solicitat obligarea acesteia de a lăsa liber de sarcini și în posesia și la dispoziția sa terenul de 44 mp din proprietatea sa, pe care reclamanta l-a ocupat pe linia de hotar; a mai solicitat obligarea reclamantei de a-și retrage construcția casei și anexele localizate pe peretele exterior al proprietății sale; a mai solicitat obligarea reclamantei de a ridica pavajul și scara de acces la anexă, situate ilegal în curtea sa; a solicitat obligarea reclamantei de a executa pe cheltuiala proprie lucrările de reparație pe zidul folosit fără acordul său și să construiască streașina acoperișului anexei astfel ca apele pluviale să se scurgă pe proprietatea sa.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că în decurs de câțiva ani reclamanta și-a reparat și mărit casa, construind o anexă lipită de zidul din stânga al proprietății sale, fără a-i solicita acordul.
În drept, a invocat art. 119 și 120 C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 2324/18.07.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Reșița a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta L. C. R. în contradictoriu cu pârâtul B. I..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I. în contradictoriu cu reclamanta L. C. R..
A obligat pârâtul să efectueze următoarele lucrări la imobilul proprietatea sa situat administrativ în municipiul Reșița, ., jud.C.-S.: să execute prin interiorul imobilului proprietatea sa instalațiile de scurgere a apei menajere; să execute prin interiorul imobilului proprietatea sa toate aerisirile; să execute burlanul de scurgere a apei pluviale de pe imobilul proprietatea sa; să racordeze canalizarea imobilului proprietatea sa la canalizarea orașului pe terenul proprietatea sa; să monteze sticlă mată la geamuri, fără ca ferestrele să aibă deschidere spre proprietatea reclamantei; să îndepărteze instalația de aer condiționat de pe peretele imobilului său aflat pe limita dintre proprietăți.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul proprietatea reclamantei situat în Reșița, ., este compus dintr-o casă cu regim de înălțime parter și mansardă, la care s-a adăugat un corp parter și etaj. În spatele acesteia este grădina, situată pe panta dealului.
Imobilul se învecinează spre nord est cu imobilul pârâtului, nr.36, spre nord vest cu dealul (izlaz), spre sud vest cu imobilul din . și spre sud est cu trotuarul străzii, după care urmează zidul de sprijin al părții carosabile a străzii Târnovei. Accesul în curțile imobilului reclamantei se face prin două porți de acces. Prima poartă, prin care se accede în curtea de sud vest a casei nr. 34, măsoară 2,80 m și este între corpul casei 32 și corpul casei 34, iar cea de a doua, prin care se accede în curtea de nord-est, măsoară 2,58 m. În această curte există o scară exterioară, pe care se accede la etajul corpului anexă al casei.
Suprafața măsurată a parcelei reclamantei este de 526 mp după cum rezultă din expertiza efectuată de cei 3 experți topografi.
Casa pârâtului B. I., situată pe ., este compusă din casa veche, care era pe parter, la care s-a realizat o extindere și o supraetajare. Casa veche se învecina spre sud vest cu a doua curte a imobilului reclamantei, spre sud est cu trotuarul și apoi cu . celelalte laturi se învecina cu dealul (izlazul). Pârâtul a realizat o . amenajări pe terenul învecinat, destinația clădirii fiind aceea de hotel și restaurant.
C. zero (nivelul pardoselii) a casei vechi a pârâtului este cu 2 m mai sus decât curtea casei reclamantei, . stradă cu pantă pronunțată, motiv pentru care între cele două imobile, al reclamantei și cel al pârâtului, a fost realizat un zid de sprijin cu mult timp în urmă, zid pe care pârâtul și-a realizat extinderea casei.
Suprafața măsurată a parcelei pârâtului este de 265 mp, după cum rezultă din același raport de expertiză.
Din verificările efectuate de experți la Biroul de Carte Funciară Reșița se constată că imobilul reclamantei se identifică cu imobilul înscris în CF nr.1750 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/22-Casa, nrc 1000, cu teren de 514 mp.
Imobilul proprietatea pârâtului se identifică cu imobilul înscris în CF nr._ Reșița, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3034 Reșița Montană, nr.top 588/a/3/23/23, nr.cad. 463 – Teren de construcție cu casa nrc. 2364 în suprafață de 264 mp.
. număr top 588/a/3/22,n proprietatea reclamantei, este în suprafață măsurată de 526 mp, fiind delimitată de perimetrul A-B-C-7-D-E.
. 588/a/3/22 este ocupată de casa cu numărul de consriere 34 situată în . class="PlainText"> . 588/a/3/23/23, proprietatea pârâtului B. I., este în suprafață de 265 mp, fiind delimitată de perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9.
Pe . 588/a/3/23/23 se află casa restaurant nr.36.
Din cercetarea la fața locului efectuată de instanță la data de 14.07.2010, coroborată cu susținerile experților, rezultă că pe corpul extins, pe peretele casei restaurant având nr.36, situat la limita de proprietate cu . C-7 există o scurgere menajeră la punctul C, lipsește jgheabul de scurgere a apei pluviale la nivelul streșinii, burlanul de scurgere vertical lasă apa pe proprietatea reclamantei, pe același perete există și aerisirea de la bucătărie, o antenă parabolică, fire de electricitate, geamuri la parter, etajul I, etajul 2 și la mansarda cu vedere în curtea reclamantei.
Pe peretele casei restaurant, între punctele B-C există geamuri la parter, etajul I și la etajul II, instalație de aer condiționat, având scurgerea pe terenul reclamantei, totodată, între punctele A-B există geamuri cu vedere în grădina reclamantei, găuri de aerisire în pereții casei pârâtului, instalația de apă pe exteriorul peretelui.
Linia de hotar între . 588/a/3/22și . 588/a/3/23/23 este reprezentată de aliniamentul A-B-C-7 din același raport de expertiză, aliniament ce asigura ambelor părți suprafața tabulară, astfel încât instanța a constatat că zidul despărțitor este construit pe proprietatea reclamantei și perforat de elemente de susținere aflate în construcția pârâtului.
Dispozițiile art. 611-613 C. civ. obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane etc. la o distanță mai mică de 1,90 m dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 m, când vederea este oblică față de acesta.
Având în vedere existența ferestrelor aparținând imobilului pârâtului chiar pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, precum și destinația clădirii pârâtului – hotel și restaurant – în baza dispozițiilor legale menționate, instanța a dispus obligarea pârâtului la a monta sticlă mată la geamuri, fără ca ferestrele să aibă deschidere spre proprietatea reclamantei.
De asemenea, în acord cu dispozițiile art.610 C. civ., instanța a dispus îndepărtarea instalației de aer condiționat aflată pe peretele imobilului pârâtului la limita dintre cele două proprietăți, precum și obligarea acestuia la a executa prin interiorul imobilului proprietatea sa toate aerisirile.
Potrivit disp.art.615 C. civ., orice proprietar are obligația să-și facă streașina casei sale în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.
Având în vedere lipsa jgheabului de scurgere a apei pluviale la nivelul streșinii, instanța a obligat pârâtul la executarea unui burlan – jgheab de scurgere a apei pluviale, astfel încât aceasta să nu mai curgă pe proprietatea reclamantei.
Totodată, instanța a obligat pârâtul B. I. la executarea prin interiorul imobilului său a instalațiilor de scurgere a apei menajere, precum și de a efectua racordarea canalizării imobilului proprietatea sa la canalizarea orașului pe terenul proprietatea sa și nu pe terenul proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I., având în vedere faptul că raportul de expertiză confirmă temeinicia acțiunii reclamantei, infirmând susținerile pârâtului, având în vedere că reclamanta nu a încălcat în vreo modalitate linia de hotar dintre cele două proprietăți, instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2324/18.07.2012 a Judecătoriei Reșița a declarat apel pârâtul B. I., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 15/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ ..
Tribunalul a reținut că prima instanță, la cererea pârâtului, a dispus efectuarea unei noi expertize de către expert ing. C. E., urmare a criticilor aduse expertizei ing. R. M..
Expertiza ing. C. E. a fost înlăturată de instanță, urmare a cererii reclamantei, dispunându-se efectuarea unei contraexpertize de către trei experți.
Mai mult, instanța de fond a procedat și la efectuarea unei cercetări la fața locului, astfel încât, concluziile expertizei realizate din cei trei experți sunt coroborate cu concluziile instanței.
În stabilirea liniei de hotar, instanța de fond a avut în vedere constatarea făcută în toate cele trei expertize, respectiv faptul că zidul despărțitor este construit pe proprietatea reclamantei, acesta fiind considerat ca „vechi urme de hotar" și însăși experta ing. C. E. îl descrie ca fiind „realizat cu mult timp în urmă", arătând că este prezent și pe schița veche a casei reclamantei.
În ceea ce privește nulitatea absolută a contraexpertizei tehnice, invocată de către pârât, pe motiv că nu a fost avizată de către Oficiul de Cadastru, instanța de fond a constatat că este lipsită de temei legal.
Faptul că la raportul de contraexpertiză nu s-au mai anexat planul cadastral, planul de încadrare în zonă și planul de carte funciară nu are nici o relevanță, dat fiind că aceste planuri se aflau deja la dosar.
Împotriva deciziei civile nr. 15/31.01.2013 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal pârâtul B. I..
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii atunci când s-au înlăturat cele două expertize topografice efectuate în cauză, reținându-se ca pertinentă contraexpertiza, care are o concluzie total diferită de celelalte două.
A mai arătat că raportul de contraexpertiză nu a fost avizat de Oficiul de cadastru și nu conține planul cadastral, planul de încadrare în zonă și planul de carte funciară, iar fără aceste planuri aprecierea experților referitoare la linia de hotar este una pur subiectivă.
Pârâtul recurent a mai arătat că la raportul de expertiză întocmit de experta C. E. s-a depus extras din planul cadastral al străzii de la Reforma Agrară, din care rezultă că linia de hotar dintre imobilele situate pe . litigiu este o linie dreaptă, iar nu una frântă, cum concluzionează eronat și nedocumentat cei trei experți.
Pe de altă parte, a arătat pârâtul, în toate cele trei expertize s-a constatat că reclamanta folosește o suprafață de teren mai mare decât cea tabulară; experta C. E. a precizat că suprafața în plus, aflată între cele două proprietăți, aparține Statului Român, însă ceilalți experți nu au arătat cui aparține acest teren.
Pârâtul consideră că atât timp cât linia de hotar dintre proprietăți este incertă și nu este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, acțiunea reclamantei în obligația de a face este nefondată.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Reclamanta intimată L. C. – R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat.
A arătat că raportul de contraexpertiză nu este total diferit prin concluzii față de celelalte rapoarte de expertiză; dimpotrivă, confirmă concluziile expertizei efectuate de expertul R. M.; doar raportul de expertiză întocmit de experta C. E. ajunge la o concluzie diferită, chiar ciudată, afirmându-se că atunci când două parcele învecinate au o suprafață mai mare decât cea tabulară, aceste parcele nici nu se învecinează. Potrivit Legii nr. 7/1996, încheierea în cartea funciară garantează doar proprietatea, nu și întinderea, a arătat reclamanta. De altfel, și pârâtul deține în plus față de suprafața tabulară 163 mp, în timp ce ea deține în plus 24 mp.
Reclamanta a mai arătat că toate expertizele, alături de cercetarea la fața locului au confirmat faptul că peretele construcției pârâtului a fost edificat pe zidul de piatră existent între cele două proprietăți, descris ca „vechi urme de hotar”. În concluzie, a arătat reclamanta, linia dreaptă ar trebui trasată de la stradă în continuarea acestui zid și atunci s-ar ajunge la situația în care pârâtul ar trebui să-și demoleze extinderea casei, care se află în dreptul grădinii sale (a reclamantei), beneficiind de această linie frântă.
Reclamanta a mai arătat că în raportul de contraexpertiză au fost avute în vedere planurile indicate de pârât, existente deja la dosarul cauzei, fiind anexate la raportul de expertiză al expertului R. M., iar în ceea ce privește avizul Oficiului de cadastru, acesta poate fi cerut doar de către instanță conform art. 5 lit. K din Legea nr. 7/1996, nemaifiind obligatoriu din iulie 2005.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Pârâtul recurent invocă în motivarea recursului art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și susține că prin hotărârea instanței de apel se încalcă legea, însă nu precizează ce texte legale au fost încălcate, iar criticile sale vizează exclusiv raportul de contraexpertiză care a stat la baza hotărârii primei instanțe, menținută ulterior și de instanța de apel.
În recurs însă nu se poate relua analiza probelor, singurele motive admise fiind cele de nelegalitate și care se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ..
Punctele 10 și 11 din art. 304 C. pr. civ., care permiteau analiza hotărârii recurate și din punct de vedere al temeiniciei, au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Pe de altă parte, raportul de contraexpertiză se coroborează cu celelalte probe din dosar și confirmă pretențiile reclamantei cuprinse în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, cei trei experți au avut în vedere înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, respectiv planul cadastral, planul de carte funciară și planul de încadrare în zonă.
În plus, avizarea raportului de expertiză de către oficiul de cadastru nu este obligatorie.
Faptul că reclamanta deține o suprafață de teren mai mare decât cea tabulară nu prezintă relevanță, în condițiile în care pârâtul la rândul său folosește o suprafață mai mare de cât cea tabulară.
Criticile pârâtului recurent vizează alte aspecte decât cele ce fac obiectul prezentului dosar, respectiv linia de hotar dintre cele două proprietăți, în condițiile în care nici în acțiunea principală și nici în cererea reconvențională nu există un capăt de cerere pentru grănițuire.
Obiectul dosarului îl reprezintă acțiunea în obligația de a face a reclamantei L. C. – R., întemeiată pe dispozițiile art. 610-615 C. civ. Tot o acțiune în obligație a face este și cererea reconvențională a pârâtului, ale cărui pretenții însă nu au fost confirmate de probele administrate în cauză.
În cursul judecării recursului, prin încheierea din 26.06.2013, instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. până la soluționarea acțiunii în grănițuire promovată distinct de pârât.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei, întrucât dosarul_ a fost finalizat în condițiile noului Cod de procedură civilă prin încheiere de anulare a acțiunii, fără a se face dovada de către pârât a recurgerii la căile de atac.
Faptul că pârâtul a promovat o nouă acțiune în grănițuire nu poate determina o nouă suspendare, în condițiile în care este evident că nu a susținut-o pe cea anterioară, care a fost anulată de către instanță, suspendarea neputând avea un caracter perpetuu.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 15/31.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 C.pr. civ., va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei L. C. –R. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 15/31.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei L. C. –R. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/14.02.2014
Teh. AMT/2 ex./26.02.2014
Prima instanță: Judecătoria Reșița – jud. B. M.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S. – jud. M. M., C. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 187/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
