Cereri. Decizia nr. 130/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 130/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 130
Ședința publică din 25 martie 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii M. Ș.-V. împotriva deciziei civile nr. 27/22.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. A.-E. și D. A.-N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal contestatorul M. Ș. V., lipsă fiind contestatoarea M. V. și intimatele D. A. E. și D. A. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestație în anulare este legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat dosarul de fond nr._/325/2013 al Curții de Apel Timișoara.
De asemenea, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 20.03.2015 întâmpinarea formulată de intimatele D. A. E. și D. A.-N., la care s-a anexat împuternicirea avocațială nr._/20.03.2015. Instanța, având în vedere data depunerii întâmpinării, constată că acest înscris are valoarea unor concluzii scrise. Un exemplar se înmânează contestatorului, iar pentru a lua cunoștință de cuprins cauza urmează a fi reapelată.
Totodată, la 24.03.2015 contestatorii au depus la dosar o cerere de depunere înscrisuri, la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă contestatorul M. Ș. V., care învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză. Precizează că recursul nu s-a soluționat pe fond și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, respectiv art. 317 alin. 1, 2, art. 318 alin. 1 teza I-II, art. 319 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată de intimate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar.
Contestatorul solicită respingerea excepției.
Instanța, în deliberare, respinge excepția de inadmisibilitate invocată de intimate și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul M. Ș. V. solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, invocând faptul că instanța de recurs în mod greșit a soluționat recursul cu aplicarea noului Cod de procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Prin sentința civilă nr. 328/14.01.2014, pronunțată în dosarul nr._/325/2013, Judecătoria Timișoara a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii de informare asupra posibilității de mediere, invocată de pârâte.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Ș.-V. și M. V. împotriva pârâtelor D. A.-E. și D. A.-N., având ca obiect pretenții de 28.152 lei.
A obligat reclamanții la plata către pârâte a sumei de 1.240 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 871/07.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/325/2013, Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanții M. Ș.-V. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 328/14.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, sentință pe care a anulat-o.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte.
A respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanții M. Ș.-V. și M. V. împotriva pârâtelor D. A.-E. și D. A.-N..
A respins ca inadmisibilă cererea reclamanților având ca obiect pretenții pentru diferența de teren în suprafață de 2.049 mp.
A obligat reclamanții la plata către pârâte a sumei de 1.240 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M. Ș.-V. și M. V..
Prin decizia civilă nr. 27/22.01.2015, pronunțată în dosarul nr._/325/2013, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții M. Ș.-V. și M. V., în contradictoriu cu pârâtele D. A.-E. și D. A.-N., împotriva deciziei civile nr. 871/07.10.2014 a Tribunalului T..
A obligat reclamanții petenți să plătească pârâtelor intimate suma de 1.240 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, punând în discuție admisibilitatea în principiu a căii de atac promovată în cauză, în temeiul art. 496 alin. 1 N.C.pr.civ. raportat la art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. 1 N.C.pr.civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Art. XVIII alin.2 din Legea nr.2/2013 prevede:
„În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”
Curtea a reținut că cererea de chemare în judecată are un obiect evaluabil în bani, solicitându-se de către reclamanți obligarea pârâtelor la plata sumei de 28.152 lei.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor menționate, instanța a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții M. Ș. V. și M. V. împotriva deciziei civile nr.871/7.10.2014 a Tribunalului T..
În baza art. 453 alin. 1 N.C.pr.civ., a obligat recurenții reclamanți să plătească intimatelor pârâte suma de 1240 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva deciziei civile nr. 27/22.01.2015 a Curții de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2013 au formulat contestație în anulare reclamanții M. Ș.-V. și M. V..
Contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 23.02.2015 sub nr._ .
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au susținut că judecarea recursului lor în baza dispozițiilor noului Cod de procedură civilă (actualizat la 1 iulie 2014) este o greșeală materială, o omisiune, o greșeală de judecată, fiind o nelegalitate și o netemeinicie.
Au mai arătat că instanța de recurs nu a judecat cauza pe fond, întrucât a respins recursul ca inadmisibil, cu trimitere la dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
În drept, contestatorii au invocat art. 317 alin. 1 și 2, art. 318 alin. 1 și art. 319 din vechiul Cod de procedură civilă, texte legale pe care le-au reiterat în fața instanței de judecată la primul termen de judecată din 25.03.2015.
Intimatele D. A.-E. și D. A.-N. au formulat întâmpinare, căreia instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu încălcarea termenului prevăzut de art. 508 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, întrucât motivele invocate nu se încadrează între motivele limitativ prevăzute de art. 503 C.pr.civ.
Pe fond, intimatele au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
La termenul din 25.03.2015, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare, pe care a respins-o.
Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate, instanța constată că este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
La primul termen de judecată din 25.03.2015, instanța a pus în discuție și a stabilit că, în raport cu data inițierii litigiului la Judecătoria Timișoara, respectiv 17.09.2013, în cauză se aplică noul Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la 15.02.2013, deci anterior promovării acțiunii.
Prin urmare, instanța va analiza contestația în anulare prin raportare la art. 503 alin. 1, alin. 2 pct. 1-3 din noul Cod de procedură civilă, care corespund dispozițiilor art. 317 și 318 din vechiul Cod de procedură civilă, invocate de contestatori.
Deși contestatorii invocă aceste texte legale ca temei juridic al contestației în anulare, prin dezvoltarea motivelor contestației se susține doar că instanța de recurs a făcut o greșeală materială prin judecarea recursului în baza dispozițiilor noului Cod de procedură civilă.
Greșeala (eroarea) materială vizată de codul de procedură civilă ca motiv de contestație în anulare are în vedere greșeli involuntare de fapt, materiale, iar nu greșeli de judecată ale instanței.
Pe lângă faptul că judecarea unei cauze în conformitate cu dispozițiile vechiului sau noului Cod de procedură civilă nu poate fi considerată o eroare materială în sensul legii, dosarul de față a fost în mod corect judecat de către toate instanțele, inclusiv deci de către instanța de recurs în conformitate cu dispozițiile noului Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la 15.02.2013. De la această dată, dispozițiile noi de procedură civilă sunt obligatorii pentru instanțe, iar prezentul litigiu a fost înregistrat la Judecătoria Timișoara la 17.09.2013,. deci ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Prin urmare, este neîntemeiată contestația în anulare bazată pe art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., neputându-se reține că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale.
Contestatorii au indicat drept temei juridic al contestației lor și textele legale care vizează nelegala citare, necompetența instanței și omisiunea cercetării unor motive de casare, dar nu au dezvoltat aceste motive în cuprinsul contestației, limitându-se la invocarea textelor legale care le reglementează.
Pe de altă parte, la judecata recursului au fost legal citați reclamanții recurenți, iar judecata recursului s-a realizat de către instanța competentă material și teritorial.
Este adevărat că instanța de recurs nu a analizat pe fond recursul reclamanților, însă aceasta în condițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., care permite o asemenea situație atunci când soluția pronunțată se bazează pe reținerea unei excepții de procedură sau de fond. În speță, instanța de recurs în mod corect a respins recursul reclamanților prin reținerea excepției inadmisibilității în baza art. 457 alin. 1 C.pr.civ. și a art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013.
În consecință, nu sunt întemeiate nici aceste motive de contestație în anulare.
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. Ș.-V. și M. V. împotriva deciziei civile nr. 27/22.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. A.-E. și D. A.-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M. Ș.-V. și M. V., domiciliați în Timișoara, .. 138, ., jud. T., împotriva deciziei civile nr. 27/22.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. A.-E. și D. A.-N., cu domiciliul procedural ales la S.C.A. C. și Asociații în Timișoara, . Timișoara, nr. 5, ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/31.03.2015
Tehnored.MM/6 ex/20.04.2015
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – M. B.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud. A. C., M. R.
Inst. Recurs – Curtea de Apel Timișoara – jud. C. P.,
M. G., A.-M. N.
Emis 4 comunicări
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
