Cereri. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 324/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 324
Ședința publică din 15 septembrie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de recurenții reclamanți M. P. Johan și M. M. împotriva deciziei civile nr. 749/2.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș prin Primarul municipiului Caransebeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimatul M. Caransebeș prin Primarul municipiului Caransebeș, c.j.Juică I. C., lipsă recurenții reclamanți M. P. Johan și M. M..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul intimatului a depus la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, arătând că intimatul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin decizia civilă nr. 749/2.10.2014, pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă a respins ca inadmisibil recursul reclamanților M. P. Johan și M. M. împotriva sentinței civile nr. 61/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Pentru a hotărî astfel, curtea a avut în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 61 din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. S. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții M. P. J. și M. M. în contradictoriu cu pârâtul intimat M. Caransebeș prin Primar având ca obiect aplicarea Legii 10/2001.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții.
La termenul de judecată din 2.10.2014, în ședință publică, instanța a pus în discuție din oficiu admisibilitatea în principiu a căii de atac promovată în cauză invocat în baza art. 496 alin.1 NCPC raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin.1 NCPC, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă - incident în cauză conform dispozițiilor art. 24 din cod - prevede că:
„Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”
Raportând la aceste norme dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, rezultă că hotărârea primei instanțe este supusă apelului și nu recursului.
Chiar dacă reclamanții s-au conformat celor arătate în dispozitivul sentinței și au declarat recurs împotriva hotărârii și nu apel (cale de atac incidentă conform dispozițiilor legale sus-menționate), în cauză sunt incidente dispozițiile art. 457 alin.1 și 496 alin.1 NCPC, recursul declarat de reclamanți fiind inadmisibil.
În baza art. 457 alin.3 NCPC, de la data comunicării prezentei hotărâri va începe să curgă termenul legal pentru exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație în anulare la data de 27.01.2015 susținând că ar fi fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind citarea părților .
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. 1 Cod pr. civ., iar în fapt pe aceea că decizia atacată cu această contestație nu le-a fost legal comunicată și că recurenții ar fi aflat despre existența ei de pe portalul instanței de judecată.
În plus, pentru termenul de judecată din 2.10.2014 (care a fost și singurul) citațiile nu au ajuns în cutia poștală și nici nu au fost înmânate personal mandatarei lor, astfel că ei nu au avut cunoștință de proces și nu s-au putut prezenta.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât M. Caransebeș prin primar a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare și constatarea faptului că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma temeiului de drept al contestației în anulare și a argumentelor invocate în susținerea acesteia, se constată că ea este nefondată.
Curtea va reține ca aspect primordial faptul că pretinsele nelegalități în comunicarea deciziei contestate nu pot face obiectul contestației în anulare prin prisma temeiului de drept expres invocat întrucât se raportează la un moment ulterior pronunțării deciziei, acesta fiind singurul în raport cu care poate fi discutată legalitatea citării părților astfel cum acest lucru rezultă, neechivoc din dispozițiile art. 503 alin. 1 Cod pr. civ.
Prin urmare, instanța nu are a verifica decât dacă recurenții nu au fost legal citați și nici prezenți la termenul când a avut loc judecata.
În raport de datele cauzei, rezultă că judecata recursului reclamanților M. P. Johan și M. M. a avut loc la data de 2.10.2014 pentru când instanța a dispus citarea părților.
Întrucât recurenții M. P. Johan și M. M. și-au indicat în cererea lor de recurs domiciliul judiciar ales la mandatara lor L. A. L. (din mun. Timișoara, ., . comunicate acestora la adresa menționată, instanța i-a încunoștințat la data de 22.07.2014 (32-33 dosar) despre fixarea, la 2.10.2014, a termenului de judecare a recursului, după cum, tot la aceeași adresă, la data de 1.07.2014 (f.29-30 același dosar), fuseseră informați despre faptul că la acea dată s-a procedat la afișarea citației și despre aceea că sunt invitați la sediul instanței pentru comunicarea ei, în termen de maxim 7 zile de la acel moment, neîndeplinirea acestei proceduri fiind considerată conform art. 163 (lit. f-g) Cod pr. civ., dovada legalei citări.
Ținând cont că ei nu au dat curs acestei proceduri, în mod justificat, citarea lor s-a considerat a fi legală.
Important de menționat este și împrejurarea că, după data formulării cererii de recurs, reclamanții nu au notificat instanței și părții adverse, conform art. 172 Cod pr. civ., că și-ar fi schimbat domiciliul procedural ales, motiv pentru care, în raport de acest lucru dar și de considerentele anterior menționate, se constată că procedura de citare a reclamanților la data judecării recursului lor a fost legal îndeplinită, iar faptul că aceștia nu s-au prezentat personal sau prin mandatar nu s-a demonstrat că ar fi fost imputabil instanței.
În aceste condiții, rezultă că în cauză nu sunt dovedite condițiile de fond ale admisibilității contestației în anulare formulată de recurenții reclamanți în conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. 1 Cod pr. civ., motiv pentru care aceasta va fi respinsă, pe cale de consecință.
Luând act de faptul că instituția intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenții reclamanți M. P. Johan și M. M., ambii cu domiciliul ales la mandatar L. A. L., domiciliată în Timișoara, ., . împotriva deciziei civile nr. 749/2.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș prin Primarul municipiului Caransebeș, cu sediul în Caransebeș, P-ța Revoluției nr. 1, jud. C.-S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. D.C./21.09.2015
Tehnored. I.P. 5 ex./22.09.2015/3 .>
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 355/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
