Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 151/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 151
Ședința publică din 16.09.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții F. P. H. și F. E. E. împotriva sentinței civile nr. 560/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții V. T., V. L., L. M. și L. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul F. P. H. și pârâtul V. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, reclamantul apelant F. P. H. arată că prin cererea formulată a înțeles să declare apel împotriva sentinței Tribunalului T..
Atât reclamantul cât și pârâtul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul F. P. H. solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul V. L. solicită respingerea apelului fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 560/18.03. 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamantul F. P. H. împotriva pârâților V. L., V. T., L. M. și L. C..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin acțiunea înregistrată la 05.12.2014, reclamanții F. P. H. și F. E. E. au formulat plângere pentru încălcarea gravă a dreptului la proprietate în timpul unui proces pornit tocmai pentru a apară acest drept, instanța de judecată nerespectând acest drept (Dosar_/325/2007).
Reclamanții au apreciat că prin decizia finală a instanțelor de judecată s-a creat un precedent de nerespectare grosolană a legii și a dreptului de proprietate și că li s-a încălcat dreptul de a fi examinată cauza în mod echitabil și în termen rezonabil, adică dreptul la un proces echitabil (art. 6 din convenția CEDO).
Au arătat că, prin actul de țărușare depus chiar de pârâți, se face o recunoaștere a pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, o mărturisire a pârâților cu privire la schimbarea locației gardului după noul plan al dumnealor, fără a ține cont și de planul reclamanților și că, după distrugerea abuzivă de către pârâți a vechiului aliniament, aceștia au țărușat peste 4 metri pe proprietatea reclamanților și au construit un gard de beton.
Au mai arătat că sunt dezamăgiți întrucât, pe tot parcursul procesului, nici un act, nici o lege, nici o solicitare sau capăt de cerere nu au fost luate în discuție, nu a fost respectat dreptul de proprietate câștigat asupra unei parcele care nu s-a modificat de la înființare de peste 100 de ani aspect dovedit cu acte și măsurători înregistrate la oficiile statului. S-a creat un precedent în care, în timpul procesului pornit tocmai pentru apărarea dreptului de proprietate, în prima instanță decizia are la bază minciuna experților dovedită în apel, decizia fiind dată fără a se lua în discuție nici un capăt de cerere, nici un act, ci un alt proces vizând o parcelă care nu are nimic în comun cu . în care nu au fost părți și nu s-au putut apăra, iar instanța de recurs nu a trimis spre rejudecare procesul ci și-a asumat toate nedreptățile din prima instanță și apel.
Au învederat că au depus prezenta plângere înaintea expirării termenului perimării, pentru ca instanța să analizeze și să trimită dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând în temeiul art. 248 C. pr. civ. excepția inadmisibilității invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul este nemulțumit de modul în care a fost soluționat dosarul civil nr._/325/2007, fără ca prin prezenta cerere de chemare în judecată să formuleze în mod expres vreo cerere de declarare a unei căi ordinare sau extraordinare de atac.
Având în vedere plângerea introductivă și precizarea de acțiune, instanța a reținut că prezenta cerere nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni civile, reclamantul solicitând, în realitate, constatarea unei simple stări de fapt de către instanță, aspect care, potrivit art. 35 C. pr. civ., nu este admisibil.
Pentru aceste considerente raportate la dispozițiile art. 35, instanța a dispus conform celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
În motivare, au arătat că, în temeiul art.152 C. pr. civ., înțeleg să indice ca temei al cererii de chemare în judecată dispozițiile art.503, 504, 506 C. pr. civ. ce reglementează contestația în anulare.
În fapt, au arătat că hotărârile pronunțate în cauză nu au respectat dispozițiile art. 312 C. pr. civ. (fiind date fără a se intra în cercetarea fondului), art. 481 cod civil de la 1864, art. 551 și următoarele NCC, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO
Au arătat că judecătorii (în număr de cinci) care au pronunțat hotărârile în cauză au încălcat prevederile art. 6 CEDO, ale art. 20(2), art. 22(2) C. pr. civ., alte articole de lege și nu au respectat un precedent al Curții Europene a Drepturilor Omului, instanță care a condamnat Statul Român la despăgubiri tocmai pentru că, la fel ca în cauza de față, experții și Instanțele nu au respectat și nu au luat în considerare planul de punere în posesie și planul de înființare a parcelelor.
Au învederat că era dreptul lor de a obține ca în dosarul_/325/2007 cei 5 judecători să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecații, în special celor două capete de cerere menționate în precizarea la apel; or, judecătorii nu au răspuns nici unui capăt de cerere în condițiile în care, în timpul procesului, „se distruge un gard vechi, se țărușează pe terenul nostru abuziv, se depun la dosar noile planuri și actul de țărușare, acestea sunt luate în considerare de instanțe, vechile planuri de punere în posesie și de înființare nimeni nu se uită la ele și sunt aruncate la gunoi pentru că sunt prea vechi (formularea experților), experții sunt prinși cu minciuna iar instanțele noastre nu au curajul sa cheme experții la bară, etc”.
Au arătat că în dosarul_/325/2007 au menționat - pe lângă articolele de lege la care au făcut referire mai sus - și alte prevederi legale încălcate de instanțe, au depus acte și motivări, au indicat decizii ale CEDO în cauze în care Statul Român a fost obligat la plata de despăgubiri pentru încălcarea art. 1 și 6 din Convenție, cauze având același obiect cu cea de față; existând precedent inclusiv pentru nerespectarea planurilor de punere în posesie, solicită o analiză pe fond a dosarului nr._/325/2007.
Au învederat că soluționarea corectă a dosarelor nr._/325/2007 sau_ presupune ca instanțele de judecată să formuleze un număr de șapte întrebări privitoare la situația de fapt și de drept a imobilelor în litigiu, întrebări la care apelanții să răspundă și au expus în cuprinsul cererii de apel aceste întrebări și răspunsuri.
În continuare, au arătat că înțeleg să formuleze trei cereri principale, și anume:
- instanța să stabilească dacă în procesul de grănițuire sunt luate în considerare cererea cuprinzând mențiunea expresă referitoare la intenția pârâților de schimbare a locației gardului în timpul procesului și ordonanța care interzicea această schimbare;
- instanța să stabilească dacă în cazul unui proces în grănițuire sunt luate în considerare de instanță și experți planurile de punere în posesie și, respectiv, de înființare a parcelelor, apelanții făcând referire la planurile depuse de părți, la modalitatea în care cei cinci judecători au interpretat aceste planuri pentru a pronunța hotărârile din dos. nr._/325/2007 și la practica CEDO;
- instanța să se pronunțe asupra legalității actului de țărușare depus de pârâți și a planurilor rezultate din această operațiune - efectuată la 17.09.2007, în timpul procesului - planuri care au stat la baza expertizelor efectuate atât în dosarul nr._/325/2007, cât și în dosarul_/325/2007 de aceiași experți, urmând ca instanța să stabilească dacă noua locație a gardului de beton - mutat cu 4 metri în timpul procesului - a fost legal sau nu stabilită, (ordinele 633 și 634 fiind valabile la acea dată);
Au arătat apelanții că formulează și trei capete subsidiare de cerere, și anume:
- instanța să aibă în vedere și procesul în ordonanță președințială în care au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, deși în acel litigiu în care s-a examinat aparența dreptului au fost obligați la demolare, o judecată pe fond nefiind făcută de cei cinci judecători;
- instanța sa se pronunțe asupra modalității în care au fost stabilite în sarcina părților cheltuielile pentru expertize;
- instanța să aibă în vedere că planul experților nu corespunde anumitor criterii impuse de OCPI pentru a putea fi înregistrat, respectiv nu are puncte de îndesire, deși apelanții au insistat ca aceste puncte să fie prezentate;
- instanța să se pronunțe asupra corectitudinii experților, fie examinând ea însăși unele aspecte, fie sesizând organele abilitate (parchetul) cu aspectele pe care apelanții le-au enumerat, astfel:
- experții refuză să prezinte punctele de îndesire;
- experții recunosc că au prezentat prima propunere fără a măsura exact obiectul procesului, laturile care au fost modificate prin distrugerea vechiului gard și chiar dumnealor cer refacerea măsurătorilor, aspect deosebit de grav;
- experții afirmă contrar realității că locația gardului nu s-a modificat în timp, fapt contrazis de pârâții înșiși care au depus la dosar chiar actul de țărușare întocmit de o societate comercială în timpul procesului ,domniile lor recunoscând că nu au avut acces în interiorul parcelei nou îngrădite pentru a vedea urmele vechii locații a gardului.
- experții învederează că nu planurile cadastrale stau la baza înscrierilor în CF, ceea ce contravine grav prevederilor Legii nr.7/1996;
- primul expert ( Zarafan) are abateri de cote grosolane (de exemplu 1,6 metri), toate în favoarea pârâților, după cum s-a arătat și dovedit în dosarul_/325/2007;
- nu este posibil ca aproape 2 ani experții să susțină forma geometrică cu 5 laturi a parcelei pârâților în loc de 4 laturi (așa cum arată toate planurile de la cadastru) doar pentru ca, astfel, pârâții L. să aibă front stradal.
- ar fi cinstit ca Tribunalul T. să organizeze concurs pentru ocuparea posturilor celor patru experți, fiind necesar ca noii experți să respecte legislația internă și jurisprudența CEDO.
Referitor la aspectele subsumate acestui capăt de cerere, apelanții au făcut referire la persoana asociatului firmei care a efectuat țărușarea și a întocmit noile planuri, la activitatea acestui asociat și la soția acestuia.
- instanța să observe că de la țărușarea efectuată pe terenul apelanților la 17.09.2007, pârâții folosesc peste 100 mp din terenul domniilor lor, astfel că este justificată cererea de acordare de despăgubiri pentru perioada în care pârâții au folosit acest teren.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând susținerile apelanților prin prisma susținerilor formulate și în baza art.479 alin.1 C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea apelului declarat împotriva sentinței tribunalului, reclamanții au învederat că, în temeiul prevederilor art.152 C. pr. civ. potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.”, înțeleg să precizeze cererea cu care au sesizat prima instanță ca fiind o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. 2, 3, art. 504, 506 C. pr. civ.,cu referire la art.417 C. pr. civ., art. 551.1, art. 6, 22 (2), 20 (2).
Pe de altă parte, la termenul de judecată din 16.09.2015, reclamantul a arătat că apelul este calea de atac cu care a investit curtea de apel.
Astfel investită, instanța reține că, potrivit art. 478 alin. 3 C. pr. civ., „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.”
În litigiul de față, pe calea cererii de chemare în judecată intitulată „Plângere”, reclamanții au formulat critici asupra modului în care a fost soluționat dos. nr._/325/2007 cu referire la planurile de punere în posesie și la cele de înființare a parcelelor și la consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul menționat asupra stabilirii liniei de hotar și a dreptului lor de proprietate, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 C. pr. civ., art. 312 C. pr. civ., art. 481 Cod Civil, Ordinul nr.634/2006, Protocolul 1 Adițional la CEDO și solicitând redeschiderea judecății în dosarul menționat (f.1-5, 47, 70, 71, 73 fond). Cum prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării astfel stabilite de reclamanți, susținerile apelanților vizând noua calificare (contestație în anulare) pe care înțeleg să o dea actului de investire mai sus-arătat au natura unor cereri noi formulate direct în apel, ceea ce contravine dispozițiilor art. 478 alin. 3 C. pr. civ. menționate.
În continuare, Curtea reține că, respingând ca inadmisibilă cererea reclamanților, prima instanță a avut în vedere că aceștia sunt nemulțumiți de modul în care a fost soluționat dosarul civil nr._/325/2007, fără ca prin prezenta cerere de chemare în judecată să formuleze în mod expres vreo cerere de declarare a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel că, în realitate au solicitat constatarea unei stări de fapt, cerere inadmisibilă față de dispozițiile art. 35 C. pr. civ..
Pe calea apelului, reclamanții reiterează cererile formulate în primă instanță (formulând și noi cereri) și susținerile referitoare la probele administrate în litigiile purtate anterior între părți, la atitudinea judecătorilor care s-au pronunțat în respectivele litigii, la profesionalismul experților, la normele legale ce ar fi fost încălcate în litigiile anterioare, aspecte ce nu se pot constitui în temeiuri de anulare ori schimbare, în tot sau în parte, a sentinței apelate prin care, conform celor mai sus-arătate, tribunalul nu a examinat fondul susținerilor reclamanților ci a făcut aplicarea art. 248 C. pr. civ..
Din această perspectivă, instanța reține că, potrivit art. 245 C. pr. civ., „Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.”, iar art. 248 alin. 1 C. pr. civ. dispune că „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Or, în cauză, reținând că reclamanții solicită a se constata modalitatea afirmativ nelegală în care instanțele de judecată au procedat la soluționarea irevocabilă a unui litigiu anterior, expunând nemulțumirile domniilor lor față de hotărârile pronunțate în cauză fără a declara împotriva acestora vreo cale de atac dintre cele reglementate de dispozițiile procedurale, prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 245, 248 alin.1 C. pr. civ. și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată astfel formulată, fără a mai intra în cercetarea fondului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge apelul declarat de reclamanții F. P. H. și F. E. E. împotriva sentinței civile nr. 560/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții V. T., V. L., L. M. și L. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții F. P. H. și F. E. E., ambii cu domiciliul în C., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 560/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții V. T., V. L., L. M. și L. C., toți cu domiciliul în C., ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.09.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red.: FȘ/ 22.09.2015
Teh.: AMT/ 25.09.2015/8 ex./6 ex. .="PlainText"> Instanța de fond:Tribunalul T. – R. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
