Cereri. Decizia nr. 355/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 355/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 355
Ședința publică din 29 septembrie 2015
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul C. S. împotriva Încheierii Camerei de consiliu din data de 23.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă contestatorul C. S. personal, lipsă intimata Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatorul solicită amânarea judecării cauzei pentru atașarea dosarului de fond și pentru a depune dovezi pe care nu le-a putut obține până la această dată.
Instanța, având în vedere că este atacată o încheiere de respingere a cererii de recuzare - formulată de petentul C. S. împotriva doamnei judecător A. A., având în vedere hotărârea atacată și conținutul ei, respinge ca neconcludentă proba de atașare a dosarului de fond.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu art. 34 al. 2 Cod pr.civ., primordială în raport cu alte cereri.
Contstatorul C. S. insistă în acordarea unui termen pentru a depune actele (dovezile) de care înțelege să se folosească în susținerea recursului, precum și pentru atașarea dosarului de fond.
Instanța, având în vedere că cererile de probațiune pe fondul cauzei sunt subsidiare excepției de inadmisibilitate pe care instanța a invocat-o și a pus-o în discuție, respinge cererea de probațiune formulată de contestator și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului.
Contestatorul C. S. arată că, în opinia sa, nu este incidentă excepția de inadmisibilitate invocată de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23.06.2015, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatorul C. S. împotriva doamnei judecător A. A..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată la Tribunalul T. la data de 10.06.2015 contestatorul C. S. a solicitat președintelui completului de judecată investit cu soluționarea dosarului nr._ 13 să se autorecuze.
Cum, intenția petiționarului este cu evidență aceea de a se îndepărta d-na judecător A. A. de la instrumentarea dosarului, aceasta neapreciind că există motive de natură a o determina să se abțină, devine îngăduit a califica demersul petiționarului drept o cerere de recuzare.
Analizând temeinicia cererii de recuzare, instanța a apreciat că nu a fost indicată niciuna dintre ipotezele de recuzare reglementate de art. 27 Cod procedură civilă, care enumeră expres și limitativ, motivele de recuzare. Trimiterile petiționarului la pretinse abuzuri săvârșite în dosarele în care figurează ca parte, în mod generic, fără a fi prezentate în concret, nu reprezintă temeiuri apte de a susține cererea de recuzare formulată.
Împotriva acestei încheieri contestatorul C. S. a declarat recurs la data de 15.07.2015 considerând-o a fi abuzivă și influențată de o comandă colegială, motiv pentru care a solicitat casarea ei și trimiterea ei la un alt complet și la o altă secție.
Înainte de a proceda la examinarea motivelor de recurs, ținând cont de obiectul cererii soluționate de tribunal prin încheierea recurată, conform art. 306 al. 2 Cod pr.civ., Curtea a luat în discuție, cu prioritate conform art. 137 Cod pr.civ., excepția inadmisibilității recursului, la a cărei admitere contestatorul C. S. s-a opus, dar pe care Curtea o constată ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea de recuzare împotriva doamnei judecător A. A. a fost formulată de contestatorul C. S. în dosarul nr._ 13 având ca obiect contestația sa în anulare împotriva deciziei civile nr. 437/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *.
Rezultă deci că incidentul procedural reprezentat de cererea de recuzare s-a înregistrat cu ocazia soluționării căii extraordinare de atac menționate, într-un dosar a cărui judecată a debutat sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă care potrivit art. 24 din noul Cod de procedură civilă este aplicabil în această situație.
Potrivit art. 34 alin. 2 Cod procedură civiă încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca numai odată cu fondul, evident doar dacă fondul cauzei permite o cale ulterioară de atac.
Cum în cauză judecata asupra fondului contestației în anulare împotriva deciziei de recurs nu numai că nu s-a realizat până în prezent dar nici nu mai poate fi legal supusă recursului, hotărârea în materie fiind irevocabilă, rezultă că recursul declarat de contestatorul C. S. împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de recuzare împotriva doamnei judecător A. A. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C. S. împotriva Încheierii Camerei de consiliu din data de 23.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
S. C.
Red. D.C. – 30.09.2015
Tehnored. S.C. – 2 ex./23.10.2015
Tribunalul T., Judecători: C. B., I.-A. D., R. A.
| ← Cereri. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
