Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 142/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ -05.02.2015

DECIZIA CIVILĂ NR. 142/R

Ședința publică din 8 aprilie 2015

PREȘEDINTE: G. O.

JUDECĂTOR: RUJIȚA R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

GREFIER: C. J.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. V. și C. R. împotriva deciziei civile nr. 775/24.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ., prin lichidator SCP Miriana Mircov Relicons SPRL, pentru hotărâre care să țină loc de act autentic.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă doamna avocat O. C., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul a depus la dosar, la data de 01.04.2015, copia talonului de pensie, în susținerea cererii de ajutor public judiciar.

Curtea, în deliberare asupra cererii de ajutor public judiciar, o admite, considerând îndeplinite prevederile OG nr. 51/2008 în acest sens.

Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 282 1 C.p.c.

Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că nu sunt îndeplinite dispozițiile privind inadmisibilitatea, având în vedere că obiectul acțiunii a fost obligația de a face. La solicitarea instanței de a preciza care este finalitatea procesului, reprezentanta reclamantului recurent precizează că se dorește perfectarea contractului în formă scrisă. Pe fond, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la tribunal în complet de apel.

CURTEA

În deliberare constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Lugoj la data de 02.12.2011, reclamanții C. V. și C. R., în contradictoriu cu pârâta .., au solicitat să se dispună obligarea pârâtei să perfecteze în formă autentică, în temeiul Legii nr. 85/1992, contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului 2+3 situat în Buziaș, ., în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, iar în cazul în care pârâta se opune executării obligației impuse de instanță în termenul dispus, să se constate că au dobândit cu titlu de cumpărare, în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992, apartamentul 2+3 situat în Buziaș, ..

P. sentința civilă nr. 738/26.02.2013 pronuntata in dosarul_ de Judecatoria Lugoj a admis excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 204/25.01.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 126/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul T., a respins pentru autoritate de lucru judecat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V. și C. V., împotriva pârâtei .., prin lichidator SCP Miriana Mircov Relicons SPRL, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a obligat reclamanții în solidar la plata sumei de 1.150 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții iar prin Decizia nr. 764/R/27.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis recursul, a casat Sentința civilă nr. 738/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj și a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 403/03.03.2014 pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosarul_, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V. și C. R., în contradictoriu cu pârâta .., prin lichidator judiciar SCP Miriana Mircov Relicons SPRL; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; au fost obligați reclamanții în solidar la plata către pârâtă a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. V. și C. R., iar prin decizia civilă nr. 775/R din 24.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins recursul, fiind menținută sentința civilă nr. 403/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj, obligând recurenții, în solidar, la plata sumei de 500 lei către intimata . prin lichidator SCP Miriana Mircov Relicons SPRL, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.

Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor cuprinse în hotărârea de casare – decizia civilă 764/R/27.06.2013 a Tribunalului T.. În decizia arătată s-a reținut că în dosarul_ instanțele s-au pronunțat doar asupra cererii de constatare a vânzării, apreciind că nu sunt întrunite condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească o convenție de vânzare-cumparare, întrucât nu a fost dovedit consimțământul vânzătorului și nu a fost stabilit prețul vânzării, în vreme ce în dosarul de față instanța este chemată să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumparare în baza Legii 85/1992, sub aspectul acestui petit neexistând autoritate de lucru judecat față de soluția din dosarul_ .

În rejudecare, prin sentința civilă 403/03.03.2014 a Judecătoriei Lugoj, au fost respectate întrutotul dispozițiile instanței de casare, judecătoria analizând pe fond capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumparare în baza Legii 85/1992 (și conchizând în mod corect că această lege dă dreptul chiriașilor la cumpărarea locuinței construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat, atât timp cât imobilul rămâne în proprietatea statului ori a unităților economice sau bugetare de stat, iar nu și în cazul în care a fost transmis în proprietatea privată a unei alte persoane) și respingând pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere privind constatarea vânzării, în privința căruia chiar hotărârea de casare a arătat că a fost soluționat anterior în dosarul_ . Astfel, nu au mai fost analizate apărările recurentului privind existența unui preț al vânzării (care, în opinia sa, ar fi dovedit de chitanțele de plată) și privind încheierea unui contract de vânzare-cumparare între acesta și pârâtă, în luna august 2000 (dedusă de recurent din plata prețului și concesionarea ulterioară a terenului), cât timp prin sentința civilă 204/25.01.2010 a Judecătoriei Lugoj, dată în dosarul_, irevocabilă prin decizia civilă 126/21.02.2011 a Tribunalului T. s-a statuat că părțile nu au stabilit prețul vânzării și că înțelegerea încheiată nu poate fi considerată contract de vânzare-cumparare.

Obligarea statului sau a unităților economice ori bugetare de stat la vânzarea imobilului în baza Legii 85/1992 poate fi dispusă doar în situația în care imobilul se află încă în proprietatea acestora. Or, în speță, imobilul în litigiu nu mai este în proprietatea pârâtei ., acesta fiind adjudecat de către B. E. O. și B. A. F., conform procesului-verbal de adjudecare nr. 1009/04.06.2013. Câtă vreme acest proces-verbal nu a fost anulat, el continuă să își producă efectele. Invocarea pretinselor vicii de fond și de formă în încheierea procesului-verbal de adjudecare trebuia făcută într-o cerere care să tindă la anularea acestuia, instanța nefiind învestită cu un astfel de petit.

Câtă vreme reclamantul nu are un contract de vânzare-cumparare încheiat cu pârâta pentru imobilul în litigiu, iar pârâta nu mai poate fi obligată la vânzare întrucât imobilul nu se mai află în patrimoniul său, fiind înstrăinat unui terț, nu mai prezintă relevanță convențiile anterior încheiate între reclamant și B. G. ori între societate și același B. G., a arătat Tribunalul.

Nu a putut fi retinuta incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor deciziei 3/2013, pronuntata de ICCJ pe calea recursului in interesul legii, câtă vreme situatia reglementata de respectiva decizie nu se regaseste în speta. Decizia vizeaza obligatia de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat si care se afla inca in patrimoniul societatii privatizate, iar nu locuințele construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat care au fost instrainate, intre timp, unor terti.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții C. V. și C. R., solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În motivare, recurenții au arătat că obiectul principal al acțiunii cu care a fost învestită instanța este obligația de a face și nu este evaluabilă în bani.

Că, potrivit art. 282 1 C.p.c., calea de atac împotriva hotărârilor care soluționează acțiuni având ca obiect principal obligația de a face este apel și recurs și nu numai recursul, iar conform art. 105 C.p.c., actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege, vătămarea constând în faptul că au fost lipsiți de o cale de atac.

P. întâmpinare, intimata . SCP Miriana Mircov Relicons SPRL a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu motivarea că, potrivit Deciziei nr. 32/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, prin acțiunea de față se tinde la partajarea unui drept patrimonial.

În urma examinării excepției inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 282 1 și art. 299 C.p.c., Curtea apreciază că este întemeiată această excepție, pentru argumentele ce succed.

Potrivit art. 282 1 C.p.c., nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.

Dispozițiile art. 299 al. 1 C.p.c. prevăd că „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Ca atare, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că hotărârile pronunțate de judecătorii în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv sunt supuse căii de atac a recursului la tribunal, nefiind

susceptibile de apel, iar recursul declarat împotriva hotărârii irevocabile a tribunalului, dată în recurs, este inadmisibil.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 32/2008, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că procesul poate fi evaluabil în bani ori de câte ori structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, cuprinde un drept patrimonial, real sau de creanță.

Cu alte cuvinte, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.

Or, acțiunea de față, după modul în care a fost formulată, reiese că este una în prestație tabulară, în condițiile în care s-a solicitat obligarea pârâtului la perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare, iar în caz că pârâta se opune, să se constate că au dobândit cu titlu de cumpărare imobilul în baza Legii nr. 85/1992, acțiune prin care se tinde în mod evident la dobândirea unui drept patrimonial, respectiv la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui valoare este sub 100.000 lei (6.815 lei).

Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că nu este posibil recursul la recurs, astfel că respinge ca inadmisibil recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții C. V. și C. R. împotriva Deciziei civile nr, 775/R din 24.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 08.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

G. O. RUJIȚA R. F. Ș.

GREFIER,

C. J.

Red. G.O.- 09.04.2015;

Tehnored. C.J.- 23.04.2015- 2 ex.

Instanță de recurs: Tribunalul T.

Judecători: M. R., A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA