Evacuare. Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 319/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.319
Ședința publică din 10 septembrie 2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții S. M. R., S. C. și S. R. F. împotriva deciziei civile nr. 217/A/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat V. N. și intervenienta intimată ., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat C. C., pentru recurenți și avocat H. T., pentru intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimaților depune la dosar împuternicirile avocațiale, dovada achitării onorariului de avocat și invocă excepția de nemotivare a recursului potrivit motivelor din întâmpinarea depusă la dosar solicitând anularea recursului, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 488 privind motivele de casare, pct. 1,2,3,4,5,6,7,8 NCPC.
Reprezentanta recurenților depune la dosar un set de înscrisuri în susținerea cererii de recurs și solicită respingerea excepției invocate de reprezentantul intimaților ca neîntemeiată, întrucât cererea de recurs este motivată în fapt și în drept, iar pe fondul recursului solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru.
Reprezentantul intimaților solicită, pe fond, respingerea recursului pârâților ca nefondat și neîntemeiat în drept, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.217/04.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamantul apelant V. N., având CNP_, domiciliat in G. . (fosta .), jud. T., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat H. T. din Timișoara Piața A. Mocioni nr. 7, . împotriva sentinței civile nr.7015/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați S. C., având CNP_, S. M. R., având CNP_ și S. R. F., având CNP_, toți cu domiciliul procedural ales la avocat C. C., în Timișoara, ..1, .
A anulat sentința civilă atacată și a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta accesorie . în favoarea reclamantului apelant, cu asediul în Târgu-M., ., ..
În final, a obligat reclamantul apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei către pârâții intimați.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, analizând oportunitatea cererii de suspendare facultativă a judecății pendinte, întemeiată pe art.413 alin.1 pct.1 NCPC până la soluționarea definitivă a cererii de reintegrare a pârâților promovată în dosar civil nr._ pe cale de ordonanță președințială, admisă în primă instanță și aflată în faza apelului declarat de pârâtul apelant V. N., nu se impune o oprire temporară a cursului judecății în prezenta cauză, având ca obiect evacuare, întrucât, așa cum pârâții intimați au relevat instanței la termenul de judecată din 11.02.2014, aceștia nu au pus în executare ordonanța dată de Judecătoria Timișoara în prima instanță.
Astfel că, o cerere de suspendare a cursului judecății evacuării se privește a fi lipsită de un interes actual, ca element definitoriu al oricărei cereri principale ori incidentale adresată instanței.
În aceeași ordine de idei, nu pot fi omise nici particularitățile cauzei, respectiv împrejurarea relevată de reclamant că pârâții intimați oricum nu mai locuiesc în imobilul-casă întabulat pe numele reclamantului apelant, încă din luna mai a anului 2014, situația fiind una neschimbată până în prezent, iar reclamantul a învederat expres și că aceștia au procedat inclusiv la predarea cheilor.
De altă parte, printr-o eventuală evacuare în prezenta cauză, s-ar dispune o măsură definitivă, astfel că o măsură provizorie luată pe cale de ordonanță președințială și care nu se bucură de putere de lucru judecat, nu poate justifica oprirea judecății cererii de evacuare bazate pe art.1033-1044 NCPC, unde se antamează, sumar, dar totuși fondul pretenției deduse judecății.
În același timp, este de observat faptul că pe calea ordonanței președințiale s-a solicitat a fi îngăduit accesul pârâților pietonal și auto din drumul public, prin traversarea terenului, până la locuința în litigiu, ori, prin prezenta acțiune în evacuare se solicită evacuarea pârâților intimați din chiar suprafața locativă a reclamantului.
Așa fiind, cele de mai sus se configurează în suficiente argumente de natură a conchide că dezlegarea judecății pendinte nu depinde de existența sau inexistența dreptului de acces al pârâților în imobilul în litigiu, ce face obiect al ordonanței președințiale, unde doar se cercetează aparența dreptului, pe când, așa cum supra s-a arătat, în cadrul procedurii de evacuare, instanța verifică, e drept, sumar, însuși fondul pretenției deduse judecății.
Altfel spus, cererea de ordonanță președințială nu se configurează ca o chestiune prejudicială în prezenta cauză pentru a justifica suspendarea judecății.
Cererea de suspendare a judecății fiind respinsă, instanța de judecată, văzând invocarea de către reclamant a dispozițiilor art.406 NCPC ce reglementează renunțarea la judecată, spunând că „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă” și constatând faptul că pârâții nu s-au opus acestei manifestări de voință cu consecințe în plan procesual, fiind vorba despre o renunțare la judecată în apel (art.406 alin.2 și 3 NCPC), va da eficiență actului de dispoziție procesuală realizat prin voința părții reclamante apelante, care a și precizat că interesul său procesual a dispărut pe parcursul soluționării cauzei, pârâții părăsind imobilul din luna mai 2014.
Context în care, Tribunalul a admis apelul, anulând în tot sentința atacată și a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
Cât privește cererea de intervenție accesorie a . în favoarea reclamantului apelant, tribunalul a opinat nu poate lua act de renunțarea intervenientei la judecata acesteia, în temeiul simplei cereri subsemnate de apărătorul ales cât timp nu s-a probat, prin eventuala depunere la dosar a extrasului relevant din contractul de asistență juridică, faptul că acesta din urmă a primit mandat special pentru acte procedurale de dispoziție ale părții, conform art.81 alin.1 NCPC., iar manifestarea expresă de voință a părții interveniente nu a fost prezentată instanței.
Așa fiind, tribunalul, văzând că reclamantul apelant a renunțat la judecata cererii (fundamentându-și actul de dispoziție procesuală pe dispariția interesului său procesual care, contrar regulii după care trebuie să subziste de la începutul litigiului pe tot parcursul soluționării sale, rezultă a fi dispărut din luna mai 2014), a respins cererea de intervenție accesorie, ca rămasă fără interes procesual.
În temeiul art.406 alin.3 NCPC, cum renunțarea la judecată s-a făcut în apel, așadar, după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța a dispus obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată către pârâții intimați în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial în primă instanță (800 lei) și în apel (700 lei); o compensare a cheltuielilor de judecată solicită de reclamant fiind posibilă numai în ipoteza particularizată de art.453 alin.2 NCPC, conform căruia „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”, ipoteză de text neregăsită în speță.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, pârâții S. M., S. C. și S. R. F., motivat în drept cu disp.art.406 alin.6 și art.483 NCPC.
Critica deciziei recurate a vizat în esență faptul că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, respectiv părăsirea voluntară a imobilului din luna mai 2014 și predarea voluntară a cheii, fiind expuse pe larg motivele pentru care această motivare este contradictorie chiar aspectelor reținute de către instanță, fiind singura critică adusă la decizia instanței de apel.
Pe cale de consecință motivul invocat de către recurenți se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 cod procedură civilă, nefiind incidență sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. 1 cod procedură civilă.
Toate aceste acțiuni ale intimatului nu fac decât să contrazică „susținerile" sale, întrucât subsemnații nu am fi putut pătrunde în locuința noastră daca am fi predat și părăsit în mod voluntar domiciliul nostru.
Pentru a obține obligarea intimatului să permită accesul în domiciliul recurenților, reprezentat de apartamentul din partea dreaptă a imobilului, s-a formulat cerere de ordonanță președințială care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, dar în interiorul domiciliului recurenților se găsesc bunuri proprietatea acestora, bunuri la care nu au acces, și de care, din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei, se folosește fără drept acesta și o persoană străina.
Recurenții achită impozit pentru proprietatea domniilor lor, reprezentând apartamentul din partea dreaptă a imobilului și cheltuielile către furnizorii de servicii, acestea fiind achitate la zi.
Pentru toate motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință, înlăturarea motivării instanței de apel cu privire la evacuarea „voluntară" efectuată din luna mai 2014 și predarea cheilor, întrucât aceste aspecte nu doar că nu au fost probate de către intimat, dar sunt contradictorii considerentelor anterioare ale instanței.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului pentru nemotivare în fapt și în drept, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea, analizând recursul pârâților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.483 și urm. NCPC rap.la art.488 pct.6 NCPC și art.489 alin.1 și 2 NCPC, va respinge în prealabil excepția de nulitate a recursului, invocată de către intimat și totodată, va respinge ca nefundat recursul pârâților.
Astfel, curtea va constata în primul rând faptul că potrivit art. 489 alin.2 NCPC, recursul pârâților este motivat în fapt și în drept, fiind indicat în mod explicit motivul de casare prev. de art.488 alin.1 pct.6 asociat cu art.406 NCPC, vizând instituția renunțării la judecată, motiv pentru care curtea va respinge excepția nulității recursului prin prisma nemotivării acestuia, așa cum a fost invocată de către intimat.
Pe fondul recursului însă, curtea va constata că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prev. de art.488 alin.1 pct.6 NCPC întrucât decizia dată în apel, privind validarea renunțării la judecată a pârâților s-a făcut în conformitate cu disp.art.406 alin.5 și 6 NCPC, fără a prejudicia în vreun fel poziția sau situația actualilor recurenți.
În acest sens, curtea va constata că în realitate, recurenții nu critică dispozitivul deciziei recurate, ci pretinse considerente, însă în urma unei lecturări atente se poate observa fără dubiu că instanța de apel nu face decât o simplă enumerare a susținerilor părților în cursul judecării apelului. Cu alte cuvinte, aceste enumerări nu se regăsesc ca și considerente, respectiv ca și argumente sau concluzii ale instanței privind decizia de lua act de renunțarea la judecată.
Cu alte cuvinte, tribunalul nu a procedat la o judecată în fond a cererii de evacuarea președințială, nici măcar în limitele acestei instituții procesuale, nu a tras concluzii și nici nu a argumentat în vreun fel decizia de a lua act de renunțarea la judecata apelului, decât prin simpla validare a actului de voință al apelantului.
Astfel, curtea va constata că instanța de apel a încadrat corect actul de dispoziție procesuală, privind renunțarea la judecata cererii, în mod temeinic și legal și totodată va constata că recursul pendinte nu poate fi întemeiat și nu este încadrabil conform art. 487 alin.1 coroborat cu motivele prevăzute de art.488 alin.1 pct.6 NCPC, pentru simplul fapt că în cazul de față instanța de apel nu a realizat o evaluare î fond a materialului probator și nu a soluționat pe fond controversa juridică dintre părțile litigante, luând doar act de renunțarea la judecată apelului.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.496 NCPC rap.la art.488 alin.1 pct.6 NCPC și la art.489 NCPC, va respinge excepția nulității recursului și mai apoi, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S. M., S. C. și S. R. F. împotriva deciziei civile nr.217/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În temeiul prev. art.451 și urm. NCPC, va obliga recurenții să plătească intimatului suma de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursurilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. M. R., S. C. și S. R. F. împotriva deciziei civile nr.217/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
GREFIER,
A. B.
Red. C.P. – 18.09.2015
Tehnored. AB -24.09.2015/7ex./SM/5 . instanță: Judecătoria Timișoara, Judecător D. P.
Instanța de apel: Tribunalul T., Judecători C. B., A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
