Cereri. Decizia nr. 428/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 428/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 12.10.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 428/R
Ședința publică din 11 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii C. A.-I., C. E.- A. și I. A.-M.-L. împotriva deciziei civile nr. 776/9.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror B. E., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare și menținerea soluției pronunțate.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Prin sentința civilă nr. 213/03.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C. A.- I. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate și precizate de intervenientele C. E.- A. și I. A. –L.- M..
A constatat că despăgubirea cuvenită reclamantului C. A.- I. și intervenientelor C. E.- A. și I. A.- L.- M., pentru exproprierea parcelei de teren în suprafață de 1900 mp, cu nr.cad_, înscrisă inițial în CF nr._ Remetea M., este de 4.013 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari B. T. D. și U. I. R..
A obligat pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, să plătească reclamantului C. A.- I. și intervenientelor C. E.- A. și I. A.- L.- M. suma de 4.013 lei, cu titlul de despăgubire pentru exproprierea terenului menționat.
A respins în rest acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu.
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 776/9.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C. A.- I. și intervenientele C. E.- A. și I. A.- L.- M. și de pârâtul S. R.. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 213/03.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Reclamantul C. A.- I. și intervenientele C. E.- A. și I. A.- L.- M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 776/9.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, contestație înregistrată la 12.10.2015 la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ .
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că solicită anularea deciziei în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Au arătat că prima instanță în mod greșit s-a pronunțat prin sentință că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, deși la fila 5 a dosarului erau solicitate, la fel ca și în concluziile orale pe fond, cuantumul lor fiind de 5920 lei. Pe de altă parte, pârâtul a fost în culpă procesuală, întrucât Hotărârea de acordare a despăgubirilor a fost modificată integral.
Contestatorii au mai arătat că nici instanța de recurs nu s-a pronunțat prin decizie asupra cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariile avocatului și experților.
În drept, au invocat art. 318 și art. 319 C.p.c.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Din motivarea contestației în anulare rezultă că temeiul juridic al deciziei este art. 318 teza II C.p.c., în conformitate cu care hotărârea unei instanțe de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare „când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Contestatorii susțin că instanța re recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată din primă instanță, care nu au fost acordate, deși au fost solicitate, instanța reținând greșit că nu s-au solicitat.
Examinând motivele de recurs ale reclamantului și intervenientelor (contestatori în prezentul dosar), Curtea constată că aceștia nu au adus critici sentinței instanței de fond în privința cheltuielilor de judecată.
Criticile au vizat doar cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, recurenții considerând că trebuiau să li se acorde despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza extrajudiciară, care acoperă și prejudiciul cauzat prin expropriere.
Recurenții au solicitat cheltuieli de judecată în apel și primă instanță, dar nu au formulat nici o critică referitoare la faptul că prin sentință Tribunalul T. a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Recursul formulat de reclamant și interveniente a fost respins, la fel ca și recursul pârâtului, neacordându-se prin urmare cheltuieli de judecată niciuneia dintre părți.
Art. 318 teza II C.p.c. este aplicabil atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra vreunui motiv de modificare sau de casare.
Așa cum rezultă din considerentele anterioare însă criticile contestatorilor vizând cheltuielile de judecată din primă instanță nu au reprezentat motive de recurs asupra cărora instanța de recurs să nu se fi pronunțat.
Aceste critici sunt formulate pentru prima dată acum, în cadrul contestației în anulare.
În consecință, nu se poate reține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui motiv de modificare a sentinței recurate, întrucât un asemenea motiv de recurs- referitor la cheltuielile de judecată în fața primei instanțe- nu s-a formulat.
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. A.-I., C. E.- A. și I. A.-M.-L. împotriva deciziei civile nr. 776/9.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. A.-I., C. E.- A. și I. A.-M.-L. împotriva deciziei civile nr. 776/9.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 17.11.2015;
Tehnored. C.J.- 18.11.2015; 2 ex.
Instanță de recurs: Curtea de Apel Timișoara
Judecători: C.P.; M. G.; A.M. N.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. Ș.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 432/2015. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
