Rectificare carte funciară. Decizia nr. 432/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 432/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.432
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții B. V. și B. R., moștenitori ai defunctei B. V. împotriva deciziei civile nr. 806/A/08.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați A. E., . Consiliul Local, M. V., S. Ș., L. A. M. prin M. I. și L. M., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat Noveanu F., pentru reclamanții recurenți, mandatar L. M. personal și pentru intimata pârâtă A. E., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 4.11.2015, pârâtele intimate L. M. și A. E. au depus la dosar întâmpinare la care au anexat un set de înscrisuri. De asemenea, la data de 09.11.2015, pârâta intimată A. E. a depus o procură de reprezentare pe numele ficei sale, L. M..
Reprezentantul recurenților depune la dosar chitanța nr. TMXWM_/12.11.2015, cu suma de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs și 0,3 lei timbru judiciar.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinarea intimatelor reprezentantului recurenților, acesta din urmă arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea atât a deciziei atacate nr. 806/A/08.09.2015 a Tribunalului T., cât și a sentinței civile nr. 3395/04.04.2007 a Judecătoriei Timișoara și, în temeiul art. 304 al. 8 și 9 C.pr.civ. admiterea acțiunii de rectificare carte funciară., fără cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată L. M. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul T. potrivit motivelor din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.806/08.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta B. V., decedată, și continuat de moștenitorii B. V. și B. R., ambii cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 10, jud. T. – la C.. Av. L. C. împotriva sentinței civile nr. 3395/04.04.2007 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți L. M., domiciliată în Timișoara, Calea Martirilor nr. 60, ., ., jud. T., A. E., domiciliată în R. M., . nr. 329, jud. T. . Consiliul Local, cu sediul în R. M., jud. T., M. V., cu domiciliul în R. M. nr. 52, jud. T., S. Ș., domiciliat în R. M. nr. 431, jud. T., L. A. M. prin reprezentant M. I., cu domiciliul în Timișoara, ., ., jud. T..
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția primei instanțe, reținând că apelul reclamanților nu este fondat.
În acest sens, tribunalul a notat că o primă critică a apelanților reclamanți, formulată inițial, în sensul că instanța de fond nu a ținut seama de raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar nu se mai impune a fi analizată, având în vedere că solicitarea de efectuare a unei expertize de către instanța de control judiciar a fost valorificată prin administrarea probei în prezentul dosar.
Astfel, inițial a fost admisă proba, iar raportul întocmit de expertul desemnat în cauză P. G. este în sensul că asupra imobilului cu nr. top. 373-374/1 – casa nr. 256, curte si gradina in suprafata de 1107 mp este intabulat sub B 2, cu incheierea nr._/2003, dreptul de proprietate al reclamantei B. V., dar suprafața reală aferentă nu mai corespunde suprafeței notate în CF nr. 2011 R. M.. Aceasta este de 2172 mp, cu 1065 mp mai mare, vecinii recunosc limitele de proprietate actuale, astfel că expertul propune rectificarea suprafeței.
A fost admisă o nouă expertiză, iar experții A. C., R. M., G. I. au concluzionat că diferența de suprafață a imobilului în litigiu este de 1174 mp, surplus existând și la unele dintre parcelele învecinate, astfel că modificarea este posibilă, neafectând dreptul de proprietate al vecinilor.
Tribunalul a apreciat că nu există putere de lucru judecat în speță, așa cum au invocat intimatele pârâte A. E., L. M. prin notele de ședință depuse la ultimul termen de judecată, pentru că această instituție presupune identitate de părți, dar și soluționarea pe fond a litigiului. Mai exact, o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Intimatele fac trimitere la sentința civilă nr. 3812/06.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/2005, dar din lecturarea acesteia rezultă că instanța nu a soluționat cererea reclamantei B. V. de rectificare a cărții funciare nr. 2011 în sensul măririi suprafeței de teren pe fondul său, ci a constatat că analiza ei nu poate avea loc, întrucât nu au fost chemați în judecată toți ceilalți proprietari ai imobilelor învecinate terenului în litigiu, în afara pârâților . S. Ș., astfel că acțiunea este inadmisibilă.
Cum asupra cererii de rectificare care face obiect și al dosarului de față nu s-a statuat în vreo formă, excepția puterii lucrului judecat trebuie respinsă.
În aceeași situație se află și cererea de chemare în judecată.
Așa cum rezultă și din motivarea în drept a cererii de apel, reclamanta B. V. a avut în vedere ca temei al acțiunii promovate, art. 34 p. 4 din Legea nr. 7/1996, care statuează că se poate cere rectificarea cărții funciare dacă înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Aceasta înseamnă că la un moment dat cele două aspecte concordau, dar din cauza unor împrejurări de fapt, s-a produs o modificare în situația de fapt care impune rectificarea înscrierilor anterioare.
Ca orice cerere de chemare în judecată, acțiunea în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile expuse mai sus, trebuie motivată în fapt, conform art. 112 C.proc.civ., ceea ce presupune că reclamantul trebuie să indice împrejurările care au determinat rectificarea mențiunilor din cartea funciară. Faptul că în prezent reclamanta din speță stăpânește o suprafață mai mare de teren decât aceea înscrisă în cartea funciară nu reprezintă sub nici o formă o motivare adecvată a acțiunii, întrucât nu se pliază pe textul de lege, astfel că acțiunea nu poate fi admisă. Se deduce din cererea introductivă că reclamanta a stăpânit dintotdeauna suprafața reală actuală de teren. Situația este similară aceleia în care s-ar solicita anularea unui act juridic pentru lipsa consimțământului, fără ca reclamantul să precizeze în ce împrejurări acesta a fost nesocotit.
Mai mult, din art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006 rezultă că majorarea suprafeței de teren nu reprezintă o rectificare de carte funciară. De altfel, dacă aceasta ar fi fost dorința legiuitorului, în mod cert ar fi precizat direct acest caz de rectificare, în care nu are importanță afectarea dreptului de proprietate al vecinilor, pentru că textul de lege nu pune nici o condiție în acest sens.
Nu se poate reține nici faptul că admiterea acțiunii cu consecința înscrierii suprafeței majorate în cartea funciară nu are efect de opozabilitate în raport cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, pentru că ulterior unei astfel de hotărâri reclamantul s-ar afla în situația de a fi înscris ca proprietar al unui imobil cu o suprafață mai mare decât aceea înscrisă în titlul prin care a dobândit dreptul, astfel că va putea înstrăina imobilul sau nu dacă notarul public refuză să efectueze operațiunea, dar în orice caz se va folosi de hotărâre pentru a transmite dreptul său „majorat”, sau, în cazul contrar, se va afla în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de dispoziție, fie și doar cu privire la suprafața de teren înscrisă în titlu.
Mai mult, la momentul pronunțării hotărârii erau în vigoare prevederile din Ordinul nr. 634/2006 care statuau că în cazul în care suprafața deținută este mai mare decât aceea înscrisă în cartea funciară cu un procent mai mare de 5%, partea trebuie să prezinte un act doveditor al dreptului de proprietate, pentru a se dispune modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară.
Rezultă că prin actul normativ menționat s-a făcut trimitere la unul dintre modurile de dobândire a proprietății așa cum acestea sunt stabilite în Codul Civil sau în alte legi speciale. Ca atare, nu se poate spune că hotărârea pe care reclamanții apelanți urmăresc să o obțină în prezenta cauză nu reprezintă actul la care se face trimitere în textul amintit, ci trebuie dovedită de reclamanți în condițiile art. 1169 C.civ. transmisiunea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren în patrimoniul acestora.
Singura probă administrată, aceea a expertizei, nu este suficientă pentru admiterea acțiunii, pentru că expertul doar constată faptul ocupării unui surplus de teren, neputând fi acela care prin măsurătorile efectuate să determine un nou mod de dobândire a proprietății.
Mai mult, din raportul de expertiză întocmit de experții A. C., R. M., G. I. rezultă că unele dintre terenurile învecinate nici nu au fost identificate de către expert, nu s-a depus cartea funciară, nu s-au efectuat măsurători ale acestora, astfel că nu se poate valorifica concluzia celor două lucrări de specialitate care este în sensul că este posibilă rectificarea cărții funciare întrucât nu sunt afectate parcelele învecinate. Este vorba despre terenul proprietatea pârâtei . exemplu, dacă studiem schița depus la fila 270 dosar de apel volumul I.
În ceea privește soluția adoptată în dosarul nr._ **, prin aceasta s-a admis cererea de rectificare a cărții funciare în sensul măririi suprafeței cu privire la terenul care a format un tot unitar cu terenul în litigiu, nr. top 373-374, respectiv terenul cu nr. top 373-374/2, dar ea nu poate determina admiterea apelului declarat de reclamanta B. V., pentru că nu există identitate de părți, obiect, iar hotărârea judecătorească nu constituie un izvor de drept, obligatoriu a fi aplicat deci, pentru instanța de judecată învestită cu soluționarea unor cereri similare în alte cauze.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamanții B. V. și B. R., moștenitori ai defunctei reclamante B. V., recursul acestora fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
În acest sens, după ce au prezentat un istoric al cauzei pendinte, reclamanții – recurenți au susținut modul eronat de interpretare de către primele două instanțe a L.7/1996, respectiv art.34 din acest act normativ, car în mod inevitabil ar fi trebuit să fie interpretat în corelați cu disp.art.25 lit.c, 26 lit.b și art.40 alin.3 lit.c din Ordinul nr.6334/2006 precum și art.42, 61 și 62 toto din L.7/1996.
De asemenea, recurenții au susținut și faptul că primele două instanțe au dat o interpretare eronată disp.art.19 lit.k și art.89 alin.6 din același Ordin nr.633/2006, iar o consecință a interpretării corelate a acestor texte de lege justifică în realitate admiterea acțiunii reclamanților, fiind vorba de o modificare a suprafeței din CF, pentru că suprafața reală rezultată din măsurători este mai mare decât cea înscrisă în CF cu aprox.52% și în plus, reclamanții beneficiază de un titlu pentru proprietatea lor, reprezentat de Ordinul Prefectului nr.976/10.10.2003.
Intimații L. M. și A. E. au formulat întâmpinare în cauză, princ are au solicitat respingerea recursului reclamanților, cu argumentul că rectificarea sau modificare solicitată de către reclamanți nu se poate face decât după stabilirea liniei de hotar dintre parcelele 373-374/1 și 373-374/2, rezultate în urma dezmembrării suprafeței înscrise în CF 180 top 373-374 R. M. și în acord cu contractul de vânzare – cumpărare nr.6821/02.07.1976.
Curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, corelat cu apărările intimaților formulate prin intermediul întâmpinării și cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acest recurs este întemeiat, în cauză fiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata cu prioritate că deși fost investită și cu motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 C.pr.civ.., acesta nu își găsește aplicabilitate în cauză întrucât subiectul disputei litigioase este reprezentat de interpretarea normelor de drept substanțial vizând rectificarea/modificarea suprafeței din cartea funciară și nu analiza unei eventuale greșeli de intepretare/evaluare a unui act juridic, în sens de negotium juris, adică a vreunei convenții care să fi intervenit între părțile litigante și care să fi determinat un conflict generat de executarea sau neexecutarea acelei convenții.
Pe de altă parte, curtea va constata însă că recursul reclamanților este întemeiat, din perspectiva disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., aspect care va determina modificarea ambelor hotărâri pronunțate anterior în cauză, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților.
Astfel,curtea va constata, potrivit unei jurisprudențe deja consacrate că în prezenta speță, diferența dintre suprafața înscrisa in CF si cea real folosita este in procent de 52%, astfel că devine aplicabil în cauza art.. 25 lit. c si art.40 al.3 lit.c din Ordinul nr. 634/2006, deoarece diferența dintre situația din CF si situația reala este mai mare de 5%.
Cu privire la titlu, curtea va constata că actele care au sta la baza înscrierilor în CF au fost actele de dobândire, respectiv Sentința civila nr. 1799/25.02.2003 irevocabila pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar_/2002, coroborată cu măsurătorile anterioare dar și Ordinul Prefectului nr.976/2003, prin care s-a atribuit în proprietate suprafața pe care statul o avea in evidenta, insa la care nu s-au efectuat măsurători in concordanta cu suprafața reala pe care a deținut-o statul.
Curtea va constata de altfel că acest aspect a fost relevat și în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara, care însă nu a avut ca obiect o modificare a suprafeței de CF, ci doar o cerere de dezmembrare parcelei top inițiale 373-374, tocmai ca urmare a emiterii Ordinului Prefectului privind împroprietărirea părților, respectiv a antecesorilor acestora
În situația în speță, reclamanții solicită de fapt modificarea și nu o acțiune in rectificare CF clasică și prin urmare, aceasta nu trebuie sa fie o consecința, un accesoriu al unei acțiuni principale în care să fie necesară o contestarea a titlului, decât în limita precizării corecte a suprafeței de teren reale.
Or, expertizele judiciare au confirmat diferența dintre situația tabulara înscrisa in CF si cea reala folosită de reclamanta, motiv pentru care este suficient un singur petit care să vizeze modificarea suprafeței reale în CF
Ceea ce este cert și de necontestat este faptul că reclamanta B. V., actualmente decedată a dobândit asupra imobilului înscris la acea data in CF 180 nr. top. 373-374 R. M., un drept de proprietate in baza Sentinței Civile nr. 1799/25.02.2003, rămasa definitiva si irevocabila.
Prin sentința susmenționata, antecesoarea recurenților si-a înscris dreptul de proprietate prin rectificarea CF 180 R. M., nr.top,373-374 si dezmembrarea imobilului evidențiat in aceasta carte funciara, in nr.top.373-374/1 compus din casa cu numărul 256, curte si gradina in suprafața de 1.107mp, având ca proprietari pe B. V. in cota de 1/1 parte asupra casei cu numărul 256 (328 număr nou) si drept de folosința asupra 250 mp teren, Statului R. in cota de 1/1 parte asupra terenului, imobil trecut in CF nr. 2011 R. M..
Acest aspect confirma faptul ca suprafața rămasa de 1107 mp era in proprietatea statului, teren care i-a fost atribuit ulterior prin Ordinul prefectului nr. 976/10.10.2003, deoarece cei 250 mp ii avea doar in folosința si nu in proprietate, ca urmare a solicitării acordării acestuia in baza Legii 18/1991.
Ordinul Prefectului nu a fost atacat de părțile litigante, iar dreptul de proprietate a fost înscris in CF.
În prezenta cauza au fost administrate atât proba cu expertiza tehnica in specialitatea topografie, raportul întocmit de expertul desemnat in cauza P. G., dar și proba cu o noua expertiza tehnica in specialitatea topografie, lucrarea intocmita de experții A. C., R. M., G. loan, ambele expertize judiciare indicând ca suprafața faptic folosita este mai mare decât cea înscrisă in CF, depășirea fiind mai mare de 5%.
Raportul Întocmit de expertul desemnat in cauza P. G. este in sensul ca asupra imobilului cu nr. top. 373-374/1 - casa nr. 256, curte si gradina in suprafața de 1107 mp este intabulat sub B 2, cu incheierea nr._/2003, dreptul de proprietate al reclamantei B. V., dar suprafața reala aferenta nu corespunde suprafeței notate in CF nr. 2011 R. M..
Aceasta este de 2172 mp, cu 1.065 mp mai mare, iar vecinii recunosc limitele de proprietate actuale, astfel ca expertul propune rectificarea suprafeței.
Noua expertiza relevă prin experții A. C., R. M., G. loan că diferența de suprafața a imobilului in litigiu este de 1.174 mp, surplus existând si la unele dintre parcelele învecinate, astfel ca modificarea este posibila, neafectând dreptul de proprietate al vecinilor.
Raportat la criticile formulate de recurenți și la argumentele folosite de instanța de apel, curtea va constata că prin Ordinul Prefectului din anul 2003 s-a atribuit întreaga suprafața de teren, respectiv cota 1/1 ce a aparținut Statului R., așa cum a fost ea înscrisă in vechea carte funciara, raportat la terenul aferent acesteia, fără măsurători exacte.
Faptul ca in prezent reclamanta din speța stăpânește o suprafața mai mare de teren decât aceea înscrisă in cartea funciara reprezintă un motiv justificat al acțiunii promovate și reclamă modificarea suprafeței, pentru evidențierea celei reale întrucât reclamanta a stăpânit dintotdeauna suprafața reala actuală de teren, fapt necontestat de niciunul dintre parați.
Astfel, interpretarea si aplicarea art.19 lit.k și art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006, a art. 32 din Legea nr. 7/1996 reclamă ca documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului se va face numai pe baza hotărârii judecătorești definitive si irevocabile si a procesului-verbal de vecinătate, cu semnăturile vecinilor, procese verbale care se regăsesc in expertizele din apel.
În plus, concluziile din raportul de contraexpertiză întocmit de experții A. C., R. M., G. loan, care au identificat in totalitate terenurile învecinate cu cele ale reclamantei inițiale B. V., indică că prin ridicarea planimetrica a imobilului in cauză, dar și a imobilelor învecinate precum și din analiza Planului de situație, atât suprafața imobilului reclamantei B. V., cât si suprafețele imobilelor învecinate au suprafețe reale diferite de cele înscrise in CF, arătând ca in aceste condiții este posibila modificarea parcelei cu nr.top 373-374/1, acest lucru neafectând dreptul de proprietate al vecinilor
Curtea va constata că tocmai diferența mai mare cu aproximativ 52% fata de suprafața înscrisă in CF, face ca acțiunea să se încadreze in prevederile art.26 lit.b din Ordinul nr.634/2006 al directorului general al A.N.C.P.I., în vigoare în anul 2006.
Textul menționează că, în cazul în care suprafața din măsurători este mai mică decât suprafața din documentația cadastrală precedenta sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație cadastrală, se procedează astfel: b) dacă diferența este peste 2% documentația cadastrală se recepționează și suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară numai în baza unei declarații autentice a proprietarului privind acordul diminuării suprafeței din act; în caz contrar, documentația cadastrală se respinge, cu soluționarea situației pe cale judecătorească.
În plus, art.25 din Legea 7/1996 prevede că înscrierile in cartea funciara își vor produce efectele de opozabilitate fata de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor. - raportat la înscrierea in CF a suprafeței de teren prin Ordinul prefectului, iar art. 42 din Legea 7/1996 prevede că imobilul înscris in cartea funciara se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia.
Apoi, art. 61 din Legea 7/1996 prevede în continuare că, dacă se constata unele diferențe intre suprafețele înscrise in actele de proprietate si situația reala din teren, rezultata din măsurătorile executate pentru întocmirea cadastrului general, consiliile locale ii vor înștiința pe proprietarii interesați.
Plusurile si minusurile de teren de pe aceeași unitate administrativ-teritoriala se compensează intre proprietarii in cauza.
Plusurile si minusurile de teren se stabilesc de către persoanele autorizate care efectuează măsurătorile si se comunica celor in cauza si primarilor, iar art. 62 din Legea 7/1996 arată că orice neînțelegeri cu privire la identificarea si măsurarea parcelelor de teren, precum si cu privire la proprietarii acestora, se vor soluționa de către instanțele judecătorești.
Or, concluzia în aceste ipoteze este că, dacă diferența este mai mare de 10%, singura modalitate de realizare a concordantei dintre situația scriptica (tabulară) și cea reală este procedura contencioasă, respectiv promovarea unei acțiuni în justiție, având ca obiect modificarea suprafeței, Legea nr. 7/1996 nelimitând procedura rectificării numai aspectul ce ar afecta esența dreptului de proprietate, această procedură fiind aplicabilă si în cazul în care sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, respectiv suprafața acestuia.
În raport cu toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanții B. V. și B. R. - moștenitori ai defunctei B. V. împotriva deciziei civile nr.806/08.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Va modifică decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3395/04.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr.
D. urmare, va schimba sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților B. V. și B. R. - moștenitori ai defunctei B. V..
În consecință, va dispune modificarea CF 2011 R. M., nr. top. 373 - 374/1, în sensul că se radiază din foaia de avere întinderea de 1.107 mp și va dispune înscrierea în CF a suprafeței reale de 2.281 mp cu privire la .. 373 - 374/1, conform raportului de contraexpertiză efectuat de experți judiciari ing. G., ing. R. și ing.A..
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ., în condițiile în care părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții B. V. și B. R. - moștenitori ai defunctei B. V. împotriva deciziei civile nr.806/08.09.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3395/04.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr.
Schimbă sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților B. V. și B. R. - moștenitori ai defunctei B. V..
În consecință, dispune modificarea CF 2011 R. M., nr. top. 373 - 374/1, în sensul că radiază din foaia de avere întinderea de 1.107 mp și dispune înscrierea în CF suprafeței reale de 2.281 mp cu privire la .. 373 - 374/1, conform raportului de contraexpertiză efectuat de experți judiciari ing. G., ing. R. și ing.A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
GREFIER,
A. B.
Red. C.P. – 18.11.2015
Tehnored. AB -25.11.2015/2ex./SM
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, Judecător A. I.
Instanța de apel: Tribunalul T., Judecători A. C., M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 428/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
