Conflict de competenţă. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 175/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 175 PI
Ședința camerei de consiliu din 05 august 2015
PREȘEDINTE: M. G.
GREFIER: P. D. R.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. S. și Secția I Civilă a Tribunalului C. S. în dosarul civil nr._, vizând apelul formulat de contestatoarea S.C. E. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.161/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș – Serviciul de Impozite și taxe Locale, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare conform art. 135 alin. 4 N.c.pr.civ.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Caransebeș sub nr._ 22.07.2014, contestatoarea S.C. E. C. S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș (Serviciul Impozite și Taxe Locale), prin Primar, anularea actelor de executare silită, precum și a Titlului executor_/26.06.2014 emis de C. Impozite si Taxe Locale al Primăriei municipiului Caransebeș, cu privire la suma de 53.498 lei, reprezentând impozit clădiri.
În motivare, contestatoarea a arătat că, din actele execuționale contestate ce formează dosarul execuțional nr.6500/23.05.2011 înregistrate la Primăria Municipiului Caransebeș - Serviciul Taxe și impozite Locale, sub nr._/2014, rezultă în mod nereal că figurează în evidențele fiscale cu un debit în valoare de 53.498 lei - impozit clădire PJ și impozit auto.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și următoarele c.pr.civ., art.172-173 din O.G. nr. 92/2003.
Intimata a formulat și depus la dosar întâmpinare (f.25) prin care a solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost indicate prevederile art. 174 din C.proc. fiscală, art. 715, 716 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 161 din 06.02.2015, Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. E. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș (Serviciul Impozite și Taxe Locale), prin primar, cu sediul in Caransebeș, Piața Revoluției nr. 1. De asemenea, a admis în parte cererea intimatului având ca obiect cheltuieli de judecată și a obligat contestatoarea la plata, către intimat, a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins în rest cererea având ca obiect cheltuieli de judecată (cu privire la suma de 2000 lei).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal contestatoarea ., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea în tot a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probatoriului necesar, respectiv expertiza contabilă.
În drept, invocă disp. art. 470 și urm. Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2015, Tribunalul C.-S. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, a admis excepția de necompetență funcțională a prezentului complet, specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal.
A transpus cauza privind pe apelanta . și pe intimatul Mun. Caransebeș, completului C6-A din Secția I civilă, specializat în soluționarea cauzelor civile, cu termen de judecată la data de 24.06.2015.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C.-S. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a reținut că:
Prin Decizia Civilă nr. 7/22.01.2015 Curtea de Apel Timișoara (filele 16-19 dosar) a stabilit competența de soluționare a căii de atac în cauza dosar nr._, în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului C.-S..
În dosarul cu nr._ sunt aceleași părți ca și în dosarul de față și se contestă actele de executare a sumelor reprezentând impozit pe clădire PJ și impozit auto mai mare de 12 tone, la fel ca și în prezentul dosar, însă acestea privesc o altă perioadă decât actele de executare din prezentul dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 C.pr.civ., „Hotărârea judecătorească ce (…) statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.„
Tribunalul a constat că Decizia Civilă nr. 7/22.01.2015 a Curții de Apel Timișoara prezintă autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, mai precis se valorifică efectul pozitiv al lucrului judecat prin această decizie.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis .Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești ( Decizia civilă nr. 995/04.02.2009 a ÎCCJ).
A mai reținut Înalta Curte că, in relația dintre părți prezumția având caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia sa pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorești anterior.
Aplicând speței de față principiile enunțate mai sus, înseamnă că nu poate statua decât că este competentă să judece cauza Secția I Civilă, astfel cum s-a stabilit prin Decizia Civilă nr. 7/22.01.2015 a Curții de Apel Timișoara.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a apreciat că apelul formulat este de competența de soluționare a Secției I civile - completul care judecă în această materie în aceeași zi, motiv pentru care a admis excepția de necompetență a completului specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal în baza dispozițiilor art. 132 C.pr.civ., art. 99 alin. 2 din ROI, a transpus dosarul nr._, Secției a I-a civile a Tribunalului C.-S., completul C6 Apel civil.
Astfel, apelul a fost înregistrat la Secția I Civilă a Tribunalului C.-S. la data de 10.06.2015.
La primul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția ș prin decizia civilă nr. 291/A/15.07.2015, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului C.-S. – Secția I Civilă, și a declinat competența de soluționare a cauzei la Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C.-S.. Constatând ivit conflictul negativ de competență a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Timișoara – Secția Civilă pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel a reținut că relevanța împărțirii pe secții și apartenența completului ce judecă o contestație la executare la una dintre secții a fost stabilită de ÎCCJ în cuprinsul considerentelor deciziei nr. XV/05.02.2007.
Aceasta, în considerarea principiului specializării, a reținut că este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă (cum este cazul de față) vizează un titlu în materie de contencios administrativ și fiscal, aceasta să se îndrepte la secția de contencios administrativ și fiscal a instanței competente.
Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se execută. Și cum această instanță este întotdeauna judecătoria, rezultă că aceasta este competentă să judece în primă instanță contestația la titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicție, inclusiv în materie de contencios administrativ și fiscal.
Cu privire la instanța competentă să soluționeze căile de atac în contestațiile la executare nu există practica neunitară, divergențele de opinie apărând în ceea ce privește secția din cadrul instanței de control judiciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pricini.
Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare și aplicare diferită a legii, deoarece, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile celorlalte instanțe – acolo unde există secții specializate – nu au o competență proprie prevăzută în texte de lege, susceptibile de interpretări diferite.
S-a reținut că, competența de soluționare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanței, împărțirea pe secții fiind o chestiune de organizare judecătorească.
Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc că, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie de contencios administrativ și fiscal, aceasta să se îndrepte la secția de contencios administrativ și fiscal.
Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nu poate fi primit punctul de vedere exprimat în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanță.
Aceasta cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură de contencios administrativ și fiscal să fie indiscutabilă, așa cum este în cazul de față.
Având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care lămurește această problemă neunitară de drept, Secția I Civilă a Tribunalului C.-S. a apreciat că în speță, competent a soluționa prezentul litigiu este completul specializat de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 03.08.2015.
Analizând conflictul de competență ivit între cele două secții civile ale Tribunalului C. S., Curtea constată că titlul executoriu care face obiectul contestației la executarea pendinte este reprezentat de titlul executoriu nr._/03.10.2013 și somația nr._/03.10.2013 din dosarul execuțional 6500/23.05.2011.
În aceste condiții, incidente devin dispozițiile art. 713 alin. (3) Cod de procedură civilă, potrivit cu care „dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare” care, în cauza de față este Judecătoria.
Calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie este apelul, care intră în competența tribunalului, în sensul art. 95 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Faptul că tribunalul este organizat în secții specializate, iar titlul executoriu în cauză nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de o secție specializată a unei instanțe de judecată conduc la concluzia că Secția I Civilă a Tribunalului este competentă să soluționeze calea de atac a apelului declanșat în cauză.
La această concluzie converg dispozițiile art. 717 Cod de procedură civilă care, cu referire la art. 95 pct. 2 Cod de procedură civilă, stabilește natura căii de atac și nivelul instanței competente să judece calea de atac.
Existența unor secții specializate în cadrul tribunalului reprezintă o chestiune organizatorică, care are cu totul alte rațiuni, ce privesc volumul cauzelor, obiectul lor, numărul judecătorilor, nivelul de specializare al judecătorilor instanței etc. Nici o altă rațiune nu stă la baza normelor enunțate, iar fondul/natura creanței, obiect al titlului executoriu sunt irelevante în prezenta cauză, câtă vreme regulile care cârmuiesc procedura de judecată sunt cuprinse exclusiv în Codul de procedură civilă, act normativ în baza căruia secțiile civile – lato-sensu – sunt abilitate a săvârși judecata în căile de atac.
Dacă titlul executoriu ar fi fost reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de una dintre „secțiile civile” ale tribunalului, disciplina administrativ jurisdicțională ar fi impus ca apelul împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contestației la executarea propriu-zisă să fie soluționat de secția corespunzătoare a tribunalului, întrucât o asemenea secție există. Cum dreptul comun în materie trimite în mod indiscutabil la secția civilă (stricto-sensu), în cazul căii de atac declanșate împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contestației la executare propriu-zise nu se poate susține competența vreuneia dintre celelalte secții civile – lato-sensu – ale tribunalului, în funcție de natura creanței, obiect al titlului executoriu, devreme ce acesta nu este reprezentat de o hotărârea judecătorească pronunțată de o anumită secție a tribunalului, cu precizarea că, secțiile de contencios administrativ și fiscal, Secția nr. II civilă privind litigiile cu profesioniștii, Secția de litigii de muncă sunt secții civile – lato-sensu – regulile de procedură aplicabile completelor de judecată constituite la nivelul acestor secții fiind cele înscrise într-un unic cod - Codul de procedură civilă.
Așa fiind, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului C.-S., cauza urmând a fi înaintată acestui tribunal spre competentă soluționare.
Soluția este și în spiritul Deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, considerentele acestei decizii fiind edificatoare în același sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind apelul declarat de contestatoarea S.C. E. C. S.R.L. cu sediul în Caransebeș, ., J. C. S. împotriva sentinței civile nr.161/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Caransebeș – Serviciul de Impozite și Taxe Locale, cu sediul în Caransebeș P-ța Revoluției nr. 1, J. C. S. având ca obiect contestație la executare, în favoarea Tribunalului C. S. Secția I-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 august 2015.
Președinte, Grefier,
M. G. P. D. R.
Red. M.G./05.08.2015
Tehnored. R.P.D. /4ex/05.08.2015
Prezenta sentință se comunică cu:
- Apelanta – contestatoare S.C. E. C. S.R.L. - cu sediul în Caransebeș, ., J. C. S.
-Intimata - intimată M. Caransebeș – Serviciul de Impozite și taxe Locale - cu sediul în Caransebeș P-ța Revoluției nr. 1, J. C. S.
Emis 1 adr./2 .>
| ← Cereri. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Decizia nr. 297/2015.... → |
|---|
